Viitorul, noiembrie 1920 (Anul 14, nr. 3788-3811)
1920-11-02 / nr. 3788
* Á V < f > 50 mm i ABONAMENTE IN ȚARA: IN STREINATATK: Un an ... . . Lei 120 Sasé \ani... > 60 Trei > ... »30 ntetMkdMNittHHfiftfcâlMIi Cn an . ase luni rei * Lei 240 » 120 » 60 REDACȚIA STRADA EDGARD CULNET No. 2 (Vis-A-vis de Hotel Capsa) ADMINISTRAȚIA STRADA ACADEMIEI fio 17 TelefoatteUt: Direcția ölj‘23 t_ Rcrhicția -fi Administrativ 40/23 -yf 3/11 anunciur? comerciale Se primesc direct la Administrațiia ziarului, strada Academiei No. i7 fi la toate Aganțile de publicitate 5 0 Bitül PROVOCĂRI MAGHIARE — cs dargy si assera cu ho ttrâre dewnitafaa SireU și a ?e?sra?.a^» ‘■RBOBHSBHKSMaBEBBSflSBBBfllBBHBSBnlnBBQBBflBBSBBBSOflHBBBSr ÎWMMLJâmm Opinia publică românească a luat cunoștință cu un tregathn simplii ®’nt tie indignaru tie repetii de acte de provocațiune pe cari anume agenți maghiari le-au săvârșit asupra unor reppresentianți diplomatici ai R României. Faptele sunt cunoscute. Un distins otițer român, colonelul Stanitrescu, fficiiíabru i în comisiunea pentru delimitarea graniței între România și Ungaria, probabili pentru simplul fapt ca-și făcea datoria și înțelegea să apere interesele tarei sale, a fost obiectul a nenumărate jigniri personale din partea maghiarilor- In loc ca guvernul român să ia în mod hotărât apărarea atașatului său militar, a avut o atitudine astfel încât colonelul Dumitresciu a trebuit să ceară rechemarea sa. Consecințele acestei lipse de energie în apărarea demnităței reprezentanților noștri diplomatici n’au întârziat să se manifeste. In adevăr, colonelul Popescu, trimis în locul colonelul Dumitrescu, a avutt să sufere în chiar locuința sa agresiunea a doi ofițeri maghiari, Este vorba, deci, de un adevărat sistem din partea maghiarilor. Pe de altă parte, știri din Budapesta vin să confirme că în capitala Ungariei se duce o propagandă de ură și de dușmănie împotriva a tot ce e român. Prin ziare, prin afișe lipite de străzi, ofițerii armatei române sunt batjocoriți, tara e calomniată, fir de fel de svonuri false și rău-voitoare sunt cu rea -credință lansate,,— toate având un scop de a întreține sentimente de vrâșmășie față de România în opinia publică maghiară. Toată lumea înțelege starea de spirit a Ungariei învinse. Dar felul calm, sub ochii oficializatei și ai aliaților noștri, reprezentanții ciplomatici ai României sunt jigniți Î1 persoana și demnitatea lor, ca și întreaga serie de provocări oficiale sau neoficiale, sunt, după părerea noastră, incompatibile cu r.darmni de buna-vec.măscate. i pe cari, pe în altă parte, Ungaria oficială anunță că dorește“ sa le intrețina cu România. Inr perioadele de după războaie, s’au întămpilat deseori inciteniii provocate de excitatiuni ale sentimentului patriotic al țărilor învinse. Pentru ca ele să nu tulbure mai adânc reîntrinfre dintre state, e necesar ca Statul jignit să primească grabnic și complect toate reparațiune la care are drept. Astfel, deunăzi, germanii au făcut o manifestație ostilă la consiliatul frandez din Breslau- Gimshius, francez, — susținut de aițlM de solidaritatea tuturor aliaților,—a știut să obțină de îndată satisfacție completă. Astfel,,incidentul n’a avut alte urmări. In ce ne privește pe noi, am avut față de Ungaria atitudinea cea mai prevenitoare. Mei l-am așteptat scf ansmirati&eărilor tratatului de pace, și am trimis reprezentanți diplomatici fin Budapesta, iar în momentul acesta chiar se tratează o convenție comercială cu Ungaria. In vremea,asta însă, reprezentanții noștri sunt maitratați în capitala Ungariei, aliații noștri nu înțeleg să facă nici un act de solidaritate pentru a ni se da satisfacția cuvenită, iar guvernul român pare că nu e pătruns de necesitatea unei atitudini mai hotărâte, care să apere delimitarea țăriei și a representanților ei." ...Iar în răstimp se anunță că Ungaria face, în disprețul clauselor categorice ale tratatului de pace, sub orihii și cu ajutorul unora din aliați, pregătiri millarte, iar Horty în discursuri ațâțătoare spune că „sabia Ungariei e gata pentru a recuceri teritoriul ei integral“... I Ospinia publicla roüineasca e ne ■dumerită de această situație confuză, și mai ales de atitudinea unora dintre aliați. Ea vrea să știe dacă România are sau nu prieteni, și dacă prieteniile au fost bune numai când a fost vorba să ni se ceară să ne jertfim... In ce privește atitudinea guvernului față de provocările CTsagihiare, opinia publică cere o politică liniștită, dar demnă și energică. Ea crede că guvernul român e în drept să refuze continuarea oricăror relațiuni cu guvernul maghiar până când nu via primi o satisfacțiune complectă în cazul celor doi atașați militari, precum și asigurarea că pe viitor reprezentanții noștri diplomatici nu vor mai avea să sufere nici un fel de jignire. ----------00x00--------- ificul clite al profei Pin syfsrwi^1 © fiarului — Adisca orî se au ia vorbiul.i se de modul cum se prezintă un stat ,occidental si modern. Se aduc closii urbanității cu care sunt scrise polemicele, lomni <bilisat cu care se discută, haina literară a coti baterei, si in true „tea atmosferă de calm care e natural să domnească hi lumea intelectuală, și in cariera scrisului. Un ziar nu poate fi, in concepția teoretică, de un compliment al cărtei, o anexă a școalei. Si dacă in relațiile de oameni, buna cuviință, cuvântul delicat este moneda curentă, chiar și in saloanele ce nu au patroană pe d-na de Rambouillet, desigur că și presa care este o oglindă a vieți și e scrisă în majoritate de oameni cari au destulă cultură pentru a înțelege valoarea cuvântului elegant și a frazei decente, ar trebui să fie evident scutită de orice cuvânt greu, de orice trivialitate. Totuși, cum se întâmplă așa de multe ori în viață, un gazetar care este un om — —nil a vie alienum puto — nu poat când e român și când trăește în anul 1<20, să fie ceea ce ar vrea fatai el trebue să întrebuințeze cuvinte grele, și un ton de luptă pe care dacă ar trăi în franța, ori în Anglia nu vor întrebuința. El devine mai rău, decât este, pentru că mediul politic îl silește să fie așa. Și ce talent va trebui să aibă un gazetar român, pentru a întrebuința cuvinte rare care să facă totuși plastice „inovațiile" de pildă ale d-lui Tăzlăuanu f Ce meșteșug pentru a nu spune cuvântul greu de —cum să zicem și care se potrivește cu felul de ,a lucra al d-lui Tăzlăuanu ! Și ce epitet care să nu jicnească când e vorba de pricopseala — ce cuvânt arít I — al acelora cari în momentul consolidărei României se ocupă de aranjarea afacerilor lor ! Și alunei la umbra venerabilă a lui Boileau îți găsești o scuză în însăși necorectitudinea ce te înconjură de a spune cuvbitul care doare, care ustură, dar care este singur capabil a săpa în piatră o mișcae ce nu trebue uitată: J’appclie un chat un chat et Rőtet un fripoii... Sunt situaținniiari fac pe scriitori să nu poată a fi elegant în expresii. Atât mai rău pentru dregătorri cari silesc pe cronicar a le spune fără falsă și deplasată politeță, ceea ce ei fac ! --------------COXOC-------------- D. Raymsond Poincaré care a fost și președintele comisiei de reparațiuni publică în „Le Matin“ un extrem de intersant articol asupra tendințelor Germaniei de a revizui, cu orice preț, tratatul de la Versailles. Guvernele cari se perindă în Germania o ajută să ocolească daunele tratatului și să semene discordia între aliați pentru a considera angajamen cec lor drept petecit de hârtia. Reproducem partea din urmă a articolului fostului președinte al Republikei, care rezemă gândirea sa și preocupările Uraniei. Iată-1: „Când Germania a comunicat aliaților la Spa, aceia curioase note, aceștia nu aveau decât un răspuns de dat, pentru a rămâne în marginile tratatului de pace: „Lusați-vă hârtiile sî duceți-le la Comisiunea de despăgubiri“. Căci numai comisiunea avea căderea de a determina luna creanței și de a asculta explicat munte germane. D-l Bergmann ar fi venit odată mai mult la Astoria, unde e de altfel foarte bine primit și ar fi comentat înaintea areopagului international prezidat d. D. Dubois, programul alcătuit de guvernul german. Lacurajarea tra Sá @er- Germania încurajată de unn mare miror de financiari din toată lumea nu consimte să se «valideze paguba ce a produs-o. Ea ar vrea: ca să se examineze mai dinainte capacitatea sa de a plăti, să facem de pe acuma aprecieri »revocabile, cari să încâtușeze viitorul și să lipsească pe creditori de orice speranță de plată,, până când dânsa var fi mai bogată. Dacă aliații criează asupra acestor puncte atunci ce însemnătate imai are faptul c a contestata să se ție la Bruxelles sau la Geneva. Sau ce ar însem aa dacă experții ar fi luați din Comisiunea de despăgubiri, în loc de a fi aleși din alta parte.. Dacă se calcă în picioare tratatul într’un oraș sau altul cu pantofi sau în cizme e aceluș lucru. Esențialul este de a se respecta conventiunile, să se fixeze datoria Germaniei fără a fi influențați de ameii,întări sau de tângueri și în turma de va fi nevoie sa se aplice sancțiuni, să se ia garantă“. GREȘETETE ALIAȚILOR ! tendința germaniei K i Ilii! HÜ ill Hlil irnriiMiiriiniii[iiriiiiiiiiiiiiiiiiii iiii!Miui iii>iiiiiiiiii«iiiiwr< i.....iTi‘-rirmpa»CTB,aMM — interesantele constatări ale fostuî Sf.sri^msî SS3iiersx i^sae.rsia^sE3m^:.i^jsccratf;^isx iss sieaarr^'i..ni schi'hmi|,iii| eseasav iisi pyegadisiSe a8 Republicei franceze d-l spoSncaré — dsreșeaâa feliaȘiior Dar aliații au săvârșit greșala de a fi eșit din drumul tras de către Tratatul de Pace și ei alergară acum pe toate căile spre a găsi o modalitate. Ei au lăsat pe germani să creadă că propuneria lor vor fi examinate la Geneva contradictoriu cu dânșii de către o comisiune din experți și Lloyd George care a anunțat această deviziune în Camera Comunelor cu prilejul întoarcerii sale de la Spa crede că nu se mai poate dezice. Germanii ei înșiși stârnesc ca acest cuvânt, dar cu atâta ușurință să fie respectat. Case csregue în Germania „Gazette de Francfort“ pe un ton foarte ridicat, spune că Germania nu se mulțumește, dacă va fi lăsată să discute înaintea unei Comisiuni de specialist; poporul german nu va admite ca suma datoriilor să fie fixată după părerea acestei comisiuni; va trebui să aibă în urmă loc o conferință generală a oamenilor politici. Iată, deci, ținta: Un Congres care să revizuiască tratatul de la Verstelkes. Nu e deloc vorba, după culmi au crezut câțiva optimiști, de o neînțelegere de procedură. Dacă în această gravă chestimie forma n’ar împieta •asupra fondului intervenția d M Delacroix ar fi dus de mullt timp la împăcare. Dar, pentru ce Germania caută cu atâta stăruință, de prin Aprilie, să desesizeze comisiunea de despăgubiri ? Sunt în această comisiune personalități ce-i displac ? Nu e de crezut aceasta: în clipe când ea va reuși să iasă din marginile tratatului, ea socotește că va scăpa oricărei adunări precum, și iregulelor și principiilor pe care Comisiunea de reparațiuni este ținută să le aplice-Germania nu vrea ca judecătorii cari au ascultat-o, să hotărască în lipsa ei, așa după cum au dreptul. Ea pretinde să facă parte din tribunal și, după ce va vorbi ,să se amestece în deliberări. *--------------00X00--------------- NOTE Mraintótó párásító Inz ar ne adiata la cunoștință, cu prilejul trecerea .Jacî ani de la moartea marelui artist " V ci, că pe pământul ce păstrează partea cea mai puțin însemnată a personalitățiii lui, adică scheletul, nu s'a ridicat totuși un monument care să aducă aminte de trecerea pe pământ a unei firi atât de distinse. Desigur regretati ! Dar gândul nu se duce și la atâtea alte morminte cu o cruce de lemn, fără o floare lângă ea, faré o candelă care să amintească de un "suflet care s’a îngrijit de a nu fi stinsă. Ne vine în minte mormântul lui Gr. Theilescu care a făcut ceva și a fost cineva în tara aceasta — și care acuma credem că nimeni! nu mi știe unde e ! Ne reamintim de mica piatră, ce spune că in pământul cimitirului din Iași, zace acela ce a fost Naratami, ie Botescu ! Dar unde e mormântul lui Gr. Manolescu ? Desigur măreția mormântului nu face eternitatea amintirii. Și mai mult trăiește in mintea oamenilor, amintirea lui Cesar, decât aceea a Faraonilor egipteni cari au construit monstruos de colosalele morminte, Piramidele ! Dar mormântul demn, bine îngrijit, spune altceva: că generația unui om mare nu este nerecunoscătoare, că ea înțelege să nu uite pe sufletele alese care iau înălțat propriul ei prestigiu. Mormântul unui om mare, părăsit, neîngrijit, sau poate nici ridicat, face dovada dureroasă, că o societate e vîrdută plăcerilor, că prezentul e ceea ce o consumă, și că nimic din idealismul desinteresat al amintirilor, nu îi clatină fericirea bunei digestii . Pentru ca aceste credințe să nu se infiltreze de aceea este bine ea de se înțeleg însemnătatea unei rime, valoarea unui discurs, utilitatea unei scrieri, jitfa pentru datorie, să nu creadă că au făcut tot ceea ce trebue, ținând un discurs funebru. Ei au încă datoria de-a face ca pietrele sepulcrale sît fie vrednice de cei trecuți in noaptea veșnică ! Petronius ■----——00X00--------- orFORMAUTATE „fMitea” ilmailui !Ormalitatea din „sale du l’Horloge" este actul final și protocolar al unei alipiri care de mult era înfăptuită.... Noi știam astfel ca această alipire se făcuse de mult, prin voința liberă a poporului basarabean și deci semnăturile din sala orologiului n’au făcut decât să consfințească, cu o mare întârziere, un fapt pe care nici o putere din lume nu mai putea să-l dezlege. Cauzele acestei întârzieri sunt în parte știute. Chestiunea Basarabiei a servit Marilor Puteri pentru rezolvarea unor probleme cu totul străine de autodeterminarea popoarelor. Astfel e încă in mintea tuturor telegrama ce anunța că sancționarea alipirei e în funcție de recunoașterea unor anumite interese ale supușilor marilor puteri în teritoriul Basarabiei, interese între cari rolul principal îl aveau moșiile expropiate. Azi însă toate acestea s'au sfârșit — după majoritatea ziarelor noastre. Noi însă credem că optimismul acesta e exagerat, și cu noi o cred desigur acei cari au semnat convențiunea. Căci îndată ce se dă posibilitatea Societăței Națiunilor, — mai exact societății marilor puteri, ele având majoritatea voturilor, — să intervii la voința Rusiei în „orice chestiune va fi ridicată de către guvernul rus", chiar dacă această posibilitate este mărginită „la amănuntele aplicărei convenției" încă câmpul de amestec în afacerile noastre interne este destul de vast. Acest amestec venind după convenția în chestia minorităților etnice nu face decât să confirme tendința Marilor Puteri de a asigura exercitarea unei presiuni asupra „puterilor cu interese limitate", în folosul unor chestiuni de multe ori străine de interesele mult trâmbițate ale minorităților. Dorim ca viitorul să nu desmintă optimismul presei, dovedind că sistemul celor două măsuri nu mai continuă... ------:--------OOXOO-------------- F M ECOURI panglica unei coroane mortuare trebuia să se imprime : „Odihnește în pace. La revedere, la urmă se telegraffiază tipografului următoarele : Adaogă dacă mai e te loc. ..la cer“ In ziua înmormântarei se putea citi pe coroană: „Odihnește în pace. La revedere In cer dacă mai este loc“ Ichael Fitz-Gerald și infeiner irlandez, un grevist al foamei care a și «neom’ bat era logodit cu o tânără care-l vizita adesea în închisoarea ea. Nunta a fost hotărâtă când autoritățile închisorii declarară că dacă ceremonia va avea loc, greviștii nu vor avea dreptul să primească vizita nimănuia. Fitz-Gerald renunță la căsătorie spre a nu-și nemulțumi camarazii. De ce președintele Republicei Franceze e ales pe 7 ani, se întreabă și răspunde ieri de Pariss: »Puterea misterioasă și fatidică a numărului 7 a stăpânit omenirea da la începuturile ei. Săptămâna e compusă din 7 zile cărora le corespunde: 7 planete, 7 ceruri, 7 metale, 7 mirosuri, etc. Diversele culturi adoptară acelaș numir deja vestit: întotdeauna 7 a corespuns lucrurilor divine și ascunse : 7 îngeri, 7 draci, 7 vaci slabe, 7 grase, etc. Numărul 7 e repetat în Biblie de 347 ori, 7 păcate capitale, 7 jurăminte 7 învârtitori de limbă înainte de a vorbi. Mai avem 7 învățați ai Greciei, 7 minuni, 7 regi laidoma, 7 electori în Germania, 7 femei a lui Barbă -Albastră, etc.. De aceia septenatul s’a impus. » - ---------00X00----—- — INTAS AtlATi Fianta. lin« ți ANGLIA Cui și vecea la concesiunie economice ce îffsâise de Crania iii Cikaria Un grup de financiari francezi au pus stăpânire pe întreaga viață economică a Ungariei. S’a zvonit și ele un acord militar între guvernul din Baja și cel din Budapesta..Acaptararea“ vieței economice a Ungariei a dat naștere unui schimb de note diplomatice între Londra și Paris, pe un ton aprins; iar ziarele engleze au dat alarma că Franța calcă tratatul de la Trianon. Iată ce scrie în această privință ziarul francez „L’Behur“ — cum «iau lucrurile în ceea ce privește acordul încheiat între Franța « Ungaria prin care un grup de financiari francezi, împrumută Ungariei un mare capital, rambursabil în 15 ani cu dobândă de 6%, având ca garanție dreptul de control pe căile ferate ungare pe timp de 20 de ani. „Investirea capitalului francez în țările străine servește Franței și din punctul de vedere economic și din punctul de vedere politic. Franța și prosperitatea -----------------------------------------la ananasy------ Discuțiunile urmate asupra acestui arami a merit desigur că 'Uu au plăcut unor anumiți concurenti. Si faptul că Franța se interesează de ridicarea și prosperitatea Ungariei a fost comentat cu destulă răutate. Dar partea cea mai frumoasă începe abia de acum. astfel glRța de păreri între Anglia și Franța Jurnalul socialist vienez „Le Soi-“ publică o telegramă a corespondentului său din Londra care afanimă că guvernul englez într’o ’ notă adresată Franței ,,a protestat fundul în contra acestui fapt, deoarece acordul franco-ungar ampune căile ferate ungare, care sunt: gajul comun al aliaților, în ce privește despăgubirile de război, sub controlul unui 'Consorțiu francez,’ ceia ce este în contradicție flagrantă cu tratatele de pace — și că numai I Comisiunea de despăgubiri are dreptul de a lua asemenea dispozițiuni pe socoteala tuturor aUatelor.’ Tot acet corespomdent adaugă că' Franța ar fi răspuns că n’ar fi vorba nici de o cumpărare, nici de o arendare ci de o simpla garanție în ce privește întrebuințarea capitalului francez. Guvernul britanic își menține punctul de vedere și oficina londoniză o de pe acuma încredințată că nu numai Italia și Anglia, dar și alte state mici vor fi contra acestui acord, când această chestiune se va prezinte înaintea comisiunei de despăgubiri". In afară deci de oarecari animozități generale, Anglia care pană» .«etan «Sa creat atâtea beneficii în Răsărit, de multe ori în paguba aliaților să?.—spune zarul L'Eclair— vede cu orbi răi acțiunea Franței, la Buda Pesta, invitând suveran.’ statea intangibilă a Comisiunei de despăgubiri, tot așa după cum, în alte ocaziuni o ignorează cu desăvârșire“. gocs&GMifmjvMäßaimKmmM mBstaamssstema* |HEs©s*ati-#ă Ia „ViiTORUL“ |Cel mai bine scris |Cel mai bine informat |Cel mai răspândit ! — ZIAR Di SEARA — || opigg umtlotfurliifirea bmwmbmHMBMBMMMBBBMK aMBBHBgai ABATORRLOR deffieSifvefaiiRJffe. Stenissen Dacă războiul a urias mari neatrociri distrugând în forța tei atâtea ființe, precum și o manșă tUantes depusaä în folosul ea«epicei, mine , este îngăduit «a acisma râtul sub atutea lipsuri .ți viata e’a scumpit enorm, să nu inuncam din răsputeri, spre a revenii la neotoaie, utilîzând toate forțele noastea cu pried.ere prin muncă și drcișie spre binele și progresul |ăiv. Trebue să îmbunătățim și să dăm o cât mai mare extensiuate tuturor ramurilor de activitate, aducând o producție cât sunt2 marca» »gricultură, comerț și industrie, luând astfel estimple de la țările Ocekienate, care au ajuns la «utavitmn de ipsroduoțiune, «rație «titeței ți. s„o.]ior descoiperiri. Din cauza lipsei de industria în țară am fost nevoiți a importa din străinătate produse hi sebămbol cărora am dat sute «te milioane. De câtva timp însă a ÎEOPovîri la noi o miișcare comercială și jurustrală mai intensă, căci ne d va seama că nu mai putem i progresa, dacă nu ne grăbim a no Daco indusîriile noastre naționale după cum au făcut alte națiuni civilizate. Abateriile noasre , b bi tvanele •nu mai corespuud timpurior aetuate; astăzi, ne triibuopo abaterii, indusfa'itaie unde tot «e provine de la o vită sacrifcată să fie inaintativitai și valorificat de asa Jiatură, ca »e mic să nu se piardă. Ca să ilustrez uku bitte acest adevăr voi da un exemplu de modul cum se valorifică, precum» «i de câștigurile ce se obțin în America deja un abator isihatt. Se știe, că în țara dolarilor toate întreprinderile se fas în mare și când este vorba de ident «eu» care rentează și care este util, atunci nu ■se vorbește mult m la ast »i se face treabă. In America sunt cele mai mari abatorii industriak. Franachi au început ®î ei si «onstmi asemanea abatorii. Se știe, că amul trecut atu adus și noi mii de tone de slănină, untură,conserve de «arup ete- dela abatoriile americane: Axmeur, Swift etc. La Chicago «’a el toltuit pesitra un asemenea stabdiment inndustrial într’un an 3.7515.123.010 S după ram urmează: cumoarÄWi de vite de măcelărie 3.400 milioane: salariul lucrătorilor 200 mii: .ibim A) ,iL Suma rezultată vânzarea «arurilor de măicelăr te, <p?«cém și a conservelor, a fost de 3.100 owL și cu toate acesta«. « rămas im bandeiu net de 175 milioane. Desigur că vă veți iateoba: cum se face că deficitul de 619 mii. s’a transformat în trteu câștig de 173 mii. Toată frideof^ acestm câștig î’n’Zina în k'fkfyil 4o<x?df*n*hpr ©dusele precum și tonSs ift m ăișHekezultate din tăeaca vitezds, au fost transformat'« utiliate și valorificate. .așa «1. 800 »nri. an rezultat din aceste produse «arc vândute au dat: 75 mii. câștigate im *nmenoterizarea pleurilor «mimatei .103 naiJ. ilfu grăsimi. 175 mii. din tifteî; 15 mii,lin sânge, coarne, unghi, ©a^e, lână e‘«._ Drei câni««, conservolo «și mezenurile s’au vândpt nu un preț sculzm,având pierdere, dar ote »fsștigat 173 ani’ioane la produsele transfomestte și valorficate. Și dacă ești :<*« mă înțeb de ce ia am vinta și rac: - cea ce se fac-a cu folos ajutioa. Abatorul RiipuTești ars obstalariu... de abatoa’ modernă , a’o rivalizează cu multe abatorii du tereînăitate, dar 8 ® i se ta« vito virtiral meaitru carne, grăsime ■?» -pi ®?; sânge V. conuimitul etomaeal si malte resturi -armate ce a rumg sau anal. In abator se face am comerț de ■măcelărie foarte reu’aVd, d...- ar. organizat, încât pentru rest nu © oa în seamă ncerHiooermt valoarea subproduselor rezultate cfinici o utilizare rațională a Joi ce nu poate extrage dela o vită reiată. In timpuri normale se îne în Abatorul București: 125— MfJ.0OO vite mari anual; 80 — «0.090 .porci; Conifimsr€a h papi 2-a SAPTAMANA TEATRALA de dim. $imm —Metoda critici.—Știința și judecata ca base rrimerdiale ale criticei.—Cel din urmi motiv al criticii: Critica, acest revelator al operei de artă și al tuturor manifestărilor ei a fost de nenumărate ori aruncată în balanța aprecierilor pozitiviste pentru a primi sancțiunea de „utilă sau inutilă“, după vitalitatea celor chemați s’o judece. Nevoia de a cobori la nivelul „utilului“ cotidian, anume desbateri cerebrale de esență superioară, tinde să micșoreze sfera artelor, trecându-le in raportul întâmplărilor comune, pentru care judecata nu simte nevoia unui parai-pris de cugetare. Schiller, în „Scrisorile sate de Educațiune estetică" simte revolta acestui veșnic reper în opera de artă, „Utilul“. Artistul își cheltuește o inviolabilă parte sufletească in producția operei sale și acestui „inviolabil“ trebue să-i corespundă o atenție de aceiași esență, prin urmare mult depărtată de materia concretă care implică „utilul“. Necesitățile vieței primitive, care la început se ridicau imperioase numai din materie, încetul cu încetul au evoluat spre o tendință admirativă pentru a se transforma la sfârșit într’o absolută nevoie de frumos, ceea ce dovedește că în plăsmuirea umană există un simț nedeterminat până acum — pe care știința l’a stabilit in creer — un simț care percepe și susține existența frumosului, a căruia realizare o îndeplinește colectivitatea celor cinci simțuri inițiale. Este zadarnică dar sforțarea scepticilor de a anihila superioritatea criticei și de a materializa până la indiferența comună, opera de artă. Critica in mișcarea franceză contimporană, prin reprezentarea lui Hip. Taine, Sainte-Beuve și Emile Hennequin, s’a afirmat prin trei metode deosebite: Hip. Taine în filosofia artei a adus criticei ca bază primordială: Știința. El totul explică și rezolvă prin influența mediului, prin urmare arta reiese ca rezultanta locului, timpului și speței iar nu ca produsul cerebral intrinsec și izolat, care se desfășoară din superioritatea cugetării sau din originalitatea visului. Valoarea unei opere de artă, nu mai revine artistului, ci naturii și vnelei ambiante în care s’a produs. Excluzând orice judecată, școala lui Taine pleacă numai pe premise materiale și concrete deci științifice, prin urmare calculate de un spirit pozitiv iar nu isvorîte din superioritatea creerului sau din senzația frumosului. Sainte-Beuve își formulează metoda pe „judecată", fără să se depărteze de la studiul circumstanțelor, in care s’a produs opera. Mai puțin intransigent ca Taine, face teoria criticei și din punctul de vedere sufletesc și dă drumul raționamentului propriu să lucreze liber, în afară de condițiunile materiale, pe care le impune metoda lui Taine. Emile Hennequin a făcut parte dintr'o pleiadă de talent, care s’a stins prematur, printr’o fatală coincidență de vârstă și epocă. Critica lui nu s’a putut afirma într’o școală, cu toate că avea promisiunea unui început, în afară de orice influență Taine ori Sainte Beuve, numai judecată. Din pleiada aceasta stinsă timpuriu, au apărut postum atâtea nume și atâtea opere originale ca: Jules Laforgue, Tristan Corbières, Emanuël Signoret, Eduard Dubasse, Ephraim Michael și Albert Aurier. Albert Aurier, se ridică cel din urmă și cel mai nou cu o formulă nouă și poate definitivă în critica operei de artă. Pentru ca să poți critica, prin urmare judeca nepărtinitor și numai cu dorința unei evoluțiuni către perfect, îți trebue un singur sentiment dominator: dragostea, lat? ceca ce a rămas din dogma lui, nesfârșită, și întreruptă de acest cataclism: moartea. : „O operă de artă este o ființă nouă, care nu numai că are un suflet, ci un suflet dublu (sufletul artistului și sufletul naturei, tata și mama). Singurul mijloc să înțelegi un lucru: e dragostea. Ca să înțelegi pe Dumnezeu, trebue să-l iubești, ca să înțelegi femeia, trebue s-o iubești; această pătrundere sau înțelegere este proporțională cu dragostea. Singurul mijloc să înțelegi o operă de artă, este să fi îndrăgostit de ea. Faptul este posibil, deoarece opera de artă este o ființă cu suflet, capabilă să- și-l manifesteze prin limbagiul propriei sale forme. E mult mai ușor să iubești adevărat o operă de artă, decât o femeie, fiindcă in opera de artă materia abia există, deci e în imposibilitate să degenereze dragostea în senzualism. Se poate lua drept ridiculă metoda aceasta. Atunci nu voi răspunde nimic. Va fi luată ca mistică. Atunci voi zice: Da, hotărât e misticism; misticismul de care avem nevoie, astăzi, misticismul, care singur ne-ar mai putea salva societatea de abrutizare, de senzualism și de utilitarism. Cele mai nobile facultăți sufletești sunt pe cale să ni se atrofieze. Peste o sută de ani, ne vom întoarce la animalul, al căruia singur ideal va fi săturarea funcțiunilor trupești; ne vom întoarce, grație științei pozitive, în animalitatea pură și simplă. Trebue o reacțiune. Trebue să reîncepem cultivarea calităților superioare ale sufletului. Trebue să redevenim mistici. Trebue să învățăm dragostea, adevăratul izvor al priceperei. Senzualismul secolului ne-a despricinuit să mai vedem în femeie altceva, decit un bloc de carne, pentru realizarea dorințelor noastre materiale. Dragostea pentru femeie, nu ne maiste îngăduită. Scepticismul secolului ne-a desobicinuit să vedem un Dumnezeu, altceva decât un nume abstract aproape inexistent. Dragostea pentru Dumnezeu, nu fie tcai este îngăduită. O singură dragoste ne mai poate desfăta, aceia a operelor de artă. E singura noastră punte de scăpare. Să devenim credincioșii artei. Și dacă nu vom reuși, să ne înapoiem triști in staulele noastre îngăinuind definitivul Finis Galliae". O dogmă, lapidar expusă, ar fi venit să regenereze vechiul criteriu de artă. făcându-ne să căutăm motivul în această infinită expansiune sufletească: dragostea. Dacă în expunerea teoriei sale, Augier este exclusivist, dacă nu admite nici o transacție cu vechile școli critice, este că și-a dat seama, cum te poate minți deopotrivă, dacă nu întotdeauna dar foarte des, elementele științelor pozitive, puse in serviciul artei — de o parte — și simpla judecată, rece și autoritară de altă parte. El însuși, prea sceptic, dă o formă sentențioasă nouei sale dogme și neavând timpul s’o amplifice prin studii documentare, o lasă ca principiu, altor cer«•vG3f-rthí ínnbafuncttf* Oricât ar părea de exagerată ultima lui formulă, are însă în nucleul ei, un adevăr suprem, irefutabil, pe care viața zilnică, îl pune la îndemâna tuturor. Dacă ar fi trăit, și-ar fi pledat principiul, cu acest adevăr, câștigînd cauza adâncei sale perceperi. E cert că nu ne putem ocupa de nimic fără un imbold sufletesc, fără dragoste. Mama, minuțioasă, în studiul copilului ei, pe măsură ce-șî cercetează opera — dintr’o pornire numai lăuntrică, și prin forța creațiunei — ajunge zi cu zi, să-i descopere noi calități și noi Bipaturi, mărite tot mai mult prin lentila &limrei ei sufletești, și zi cu zi canțeS la desăvârșirea copilului, care reprezintă creațiunea și opera ei de artă. Doar ibagosfia, face spiritul observator. De aici mai departe, se poate deduce, indiferența ceter’a’ți educatori ai copilului, iv*hie*K*ț,-l, pe care datoria materială, o transfemmă de multeori într’o severitate vecini de tirania. Atunci educatorul nu vede etosâ» focuna, pe care o speculează și o țântână până în nimicirea sufletească a editeâiâîni Se zice de un meseriaș, de exemplu, că are pasiunea meșteșugului său, fiindcă a dovedit că nu se mai țtînseși«e un forrom veche a trecutului, ei șlea afși«’, adaugă, și perfecționează «"uroștistele.«o dragostea care tinde spre frumos, spre perfect. Grație acestui imbold, mater» începe să dispară și ceea ce se ridică e „ideia” ca rezultantă a atenției «risip», pe care o comandă dragostea. Cum s’ar putea clar lattee.», opera de artă mai bine decât prin dragoste și prin credință . Dacă nu crezi în talentul individual, e inutil să cercetezi opera pe care a produs.o. Iată pentru ce critica, « un apostolat, fiindcă cere dragoste și credință. Augier, a simțit greșeala de care s’a o croit criticele vechi; a observat miopia academică a științei pozitive; a înțeles răceala judecăței indiferente și a consa Contraparta în ps#»ia fi