Viitorul, noiembrie 1920 (Anul 14, nr. 3788-3811)

1920-11-02 / nr. 3788

* Á V < f > 50 mm i ABONAMENTE IN ȚARA: IN STREINATATK: Un an ... . . Lei 120 Sasé \ani... > 60 Trei > ... »30 ntetMkdMNittHHfiftfcâlMIi Cn an . ase luni rei * Lei 240 » 120 » 60 REDACȚIA STRADA EDGARD CULNET No. 2 (Vis-A-vis de Hotel Capsa) ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI fio 17 TelefoatteUt: Direcția ölj‘23 t_ Rcrhicția -fi Administrativ 40/23 -yf 3/11 anunciur? comerciale Se primesc direct la Administrațiia ziarului, strada Academiei No. i7 fi la toate Aganțile de publicitate 5 0 Bitül PROVOCĂRI MAGHIARE — cs dargy si assera cu ho­­ ­ttrâre dewnitafaa SireU și a ?e?sra?.a^» ‘■RBOBHSBHKSMaBEBBSflSBBBfllBBHBSBnlnBBQBBflBBSBBBSOflHBBBSr ÎWMMLJâmm Opinia publică românească a luat cunoștință cu un tregathn sim­plii ®’nt tie indign­aru tie repetii de acte de provocați­une pe cari anume agenți maghiari le-a­u săvârșit asupra unor reppresentianți diplomatici ai R României. Faptele sunt cunoscute. Un distins otițer român, colonelul Stanitrescu, fficiiíabru i în comisiunea pentru delimi­tarea graniței între Rom­â­nia și Un­garia, probabili pentru simplul fapt ca-și făcea datoria și înțelegea să a­­pere interesele tarei sale, a fost o­­biectul a nenumărate jigniri perso­nale din partea maghiarilor- In loc ca guvernul român să ia în mod hotărât apărarea atașatului său militar, a a­­vut o atitudine astfel încât colonelul Dumitresciu a trebuit să ceară reche­marea sa. Consecințele acestei lipse de ener­gie în apărarea demnităței reprezen­tanților noștri diplomatici n’au în­târziat să se manifeste. In adevăr, co­lonelul Popescu, trimis în locul co­­­lonelu­l Du­mitrescu, a avutt să su­fere în chiar locuința sa agresiunea a doi ofițeri maghiari, E­ste vorba, deci, de un adevărat sistem din par­tea maghiarilor. Pe de altă parte, știri din Buda­pesta vin să confirme că î­n capitala Ungariei se duce o propagandă de ură și de dușmănie împotriva a tot ce e român. Prin ziare, prin afișe lipite d­­e străzi, ofițerii armatei române sunt batjocoriți, tara e calomniată, fir de fel de svonuri false și rău-voi­toare sunt cu rea -credință lansate,,— toate având un scop de a întreține sentimente de vrâșmășie față de Ro­mânia în opinia publică maghiară. Toată lumea înțelege starea de spirit a Ungariei învinse. Dar felul­­ calm, sub ochii oficializatei și ai alia­ților noștri, reprezentanții ci­plomatici ai Ro­mâniei sunt jigniți Î1­ persoana­­ și demnitatea lor, ca și întreaga serie de provocări oficiale sau neoficiale, sunt, după părerea noastră, in­co­m­­­patibile cu r.darmni de buna-vec.mă­­scate. i pe cari, pe în altă parte, Un­garia oficială anunță că dorește“ sa le intr­ețin­a cu­­ România. Inr perioadele de după războaie, s’au întăm­pila­t deseori inciteniii pro­vocate de excitatiuni ale sentimentu­lui patriotic al țărilor­ învinse. Pen­tru ca ele să nu tulbure mai adânc reîntrinfre­­ dintre state, e necesar ca Statul jignit­­ să primească grabnic și complect toate reparațiun­e l­a care are drept. Astfel, deunăzi, germanii au făcut o manifestație ostilă la con­siliatul frandez din Breslau- Gimsh­­­i­us, francez, — susținut de aițlM de solidari­tatea tuturor aliaților,—­a ști­ut să obțină de îndată­ satisfacție com­pletă. Astfel,,­­incidentul n’a avut al­te urmări. In ce ne privește pe noi, am avut față de Ungaria atitudinea cea mai prevenitoare. Mei l-am așteptat scf ansmi­rati&eărilor tratatului d­­e pace, și am trimis reprezentanți di­­ploma­tici fin Budapesta, iar în mo­­m­­entul acesta chiar se tratează o convenț­ie com­ercială cu Ungaria. In vremea,a­sta însă, reprezentanții noștri sunt maitratați­­ în­­ capitala Un­gariei, aliații noștri nu înțel­eg să fa­că nici un act de solidaritate pentru a ni se da satisfacția cuvenită, iar guvernul român pare că nu e­­ pă­truns de necesitatea u­nei atitudini mai hotărâte, care să apere delimi­ta­rea ță­riei și a representanților­­ ei." ...Iar în răstimp s­e anunță că Un­garia face, în disprețul clauselor ca­tegorice ale tratatului de pace, sub orihii și cu ajutorul unora din aliați, pregătiri millarte, iar Horty în dis­cursuri ațâțătoare spune că „sabia­­ Ungariei e gata pentru a recuceri­­ teritoriul ei integral“.­.. I Ospinia publicla roüi­neasca e ne­­ ■dumerită de această situație confuză,­ și mai ales de atitudinea unora dintre aliați. Ea vrea să știe dacă România are sau nu prieteni, și­ dacă priete­niile au fost bune numai când a fost vorba să ni­ se ceară să ne jertfim... In­­ ce privește atitudinea guvernu­lui față de provocările CTsagihiare, opi­nia publică cere o politică liniștită, dar demnă și energică. Ea crede că guvernul român e în drept să refuze continuarea oricăror relațiuni cu guvernul maghiar până­­ când nu via primi o satisfacțiune complectă în cazul celor doi atașați militari, precum și asigurarea că pe viitor reprezentanții noștri diploma­tici nu vor mai avea să sufere nici un fel de jignire. ----------00x00---------­ ificul clite al profei Pin syfsr­wi^1 © fiarului — Adisca­ orî se au ia vorbiul.i se de mo­dul cum se prezintă un stat ,occidental si modern. Se aduc closii urbanității cu care sunt scrise polemicele, lo­mn­i <b­i­­lisat cu care se discută, haina literară a coti ba­terei, si in true „tea atmosf­eră de calm care e natural să domnească hi lu­mea intelectuală, și in cariera scrisului. Un ziar nu poate fi, in concepția teore­tică, de un compliment al cărtei, o anexă a școalei. Si dacă in relațiile de oameni, buna cuviință, cuvântul delicat este mo­neda curentă, chiar și in saloanele ce nu au patroană pe d-na de Rambouillet, de­sigur că și presa care este o oglindă a vie­­ți și e scrisă în majoritate de­­ oameni cari au destulă cultură pentru a înțelege valoarea cuvântului elegant și a frazei decente, ar trebui să fie evident scutită de ori­ce cuvânt greu, de ori­ce trivialitate. Totuși, cum se întâmplă așa de multe ori în viață, un gazetar care este un om — —­nil a vie alienum puto — nu poat când e român și când trăește în anul 1<­20, să fie ceea ce ar vrea­­ fatai el trebue să întrebuințeze cuvinte grele, și un ton de luptă pe care dacă ar trăi în franța, ori în Anglia nu vor întrebuința. El devine mai rău, decât este, pentru că mediul po­litic îl silește să fie așa. Și ce talent va trebui să aibă un gaze­tar român, pentru a întrebuința cuvinte rare care să facă totuși plastice „inovații­le" de pildă ale d-lui Tăzlăuanu f Ce meș­teșug pentru a nu spune cuvântul greu de —cum să zicem ș­i care se potrivește cu felul de ,a lucra al d-lui Tăzlăuanu ! Și ce epitet care să nu jicnească când e vorba de pricopseala — ce cuvânt arít I — al acelora cari în momentul consolidărei Ro­mâniei se ocupă de aranjarea afacerilor lor ! Și alunei la umbra venerabilă a lui Boileau îți găsești o scuză în însăși ne­­corectitudinea ce te înconjură de a spune cuvbitul care doare, care ustură, dar ca­re este singur capabil a săpa în piatră o mișca­e ce nu trebue uitată: J’appclie un chat un chat et Rőtet un fripoii... Sunt situa­ținnii­­ari fac pe scriitori să nu poată a fi elegant în expresii. Atât mai rău pentru dregătorri cari silesc pe cronicar a le spune fără falsă și deplasată politeță, ceea ce ei fac ! --------------COXOC--------------­ D. Raym­sond Poincaré care a fost și președintele comisiei de reparați­­uni publică în „Le Matin“ un extrem­ de in­tersant articol asupra tendințe­lor Germaniei de a revizui, cu orice­­ preț, tratatul de la Versailles. Guver­nele cari se perindă în Germania o ajută să ocolească daunele tratatu­lui­­­ și să semene discordia între a­­liați pentru a considera angaja­men­­­ cec lor drept petecit­ de hârtia. Reproducem partea din urmă a ar­ticolului fostului președinte al Repu­­blik­ei, care rezemă­­ gândirea sa și preocupările Uraniei. Iată-1: „Când Germania a comunicat alia­ților la Spa, aceia curioase note, aceștia nu aveau decât un răspuns de dat, pentru­ a rămâne în margi­nile tratatului de pace: „Lusați-vă hârtiile sî duceți-le la Comisiunea de despăgubiri“. Căci numai comisiunea avea căderea de­­ a determina luna creanței și de a asculta explicat munte germane. D-l Bergmann ar fi venit odată mai mult la Astoria, unde e de altfel foarte bine primit și ar fi comentat înaintea areopagu­lui international prezidat d. D. Dubois, programul al­cătuit de guvernul german. Lacurajar­ea tra Sá @er- Germania încurajată de unn mare miror de financiari din toată lumea nu consimte să se «valideze paguba ce a produ­s-o. Ea ar vrea: ca să se examineze mai dinainte capacitatea sa de a plăti, să facem de pe acuma aprecieri »revocabile, cari să încâtu­­șeze viitorul și să lipsească pe cre­ditori de orice speranță de plată,, pâ­nă când dânsa var fi mai bogată. Dacă aliații cr­iează asupra aces­tor puncte atunci ce însemnătate imai are faptul c­ a contestata să se ție la Bruxelles sau la Geneva. Sau ce ar însem­ a­a dacă experții ar fi lu­ați din Comisiunea de despăgubiri, în loc de a fi aleși din alta parte.. Dacă se calcă în­­­ picioare tratatul într’un oraș sau altul cu pantofi sau în cizme e aceluș lucru. Esențialul este de a se respecta conventiunile, să se fixeze datoria Germaniei fără a fi influențați de a­­m­eii,întări sau de­­ tângueri și în turma de va fi nevoie sa se aplice sancțiuni, să se ia garantă“. GREȘETETE ALIAȚILOR ! tendința germaniei K i Ilii! HÜ ill Hlil irnriiMiiriiniii[iiriiiiiiiiiiiiiiiiii iiii!Miui iii>iiiiiiiiii«iiiiwr< i.....iTi‘-rirmpa»CTB,aMM — interesantele constatări ale fostu­î Sf.sri^msî SS3iiersx­ i^sae.rsia^sE3m^:.i^­jsccratf;^isx iss sieaarr­^'i..ni schi'hmi|,iii| eseasav iisi pyegadisiSe a8 Republicei franceze d-l spoSncaré — dsreșeaâa feliaȘiior Dar aliații au săvârșit greșala de a fi eșit din drumul tras de către Tra­tatul de Pace și ei alergară acum pe toate căile spre a găsi o modalitate. Ei au lăsat pe germani să creadă că propuneria lor vor fi examinate la Geneva contradictoriu cu dânșii de către o comisiune din experți și Lloyd George care a anunțat această deviziune în Camera Comunelor cu prilejul întoarcerii sale de la Spa crede că nu se mai poate dezice. Germanii ei înșiși stârnesc ca acest cuvânt, dar cu atâta ușurință să fie respectat. Ca­se csregue în Germania „Gazette de Francfort“ pe un ton foarte ridicat, spune că Germania nu se mulțumește, dacă va fi lăsată să discute înaintea unei Comisiuni de specialist; poporul german nu va ad­mite ca suma datoriilor să fie fixată după părerea acestei comisiuni; va trebui să aibă în urmă loc o confe­rință generală a oamenilor politici. Iată, deci, ținta: Un Congres care să revizuiască tratatul de la Verstelk­­es. Nu e de­­loc vorba, după culmi au crezut câțiva optimiști, de o neînțe­legere de procedură. Dacă în această gravă c­hestimie forma n’ar împi­eta •asupra fondului intervenția d­ M De­lacroix ar fi du­s de mullt timp la îm­păcare. Dar, pentru ce Germania caută cu atâta stăruință, de prin Aprilie, să desesizeze comisiunea de despăgu­biri ? Sunt în această comisiune perso­nalități ce-i displac ? Nu e de crezut aceasta: în clipe când ea va reuși să iasă din margi­nile tratatului, ea socotește că va scăpa ori­cărei adunări precum, și ire­­gulelor și principiilor pe care Com­i­­siunea de reparațiuni este ținută să le aplice-Germania nu vrea ca judecătorii cari au ascultat-o, să hotărască în lipsa ei, așa după cum au dreptul. Ea pretinde să facă parte din tribunal și, după ce va vorbi ,să se amestece în deliberări. *--------------00X00---------------­ NOTE Mraintótó párásító I­n­z­ ar ne adiata la cunoștință, cu prilejul trecere­­a .Jacî ani de la moartea marelui­ artist " V ci, că pe pământul ce păstrează parte­a cea mai puțin însem­nată a personalitățiii lui, adică scheletul, nu s'a ridicat totuși un monument care să aducă aminte de trecerea pe pământ a unei firi atât de distinse. Desigur regretati ! Dar gândul nu se duce și la atâtea alte morminte cu o cruce de lemn, fără o floare lângă ea, faré o candelă care să a­­mintească de un "suflet care s’a îngrijit de a nu fi stinsă. Ne vine în minte mormântul lui Gr. Theilescu care a făcut ceva și a fost ci­neva în tara aceasta — și care acuma credem că nimeni! n­u mi știe unde e ! Ne reamintim de mica piatră, ce spune că in pământul cimitirului din Iași, zace acela ce a fost N­­arat­ami, ie Botescu ! Dar un­de e mormântul lui Gr. Manolescu ? Desigur măreția mormântului nu face eternitatea amintirii. Și mai mult trăi­ește in mintea oamenilor, amintirea lui Cesar, de­cât aceea a Faraonilor egipteni cari au construit monstruos de colosalele morminte, Piramidele ! Dar mormântul demn, bine îngrijit, spune altceva: că generația unui om ma­re nu este nerecunoscătoare, că ea înțe­lege să nu uite pe sufletele alese care ia­u înălțat propriul ei prestigiu. Mormântul unui om mare, părăsit, ne­îngrijit, sau poate nici ridicat, face do­vada dureroasă, că o societate e vîrdu­­tă plăcerilor, că prezentul e ceea ce o con­sumă, și că nimic din idealismul desin­­teresat al amintirilor, nu îi clatină feri­cirea bunei digestii . Pentru ca aceste credințe să nu se in­filtreze de aceea este bine ea d­e se înțe­leg însemnătatea unei rime, valoarea u­­nui discurs, utilitatea unei scrieri, j­­itfa pentru datorie, să nu creadă că au făcut tot ceea ce trebue, ținând un discurs fu­nebru. Ei au încă datoria de-a face ca pietrele sepulcrale sît fie vrednice de cei trecuți in noaptea veșnică ! Petronius ■----——00X00---------­ orFORMAUTATE „fMitea” ilm­ailu­i !­Ormalitatea din „sale du l’Horloge" este actul final și protocolar al unei ali­piri care de mult era înfăptuită.... Noi știam astfel ca această alipire se făcu­se de mult, prin voința liberă a poporului basarabean și deci semnăturile din sala orologiului n’au făcut decât să consfin­țească, cu o mare întârziere, un fapt pe care nici o putere din lume n­u mai putea să-l dezlege. Cauzele acestei întârzieri sunt în parte știute. Chestiunea Basarabiei a servit Ma­rilor Puteri pentru rezolvarea unor pro­bleme cu totul străine de autodetermina­rea popoarelor. Astfel e încă in mintea tuturor telegrama ce anunța că sancțio­narea alipirei e în funcție de recunoaște­rea unor anumite interese ale supușilor marilor puteri în teritoriul Basarabiei, in­terese între cari rolul principal îl aveau moșiile expropiate. Azi însă toate acestea s'au sfârșit — după majoritatea ziarelor noastre. Noi însă credem că optimismul acesta e exage­rat, și cu noi o cred desigur acei cari au semnat convențiunea. Căci îndată ce se dă posibilitatea Societățe­i Națiunilor, — mai exact societății marilor puteri, ele a­­vând majoritatea voturilor, — să intervii la voința Rusiei în „ori­ce chestiune va fi ridicată de către guvernul rus", chiar dacă această posibilitate este mărginită „la amănuntele aplicărei convenției" încă câmpul de amestec în afacerile noastre interne este destul de vast. Acest amestec venind după convenția în chestia minori­tăților etnice nu face decât să confirme tendința Marilor­ Puteri de a asigura e­­xercitarea unei presiuni asupra „puterilor cu interese limitate", în folosul unor ches­tiuni de multe ori străine de interesele mult trâmbițate ale minorităților. Dorim ca viitorul să nu desmintă opti­mismul presei, dovedind că sistemul celor două măsuri nu mai continuă... ------:--------OOXOO--------------­ F M ECOURI panglica unei coroane mortuare tre­buia să se imprime : „Odihnește în pace. La revedere, la urmă se telegraffiază tipografului ur­mătoarele : Adaogă dacă m­ai e te loc. ..la cer“ In ziua înmormântarei se putea citi pe coroană: „Odihnește în pace. La revedere In cer dacă mai este loc“ Ichael Fitz-Gerald și infeiner irlandez, un grevist al foamei care a și «neom­­’ bat era logodit cu o tânără care-l vi­zita adesea în închisoarea ea. Nunta a fost hotărâtă când autoritățile închisorii declarară că dacă ceremonia va avea loc, greviștii nu vor avea dreptul să primească vizita nimănuia. Fitz-Gerald re­nunță la căsătorie spre a nu-și nemulțumi ca­marazii. D­e ce președintele Republicei Franceze e ales pe 7 ani, se întreabă și răs­punde ieri de Pariss: »Puterea misterioasă și fatidică a nu­mărului 7 a stăpânit omenirea da la înce­puturile ei.­­ Săptămâna e compusă din 7 zile cărora le corespunde: 7 planete, 7 ceruri, 7 me­­­tale,­ 7 mirosuri, etc. Diversele culturi adoptară acelaș nu­­m­ir deja vestit: în­totdeauna 7 a cores­puns lucrurilor divine și ascunse : 7 în­geri, 7 draci, 7 vaci slabe, 7 grase, etc. Numărul 7 e repetat în Biblie de 347 ori, 7 păcate capitale, 7 jurăminte 7 în­vârtitori de limbă înainte de a vorbi. Mai avem 7 învățați ai Greciei, 7 mi­nuni, 7 regi la­idoma, 7 electori în Ger­mania, 7 femei a lui Barbă -Albastră, etc.. De aceia septenatul s’a impus. » - ---------00X00----—- — INT­AS AtlATi Fianta. lin« ți ANGLIA Cui și vecea la conce­­siuni­e economice ce îf­fsâise de Crania iii Cik­aria Un grup de financiari francezi au pus stăpânire pe întreaga viață e­­conom­ică a Ungariei. S’a zvonit și ele un acord militar între guvernul din Baj­­a și cel din Budapesta.­­.A­­captararea“ vieței economice a Un­gariei a dat naștere unui schimb de note diplomatice între Londra­­ și Pa­ris, pe un ton aprins; ia­r ziarele engleze au­­ dat alarma­­ c­ă Franța calcă tratatul­­ de la Trianon. Iată ce scrie în aceast­ă privință ziarul francez „L’Behur“ — cum «iau lucrurile în ceea­ ce privește acordul încheiat între Franța « Ungaria prin care un grup de­­ fi­nanciari francezi, împrumută Un­gariei u­n mare capital, rambursabil în 15 ani cu dobândă de 6%, având ca garanție dreptul de control pe căile ferate ungare pe timp de 20 de ani. „Investirea capitalului francez în țările străine servește Franței și din punctul de vedere economic și din punctul de vedere politic. Franța și prosperitatea -----------------------------------------la ananasy------­ Discuțiunile urmate asupra ace­­­stui arami a merit desigur că 'Uu au plăcut unor anumiți concurenti. Si faptul că Franța se interesează de ridicarea și prosperitatea Ungariei a fost comentat cu destulă răutate. Dar­ partea cea mai frumoasă în­cepe­­ abia de acum. astfel glRța de păreri în­tre Anglia și Franța Jurnalul socialist vienez „Le­ Soi-“ publică o telegramă a cores­­­pondentului­ său din Londra care a­f­animă că guvernul englez într’o ’ notă adresată Franței ,,a protestat fundul în contra acestui fapt, de­oarece acordul franco-ungar am­­pune căile ferate ungare, care sunt: gajul comun al aliaților, în ce pri­­­vește despăgubirile de război, sub­ controlul unui 'Consorțiu francez,’ ceia ce este în contradicție flagrantă­­ cu tratatele de pace — și că numai I Comisiunea de despăgubiri are­ dreptul de a lua asemenea dispo­­zițiu­ni­­ pe socoteala tuturor aUatelor.’ Tot ac­et corespomdent adaugă că' Franța ar fi răspuns că n’ar fi vorba nici de o cumpărare, nici de o arendare ci de o simpla garanție în ce privește întrebuințarea capi­talului francez. Guvernul britanic își­­ menține­ punctul de vedere și oficina londo­ni­­ză o de pe acuma încredințată că nu numai Italia și Anglia, dar și alte state mici vor fi contra ac­e­stui acord, când această chestiune se va prezinte înaintea comisiunei de despăgubiri".­­­­ In afară deci de oare­cari animo­zități generale, Anglia care pană» .«etan «Sa creat atâtea beneficii în Răsărit, de multe ori în paguba a­l­iaților să?.—spune zarul L'Eclair— vede cu orbi răi acțiunea Franței, la Bud­a­ Pesta, invitând suveran.’­ s­tatea intangibilă a Comisiunei de despăgubiri, tot așa du­pă cum, în­­ alte ocaziuni o ignorează cu desă­­­vârșire“. gocs&GMifmjvMäßaimKmmM mBstaamssstema* |HEs©s*ati-#ă Ia „ViiTORUL“ |Cel mai bine scris |Cel mai bine informat |Cel mai răspândit ! — ZIAR Di SEARA — || opigg umt­lotfu­rliifirea bmwmbmHMBMBMMMBBBMK aMBBHBgai ABATORRLOR de­ffieSif­vefaiiRJ­ffe. Stenissen Dacă războiul a urias mari neat­rociri distrugând în forța tei atâtea ființe, precum și o manșă tUantes depusaä în folosul ea«epicei, mi­ne , este îngăduit «a acisma râtul sub atutea lipsuri .ți viata e’a scumpit en­orm, să nu inuncam din răspu­teri, spre a revenii la neotoaie, utilî­­zând toate forțele n­oastea cu pr­ied.­­ere prin m­un­că și­­ drcișie spre bi­­nele și progresul |ăiv. Trebue să îmbunătățim și să dăm o cât mai mare extensiuate tuturor ramurilor de activitate, aducând o producție cât sunt2 marc­a» »gricul­­tură, comerț și indu­strie, luând ast­fel estimple de la țările Ocekien­­ate, care au ajuns la «utavitmn de ipsro­­duoțiune, «rație «titeței ți. s„o.]ior descoiperiri. Din cauza lipsei de industria în țară am fost nevoiți a importa din străinătate produse hi sebămbol că­rora am dat sute «te milioane. De câtva timp însă a­ ÎEOPov­î­ri la noi o miișcare comercială și jur­ustrală mai intensă, căci ne d­ va seama că nu mai putem i progresa, dacă nu ne grăbim a no Daco indusîriile noastre naționale după cum au făcut alte națiuni civilizate. Abateriile noas­­re , b­ bi tvanele •nu mai corespuud timpurior ae­­tuate; astăzi, ne triibu­opo abaterii, in­­dusfa'itaie unde tot «e provine de la o vită sacrif­cată să fie inaintativitai și valorificat de asa Jiatură, ca »e mic să nu se piardă. Ca să ilustrez uku bitte acest ade­văr voi da un exem­plu de modul cum se valorifică, precum» «i de câștigurile ce se obțin în America deja un abator isihatt. Se­­ știe, că în țara dolarilor toate întreprinderile se fas în mare și când este vorba de i­dent «eu» care rentează și care este util, atunci nu ■se vorbește mult m la ast »i se face treabă. In America sunt cele mai mari abatorii industriak. Franach­i au început ®î ei si «onstmi asemanea abatorii. Se șt­ie, că amul trecut atu adus și noi mii de tone de slănină, untură,­­conserve de «arup ete- dela abatoriile am­erican­e: Axmeur, Swift etc. La Chicago «’a el tol­tuit pesitra un asemenea stabdiment inn­dustrial în­­tr’un an 3.7515.123.010 S după ram urmează: cumoarÄWi de vite de măcelărie 3.400 milioane­: salariul lucră­torilor 200 mii: .ibim A) ,­­iL Suma rezultată vânzarea «ar­urilor de măicelăr­ te, <p?«cém și a conservelor, a fost de 3.100 owL și cu toate acesta«. « rămas im band­­­­eiu net de 175 milioane. Desigur că vă veți iateoba: cum se face că deficitul de 61­9 mii. s’a transformat în trteu­­ câștig de 173 mii.­ Toată frideof^ acestm câștig î’n­’Z­ina în k'fk­fyil 4o<x?d­f*n*hpr ©­­dusele precum și tonSs ift m ăișHek­­ezultate din tăeaca vitezds, au fost transformat'« utiliate și valorifi­­cate. .așa «1. 800 »nri. an rezultat din aceste produse «arc vândute au dat: 75 mii. câștigate im *nmenoterizarea ple­urilor «mimatei .103 naiJ. ilfu gră­simi. 175 mii. din tifteî; 15 mii,­­lin sânge, coarne, ungh­i, ©a^e, lână e‘«._ Drei câni««, conservolo «și meze­nu­rile s’au vâ­ndpt nu un preț sculzm,­­având pierdere, dar ote »fsștigat 173 ani’ioane la produsele t­ransfomestte și valor­ficate. Și dacă ești :<*« mă în­­țeb de ce i­a am vinta și rac: - cea ce se fac-a cu fo­los ajutioa. Abatorul RiipuTești ars o­bstala­­riu­... de abatoa’ modernă , a­’o ri­valizează cu multe abatorii du tere­­înăitate, dar 8 ® i se ta« vito virtiral meaitru carne, grăsime ■?» -pi ®?; sân­ge V. conu­imitul etomaeal si malte resturi -armate ce a­ rumg sa­u anal. In abator se face am comerț de ■măcelărie foarte reu’aVd, d...- ar. organizat, încât pentru rest nu © o­a în seamă ncerHiooermt valoarea subproduselor rezu­ltate cfinici o uti­lizare rațională a Joi ce nu poate extr­a­ge dela o vită reiată. In timpuri normale se îne în A­­batorul București: 125— MfJ.0OO vite mari anual; 80 — «0.090 .porci; Conifimsr€a h papi 2-a SAPTAMANA TEATRALA de dim. $imm —Metoda critici.—Știința și judecata ca base r­rimerdial­e ale criticei.—Cel din urmi motiv al criticii: Critica, acest revelator al operei de ar­tă și al tuturor manifestărilor ei a fost de nenumărate ori aruncată în balanța a­­precierilor pozitiviste pentru a primi sancțiunea de „utilă sau inutilă“, după vitalitatea celor chemați s’o judece. Nevoia de a cobori la nivelul „utilului“ cotidian, anume desbateri cerebrale de e­­sență superioară, tinde să micșoreze sfera artelor, trecân­du-le in raportul întâm­plărilor comun­e, pentru care judecata nu simte nevoia unui parai-pris de cugetare. Schiller, în „Scrisorile sate de Educa­­țiune estetică" simte revolta acestui veș­nic reper în opera de artă, „Utilul“. Artistul își cheltuește o inviolabilă par­te sufletească in producția operei sale și acestui „inviolabil“ trebue să-i corespun­dă o atenție de aceiași esență, prin ur­mare mult depărtată de materia concretă care implică „utilul“. Necesitățile vieței primitive, care la început se ridicau imperioase numai din materie, încetul cu încetul au evoluat spre o tendință admirativă pentru a se trans­forma la sfârșit într’o absolută nevoie de frumos, ceea ce dovedește că în plăsmui­rea umană există un simț nedeterminat până acum — pe care știința l’a stabilit­ in creer — un simț care percepe și susține existența frumosului, a căruia realizare o îndeplinește colectivitatea celor cinci sim­țuri inițiale. Este zadarnică dar sforțarea sceptici­lor de a anihila superioritatea criticei și de a materializa până la indiferența co­mună, opera de artă. Critica in mișcarea franceză contimpo­rană, prin reprezentarea lui Hip. Taine, Sainte-Beuve și Emile Hennequin, s’a afirmat prin trei metode deosebite: Hip. Taine în filosofia artei a adus cri­ticei ca bază primordială: Știința. El totul explică și rezolvă prin influ­ența mediului, prin urmare arta reiese ca rezultanta locului, timpului și speței iar nu ca produsul cerebral intrinsec și izo­lat, care se desfășoară din superioritatea cugetării sau din originalitatea visului. Valoarea unei opere de artă, nu mai re­vine artistului, ci naturii și vnelei am­biante în care s’a produs. Excluzând ori­ce judecată, școala lui Taine pleacă numai pe premise materia­le și concrete deci științifice, prin urma­re calculate de un spirit pozitiv iar nu isvorîte din superioritatea creerului sau din senzația frumosului. Sainte-Beuve își formulează metoda pe „judecată", fără să se depărteze de la stu­diul circumstanțelor, in care s’a produs opera. Mai puțin intransigent ca Taine, face teoria criticei și din punctul de ve­dere sufletesc și dă drumul raționamen­tului propriu să lucreze liber, în afară de condițiunile materiale, pe care le impu­ne metoda lui Taine. Emile Hennequin a făcut parte dintr'o pleiadă de talent, care s’a stins prematur, printr’o fatală coincidență de vârstă și epocă. Critica lui nu s’a putut afirma într’o școală, cu toate că avea promisiunea unui început, în afară de orice influență Taine ori Sainte Beuve, numai judecată. Din pleiada aceasta stinsă timpuriu, au apărut postum atâtea num­e și atâtea o­­pere originale ca: Jules Laforgue, Tris­tan Corbières, Emanuël Signoret, Edu­ard Dubasse, Ephraim Michael și Albert Aurier. Albert Aurier, se ridică cel din urmă și cel mai nou cu o formulă nouă și poa­te definitivă în critica operei de artă. Pentru ca să poți critica, prin urmare judeca nepărtinitor și numai cu dorința unei evoluțiuni către perfect, îți trebue un singur sentiment dominator: dragos­tea, lat? ceca ce a rămas din dogma lui, nesfârșită, și întreruptă de acest catac­lism: moartea. : „O operă de artă este o ființă nouă, care nu numai că are un suflet, ci un suflet dublu (sufletul artistului și sufletul naturei, tata și mam­a). Singurul mijloc să înțelegi un lucru: e dragostea. Ca să înțelegi pe Dumnezeu, trebue să-l iubești, ca să înțelegi femeia, trebue s-o iubești; această pătrundere sau înțelegere este proporțională cu dra­gostea. Singurul mijloc să înțelegi o operă de artă, este să fi îndrăgostit de ea. Fap­tul este posibil, de­oarece opera de artă este o ființă cu suflet, capabilă să- și-l manifesteze prin limbagiul propriei sale forme. E mult mai ușor să iubești adevărat o operă de artă, de­cât o femeie, fiindcă in opera de artă materia abia există, deci e în imposibilitate să degenereze dragostea în senzualism. Se poate lua drept ridiculă metoda a­­ceasta. Atunci nu voi răspunde nimic. Va fi luată ca mistică. Atunci voi zice: Da, hotărât e misticism; misticismul de ca­re avem nevoie, astăzi, misticismul, care singur ne-ar mai putea salva societatea de abrutizare, de senzualism și de utilita­rism. Cele mai nobile facultăți sufletești sunt pe cale să ni se atrofieze. Peste o sută de ani, ne vom întoarce la animalul, al căruia singur ideal va fi săturarea funcțiunilor trupești; ne vom întoarce, grație științei pozitive, în ani­malitatea pură și simplă. Trebue o reacțiune. Trebue să reînce­pem cultivarea calităților superioare ale sufletului. Trebue să redevenim mistici. Trebue să învățăm dragostea, adevăratul izvor al priceperei. Senzualismul secolului ne-a desprici­­nuit să mai vedem în femeie altceva, decit un bloc de carne, pentru realizarea dorin­țelor noastre materiale. Dragostea pentru femeie, nu ne mai­ste îngăduită. Scepticismul secolului ne-a desobicinuit să vedem un Dumnezeu, alt­­ceva decât un nume abstract aproape in­existent. Dragostea pentru Dumnezeu, nu fie tcai este îngăduită. O singu­ră dragoste ne mai poate des­făta, aceia a operelor de artă. E singura noastră punte de scăpare. Să devenim credincioșii artei. Și dacă nu vom reuși, să ne înapoiem triști in staulele noastre îngăinuind defi­nitivul Finis Galliae". O dogmă, lapidar expusă, ar fi venit să regenereze vechiul criteriu de artă. fă­­cându-ne să căutăm motivul în această infinită expansiune sufletească: dra­gostea. Dacă în expunerea teoriei sale, Augier este exclusivist, dacă nu admite nici o transacție cu vechile școli critice, este că și-a dat seama, cum te poate minți de­opotrivă, dacă nu întotdeauna dar foarte des, elementele științelor pozitive, puse in serviciul artei — de o parte — și simpla judecată, rece și autoritară de altă parte. El însuși, prea sceptic, dă o formă sen­tențioasă nouei sale dogme și ne­având timpul s’o amplifice prin studii docu­mentare, o lasă ca principiu, altor cer­«•vG3f-rthí ínnb­afuncttf* Oricât ar părea de exagerată ultima lui formulă, are însă în nucleul ei, un ade­văr suprem, irefutabil, pe care viața zil­nică, îl pune la îndemâna tuturor. Dacă ar fi trăit, și-ar fi pledat princi­piul, cu acest adevăr, câștigînd cauza a­­dâncei sale perceperi. E cert că nu ne putem ocupa de nimic fără un imbold sufletesc, fără dragoste. Mama, minuțioasă, în studiul copilului ei, pe măsură ce-șî cercetează opera — din­­tr’o pornire numai lăuntrică, și prin for­ța creațiunei — ajunge zi cu zi, să-i des­copere noi calități și noi Bipaturi, mărite tot mai mult prin lentila &limrei ei su­fletești, și zi cu zi canțeS la desăvârșirea copilului, care reprezintă creațiunea și opera ei de artă. Doar ibagosfia, face spiritul observator. De aici mai departe, se poate deduce, indiferența ceter’a’ți e­­ducatori ai copilului, iv*hie*K*ț,-l, pe care datoria materială, o transfemmă de multe­­ori într’o severitate vecini d­e tirania. A­­tunci educatorul nu vede etosâ» focuna, pe care o speculează și o țântână până în nimicirea sufletească a editeâiâîni Se zice de un meseriaș, de­ exemplu, că are pasiunea meșteșugului său, fiindcă a dovedit că nu se m­ai țtînseși«e un forrom veche a trecutului, ei șlea afși«’, adaugă, și perfecționează «"uroștistele.­­«o dragos­tea care tinde spre frumos, spre perfect. Grație acestui imbold, ma­ter» începe să dispară și ceea ce se ridică e „ideia” ca rezultantă a atenției «risip», pe care o comandă dragostea. Cum s’ar putea clar lattee.», opera de artă mai bine de­cât prin dragoste și prin credință . Dacă nu­ crezi în talentul individual, e inutil să cercetezi opera pe care a pro­­dus.o. Iată pentru ce critica, « un apos­tolat, fiindcă cere dragoste și credință. Augier, a simțit greșeala d­e care s’a o croit criticele vechi; a observat miopia academică a științei pozitive; a înțeles răceala judecăței indiferente și a consa­ Contraparta în ps#»ia f­i

Next