Viitorul, iunie 1922 (Anul 16, nr. 4263-4286)
1922-06-24 / nr. 4281
V V X ) Anual patrusprezecerea No. 42ei 1 IgU ei.însura 2 in ei la Matate nu>uumine,ni . IN TARA In streinătate 11 La OB A PE LA SATEI Cn an . . . MO lei Dd an . . SCO lei I . 4*5 lei I Șase lvnți . IGO • I cO- » « *a8e ’un* * • ®80 > II Trei luni . 50 » | 45 a | Trei luni . . 140 9 N N lEomiA STR. EDGARD QUINET No. 2 (Vis-a-vis da Hetel Capsa) ADMINISTRATIA STRADA ACADEMIEI No. 17 Telefoanele 1 Direcția 51/23; Redaetla ?I Administrația <9/23 «1 3/11 Se primesc direct"’1 la Administrația ziarului strada Academiei No. 17 si la toata Atr“ .iilada publicitate 1. Manuscriptele nepublicate se distra? Sânmata 24 iunie 1922 1 la 8i. în rara • 2 lei 6i. îi Mutoîe tike mmm I-am fost întotdeauna un adversar hotărât. Nu am împărtășit credințele, nu am aprobat procedeele lui politice, am prețuit multe din câte ele disprețuia și am disprețuit prea multe din câte el le prețuia. Prin urmare nu înțeleg azi să am nici inconsecvența de a-mi retracta și nici funerara ipocrizie de a-mi preface critica în apologie. Dar în fața morței lui nu mă pot stăpâni să resimt o adâncă întristare. Cu el dispare un întreg capitol din viața României contimporane. Și de aceea am convingerea că atunci când zgomotul luptelor de azi va înceta, când patimele legate de ele se vor stinge la rândul lor, ceasul judecății nepărtinitoare va suna triumfător și pentru Take Ionescu. De câte ori se va scrie istoria baroului României Mici cu pricinile lui nesfârșite, cu procedura lui încâlcită și plină de tărăgăneli, cu avocații lui prea numeroși și adesea prea sgomotoși, numele lui Take Ionescu se va pomeni cu mândrie. Se va vorbi de pledoariile lui scurte și strălucite, de claritatea latină a spiritului său juridic, de darul său minunat de a prinde chiar nepregătit punctele slabe ale argumentației adverse și de a le răsturna prin dibăcia cuvântului său meșteșugit, de arta sa neîntrecută de a desarma adversarul, de a convinge judecătorul, de a fascina auditorul. De câte ori se vor răsfoi analele oratoriei noastre, de câte ori ;e vor aminti numele acelora ce au ilustrat tribuna parlamentelor censitare ale modestului Regat din ale cărui străduințe era ursită să se nască întregirea neamului, de atâtea ori se va slăvi elocința lui Take Ionescu. * ț Elocință bogată, în stare să cuprindă cu același talent controversele pătimașe de partid, cele mai ingrate probleme financiare ca și cele mai senine expozee de politică externă. Elocință deosebită, amestec de dialectică și de avânt, care știa să analizeze și să sintetizeze, să lovească și să se înnalțe. O generație întreagă a trăit sub farmecul cuvântului lui Take Ionescu și dacă din discursurile lui, ca dealminteri din discursurile tuturor marilor oratori, sunt pagini ce nu vor supraviețui, sunt și atîtea care desigur multă vreme vor împodobi antologiile române. In sfârșit de câte ori se va face istoricul luptelor uriașe pentru închegarea noastră națională, va trebui să se arate rolul covârșitor jucat de Take Ionescu la întemeerea României Mari și să se recunoască unitatea frumoasă și nedesmințită a atitudinei lui în tot timpul acestor zile neuitate de măreție și de glorie. Și mai am încă o convingere. Târziu, după moartea lui, după ce vor fi dispărut toți cei ce acum nu pot vorbi în deplină libertate, cu alte cuvinte când se va putea zugrăvi portretul lui definitiv și întreg cu toate luminile și cu toate umbrele, când se va putea fără grijă spune tot și despre generositatea și despre bunătatea și despre disprețul său pentru răzbunări și resentimente și despre slăbiciunile și despre ambițiile și despre frământările lui sufletești, când se va putea netulburat lămuri dacă în alte împrejurări și sub alte înrâuriri o fire atât de bogat înzsetrată n’ar fi meritat o altă soartă și i-ar fi putut desfășura o altă muncă, —figura lui Take Ionescu va reeși totuși interesantă, representativă și puternică, și în fața ei generațiuniile viitoare vor trece închinându-se cu admirație și cu melancolie. I. G. DUCA i pamde din programul comunal PROBLEMA LOCUINȚELOR —■ relatorarea bănească și co^stelul comanei la«s> pe »ă stârneascâ l»lristina »Kecutării «săcuri — Scumpetea enormă a tuturor materialelor de construcțiune, a mânei de lucru și a terenurilor, face astăzi ca inițiativa executărei unei clădiri să nu mai poată fi stăpânită de individ, care, dezorientat și copleșit de greutăți este în imposibilitate să-și îndeplinească această urgență și imperioasă nevoie... Exemc lw*a rasoner mari De aceea nu se putea ca această chestiune de interes general pentru cetățeni să nu fie prevăzută în anteproiectul de program comunal, al cărui autor, luând exemplul concursului ce se dă în țările streine locuitorilor din centrele mari, a prevăzut necesitatea de a se găsi soluțiuni cât mai grabnice spre a se veni în ajutorul celor ce voesc a clădi și prin înmulțirea locuințelor să se vie cu un moment mai devreme în ajutorul familiilor greu încercate, punându-se astfel capăt animozităților dintre chiriași și proprietari și înzestrându-se totdeodată orașul cu clădiri economice, practice, igienice și estetice. Co MyiKsss si asc? In acest scop comuna își propune : 1. Să achiziționeze terenuri, să le parceleze, să facă lucrările edilitare trebuincioase și în urmă să le vândă cu prețuri reduse, înlesnind prin această măsură și formarea de cartiere noui și frumoase. 2. Să provoace o scădere a preturilor transporturilor de materiale de construcțiune, căutând a organiza, în acest scop, trenuri cu tarife speciale. 3. Cum mâna de lucru îngreunează într’o largă măsură costul locuinței și cum meșterii necesari punerei în operă se răresc tot mai mult iar cunoștințele în ale meseriei scad, se înțelege că o_ luare de măsuri în această privință, prin desvoltarea învățământului profesional de către comună îi va fi de un real folos. © rpsstraizarea «r»sSi Suissi Dar în afară de aceste îndreptări ce se așteaptă este una și mai mare și anume găsirea ajutorului bănesc pentru cetățenii care vor să construiască.. Evident că pentru soluționarea acestei probleme urmează să se organizeze creditul în așa fel ca să se înlesnească proprietarilor de terenuri avansuri chiar de la început, având drept bază valoarea terenului, iar treptat cu ridicarea clădirei să i se dea și sumele necesare pentru a o termina. LogMinE © wf^iwg rjQMru mwiweâtorS și fMWCffionarâ locuință modestă și sănătoasă, în raport însă cu puterea de câștig a muncei lui. Comuna își mai propune în acest anteproect de program să scape de toate locuințele insalubre, focare de degradări fizice și morale, de tuberculoză și viciu și să le înlocuiască, treptat, prin locuințe sănătoase și eftine, în care toți membrii familiei să aibă plăcerea de a se găsi împreună, dobândind astfel veselia, sănătatea și siguranța. , ^n semn«j«s$3 ©»are a © la« înful șurarea crizei de locuințe se va produce și prin măsurile ce se vor lua în vederea descongestionărei orașului astăzi supraîncărcat din cauza afluenței populațiunei către centru; de asemenea va urma ca Statul să nu mai facă achizițiuni de case particulare pentru serviciile sale ci din contra să-și clădească singur imobilele de care are nevoie. Acestea sunt în linii generale punctele principale din capitolul locuințelor prevăzut în programul de activitate comunală. C ECOURI Sirculația fiduciară a Ungariei era aproape 33 miliarde coroane. In afară de alte cauze, guvernul ungar însuși a sporit-o, până acum, cu 6 miliarde. Pa Bursa din Viena o liră englezească valorează peste 92 mii coroane presa germană anunță că, în urma unui contract încheiat cu un editor din Lipsca, un sindicat american a dobândit, pentru rotunda sumă de 250 mii dolari, dreptul exclusiv de publicațiune, în limba engleză, a memoriilor ex-Kaizerului. Opera, al cărei prim capitol cuprinde disgrațierea lui Bismarck va apare la 1 Septembrie, treptat, în 60 de ziare americane. Dreptul de editură pentru lumea întreagă, cu excepția Austriei și Germaniei, care rămâne proprietatea librarului din Lipsca, aparține, actualmente, unei mari case de editură americană. -------Zilele trecute a fost arestată, la Budapesta, o tânără din aristocrația maghiară, care furase, deja diferite familii, o mare sumă de bani pentru a ușura viața proletariatului local. Delicvența a fost internată într-o casă de sănătate. Iată unde duce umanitarismul lui Anatole France ! Daily News scrie că arheologii americani, făcând săpături printre ruinele localității Sardes, fosta capitală a Lydiei, în Asia Mică, au descoperit 30 de piese de aur, bătute de Cresus, care domnise acolo. Aceste monede prezintă o mare importanță, dacă ne amintim că Cresus s-a urcat pe tron la anul 516 a. Cr. / £ c D. ORLEANU. Președintele Adunărei. Domnul Președinte al Consiliului are cuvântul. (Aplause îndelung prelungite, deputații în picioare ovaționează îndelung pe președintele consiliului). D. I. I. C. BRATIANU, Președintele Consiliului Domnilor eram hotărât să fiu foarte scurt în expunerea mea; aplauzele dv. mă conving să fiu încă mai scurt (ilaritate) fiindcă constat și prin ele complecta noastră unire în acțiunea pe care o ducem și pe care în vremea conferinței aț dus-o și dv. aici și eu la Genova. Am regretat că nu am putut să iau parte la lucrările dv. de atunci dar pe temeiul lor, pe temeiul activitătei noastre comune și al solidaritătei care există între noi, am dobândit ca reprezentanți ai României la Genova, încrederea și simpatia de care ne-am bucurat. Am putut astfel să fim reprezentanții unui popor care și-a reluat, prin muncă și înțelepciune, rostul ce i se cuvine. Am putut, atât la Genova cât și la Paris la guvernul cât și la bărbații cei mai de seamă ai Franței să găsim dreapta considerație ce se cuvine României. La Conferința de la Genova Domnilor, la Genova am fost conduși de marele interes care stăpânește politica română, adică de dorul nostru de pace, de pace reală și complectă, care să permită tuturor să-și reia viața normală necesară civilizațiunei generale și care să permită României să-și afirme tot mai de seamă rolul pe care îl are, firește, în această civilizație a Europei. (Aplauze). Nu e stat mai sincer și mai complect devotat ideer, ca Pacea întreagă să domnească decât România. Pentru că astfel sunt interesele și hotărârea noastră am căutat, în orice împrejurare ne-am aflat, să contribuim după puterile noastre la menținerea acestei păci. Intr’acest scop am considerat că pentru ca o viață normală să se poată stabili între toate statele Europei, victorioase, neutre și vrăjmașe de odinioară, prima condițiune este ca desbinări să nu se pronunțe între cei cari au asigurat realizarea păcei, pe care voim să o consolidăm. (Aplause). Prin urmare, din toate puterile noastre am căutat să fim element de conciliațiune , zic „să fim“ la plural, nu numai noi, reprezentanții României, dar și reprezentanții Quadruplei înțelegeri, ai Cehoslovaciei,Iugoslaviei, Poloniei și României, la cari, în tot cursul Conferinței, înainte și după, am constatat cât de comune ne sunt interesele în situațiunile internaționale create de războiul mondial. Nu numai am afirmat, astfel dar neîncetat am confirmat legătura acestor interese în toată acțiunea noastră. y In tratările de la Geneva ne-am bucurat de numeroase manifestări de simtiminte simpatice nu numai din partea statelor care ne-au fost aliate, dar și a celorlalte. Rolul României la Conferință De la început am avut satisfacțiunea ca reprezentantul României să fie ales in subcomisiunea care era să imprime directivele politice ale conferinței și în special să stabilească raporturile posibile între Europa și Rusia. (Aplauze prelungite). Pe lângă ajutorul principial al colegilor noștri din Quadrupla înțelegere, la această alegere a contribuit un fapt, care s-a mișcat adânc. In lupta de competițiuni firești, care era pentru a figura în această comisiune, reprezentantul României a fost ales cu voturile dominiilor englezești, care au voit astfel să-și arate simtimentele lor pentru acela, care la conferința de la Paris a reprezentat egalitatea drepturilor diferitelor state. (Aplauze prelungite și îndelung repetate, strigăte de bravo). Ziceam, că am vrut și voim pace serioasă și temeinică, nu numai între acei cari au condus războiul sau între acei rămași neutri, dar și cu acei care ne-au fost vrăjmași. De aceea, am căutat să stabilim raporturi noi, cu reprezentanții acelor state. Intru restabilirea cât mai intensă a acelor raporturi, noi nu avem decât o rezervă aceea că nu înțelegem ca nouile raporturi s să strice pe acelea care le avem cu aliații, de care ne simțim legați prin toată opera realizată până astăzi și pe care pacea trebue să o consolideze. (Aplauze prelungite). România dorește pacea IUI ■ Voim deci reluarea acestor raporturi pe temeiul păcei care a asigurat o nouă ființă a Europei. Intrucât sincere vor fi acțiunile acelor state, în fața păcei ele pot fi asigurate de dorința noastră de a restabili nu numai raporturile de bună vecinătate, dar și de amiciție. Zic aceasta pentru că suntem hotărâtî să nu lăsăm să se pericliteze ceia ce cu atâtea jertfe a fost stabilit, adică nu numai unitatea națională a României care nu mai poate fi atinsă dar nici una din condițiunile necesare pentru ca în granițele noui, noul nostru stat să poată da tot ceia ce facultățile poporului și țarei îi dau dreptul și datoria ca să dea. (Aplauze). Interesele României în raporturile dintre Europa și Rusia D-lor, procesul cel mai de seamă politic pe care Conferința de la Genova a avut să-l examineze au fost raporturile dintre Rusia și Europa, sau mai bine zis, dintre civilizația lumei și dintre Rusia. Deși Statele Unite nu erau oficial prezente, dar ceia ce se făcea la Genova nu putea să nu le intereseze iar Japonia o altă mare putere extra-europeană avea nu numai rol important, dar era putere invitantă. D-lar, noi am înțeles că în nouăle raporturi care se făceau între Rusia și restul lumei, interesele esențiale ale statului nostru să le acordăm cu cele mondiale reprezentate de puterile mari și mici de la Genova-De la început am făcut să apară trei interese mari pe care România le avea în aceste raporturi : Siguranța granițelor țărei. Statul nostru pe veci la alanostul graniței istorice a Nistrului nu poate să admită raporturi de nici un fel câtă vreme această graniță a Nistrului nu este asigurată in contra oricărui fel de agresiune. (Aplause prelungise). O chestiune, de ordin moral încă mai însemnat decât de ordin material, trebuia să fie clarificată în fața oricărui regim rus. In timpurile de greutăți în care cele douăă state erau solidare, un depozit al poporului și al Statului român a fost primit în azil în Statul vecin pe când piepturile românești făceau front împreună cu oștirea rusă pentru a împiedica ca invaziunea dela sud să atingă Rusia în lupta comună și solidară acel depozit a fost încredințat statului vecin. Intre indivizi ca și între state sunt datorii de un caracter superior oricărui altuia. Depozitul nostru nu constitue pentru Rusia o datorie oarecare, depozitul nostru constitue o datorie morală, de acel caracter fără care nu e viață socială nici între state nici între indivizi (aplauze prelungite).. Iată un adevăr care apărut clar la Genova și a fost înscris special în condițiunile care trebuiau să fie impuse Rusiei. România nu se amesteca în afacerile interne ale Rusiei fl BBBBBBBBga O altă condițiune, de ordin general ne interesa direct și pe noi. In viața statelor, fiecare stat e în drept să-și organizeze și să-și ducă viața internă care îi convine, atât mai bine pentru el sau pentru ai lui, sau atât mai rău, după cum înțelepciunea celor care îl reprezintă știe să-i constitue un regim mai mult sau mai puțin fericit. Dar aceasta e treaba internă a fiecărui stat și fericirea im poate să vină din afară, pentru popoarele care nu știu să-și organizeze însăși viața în care poate să se desvolte. Noi ne-am abținut încă dela început dela orice fel de amestec la treburile interne ale Rusiei revolutionare. Eram astfel credincioși tradițiunilor noastre. In vremea imperiului autocratic, regim pe care nu-l admiteam în organizarea noastră de stat, precum și în vremea noului regim pe care de asemenea îl considerăm incompatibil cu desvoltarea sănătoasă a societății românești, noi nu am înțeles că putem și că trebue să influențăm întru ceva viața, poporului rus. In timpul imperiului mulți refugiați, revoluționari pe vremea, aceea moderați, în pretențiile lorsau nihiliști mai violenți și-au găsit refugiul pe pământul ospitalier al României. Precum și din alte granit, mulți refugiați și-au găsit refugiul și scăparea vieței în acest azil al României. Ea i-a primit cu condiția esențială ca în interiorul Statului nostru ei să se abțină de la orice acțiune politică pentru că nu înțelegem ca România să devină focar pentru acțiuni politice peste granițele ei (aplauze). Această ne-a fost politica tradițională și această politică am menținut-o, și în fața miilor de nenomimarea în pagina 2-a Pe Iinesa extep&ivă a României PREȘEDINTELUI Consiliului de miniștri — 1-1 sore I. C. PoSîrson a arătat în ședința he ^arti 2CD a. g»9 s» ft* cSamEp*'iaf«?st r washe» Ba Conferința «fesa Go**ova — —interesele României în raporturile mntre jump §i Rusia— JOUS*A ROTELE GTEIVOGRAFIGE) LITERATURA AOASTRA ISTIRICA a propus de „ISTORIA RASBOIUIUI PENTRU ÎNTREfI REIL MIMULUI“ a d-lui Ib. Kîrițescu la sfârșit, — după zeci și zeci de ani, — avem încă o carte de istorie, în literatura noastră! E „Istoria răsboiului pentru întregirea neamului“ de d. C. Kirițescu, cunoscut până acum, nu ca istoric, ci numai ca om de administrație școlară și ca pedagog în științele naturale! E o carte admirabilă, care nu trebue să lipsească din casa nimănuia, de M. DRAGOMIRESCU Prof. univ. 4 E o carte de-o neprețuită valoare pentru cultura istorică indispensabilă oricărui bun român ști chiar oricărui cetățean ce vrea să pătrundă, fără să se rătăcească, în tainele marelui eveniment ce-a sguduit până în adâncuri viața neamului nostru. E o carte fundamentală pentru educația noastră sufletească, întru cât întrunește toate Însușirile unei oDe asemenea Societatea Comunală de locuințe eftine, înființată de administrația comunală liberală va veni în ajutorul muncitorului și funcționarului, al căror prim scop este de a putea avea opere ce se poate încorpora de-ai dreptul și întreagă în sufletul nostru, îmbogățindu-1, luminându-1, întărindu-1 și mai cu seamă încălzindu-1 cu o puternică emoțiune, care, înălțând în sine însuși pe orice iubitor de neam, îl înalță și ea ,om. Nu exagerez nimic. Deși literatura, noastră istorică s’a îmbogățit în ultimii douăzeci de ani cu un noian de cărți cu conținut istoric; deși, pentru mintea noastră, s’au lămurit multe taine ale trecutului, mai multe decât ne-am fi așteptat, deși bibliotecile noastre sunt împănate cu sute și sute de volume istorice, iar numele unora din istoricii noștri au trecut de mult hotarele țării, — totuși — și acesta e adevărul, — în opere istoria suntem foarte săracii. Am putea zice că de douăzeci de ani încoace, singura lucrare ce-o putem socoti ca atare, este scrierea tot a unui neistoric „Priviri asupra politicei României sub domnia lui Carol I“ de Titu Maiorescu! Și n’ar fi de prisos să ne dăm seama de pricinile acestei sărăcii, care ar trebuii, în fine, să înceteze. Cea dintâi vină o are școala istorică în care au fost și sunt crescuți istoricii noștri. E așa numita școală științifică a istoriei. E școala documentului pentru document, școala petecului de hârtie găsit în podul unei case vechi, școala însemnărilor de pe vreo carte aruncată la gunoiu, școala fiselor și muncii migălite care caută aurul, nu săpând adânc în sânul muntelui, ci înumărând pietrele și firicelele de iarbă ce-l acoperă. E școala intelectualistă a adevărului mărunt care atât de mult entusiasmează — în mod egoist — pe cercetător, încât îi ia cu desăvârșire puterea de a deosebi ce e interesant de ce e neinteresant, esențialul de ce e neesențial, lucrul de preț de nimicii pile în care se află rătăcit. Intelectualistă, întrucât caută numai adevărul sec, sau personalismul neînfrânat, aceasta școală e în genere lipsită ori de suflet, ori de ratiune — rațiunea umană care-și propune mul inainte de toate să aleagă, să așeze, să ordoneze și să unifice nu nuniai faptele, ci și sufletul ce le anima. E o școală in care spiritul de analiză prisosește, iar adevăratul spirit de sinteză o lipsește. Din această pricină, sintezele pe fete încearcă să le facă scriitorii din această școală, sunt lipsite ori de una ori de alta din marile însușiri, fără de care o operă istorică e cu neputința de realizat. Acste sinteze sunt salt mai intelectuale, din care ideia morală ce trebue să străbată opera și emoțiunea omenească sunt absente; — sau sunt sinteze în care această idee și chiar această emoțiune se străvăd din când în când, dar sunt — cum se zice românește, — aruncate cu furca într’o învălmășură de fapte, care din capul locului zăpăcește pe cel mai binevoitor cititor, și-l fac să vadă și să simtă nu atât obiectul istoric, ci personalismul autorului. Cele dintâi fac impresia unui echilibru intelectual, din care bogăția sufletească este exclusă; cele de-al doilea, din contră, ne impresionează ca ceva dezechilibrat, nevertebrat, difuz, în care întâlnim fritări de suflet, de imaginație, de gândire și chiar de emoțiune, dar fără ordonanța dominatoare și limpede, și, mai cu seamă, fără organizarea unui întreg care să se sălășluiască cu ușurință în conștiința ta și să ți-o îmbogățească și să ți-o încânte ca o ființă nouă ce face una cu sufletul tău. De primul tip sunt lucrările, atât de solide ale lui ~ — și mai cu seamă ale lui ’Onciul; de-al doilea tip sunt. — ș’ din păcate, fără excepție, — toate lucrările istorice ale d-lui N. lora - Lucrarea d-lui C. Kirițescu întrunește ordonanța și stăpânirea intelectuală și rațională a primului tip, cu bogăția sufletească a celui de-al doilea, însă manifestându-se continuu, gradat și armonizându-se cu faptele povestite, de pare că izvorăște din ele și-și ia viața numai din ele. D. Kirițescu, ca om de știință exactă ce este, a căutat să se asigure de adevărul brut al faptelor ce avea de povestit, dar, în loc să se mărginească la povestirea lor învălmășită, cu gesturi de vaticinațiie, sau în loc să le lase în nuditatea lor anorganică, _i a cântat mai întâi să le selecționeze, să le ierarhizeze după importanța lor și să le ordoneze într’un edificiiu arhitectonic, pe care îl putem îmbrățișa dintr’o privire atât în întregimea cât și în părțile lui. Din acest punct de vedere numai „Istoria Romanilor“ a lui A. D. Xenopolu se poate compara. In al doilea rând, dându-și seama că faptele istorice nu sunt fenomene fizice, ci obiecte însuflețite de mintea, inima și voința celor care le-a făcut, a căutat să le pătrundă în acest element tainic al ființei lor, și le-a însușit, dominându-le, cu o înaltă concepțiune limpede despre viata popoarelor în genere și a neamului său propriu în deosebi. Așa se face că d. Kirițescu își poate păstra în povestirea sa o tonalitate vioae, caldă și vibrantă, care-i permite să întrebuințeze chiar expresii violente în caracterizarea oamenilor și faptelor, dar în acelaș timp să pară totuși de-o obiectivitate absolută. E că nu Kirițescu vorbește în lucrarea sa, ci fantele. Cea mai prețioasă însușire a unui istoric. Dar aceasta, e numaii o caracterizare venerată și fugitivă a lucrării d-lui C. Kirițescu. Ea merită un studiu mult mai amănunțit — și acest studiu va trebui făcut, ca pentru orice lucru a căruia cunoștință ne îmbogățește sufletul și ne trezește entusiasmul. ! I mRn9 £ g*»M« I Abon’ati-ya ia „VIITORUL“ Cel mai bine scris Cel mai bine informat Cel mai răspândit _ ‘ZIAR DE SEARA— V