Viitorul, noiembrie 1915 (Anul 8, nr. 2775-2804)

1915-11-26 / nr. 2800

HSSO Pl . « Două declaraţiuni importante şi contrazicătoare vin de fron­tul de Est. Una a mareşalului Ilindenburg care, intr’un inter­view, a declarat că straturile locale ale armatei ruse devin tot mai rare şi că Huşii abia îşi pot complecta cadrele, dar nu mai pot creia armate noui, mai ales din cauza lip­sei ofiţerilor. De altă parte un comunicat al agenţiei Westnik afir­mă că frontul German in Rusia a devenit flotant In mai multe puncte, ceia-ce împiedică pe Germani să-şi organi­zeze cantonamentele de iarnă. Aceasta cu privire la regiunile nordice de la Riga şi Dwinsk- In ce priveşte sectoarele sudice, Agenţia rusă re­­levă operaţiunile de pe riul Stypa unde Germanii au ţintit să se întărească pe malul stâng, spre a-şi acoperi regrupa­rea pe întregul front de sud-vest. După arătările acestei Agenţii teatrul cel mai probabil al războiului de pe frontul oriental se va desfăşura în Bucovina. De pe cel meridional e de semnalat acţiunea flotei austriace care a scufundat mai multe vapoare ce transpor­tau previziuni armatei sîrbeşti în retragere spre coasta Adriaticei. In Balcani trupele bulgare, după ce au ocupat Mo­nasticul, înaintează spre Ohrida, la graniţa Albaniei centrale­ Un mic bila­t, pentru pripiţi şi nerăbdători .Nerăbdătorii, din două tabere opuse, contestă guvernului meri­tul de a fi avut o atitudine poli­tică precisă. Moldova şi Epoca, într’o stranie potrivire de opinii, nu ar fi fost atît de mintoase dacă guvernul ar fi făcut o politică protivnică ace­leia pe care o preconizează fiecare — ci­ sunt de mânioase că nu văd limpede directiva conducerii noas­tre externe. Cu onestitatea scrupuloasă cu care se duc la noi luptele politi­cienilor de lungă carieră... nu e de mirare că o asemenea învinuire pul unei generale istoviri, dar în­că, printr’o activitate neobosită, au fost sporite faţă de ceea ce erau în momentele „pierdute“. România, singura operă politică a Românilor sbucrumaţi timp de optsprezece veacuri pe aceste pla­iuri, nu a fost irosită într’o luptă stearpă ci a rămas cu puteri d­e es­ente, drept unic reazăm al idealu­rilor noastre comune. Romînia este acum, şi va fi, în stare să răspundă supremei che­mări, cină interesele şi aspiraţiile sale vor cere. Din toate punctele de vedere ea lucrează în perspecter uf i­furi, faţă cu costul lor real. Din lipsă­­de public ne mai pu­ţin­ vorbi la întruniri publice, studii strategi- domnul lonaş îşi spune din cînd, fabricate şi ec“, ce ar fi fost dacă... noi rămî-­în cînd părerile prin „F.poca“, fă ’ nem în umilita noastră alipire la cînd în violenţe o neleală concu­realităţile de fapt fi judecăm pur.­renţă d-luî Nucu Filip s^su. şi simplu ceea ce s’a obţinut. I Şi pe cînd d. Delavrancea publi- o fundamentală ideie justă care că scrisori fără răspuns, onorau;- tate, cu scopul de a se putea obţi­e dus la obţinerea rezultatelor de lui domn lonaş Grădişteanu scrie ne preţuri cît mai mari, articole fără ecou, ca sa fie astfel și în nota articolelor „Epocei“ și în aceia a campaniilor d-lul Pili­fapt ce se pot înregistra pînă a­­cum în conducerea noastră exter­nă, a fost caracterizarea războiu­lui actual ca un războiu de durată fi de uzură. A trecut un an de cînd am for­mulat această constatare şi tim­pul ne-a dat pe deplin dreptate. , Lăsăm d-lui Filipescu mîngîi­rea de a „demonstra“, cu atîta cură­ţie sufleteasca, că intrarea Romî- 11 ici în războiu ar fi pus capăt, în­că dela căderea Lem­ber­gului sub Ruşi, conflictului armat şi ar fi adus pacea Europei. Asemenea profeţii retrospective pot fi cel mult arme pentru politicienii ca­re nu mai au altele în arsenalul lor de carton. Noi constatăm că, cu mult după „momentul de la Lemberg“, Germa­nii împrumută cincisprezece mili­arde pentru a duce războiul cel Vr din pînă în Aprilie viitor; că Franţa împrumută douăzeci .şi cunel de. miliarde (pe cît ne-au ve­stit fete­gramele sosite pînă astăzi la sa duca războiul încă un an şî mai bine; că Rusia nu a terminat frică reorganizarea, si reaprovizio­­narea armatei sale pentru a Înce­pe dig non mail operaţiuni şi c* /''Aia. se pregăteşte pentru cam panii în Arica, în Asia și în En-Cum, însă, sinceritatea nu ne-a supărat nici odată, noi credem că, — maî ales după cele petre­cute Ia Cameră, — traducerea în rang. cast cum cmin ce s o petre­­e , • , . ------- — cut rână acum e abia o intrare Cu LÎpt 3 v,o!aT,t;®!or cu cari domnul materie. wov­ac ! Jonas ,ameninţă, nu maî poate fi o Aceste constatări ne arată cu­­­treime să regretăm... momentele „pivilute“... Erecta apreciere a duratei răz­boiului și a importantei corelati­ve a materialului industrial, a fă­­cut ca Rominet sa fie cruţată de a­­­mentul celor ce ee cam neg într’o aventură, ale că­rei rezultate, dezastruoase refuzăm să le rostim. Astfel E. Inspiraţia d-lui lonaş —• O PATERNITATE NE­CONTESTATA — peseu. E apoi mulţi din ei, dacă nu ch­i­ar toţi, aveau previziuni de asemenea materii încă din vremea cînd ele se puteau cumpăra cu preţuri nor­­­male. Cu toate acestea însă, tăbăcarii au început să urce, d­in ce în ce . . ......... ..­­ mai mult, preţul pielăriei. Aşa că, imposibilitate. Dar mai credem în văzînd că le merge bine şi că nu acelaşi timp, fiindcă în partidul ... conservator au rămas desigur şi oameni serioşi, că se vor găsi unii dintre aceştia, care să oprească la vreme violenţele inutile şi, în tot cazul, încercate numai în detri­ar avea reaua in­spiraţie să le practice. De aceia de­o­cam­dată ne mul­­ţumim să atribuim paternitatea nu numai că forţele sale , ideei numai d-lui Tonas, tocmai au fost conservate intacte în timp 1 fiindcă e vorba de o rea inspiraţie. a­i ATfii [SaA M_BsuM p %y. H af Vl ' âSKKS i­i 4a U -i I5Ham tis® i •p mB,3 0*® a % 15 Ha» s® to fcâ Palatul de la Cotroceni a fost mărit. Ilustrația reprezintă noua aripă dinspre grădină. &ssmm Normele după care se conduc fabricanţii, angrosiştii şi detailiştii Dela izbucnirea războiului eu­ căutat şi ei să profite de pe urma­­ S’a sporit taxa către Stat cu unu ____ i­ __ ... . ▲ _ nnnfiroî nentnlnî tnlnnî ? Ir» en+X rin nbdo csmnrn 1IT1U I T'lT'iV* urcarel preţului talpei.­­ la sută, ele plidă asupra unui pro-In adevăr, talpa pentru o pere- \ dus al solului sau importat; taxa che- de ghete bărbăteşti s’a senin-­­ aceasta este socotită în comerţ de pit cu 5 lei 60 bani, iar pentru zece ori pe atîta. Aşa că producă­­cele de damă şi copii, cu mal pu­­torul nu se mulţumeşte nici oda­­tin de 5 lei, faţă cu preţurile ante­­tă să adaoge la preţul mărfeî nu­­rioare. Apoi numai eu atîta s’au mai plusul de cheltuială, ci caută să mai scoată un cîştig şi din a­­ceastă taxă, ca şi cum ar vinde de 2—3 ori aceiaşi marfă. Acelaşi lucru s’a întîmplat şi cu pielăria, tăbăcarii şi comisionarii au triplat preţul materialului. La şi la pielărie, mai a­­rm­e,ui­tni, fabricanţii şi negusto­. Ies dacă ţinem în seamă că la gh­e­­rie ,ţe ghete, nu s’au mulţumit să ţâţei transportului şi a diferitelor. tele moderne intră mai multă şio­ adaoge la costul mărfeî confecţio­nă d­e cît piele. S­nate numai plusul acesta de preţ Iată, in adevăr, unde şi tăbiă­ asupra materialului, ci l-au mai carii an foarte multă dreptate, triplat şi ei­­ropean încoace au început a se scumpi, din ce în ce mai mult, toate produsele fabricate, materii­le prime şi ori­ce fel de lucruri aduse din străinătate. Pînă la un punct, faptul acesta ., , , , . .. 8 „­ scumpit ghetele confecţionate" se ar fi oare­cum explicabil, nu ceea­­ întreabă fabricanţii de pielărie, ce priveşte materiile şi fabricatele. Dimpotrivă, fabricanţii şi negus­­străine. Chiar dacă la locul de pr­­ torii de ghete, au sporit preţul în­­rigină preţul acestor produse nu cărţămintelor de 3—4 ori mai anor­riscuri inerente unei stări mare de lucruri. Odată însă cu mărfurile străi­ne, ei au scumpit şi toate lucrurile din ţară, de ori­ce natură ar fi ele, fie fabricate, fie produse ale solu­lui. Si aci este admisibilă o ușca­Cu totul contrariu se întîmplă cînd costul vre-unui asemenea pro­dus scade la origină cu 10—15 la Guffi. In comerțul de detaliu nu se simte de loc o asemenea reducere Ar trebui să scadă o marfă cu 20— 30 la sută pentru ca cumpărătorul detailist, adică publicul consuma­tor, să simtă o uşurare de 10—15 la sută. Experienţa aceasta, de altfel s’a făcut cînd s’au scăzut taxele la 1911, sub guvernul d-luî P. Carp. Să arătăm acum, în­ cite­va linii generale, cum procedează fabri­­că urcare a preţurilor, influenţa- i cânţi! şi toţi negustorii la stabili­tă de situaţia anormală în care ne­g­rea preţului unei mărfi, aflăm de atîta vreme, precum şi, VRcă se întîm­plă ca un produs de scnmnetea din afară !di n tarfi s­au din Străinătate să se de scumpe tea, cin aiaia. f scumpească la origină cu 2—3 la Din nefericire insă faptele, asn- Rută, imediat acest spor se urcă pra mărfurilor din ţară şi celor în comerţul curent de 5 ori mal din străinătate, stau în cu totul mult. altfel. Profitînd de starea anor-! De pildă: S’a urcat preţul zahă- ^aduse alimentare mală m care ne aflăm, fabricanţii, rUlU1 la fabrică cu 3 bani la kilo­­cfi­n,fl eu 0 contimuă prelul comisionarii şi angrosiştii de măr pram; angrosistul mai urcă alţi acestor produse, dar chiar s’au furi ca şi negustorii au ridicat 3—4 haul, iar detailistul mai urcă mai scumpit după scurtă vreme, foarte mult preţul acestor mări «! Pînă se rotunjeşte suma. Aşa Acestea sunt normele după care se orientează industriaşii şi com­er­cianţii noştri: se scumpeşte o mar­că dela o urcare de 3 bani la ori Nu mai vorbim aci de stocul de ^njunge să se vîndă zahărul an ban, îţi iau zece, se iei­mărfuri aflate de f'BtaLu cu cel puţin 15 bani la reneste cu zece bani, norocul lor... s’a putut produce, isvorînd din a-\tiva acestui moment. 1'l““'wv ““ mult de cit dIusîiI ne care îl nlă­titudinî aparent deosebite, dar din­­ înțeleaptă conservare, fără «Ici is’ar f* urcat de loc, tot ele se scum ^eg(J ja ta]pg * aceiaș mentalitate, care se carne- io atingere a demnitătei sau a in- 'pese întru cît-va din cauza greu -terizenză prin utilizarea aceluia?; tereselor superioare ale Statului, procedeu : j nu este o mare operă săvîrșită? Nu se judecă rezultatele de fapt, j Sau poate frazeologia diverselor ei se fac procese de intenţii , nu se «forme ale Acţiune! Naţionale — ia drept temeiu­ de judecată reali-’,care se întruneşte în fiecare Marţi­tatea, ci dorințele amăgitoare alexia­d. Miile — ea singură are drept unor spirite grăbite,­­ să se numească o „atitudine“ în Şi astfel se naște o confuzie, conducerea noastră externat dăunătoare orientării noastre po-l Detractorii guvernului, acerbii laice, însă extrem de favorabilă care refuză să-l recunoască a lim­­pescuirilor în apă turbure, înde­­pe de atitudine politică sunt atît lor ideile din care, de treisprezece de naivi ei înşişi, în­cît să nu na­hmi, iruesc o seamă din cel mai dă marele rezultat obţinut sau îi zgomotoşi politician!. cred atît de naivi pe compatrioţii Le lăsăm acestora lesnicioasa lor în­cît le aruncă, fără scrupul, glorie de a-şi măsura priceperea copilăreştile lor fraze drept mit­­politică şi patriotismul după în­­toace de orientare politică, tinderea dorinţelor pe care le afi-----------------­scuză, spre răsărit ori spre Noi credem că faptele săi rezultatele comensurabile, sunt va mai importante pentru o acţiu­­ne politică de­cît demagogia unor frazeologi sterili. Pe cînd d. Filipescu are liberta­tea şi tăria sufletească de a tipări şi colporta broşurile, în care să „dovedească“, cu­­ mult depozitate în ţară şi scoase­­ la iveală, puţin cîte puţin ca şi­­ cum ar fi aduse acum din străină­fie, cele aduse din străinătate, fie a-:­flate în ţară. Sunt unele materii necesare fa- S bricaţiunei pielăriei, cum ar fi ex­tractul de tonaj lichid­ şi solid, ca­re, după spusa tăbăcarilor, s’ar fi scumpit de 10—15 ori maî mult,­­ care nu e dezertor de cît in poli- faţă cu preţul anterior. Nu treime­dica conservatoare, are să se răz- să uităm însă că fabricanţii în-1 birau pe d. Brathmu. ; trebuitîţează şi alte materii sinii-i Face omul ce poate şi maî ales tare la tăbăcirea pieilor, materii­­ cum poate. E chestie de exerciţiu, care costă cu mult mai ieftin. Şi­­ care nu e fără importanţă pentru corpolenţa molatică a d-luî lonaş, li se opune în cale nici un obsta­col, au ajuns să tripleze şi chiui, să nupătrească preţul mărfeî, rea­­lizînd astfel, cîştiguri enorme. A­­cum­, se înţelege, că le vine foarte greu cînd cîştigul lor este scăzut la normal prin fixarea preţurilor maximale de către ministerul in­dustriei şi comerţului. Este drept însă că fabricanţii şi negustorii de încălţăminte — du­pă cum afirmă tăbăcarii — ai • • kilogram mai sqpmp. UKB Gh. N. C. terăm pentru acuma și aci, pe acela ai artistei Popea. Sunt tablouri cari isvorăsc din­tr’o preciozitate de stil, identică eu îi e rușine că stă lingă măcel. —t— ■o o o o—- - - — ■■ ■ ■ D* PE-CABE 21 Prin urmare în cea mai de pe Fabricanţii din ţară, spre a jus- intf0 mlă Jie mre Q afoesc nu-i cea din literatură. Ele nu trăesc ţi urm­ă producţie ziaristică a d­-sa.er­tifica colosala urcare de preţuri mal cei iniţiaţi în interiorul fru-! nici nu aspiră la altă viaţă de cît la domnul lonaş e belicos prin con- ja produsele lor spun că toate ma­m(a stikui Ateneu, cîţi­va entuziaşti cea fictivă ţi artificială, in care sin­tagim­e, şi în consecinţă, se răz- teţile prime necesare fabricaţii!­boeste nu numai cu d. Brătianu „ ... . . teste expun operuelor tsid­ue ui« care no vrea să-l ia în serios, dar nei respective sar fi scumpit foar cea mai vădită dragoste de artă: se războeşte maî ales cu bunul de mult. *» **l mai profund cult al frumu­sirii public aşa de vitreg cu po-j Aşa de pildă, fabricanţii de tăbă lirica „federaţiei“... ghinioniste, cărie arată că pieile crude s’atii Oin şi d-sa ca toţi oam­en­i, -- cel ecumpit cu un leu la kgr., că tot­­puţin aşa se pretinde, d­e natural de materiile necesare tăbăci­tul­ui deci să se răzb­iască cu ceia ce... s’ar fi scumpit foarte mult, nu are. Dar fiind­că de vorbă bonă ni­meni nu vrea să-i priceapă ama­rul, domnul lonaş recurge la ulti­mul argument al neputinciosului: ameninţă de unul singur, face apel la violenţe şi taină că dumnealui, gura compoziţie a­ facturei este rea­lă, psichologiceşte vorbind. Dar surd şi alte lucrări coloristice ce trec dincolo de preciositate, în care amănuntul trece, cum este şi firesc şi logic, pe al doilea sau al treilea joian, şi în care conştiinţa ansamblului, conştiinţa unui­ aspect real al viei ei este do­minantâ. Astfel de tablouri fără meticulo­­sități potrivite magazinurilor de bric-à-brac, fără miniaturi ce nu redau nici­odată viaţa, sunt cele expuse în „Cenaclul artistic“ de că­tre pictura Popea. Cunoscătorii şi amatorii se vor opri—şi vor reţine cum au şi reţinut pînă acuma—asupra acelora, şi acele pînze cari redau cu atîta putere de evocare „in­teri­or­uri“ şi perspectiva unei strade, desordinea atîta de pli­nă de masă dintr’o cameră din care stănîna — căci e o stăpînă şi nu un stănîn fiinţa ce-i simţim absenţa c­a ulecat de aurind; şi aceşti cunos­cători nu vor nuten de­cît să laude impresionismul mitnchenez, tempe­rat prin un suflet ardelenesc, sănătos şi legat de viaţa reală şi concretă, cum este arata al tinerei expozante de la Ateneu, pictura d-soare. Popea este astfel senină, nouă, fără excentricitate, sin­ceră fără cruditate, evocatoare fă­ră rrred­oxităţi de factură. Artista Popea nu este astfel, în faza cînd un suflet de artist se caută fără să se găsească. Ea este în faza stator­nică a creaţiei din plin, steiere şi conştiente. Iată de ce o astfel de Printre aceste temperamente de muncă închinată frumusefd nu trp­­visători, cari voesc şi reuşesc tă !­îne să fie ignorată nici ta vei, si facă artă pură şi arta adevâr­ată, re- nici în aceste vremuri cînd. visului mm. rusiticii „TEL MAÎTItE, TEL VALET“ D. Delavrancea a adresat • in­terpelare d-lui Prim-ministru fi ministru de răsboiu, care prin însăşi forma în care se prezintă deşteaptă unele critici şi observa­tul ni pe deplin justificate. In primul rînd ceea ce isbeşte atenţiunea, este lungimea excesi­vă a „anunţului“ interpelăreî. De ol ier­iu cînd anunţarea ia forma întinderei mari, a desvoltărilor dialectice, fi­ a violenţelor uşor de schiţat stilistic, d­em este interpe­larea d-lui Delavrancea, atunci „anunţul” ei, nu mai e urmat de desvoltare. Să fi urmărit acelaşi lucru şi d. Delavrancea, cu proce­dura curioasă a unei interpelări „anunţate“, dar de fapt desvelta­­te în scris? Credem că în realitate d. Dela­vrancea ar fi satisfăcut — ironia soartei! — numai cu ...„introduce­rea”, fără consistenţa desfrîului de vorbe de mai tîrziu ! Dar, în al doilea rînd, forma interpiecăreî anunţate este de-o­­primitivitate şi de-o lipsă de ade­vărat parlamentarism care con­trastează mai ales cu rep­ataţiu­nea de literat a d-lui Delavrancea. S’a zis de multe ori „că muzica în­dulceşte moravurile“. S’ar putea spune cu acelaşi suc­ces că literatura îndulceşte expre­siile. Ea catifelează chipul cum se manifestă gândurile; ea astim­­pără violenţele necioplit­ului, prin eleganţa frazei armonice, în care însăşi violenţa îmbracă haina de sărbătoare a satirei, sau finortă tolba cu săgefi miloţiri a ironiei. D. Delavrancea însă, este im­porta­ment un rustic fi­lm impresionist irascibil, în care gestul înlocuieşte gineul ce lipseşte. „Amintirea“ in­terpelărei se prezintă cu aceleaşi păcate contra tactului şi măsure­ cari le-am fi întâlnit sau le vom întâlni în desfăşurarea verbală de mai tîrziu a interpelăreî. Cît priveşte cuprinsul însuşi al interpelăreî anunţate, n’avem de­cit să remarcăm violenţa nerv viincioasă, care carnet evită exer­ciţiul stilistic al literatu dui ro­mân. Dar dacă d. N. Filipescu este un violent şi un irascibil, este tot maî pentru că are i«n tempera­ment nenorocit, — temperament care pentru amicii săi, servă de multe­ ori ca scuză la multe act. necugetate ei adine blamabile. D. Delavrancea, însă, n'are vio­lenta m­ascată, —'nică sinceritatea tristă a nmei bolnăvicioase irasci­­bilități. El este un violent a fi­d, un retor care înlocueşte simţirea cu exagerările de limba piu. Ca orice salariat, el contă să compla­că aceluia în a cărui slujbă este, exagerând­ mâinile, pervertind, ges­turile, şi ducând la exces pasiunile patronului.­­Violenţa d-lui Dehivrsncea îşi găseşte astfel explicarea în acel inţelepţesc proverb: „­«I nwutre, toi valet", deşi „valetul“ merge •mai departe chiar de­cît îîmufl rkdenUd său , maitre-j Noi, însă, care nu avem moti­vele d-lui N. Filipescu, de a fi sa­tisfăcut de serviciile celui ce-l sala­riază, suntem în dreptul nostru să cerem d-lui Ştefănescu-Delavran­­cea a-şi stăpâni pornirile de devo­tament retribuit faţă de patron, şi să caute a fi în parlament ca şi în scris, demn de o reputaţiune li­terară şi de un scaun în incinta marei adunări. Şi este nedemn în ultimul grad, ca d. Delavrancea să atragă a­­tenţiunea primului ministru asu­pra „ordinei morale şi sociale“, precum este o curajoasă trecere dincolo de gardul cuviinţei, a vor­bi despre „datoriile“ ce le are un şef de guvern, când acel şef de gu­vern n’are de sigur nici o nevoe de sfaturile şi îndemnurile Cato­­nelui ce se numeşte d. Delavran­­cea . Nu putem, însă, închide obser­­ţiunile noastre asupra acestei intempestive interpelări fără a nu releva o regretabilă lacună îi» cunoştinţele de drept constituţio­nal ale d-luî Delavrancea. Iată, despre ce este vorba : „Dacă „libertatea presei" — zică interpelatorul — şi regimul excep­ţional ererii în favoarea ei, nu sunt acordate numai românilor în deosebire de toţi ceilalţi străini a­­flatori în ţară ?“ întrebarea este inutilă, c­onşti-­i­tnţia noastră, consfinţind liberta­tea presei, a avut în vedere instig­enţia si­mt oamenii ce o­­se­tvesc. Dar dacă d. Delavrancea dă o altă interpretare dreptului presei libe­re, şi înţelege ea însăşi mimetor, ce servesc sub egida unui titlu, şi sunt laboranţii anonimi în pacte ai unui organ public, să fie, ei în­şişi, cetăţeni, români, atunci, d. Delavrancea ar trebui să se înţe­leagă, înainte de orice curăţire a grajdurilor lui Augias din prea- voastră, cu amicii d-lui N Filo­­v­escu dela „Adevărul“. Este­ posi­­bil ca, din studierea la o lasă cu eminenţii români dela „Adevărul“, ideile radicale ale d-lui Dolavran­­­ra în materie de presă, să fie larg revizuite ! Intru cît ne priveşte constatarea d-lui Delavrancea că străinii dat­­ii­esa corup moravurile şi sunt un ferment al desordinii morale, este ’ din acelea pe rare si noi am f­­­‘­cu­t-o, înainte, dună şi în lit­ier, ori care ar fi legaturile d-lui Deza­­vrarcea cu bunii români dela „A­­­­devărul“ !­­ Antonii „Apusului de soare“­­ voeşte de cîtva tim­p să ne arate că nu numai soarele poate să a­ msmsmmmmmamsmmmm­H ?TA — UNELE ZIARE ADUC O SERIE DE ÎNVINUIRI NE­DREPTE administraţiei comunale pe ches­tia curăţeniei oraşului — Temperatura s’a ridicat brusc de citeva zile şi zăpada care că­zuse s’a topit de­odată. Cum cir­culaţia în oraş e destul de mare, starea de curăţenie a străzilor cam lasă de dorit. Cu aceiaşi stereotipă grabă, ui­nele ziare au început iar să­ atace cu violenţă şi cu nedreptate ad­ministraţia comunală a Capi­ta­liei, pe care o fac răspunzătoare de starea în care se găsesc stră­zile oraşului. Cine ar judeca lucrurile super­ficial, ar putea crede că învinui­rile ce se aduc în această privin­ţă primăriei sunt întemeiate. în­dată însă ce lucrurile sunt privi­te mai de­ aproape, lucrările apar­­ într’o altă lumină, î înainte de toate se face o gre­­şală atunci cînd se compară Ca­pitala cu alte oraşe din apus, în ceea ce priveşte serviciul de cură­ţire al străzilor. E lucru de mult constatat că nici unul din ora­şele mari şi moderne din apus nu se află­ în condiţiuai atît de desa­­­vantagioase în această privinţă. I întinderea Capitalei noastre e tot aşa de mare ca a marilor ca­pitale europene, pe cînd venitu­­­rile-i sunt de vre­o zece ori mai mici de­cît Parisul, de pildă, adi­­­că în raport cu populaţia.­­ Capitala noastră întreţine un­­ serviciu de cu­ţenie a­ străzilor proporţional mai costisitor de­cât al oraşelor cu care se face com­paraţia aceasta nepotrivită.­­ Şi în vremuri normale nu se poate spune că cel puţin partea centrală a oraşului nu e curată. Sunt însă şi cazuri excepţio­nale, cînd nu cu actualul servi­ciu, dar chiar cu un personal şi material îndoit nu s’ar putea «a­­râţi în cîteva zile oraşul.­­ Urcarea bruscă a temperatu­re! şi topirea în 24 de ore a unei cantităţi destul de mari de zăpa­da e una din aceste împrejurări excepţionale.­­ Pe lingă asta, dacă e vorba să se facă comparaţie cu cele ce se petrec în streinătate, se poate face observaţia că acolo regula­­mentele şi ordonanţele comunale i se respectă cu sfinţenie de toată lumea. S’a făcut şi la noi o ordonanţă în sensul ca particularii să ajute, pe cît e cu putinţă, administraţia comunală, în această sarcină de curăţenie a oraşului pe vreme­a de iarnă.­­ Particularii sunt, de pildă, o­­bligaţî să cureţe şi sa ridice ză­pada de pe acoperişuri şi de pe trotuarul din înaintea casei,­­ tocmai pentru ca în caz de topi­re a zăpezei să fie n­oi puţină murdărie...­­ Cine respectă la noi această or­donanţă comunală? Sunt foarte mulţi cari nici nu ştiu de exis­tenţa ei... ! Judecind deci lucrurile mai de aproape, nu se poate aduce o vi­nă anume administraţiei cormo­­­nale pentru starea în care se gă­sesc străzile. Ca şi în chestia pavngiilor, di­ficultatea enormă cu care are de luptat primăria oraşului nostru­­este întinderea excesivă a oraşu­lui în raport cu populaţi­unea şi cu puterea de contribuţiune a ce­­­taţeni­lor. Ori­cită bună-voinţă ar avea o administraţie comuna­­lă, nu poate face ceea ce se reali­zează în streinătete, fiindcă ma

Next