Viitorul, ianuarie 1922 (Anul 16, nr. 4142-4164)
1922-01-15 / nr. 4153
r Asu! al patru-spre-zeceî&ai No COMSTATARI as sfârșit di ai 4 > ! 'Anul care se credee ne-a lia: rănit* tmiUe altora cinai, dar ne-a adus și unele lămuriri prețioase. Așa, spre pildă, el a dovedit până la evidență că marele probleme la ordinea zilei nu pot fi rezolvate prin guverne fără experiență. In această privință daîorkm desigur cu toți o mare recunoștiință guvernului Averesen. Rezultatele ocarimiliei lui au fost mai concludente decât toate prevestirile și decât toate raționamentele noastre. Din al doilea rând, amul acesta a stabilit lămurit că injghebărrile politive improvizate nu i pot da guverne tari. Ca să dormim slinații grele, se cer guverne isvorâte din organizații politice care au rădăcini adănci, care sunt expresia unor mari interese sociale.Guverne fără partide și partide fără rădăcini nu pot iasista vijejiei ce suflă astăzi peste omenire. în sfârșit anul 1921 arată tuturora că nu prin desvotarea spiritului regionalist se poate asigura și grăbi urarea operă de epKSolidare a unităței naționale. în acai ar fi fost mai putină nepăsare fata de unele manifestațiuni nefastelate acestui spirit, am si azi mai aproape de această consolidare decât suntem și nu ne ar fi vrat să vedem ceea ce cu toți —vide plâniom. Condusia logică a tuturor acestor lămuriri e că țara are nevoe de un guvern cu experiență, de un guvern care se reazimă pe un organism politic puternic înrădăcinat, de un guvern care e hotărât să lupte ,fără cruțare împotriva pornirilor regiimaliste. Fi-va însă așa? « E drept că de multe ori popoarele nu țin nici o socoteală de experiența trecutului și că adesea învățămintele chiar cele mai vădite rămân fără de răsunet. Dar poporul nostru are prea mult bun simț» prea mult instinct politic ca să ne ti fie îngăduit a face preziceri atât de pesimiste. I Intr'adevăr, pe când la București în sgomotul unei anumite prese, fel de fel de țânțari se credea In povești, paralele și pe când atâția morți își indăpne că pot să mai învie spre a dărui României întregite, fie singuri, fie prin Împreunări spurcate cele mai stranii și cele mai hibride combinații ministeriale, satele fără altă călăuză decât sănătoasa lor judecată, au eliminat toate aceste formațiuni bazate pe ambiții personale sau pe amintiri istorice și zilnic mai puternic și mai hotărât cer venirea la guvern a partidului liberal. Instinctul lor le spune că apele turbure ale svârcouirilor de azi nu pot nici să spele păcatele, a căror amintire e încă vie, nici să fie undele purificatoare ale unor noi botezuri politice. Ia fața decorului tactice de aci stă realitatea de acolo. Contrastul între ele e atât de istor, încât dacă le place celor interesați să nu-i vadă, cu atât mai rău pentru ei. Vor dovedi astfel încă odată, că jos e mai pitit simț politic decât sus, și că în aceste vremuri de aprigi controverse, cu drept cuvânt se poate zice, că lumina nu vine de la răsărit sau dela apus, ci din straturile adânci ale înțelepciunei populare. Să privim deci viitorul democrației noastre naționale prin razele pline de speranțe ale acestor înviorătoare constatări. Lai Traseu l. c. cum De emuțt meu râzî așadară Că este chel. Să o îmi domol. Al meu e gol pe din afară, Al tău pe dinăuntru ’i gol. Grussilas •cea amroei zi cu zi D. Cămârăsescu dând decretul cu înființarea cenzurei, după ce anunțase ..tem cemplor“ că o va desființa cu totul, a dovedit un lucru și anume cu s’a încurcat în zilele calendarului. A luat o zi din Ianuarie drept 1 Aprilie: „ Ce este un partid după d. N. larga? Cetiți definiția în „Neamul românesc“ de ieri: „Un partid e o dușmănie și un egoism“. Prin urmare când însăși Constituția în statele cu regim representativ pune la baza organizărei statelor, partîttete, introduce — după concepția d-lui lorga — ura și egoismul! Marile partide cari au făcut istoria Angliei au fost întemeiate pe ură și egoism. Dacă d. lorga faca istorie contemporană așa cum apare în „Neamul românesc“ atunci este mult inferior ca istorie acelora din generația trecută pe care îi batjocorea cu atâta, răutate tânărul d. lorga ele acum treizeci ele ani ! * Abonati-v* „VIITORUL" Ce mai bine scris Cel mai bine informat Cel mai răspândit ZIAR DE SEARĂ— Chestiunea raparațiunilor . mmmastimmseamstt UPS« DE SINCERITATE ft GERMANIEI Q ^ ffraneeas8or | S sr sii S&sf Sreai unei «© s»Ss mssa «Sa cssrafrsi fcts»«tinlaria Efvin In? lestinsifc eu. întrunirea Mulnir suprem de la Comtes, „Le Matin“ publică interesantele devin rațiuni afe tMui de Inntesrne în jurul raportului ce acesta a prezentat pairlamentului francez și în care se examinează negocierile provocate de chestiunea reparaturi tier și se studiază si iastriirea financiară a Gotemaurei în ultimul an. Pentru a zecea oară timp de trei ani șefii guvernelor aliate se întrunesc intr’o sesiune solemnă a Consiliului suprem. Pentru a zecea oară ei aduc în discuție chestiunea reparațiunilor și examinează noul posibilități. Opiniunea franceze este obosit de toate aceste discuții, darr cari n’a ieșit, niciodată decât decepții. Situația Germaniei nu este rea Trvistässrisrnm. Ea îșî da seama acum ca Germania nu caută decât un singur lucru: să câștige timpi, și că uiei odată n’a jurat intențiunea sinceră de a se steluța de datoria reparațiuniîlor. Iată că astăzi conducătorii Borckushí vor să joace comedia falimentului Hub împresiunea crizei economice prin care trace astăzi Anglia, d. • Lloyd Georgeț pare să admită căplata reparațiunilor este cauza prăbușirii mărcii germane și chiar a stagnării afacerilor de care suferă burtea întreagă. „ Raportorul francez afirmă că aceasta este o eroare profundă. Germania nu este deloc ruinată. Ea trece chiar printre perioadă ita activitate industrială pe care cele mai multe popoari pot să oț invidieze. Scăderea stareii sale nu e datorită plătii, reparatiunilor. Ea nu e decât consecința politicei financiare pe care Germania a urmat-o de la armistițiu. La trei ani Reichnul a cheltuit fără socoteală. A menținut în mod artificial la o jumătate sau la o treime din valoarea lor, prețul pâinei, al transporturilor și al locuințelor. S’a servit de presei Reichs&anlulut pentru a emite zecimi de miliarde de bilete pe cari le-a trecut numai decât în străînătaie, subminându-le în livre sau în dolari. De asemenea, a permis industriașilor săi de a face industriilor din lumea întreagă o concurență necinstită. Iată adevăratele cauze ale scăderii mărcii: „Le Matin“ scrie că a sosit vremea când Franța va trebui să vorbească aliaților săi neted și clar. De la armistițiu până astăzi lumea a trăit în ideologie. Deoparte aliații au spus că Germania va plăti și au pus în sarcina, ci sume enorme. De asta, au vrut s'o cruța și n’au luat nici cț măsucră pentru a o obliga să plătească. Nu mai e posibil să se continue multă v vreme încă această politică. De aceea, zice d. d. Instagrie, trebue ca aliații să se decidă în sfârșit,ea recurgă la singurul mijloc cunoscut în istorie pentru a obliga un stat să-și plătească creditorii. In acest scop ar trebui să se instaleze la Berlin o comisiune a datoriei asemănătoare cu aceia care funcționează în Grecia, în Egipt, în Turcia, etc. Această comisia pe va trebui să oblige guvernul german de a pana ordine în finanțele sale, percepind regulat impozitele» încetând cheltudiie abuziva și emisiunile neconsiderate de bilete ale Resoînsban 1» ii lui". Să escresteze apoi um control asupra devizelor străine și să asigure serviciul datoriei reparațiunüîorț prin j mijlocul vé&alurílor ce-i vor fi tmas fals*,. de. piMä, de y«m!, ■tie mine, de păduri,1 de .ConaisiiKim va putea de asemeni reclama participarea la mtrtsfan:• germane sub foma remiterii de acțiuni. Va primi Ger mania eon» troittl fin rod ar ? i«i|ir«iiiii'iiwiaiHiijiimja..jaBHMBHy Dar se lante între barat, ca garantip pot arca aliații ca Germania să accepte controlul acestei comisiuni? D. de Las Vuito afirmă că, se pot concepe garanții da? ordine diverse. Una, pe care aliații o au in puterea lor, este ocuparea țărmului stâng al Eifrului și a capului de pod de la Düsseldorf. Franța înțelege sa rămână pe țărmul stâng al Rinului pâna ce va fi integral plătită. In ziua când condusă tării Bolehnicti voi fi convinși de intestinii, de franceze, vor tacă pentru liberarea teritoriului lor, aceiași sforțare pe care a făcut-o și Franța a două zi după dezastrele de la 1915 și 1870. —— — ■— NOTE paB^mssmfes Bess mm mjm* m filili Sf a luat inițiativa—și nimeni, din cei ce iubesc progresul nostru în toate direcțiile, nu o poate combate —îl a se chema artiștii noștri la un concurs pentru alcătuirea libretului unei opere românești. Nu ne oprim așaoia Quant naiului premiului care înceste, timpuri de» deivrcerim n»a<), îl «asim prea mic, da» vroim să insistăm asupra faptului că pentru a avea c operă nouă, greutatea nu e libretul, ci muzică. E adevărat că Wagner — cu "concepția lui de sinteză a artelor îmbinate într’o operă — era unul din pasionații căutători de librete, și că atunci când a găsit poveștile vechi ermane, a fost tot așa de fericit ca tatematicul grec, ce a exclamat neuitatul evrica ! Dar Wagner era renovatei*, un îndrumător pe alte ciui, un om al unei concepții, ca acel uri as libri al sfântului Augustin. Dar când compozitorul nu e Wagner, el se duce la Goethe pentru a face partitura lui Făurit .Desigur că inspira trimes operelor din basmele noastre pline de viață și de poezie, atât de accesibile, fastului și feeriei , că scenetedin istoria noastră bogată în acte de jertfă, pot forma țesătura unui libret literar de operă. Insă, am fi dorit ca cî înducătorii operei să se fi gândit și la partea a doua, adică a orchestrației și a simfoniei totale, la partea pur muzicală, în care ,să se îmbine sonoritățile muzicei clasice cu melodiile românești. Această mare muncă de filter» a elementului muzical popular» pentru a-i da forma complicată, savantă și singura valabilă în genul operei muzicale, este acela care e mai greu de realizat decât compunerea libretului literar*» și la această muncă așa d&ri să vedem impulsuuile și íinterimirile ce se dau de cei ce au conștiința greutăților unei realizări melodice superioare, în stadiul evoluției muzicale și în special componistice, în care ne găsim noi î pjBTr.0N.rjs SM ARDEAL O «© in«?«Sa«la edificatoar»! Pare deosebit de curios faptul că, în Ardeal, partidul național Uberit este atacat cu deosebită vehementă aid de către cele două-trei organi ■ ate partidului national cat și de presa maghiară. Această coincidentă devhm stranie când aceleași teme le găsim în ambele categorii de ziare, desvoltate cu mai mult sau mai pu tin lux de amănunte scuzai irmate... Astfel Ardealul ar deveme, după acele ziare, o colonie liberală, ordinea ar fi primejduită, libertatea desfiinta el.. Cât despre concluzii nautonomia!* este agitată de unii, „pericolul'* 'războiului civil de ostii, după întâmplare și bunii dispoziție. Întreagă această campanie are la bază simple neadevăruri, astfel cum au fost culese din presa de scandal, fără a fi întru nimic controlate, usându-se de ele pe deasupra tuturor desmintirilor. Cât despre, modul și care sunt interpretate cele mai mici manifestări ale partidului liberal sau a unor membri izolați, este de o rea credință atât de vădită, încât și cel mai nedv cutitor poate să o constate. Dar, violenta luptă deschisă azi, fiind bazată pe inexactități, nu poate să tulbure continua dezvoltare a organizațiilor partidului liberal în Ardeal, după cum nu poate scădea încrederea de care se bucură acest partid în întreaga țară. Când oamenii serioși discută modul hi care se poate stabili un program de reorganizare căutând energii și capacități pretutindeni între hotarele României Mari, e semnificativ faptul că iăiuim de «orii maghiari dușminoși noului stat, strânși în jurul câtorva ziare, se găsesc și acei cari în trecut am avut rolul de a apăra poporul românesc de Ardeal. Opinia publică din acel ținut nu poate fi însă influențată de violențele de limbaj, ori de unde ar veni, și greșala campaniei, pa care am putea-o numi maghiară, este că nu ține seamă de această opinie publică. Acolo ca și aici se simte nevoia nu a urci distrugăriaxe ci aer cer si pașnice. Ori, ce pot oare creza acei cari întrebuințează întreaga lor energie și strecurarea îîreî, trăind din ea și prin ea ! Ne adevăruri se gasesc lesne, solufiî se găsesc mai greu.... Presa maghiarii și amicii ei în special, nu ar putea nici odată găsi soluții pentru binele general, fiindcă nici nu le emită, neavând nevoe de ele... Românii din Ardeal bisă, constata cu durere coincidența celor două campanii de presă, și trag învățăminte.... . i ECOURI Arceologii provensali mai mult zgomot in jurul faimoaselor «Spătari tăcuta în vechhd <xcaș> Vaîsca ( Vatte Euse) de un preot foarte învățat JD. Sântei. Rezultatele săpătorilor» au fost descoperirea ruinelor unui întreg teatru roman, care daiaziz de pa începuturile erei creștine, și care a fost dărâmat In timpul lui Nonorists. Societatea pictorilor Ceho-Slovaci »Hollard, a tetate d-iar Louehear, minietrul vugiicilor liberate produs ali unei mărețe expoziții de tablu orî, de s uhisă ia beríelieiei regiunilor devastate» Excedentul cașterilor franceze, pe anul 1921, a fost de 70 de mii și el se datorează mai ales diminuării decesalor. Unele companii de navigație au instalat pe bordul transatlanticelor aparate cinematografice, deoarece s-a observat că cea mai mare parte din spectatori atrași de vr uuate filmelor, au scăpat de obsedantul rău da mare.—-o—» Sâmbătă 14 C^^>- >Í? ru nevroza care a urmat, sa glindă turburată, pe apa liniștită a sufletului omenesc, după războiul conimtmutor de energie, o teorie nouă a venit să neliniștească conștiințele obosite; — o teorie atât de nouă, atât de paradoxală» atât Ős stranie în ultimele ei consecințe» încât Academiile moleșite »’au emoționat, « împreună cu ele vulgur, teoria lui Einstein a răsunat ca o deașteptată fandară... Intelectuali!» ca și marele public aud vorbindu-se de o teorie care răstoarnă tot ceea ce s’a știut, par a duce mai departe geometria imaginativă a lui Gans, în care bătrânul Euclide cu cele trei dimensiuni rămâne un învechit legat de percepția comună a muritorilor; și aud vorbindu-se de o teorie în care datele primare, fundamentele cunoștințelor științifice se schimbină și se clatină ca acele castele de cărți de joc în bătaia vântului ușor. Legile fisice ale naturei socotite ca imuabile de către pasionații reălită tei, se clatină și ceaae o socoteam ca colonada sigure ale templului științei noastre, devin înaintea lui Einstein, fragile și nestatornice realități, așa cum ele fusese dte mult, de mult socotite de Platon drept umbre fugare... Și atrasei urî scepticism cuprinde pe cei ce cugetă asupra rostului lamei; și de numele evreului din Germania se alipește îndoiala ce tinde spre un nihilism al cugetărei omenești. Matamailea In sistemul lui Einstein ewassssaaäÄBasssiisssHi Dai în definitiv la ce se decluce „relativismul“ lui Einstein. Easpunisul însă •— și aci o marea greutate ~ trebue să treacă prin arida știință matematică,, dip care familie. și toți fac parte. Și Einstein este uni prof unit mate matictari. Cărțile de „popularizare“ ce s'au făcut asupra lui» au bucurat pe eitibfrii de coperte, ari speriat pe cei ce le-au răsfoit și pe măsură ce se simțea cât de ascuns o Einstein — ca vechii inițiați din misterele pythagoreice — din mulțime, pe atât mulțimea dorea a cunoaște teoria noului revoluționar. Einstein, însă nu poate să se facă mai clar decât îi îngadua felul speculațiilor lui. El este, desigur, enigmatic. Leibnitz, Kant, Auguste Comte, au fost matematici. Matematicele le-au utilizat ca să creeze sistemele lor filosofice. Cart totuși trăesc și se susțin independent de profundele temelii matematice invizibile lectorilor. La Einstein, însă, edificiul filosofic El s-a ridicat, și teoria lui e încă în faza matematică. El rămâne un mare filuclian și un mare matematician, ceea ce explică de ce pe el mi-l preocupă fundamentul însuși al cugetarei și nici finalismul vieții» și aumai sfera cunoștințelor omenești, așa cum ele sunt perocetate de misterul sufletesc*. d« qR, TfiOSAIt sbaf, nu pututâi fi și: comoara lui EU»< s iin'. fits există maturi. Teoria cunoștinței este o cosmogonie. Aprecierea justă a puterii și limitelor ce îngetârt îi poate fi socotită ca o desvoltare genetică a lumii, dacă lumea oa e decât o proectare a propriului nostru eu. Un materialist comod, naiv și brutal poate să soluționeze eternul conflict dintre cugetare temporală și spațiu întins, prin postularea de la început a unei materii exterse și externe, o soluție pe cam o psihologie școlărească ,și a fisîolssie închină în mecanica aromelor jirganice, o poate găsi mulțumitoare. Dar o analiză sufîetească elementară nu poate spune că materia cu atributele ei: rigiditate, greutate, stabilitate, insistență, etc., e de fapt o senzațiune, sau o grupă de sens a* ținut, deci alterări de-o clipă a vieței noastre sufletești. Atingerea cu realitatea este Cff u și ibita senzației de atingere. Formele lucrurilor sunt în definitiv clișeele vieței noastre sufletești. Și a turtei se vede cât a de naivă concepția care se sprijină pe convingerea realităței materiala din’ afară, când de fapt realitatea nu e decât o înșirare de solisnții cari trăesc o clipită în râul coh,științei. Total , îi el Do aci până în sus, idealism radical, care să nege lumea externă, făcând-o să fie o simplă procesare a propriei noastre ființe, nu era decât o ușoară transiție logică, pe care nu au esuat să o facă spiritele netemătoare de Conflictul lor, cu credințele populare. Dar nui idealism atât de radical, care reduce cosmosul la o simplă halucinație în care doar starea omogeneitatei primitive explică înțelegerea între oameni evident că ducea la un sentiment de neîncredere îa putința unei pricaturi sigure a omului. In mijlocul strigoilor propriei noastre minți, lumea devenea mai răr decât o enigmă, devenea o neexistență. Kant are meritul de a fi descoperit busola salvatoare, și de-a îi dat cugetărei "omenești siguranța, față de idealismul de pildă al unui Berkeley, descoperind în multiplicitatea sensațiilor, formele a priori- Aceste forme, sunt- timpul și spațiul și ele sunt tiparele în cari se toposa sensațiile multiple și vagabonde, și ele susțin edificiul nostru sufletesc, compus din materialul fragmentat al sensatuli. Timpul și spațiul sunt astfel temeliile de neculrcumrat ale conștiinței noastre; ele îi dau siguranța: ««gura înim- adacărată în aceste două ferestre prin care se întrezări«» infinității ș și eternitățile; cu ajutorul conceptelor („categoriilor“) cari sunt a doua treaptă, a criticei transcendentale, se creiască lumea fenomenală, sigură într’atât lucru cât urzeala ei este superioară trecătoarei experiențe sensibile. Dincolo de această lume va fi ce va fi, dacă va fi, întrucât misterul absolutului este un simplu concept negativ, o ipoteză a noastră.. Pe acest concept se poate ridica doar ipotetica lume nomerală. . Iată deci pe harta cugetărei gmnp Cristti&nana î» 2-s MISTERELE SYSIRTI 3ri9lăl]a ian!! — O prefață la Elmstein — și eumssssmmugetător -eewsisBassEsset Tată, deci, o primă dificultate pentru a înțelege pe Einstein: Krebue să cunoști matematicele și fisica în tot adâncul lor. Insă cunoacând matematicele și fisica în tot adâncul lor, nu poți înțelege pe Einstein, fără a-l lega de criticismul filosofic al cărui descendent logic, el este. Kant ne chlama deci, din depărtări. L-am uitat B potate timpul a ne duce la el ca să ne deschidă cu cheile lui fermecate ermetica comoară în jurul căreia biografiile i$îrifa-Năsăud da I, SIM^omSCU Trai, unim ' Nu e vorba de Bistrita, de aur, cum îi spun nemții, apă neîntrecută !În frimtosețe oara când curge mânțioană în nahte pi, când © lao adârt ;#s tâinuit, în genuni. Despre cea au sberis atâția meșteri fîn' ale scrisului, dela Gane și până la Sadovea* f*m, încât grseu ar fi cuiva să-i mai descopere vre-un fald al farmenului ei. E vorba da Bistrița-Năsăud h^rașul liber regesc“, cum stg, anunța t- POd, tablă mare la intrarea dja, tr&MilM PSiBBipale în ca. 4 M’a atras mai mult decât "oricare alt oraș din Transilvania, plină de așezări vechi. Atât de des e pomenit numele lui în istoria veche a Moldovei, așa de strânse legături erau "între cuibul harnicilor* sași cu principatul de dincoace de Carpați, încât dându-se și numele atât de familiar nouă, pare că era „în noi" nu „dincolo“, expresiind atât de întrebxivitate odată, folosite azi, din fericire, mai mult ca obișnuință de fiare graute deaberi. De ea se leagă humele lui Petru Rareș, domn atât de întreprinzător încât a ajuns până la Felioara. In cuprinsul ei Mihai Voevodul, adunase armații pentru ea să o îndrepte în spre Moldova sau chiar Felonia- De Bistrița se leagă cele două cetăți vecine Ciceiul și Cetatea-Albă, stăpânite o bucată de vreme de domnii Moldovei. Tot din ea su pornit acei neîntrecuți meșteri în zidărie care erau cătați, chemați, bțiguți. Tot Petni- Baxoș a început să-i aducă. Pe unul din ei, Ion Zidarul, îl urmărește până'n pânzele albe pentru datorie. Prilecsul început la Sfatul din Bistrița, continuat în fața Universității săsești din Sibiu, se termini» abia pe vremea lui Lăpușneanul, înaintea împăratului Ferdinand . Un meșteri bistrițeni zidește Patra- Rareș biserica din Rornan, Lăpușneanu baia domnească din Iași, Petru Șchiopul mânăstirea Galata. Și pa vremea lui Vasile Lupu ori a lui Duca Vodă meșteșugarii birițeni contribuesc la înălțarea și împodobirea monumenteled noastre de artă. Aproape ce era Brașovul pentru Țara Românească, era Bistrița pentru Moldova. De aceia eram mai curios să o văd, înaintea altora, Drumul dela Iași până la Bistrița © frumos. Ia doiua-trei rânduri nu ster putea descrie mai pe departe năstate în tablouri de pe Mestecănișul Câminulungului, ca și da pe A alea blândă ce duce spre Cârlibaba. De aici ură muntele prin păduri dea». Bogiam atât ee mult să-mi alunece îndelung privirea spre legendarele eti înii legate de descălecatul Moldovei» încât drumul mereu printre perdelele dese de brad, cu tot taxomul ascuns în ele, fu o mire amăgire.. Când însă priveliștea se deschise o clipă,pe culmea pasului, spre înaltul cu vârful săpat de căldările vechilor ghețuri și când ea sub lumina fulgerului se arăta marea de munți ai Maramureșului, drumul întunecat pare că nici nu ram fu. Nici granițe, nici final t, nici grija pașapoartelor! Eram la mine acasă pe locurile unde mai dăinuiau ascunzișurile clădite din trunchiuri de brad, a tulurilor dușmane îndreptate spre răsărit Când am lăsat Moldova, Bistrița» cu care eram obișnuiți și am auzit pentru întâia oară murmurul limpedelui Someș, am înțeles fiorii și prosternarea creștinilor porniți spre drumul lern, aî cnichii, zărind locuirile unde se înălța Golgota. Rodna- Veche, cu pietre cuprinzând sclipiri metalice ,rareste grăffiadă în fața gării, Re fJns-Nauă, Angiorgin tomânese, porturife acoperite de pe Someș, apoi culmile joase ale resfirămiTumanilor, erau filme neîntrecute de cinematograf. Iată și Bistrița, cu turnul ei ce m zărește deia kilometri de pirtere. E un punct de cinemare în șesul larg făcut prin întâlniri de râuri in Uten xnamachîu ce dă în Someș. „Orașul liber regrese“! !O îraducere e potrivită. Limba e numai schimbata; amintirea vremurilor de ori e păstrată. Cu greu ai fi cerut să fie altfel. Bistrița e un oraș de undeva din Bavaria, asvârlit în grădinile de nemeturi din ținutul răsăritean al Ardealului. O îngrămădire de caste lipite unele de altele, cu acoperișul roș de țigle, în lungul câtorva străzi, scurate, bine întreținute. Rai, câte un vârf de brad, răsare din strânsma oaselor, dinitr’o cartiereâ seresîiâ mai de grabă pentru zarzavaturi decât podoabă. Piața largă, după metoda orașelor nemțești, înconjură bătrâna și monumentala catedrală la început catolice, azi protestantă, în interiorul căreia sunt înșirate steagurile breslașilor, arătând fietare locul rezervat membrilor diferitelor pacietari. De pe vârful turnului înalt, nelipsit, se prinde întreaga priveliște a orașului vechi și, înecat în verdele grădinilor ce-l împrejnmesa și a păduurilor ce învăluess casele de la periferie. Multe din casele din centru sunt vechi Bolțile «aera din ele, din spre partea de miazănoapte a pieții, zidite mi e!a spus pe la sfârșitul cu coiul al 15-lea, aduc aminte prin încheietura lor, de acele din „sala gotică“ a chiliilor egumenești de la Jetățuia. Răsar și clădiri noul, mari luminoase. Sunt școlile. Ici e Biurgersfhvite, mai încolo, la margine, aproap» în preajma lanurilor de păpușoi este liceul, terminat în 1914. Celelalte clădiri mari, proaspăt înnălțate, sunt fabrici, Bistrița fiind un însemnat centru industrial. La poalele dealului împădurit în lungul albiei râului sunt înșirate mai toate : fabrică de bere, tăbăcărie, moară, cărâmidarie, fabrică de țigle. Printre clădiri sunt ascunse bisericile. Cea românească e locaș de împrumut. In sferă vine ca drul de verdeață. Pădurea deasă ce acoperă dealurile dinspre sud est, se scoboară până în „Promenadă“, cu paltini înalți și râi auriși. Către apus, dealurile ceva mai joase sunt numai vii și pâineiiiț.. . Atei, în salcie nemțești cu biserici mari, am văzut minunea obișnuită în statele dîn apus. Pe marginea șoselelor sufiți sumai meri încărcați da mere, căci nimenea nu se atingă, de da până ce s ©eoe, gând formca« saluau» obștesc. Toată regiunea este dominată da vârfurila mognrai © ale munitiloii W»», de se ițesa despre miazănoapte. „Orașul liber regesc“ a rămas..net schimbat. Liniștea îi e caracteristică. Numai inscripțiunile de străzi și firma, într’apocită limbă românțească, arată noua stăpânire. [ill'll Ii liliîiiii Reclama este cel mai mun mijloc, de a vă face cunoscute mărfurile și produsele fabric«ie. Uzați de ect hziea mai largă măsură în ziarul 91MtTIBSL la care este cel mai răspândit dintre ziarele politice, are și tariful cel mai redus,