Viitorul, octombrie 1923 (Anul 16, nr. 4670-4695)
1923-10-14 / nr. 4681
Anul a! _ sease-spre*secelea No. 4681 1 ley îi. în turniei ei In sfrehicfeie ABONANE IN TARA LA ORASE LA SATE Un an--------- 300 lei I 175 lei ase luni — — 150 » I 90 lei » — — 75 » I 45 » N T E In stretaătate I Un an — 700 lei Șase luni 350 » I Trei » 175 » REDACŢIA STR. EDGARD QUINET No. 2 (Vls-â-via de Hotel Capsa) ADMINISTRAŢIA STRADA ACADEMIEI No. 17 Telefoanele: Direcţia 51/23; Redacţia şi Administraţia 19/23 «13/11 Dumineca 14 Octombrie 1923 Manuscriptele nepublicate se distrug 1 leu n. in tara Ziei îi.In mutate ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului Str. Academiei 17 şi la toate Agenţiile de publicitate Continuarea OPEREIMIRIM MMHI Suntem în ajunul unei noui In materiejudecătorească, însesiuni parlamentare. După actocmirea noului cod penial ca și retivitatea atât de rodnică a tre- forma legei de organizare judecă cutei sesiuni a Adunărilor contorească, sunt necesare. Este inad stituante, cari au dat tărei pac-; misibil ca în aceiaşi ţară să subtul ei fundamental, opera de asiste legiuiri penale deosebite şi unficare şi consolidare a Statului situaţiunea magistraturei trebuii© român întregit, continuă, jă fie aceiaşi pe toată întinderea Odată principiile constitutio- Statului nale stabilite, a sosit în sfârșit Legea de organizare a armatei principii °îă Te Sborere^Sue -IfT ?t Tr dePat' ^ cum am anTMtat ÎQ «nme-irit atunci de procuristul acestui principii, sa se elaboreze legie te o cat mai bună Pregătire a os rUe trecute ale ziarului chestiu-' preot, i-au fă organice cari vor regula viaţa tirei noastre; întocmirea codului nea averilor bisericeşti din Basa-; din averea de mai sus, şi acesta fă Statului roman, nu toate ramuri- mimoei) ^ toate problemele co lo rabia a ajuns la parchet, care ur-' le sale de activitate.^ jpun relaţiunile dintre capital şi j măreşte cu multă asiduitate stabi-In afară de discuţiunea bugetununcă, ca şi reforma asigurărilor j lirea răspunderilor şi în conselui pe anul viitor, care va trebui sociale, elaborată într’un spirit dută pedepsirea acelora cari au să fie pus în aplicare la 1 Ianua- modern și democratic, — sunt tot fie 1924, o întreagă serie de pro- atâtea probleme pe câni le va dezecte de cea mai mare însemnă- Lea.to Parlamentul actual.tate vor fi depuse și dezbătute indiferent de atitudinea acelor în sesiunea parlamentară ce începe. Reforma administrativă,altăpartide politice cari nu numai nu înţeleg să colaboreze la opera . ,JV. A . , A . ... constructivă a Parlamentului şi tuită in aşa fel meat să se urna guvernului actual, dar caută să o ce administraţia tuturor tmutu- inffTemnczG) _ Ga S8 va desăvârşi, nlor alipite, sa se asigure desvol- Realizările din trecut simt 0 che_tarea vieţei şi a iniţiativelor lozăşie pentru viitoT şi oPinia pucaie printr o larga descentrali- bi.-ată cu încredere dela zare, dar sa se menţină controlul au sarcină a regi. autontatei centrale şi unitatea f şi a guvernărei, împlini-Statului m acelaşi timp, va tor- __.. ® ma obiectul preocupărilor şi dez- _ ^ ‘ baterilor Parlamentului. O problemă care de asemeneava fi examinată, este reforma învăţământului public şi particular, ţii toate complexele măsuri, me"_ _ — _ nite pe deoparte să asigure des- QkfjwgPf mltarea si buna îndrumare a în-, DllVlrLiU rant menite să contribue la propășireaBisericei, al cărei rol moralizator este azi mai însemnat ca oricând. In ordinea economică, proectul de unificare a legei drumurilor, menit să înlesnească desvoltarea şi întreţinerea unei cât mai teatrul lui are să găsească teze şi epipleete reţele de şosele în totfilosofii. Ibsen a plăcut şi place cuprinsul ţăreii, apoi legea utili-! pentru că e în primul rând un mazfirei căderilor de apă, ceva în- tre om de teatru ca și Shakespearrepta erorile săvârşite în aceas- j rf. Și aceasta e mare lucru pentru tă chestiune și va asigura pu-i'5*110 60 încumetă a face literatură ţinta punerei în valoare a tmuneli5,legată ^ fata rampei, miportant asvor de energie, legea teatrului lui Ibsen. El este minelor, menită sa asigure con-jlri cunoscător al tainelor - i _ un mare dutrumlre de punere mn valoare a sufletului nostru al tutulora, şi ca bogăţiei miniere a tărei, — sunt , orice geniu este simplu. El n‘are ! In legătură cu trecerea acestor tot atâtea proecte cari vor fi pe virtuosităţile celor abili, adânci- averi s-au întâmplat chiar fapte larg dezbătute, unele voite ale celor dilletanţi poza semnificative. Ca exemplu, poate în materie financiară, opera de celor nechemaţi şi misticismul ar servi averea denumită orfelinatul, consolidare şi însănătoşire a fitificial al celor, ce n‘au nimic at— avere din care urma să se intespune. , jmeieze un orfelinat pentru orfanu Şi pentru că Ibsen e prea .sim- de război, pentru care scop s‘au și pun în mărimea lui, ca ori ce re-strâns importante ofrande dela nomen al naturei, cei ce cred că toată populaţia, mărimea stă în ascunzişuri şi în Preotul, — pe numele căruia sevranie şi economie, — yTMTM «, pretenţii filosofice lau făcut unj cumpărase averea de mai sus,amficare al impozitelor indirect fistic. Dar publicul aiu a refuzat să facă actele de trecera stabili în primul rând un redecat pe ibsen prin instinct. El are a acestei averi în proprietatea gum unitar pe tot cuprinsul ţârei, văzut şi vede în teatrul lui un mit Uniunei, — declarând că un recuiar pe de alta va îndrepta Iaca- joc de încântare estetică. Se pare, noaşte Uniunea ca proprietară ci cele pe cari aplicarea de până că atâta ajunge. .biserica basarabeană, nanţelor publice va continua. In afară de bugetul general al Sta- tului, ce va fi aşezat pe evaluări prudente şi bazat pe o politică de ordine şi economie, — proectul de NOTE văţământului de toate gradele în S‘a întâmplat cu teatrul lui Ib- ]I hotărâte şcolile publice, iar pe de alta, sen un lucru curios, în România] Şi numai târziu, când se născu printr’o largă înţelegere a drep- mai ales: Autorul, care era ară-tge ideia UzurpSrei averilor bisericeşti, s’a hotărât ca preoţii să faturilor minorităţilor etnice, să tai de către criticii specialişti ca asigure legala funcţionare a şcolilor de tot felul aparţinând a- , cestor minorităţi. ad,anci despre om. f luTMe “ s m‘ Tot o problemă culturală de dia,teat®uprimul ordin este stabilirea regi- bu& piesele au făcut chiar mai mului general al cultelor, precum mult publicului ce nu face critică și proectul de unifies, a celor alt meserii, decât celor de meserie patru Biserici ortodoxe cari func critici; ele au chemat la centruţionează actualmente sub patru publicul din cele mai depărtate opt regimuri deosebite. Inspirat, priţuri ale capitalei, au plăcut promul, de cea mai largă toleranţă vinciei şi Academiei, studenţimei religioasă pentru toate cultele şi bunelor gospodine, din România Mare, iar cel de-ali Cum să ne explicăm acest lucru doilea de adevăratele interese aproape neexplicabil ! Ar fi poate ale Bisericei noastre de Stat, ele l°cid a face observaţia, care se fărH nf monifA să contribuA In monus. P^ vremea lui Voltaire : Dacă patriarhul de la Ferney are spirit, „tont le monde a plus de 1‘esprit que lui“. Tot publicul românesc, care n‘a trecut mai întâi, prin filiera criticei, şi, deci n‘a fost prevenit, a înțeles pe Ibsen, fără parti-pris, fără gândul că în In al doilea rând, tezismul lip- particulare, acuma le-a Invederat ! PETRONIUS ! Conducătorii Uniunei s‘au folo sitmUm un spirit adânc filosofic şi ca un„ă d’e‘drept parte din Uniune,TttlRrm Paro hci 1 in hrono irmni n Ini ‘ . , i i I aceasta spre a-i da un caracter de instituţie eparhială. Mai târziu, când averile bisericeşti au fost uzurpate şi trecute pe seama Uniunei, într'un congres eparhial care n‘avea cădere să ha 0 afacere necinstită bisericeşti din Basaabia — Constatările făcute până în prezent era hram de justiţie — ■iiMMuniiMimmiii imn ■ iiiiiiw - S’au comis fraude Cum se alimisiotreazăjg«verea bisericească ră să aibă autorizaţie din partea preotului, a încheiat actele pentru înstrăinarea Orfelinatului. Cu trecerea acestor vii s-au chetuit peste o sută de mii lei, încercat să uzurpeze toate averile eparhiale. Din informaţiunile culese de noi, justiţia a stabilit până acum, din chiar depoziţiile celor în cauză umăto&rul. * a) Averile bisericeşti se găseau în treaga avere bisericea.5.â numai în administrare prin con- e - e administrată de conducătorii gresul eparhial ca organ adminis- ^re? 101 . ^unul l°r plac, în- Irativ al Eparhiei. Actele origina- susindu-și sume foarte mari sub le stabilesc cu precizie această si- [ *orn^ de salarii, diurne, comisioa tuatie. ne, fonduri pentru editare de zia-Congresul eparhial n‘a avut nici A v .odată dreptul de a le înstrăina, ci J ~~ai Adunarea genenumai îndatorirea de a repartiza rală a acestf Uniuni a hotărât ca veniturile lor la anumite institu-. fabrica de lumânări să plătească Băncei Uniunei 143.763 lei pentru acoperirea deficitului ei pe anul trecut. Tot Uniunea a ipotecat unele clădiri din averea bisericească pentru contractarea unui împrumut către Bancă. f) In verificarea gestiunilor, justiţia a găsit fraude comise la fabrica de lumânări prin simulacre de licitaţii, cari au adus pagube de milioane, bani cari au intrat în diferite buzunare. g) Veniturile bisericeşti sunt deturnate de la destinaţia lor in folosul personal al preoţilor în general şi al unora din ei în special. h) S-au făcut şi înstrăinări din avere la particulari. Zilnic noui nereguli se descoperărească soarta unor însemnate a-,ră. So urmar ’.-c cu multă râvnă veri cari nu erau proprietatea lui, ‘ stabilirea completă a rănpunâeriei numai date în administrare, — lor. Nici unul din vinovaţi nu va s‘au redus de adunarea generală a putea scăpa fără sancţiuni severe, Uniunei, atribuţiunile congreselor— aceasta ni s‘a comunicat de cei eparhiali cărora nu le-a mai fost în drept, lăsat în sarcină decât controlul instituţiunilor neproducătoare de venit. Cu chipul acesta, Uniunea —sau mai bine zis conducătorii ei — rămânea liberă să facă ce voeşte cu aceste averi. Până la terminarea instrucţiei C. Tomescu, secretarul consistoriului arhiepiscopiei a fost suspendat din funcţiune, ţiuni culturale şi de binefacere. b) Uniunea, ca şi banca ei, este o asociaţie profesională cu caracter particular a preoţimei, fără nici o legătură cu organizarea şi viaţa eparhială propriu zisă. In această Uniune făceau la început parte numai preoţi cari au voit să se înscrie, plătind cotizao înstrăinarea s-a făcut prin acte sub semnăturăprivată, o r- care din punct de vedere juridic nu au nici o valoare, proprietatea neputând fi transmisă după legile în vigoare decât prin acte notariate. d) Unele dintre averile eparhiale erau pe numele unor persoane Un gaps SQE I DETEST de S. SES4EGIMES£U ———■ ■ ..— . v...uqpaniin rum» Profesor universitar Un val îngrijitor de necultură se abate peste ţară, tocmai când ea are nevoe de lumina culturei pentru întărire şi progres. Nu înţeleg prin cultură pregătirea omului către seninul idealului greu de ajuns. Timpurile sunt de aşa fel, încât asemenea pretenţiuni ar părea nu la locul lor şi ironizate. Prea s’a infiltrat în toţi năzuinţele materiale, spre a se mai vorbi de frumos şi etic, ca îndrumare a paşilor omeneşti. Cel mult poate fi vorba de îmbinarea acelor cunoştinţi, care pot constitui scheletul unei culturi utilitare, restrânse după nevoile fiecăruia. Şi mai poate fi vorba de odihna sufletească din vreme în vreme, ca susţinere pentru viaţa prea sbuciumată, adese în zadar, a unora, ca aşteptare a simţului omenesc în alţii, prinşi din cale afară in vârtejul patimilor josnice, care scoboară pe om. Cartea şi cetitul ei este mijlocul cel mai obişnuit pentru a ajunge pe calea culturei. Cartea deşteaptă perspective nouă de gândire şi muncă; ea procură sprijin în viaţă meseriaşului ori plugarului care vreau săşi cruţe munca fără a micşora producţia, ori nevoiaşului — cărturar şi lucrător cu palma—pentru îndrumarea nevoilor. Prin cartea bună se slăbeşte efectul deprimant al izolării ; tot ea lărgeşte sfera de gândire a producătorului intelectual. Cartea e ca şi aerul proaspăt: întăreşte puterea de viaţă. Azi la noi e nesocotită, asvârlită cu piciorul ca o zdreanţă fără preţ. Nu se cumpără , nu se ceteşte. Se spune că e prea scumpă. Fabricele de hârtie, exagerata pretenţiune de salar a lucrătorilor tipografi, au făcut să nu mai poţi pune mâna pe carte. E neexact. Faţă de scumperea generală, acea a cărţilor a rămas cu mult în urmă. Volumul de 3 lei de dinainte de războiu, se vinde cu 30. Deci scumpetea e de 10 ori pe când la ziare e de 40 ori. Nedesfacerea cărţii de seamă e de pus pe seama amorţirii până la deplină încetare, a trebuinţă de cetit tot ce ar aduce oarecare sforţare de gândire. Aici e pericolul cel mare, nu atât pentru editurile cari-şi restrâng producţia, nici pentru autorii care sunt siliţi să se facă funcţionari in vreun birou distrugător de avânt. Pericolul e mare pentru ţară şi neam, pentru viaţa de linişte ce va urma celei de azi. Durerea nu e că generaţia de faţă trăeşte într’o orbire, aşa că o face fără nici o influenţă în bine asupra perioadei de prefacere; grijea cea mai mare e că se cresc generaţiunile viitoare ca umbre rătăcitoare, care nu vor lăsa nici o urmă In viaţa lor Îndelungă de mâne. Nu se ceteşte, nu din cauza scumpetei cărţilor, ci pentru că lipseşte îndemnul lăuntric de a trăi o clipă măcar, intr'o oază de alte năzuinţi.oacă fiecare cetitor o anchetă discretă la cercul relaţiunilor sale, sau chiar în restrânsul spaţiu al casei sale, IVA găsi adevărul că un scumpetea e vina că nu se cumpără şi nu se cetesc cărţile cele mai de seamă. Se vor găsi funcţionari fără greutăţi familiare, părechi cu leafă mărită îndeajunsă, care se duc în fiecare săptămână măcar o dată la cinematograf, cheltuind 40 lei, dar nu veţi găsi în casa lor măcar o broşură de 2 lei din Pagini talese, cumpărată o dată în lună. Se vor găsi oameni cu stare, care cheltuesc zilnic pe aperitive atât cât ar putea cumpăra chiar un volum editat de Cultura Naţională, dar nu vor intra intr'o librărie să-i picuri cu lumânarea. Şi mulţi dintre aceştia fac parte din aşa zisa pătură cultă. Nu mai vorbesc de îmbogăţiţii de războiu, care măcar nici nu au pretenţiunea că te-ar folosi la ceva cetitul. Ei au un dispreţ înăscut pentru cărţi, mulţi necunoscând decât doar silabisirea. Nu sunt cazuri întâmplătoare, ci cam regula generală. Nu e numai intr’o anumită pătură socială din stratul întreg de sus şi până jos. Urmăresc, în cercul meu de relaţiuni, de mult această problemă. Am aflatpoliticiani cari fac mare caz de dragostea mulţimii, de lipsa ei de cultură, dar care habar nu au de revistele, ziarele, ori bibliotecile populare pe care le-ar putea recomanda sătenilor pentru înlăturarea întunericului minţii lor; am cunoscut studenţi, conducători de asociaţiuni, cari luptă pe străzi pentru rădicală culturală a sătenilor, dar care nu au pus mâna de curiozitate, neştiind că apariţia lor, pe cărţile care le-ar putea răspândi în mulţime. Nici ei nu cetesc nimic, nici altora nu ştiu ce să deie. Să se întrebe librarii din provincie. Câţi elevi din şcolile secundare, mai dau prin librării după ce s’au cumpărat cărţile de şcoală ? Nimeni nu le spune ce să citească, pentru că mulţi dintre conducătorii lor nu ştiu de apariţiunea cărţilor potrivite pentru elevi, spre a le recomanda. La un director de şcoală, a unui liceu suprapopulat, am găsit teancurile de reclame ale editorilor, trimese în preajma premiilor, nedeschise, după cum Buletinul Cărţii, era cu banda neştirbită. E dreptul, sărmanul, că era de iertat. I s’a pus pe cap construcţia unei aripi a şcoalei şi nu-i dădeau răgaz o clipă lucrătorii, cărămidarii, cu care zilnic avea de furcă. Părinţii nu-şi îndrumă odraslele căci n’au grija aceia; conducătorii copiilor spre drumul culturii li lasă la voia întâmplării; biblioteci publice nu sunt; se reped şi ei spre Tiribomba ori Pardon, hrană otrăvitoare, săptămânală. Nu cetesc cei mari, nu sunt deprinşi să cetească cei mici. Cei de la oraşe nu prea cetesc pentru că zarva zilnică nu-i lasă’n pace; cei de la sate nu cetesc — de şi aici e toată nădejdea — pentru că nu au obişnuinţa. E un trist tablou , rin nrefacere !nu-i oprea, căci condiţia nlâ do îm alMVreî^n«nii noştri- aice e răul prumutare erau foarte lesnicioase Nu cetesc ai S . nQi Din cei 5go0j presupuşi că ar fi acel !fal ““’ttAobiceiuld E nn evut nevoie de o întărire sufletească nU şi-au prin cetit, numai 166 au beneficiat norm V^coljlaţional acesta ^ existenţa bibliotecii. Ceva mai Vârtejul frunzelor moarte care în mult de 1 la sută. De şi majorita Vârtejul frunzelor m vizitatorilor erau români, sau tunecă văzduhul se va potoli. Le ^ muU cărţile străine, rămâne ? Lăstarele sănătoase, pre ^ volume româneşti, faţă de agătire pentru viaţa adevărata, nu cape 500 franţuzeşti, 400 germavor fi ale noastre, care aşteaptă, ne ^ ^ ungare Străinii vre-o 80 mereu aşteaptă, sub culcuşul des cetit se înţelege numai cărţi de frunze uscate. Alţii le iau main- str&ine afară de vre„0 20 care av $ » aw hess sa «a srss a îs — ffi SUS »”3S. 2LAM se mai ,6aB; Ja/aace!f^ sta Si româno iar restul numai cărţi serii. '"r as oameni, de 10ndeste Fîn ®curfrinsial chiar dintre cei care cetesc sere de apă care o#mnde«tc, în ped mai lesne spre cărţile franţute, lumea intreagft. Până la data ^ nesocotind pe cete române?când “'‘P ricat ■ s a . î,ngafară ti. E unul din vechile noastre cuvre-o 14.000 de vizitatori, în afară sururi, care trebue °e pus în cumde trecătorii de o zi. Presupun că pănă când se vorbeşte de criza căr — ---------- — - — ------* . * pănă când se vorbeşte de criza căr din aceştia numai 5000, deci mai ^ năuciţi d. cart., aveau n.v.c de ^^Aijr'KdAJ! recreaţie şi linişte . Din potrivă ^ tărţile cu conţinut care dăra preocupările lor de peste au fund g . Revistele serioase apun din alte sfere de cât acele ale căr- ^ pe rând din lipsă de susținâ,orl- Pard0".!i într’un colț tihnit. La îndăiuână, aveau o bibliotecă bogată și varia- \ pnnt;n||np9a ngn tă. în toate limbile. Nici scumnctaa WOlUUlUeU KB IR JJiâțj. *• A ECOURI Asociaţia internaţională a muzicanţilor, cu sediul la Bruxelles, a decis boicotarea Operei naţionale olandeze. Cauza deciziunei este refuzul direcţiunei acestei Opere, de a garanta muzicanţilor un minimum de salariu de 50 fiorini pe săptămână.upă lungi studii şi experienţe, s’a proectat în Italia construirea unor submarine cari să întreacă în mărime şi forţă pe toate câte există până acum. Italia îşi va asigura astfel superioritatea submarină. Iar districtul Honamam china un muncitor a descoperit o criptă funerară în care erau vase de bronz aur şi pietre preţioase. Valoarea tesaurului trece de 4 milioane franci şi datează din 256, înainte de Cristos. Chicago-Tribune George a încheiat un nou află că d. Lloyd contract cu ziarele americane obligându-se a scrie articole ce-i vor fi plătite cu 4 dolari (64 trei) Cuvântul. m mm D ZI CU ZI „Aurora“ afirmă necontenit că sub actuala guvernare nu se ia nici o măsură pentru a se veni in ajutorul industriilor cari, din pricina lipsei de credit, sunt ameninţate în existenţa lor. Se ştie că actualul Parlament a votat legea Creditului industrial, instituţie menită să ajute în mod serios industria noastră cu credite importante. Or cine combate cu mai multă violenţă şi rea credinţă „Creditul industrial“ dacă nu acelaşi „Auroră“ ? E încă una din inconsecventele pamfletului ţărănist care nu ştie ce vrea.... * „îndreptarea“ se frământă pentru a ne arăta nevoia unui program de luptă politică. Pe al averescanilor îl cunoaştem. E scurt şi simplu ca bună-ziua: „Muncă, cinste şi legalitate“. Cine nu ştie frumoasele roade pe cari le-au dat aceste cuvinte magnifice în guvernarea averescană, încă un program averescan -e felul celui din trecut, — și ne-... topit!" lipit de risp reg„ Presa ce se pretinde „bine informată" dovedeşte în orice ocazie o imaginaţie atât de bogată încât întrece cu mult filmele de senzaţie şi romanele în fascicole. Desigur că dacă s'ar manifesta această calitate numai în chestiunile mărunte de politică internă, lucrurile n'ar avea mare importanţă. Din nenorocire însă această mentalitate a trecut în toate domeniile periclitând multe interese superioare şi dând o impresie oribilă streinătâţei. In adevăr, nu e posibil ca un strein, — fie el mare financiar, om politic sau conducător militar, — să treacă graniţa ţarei, fără ca ziarele „bine informate“ să nu dea cele mai „complecte“ ştiri asupra intenţiilor cu care a venit, a tratativelor ce vor urma, a concluziilor la care se va ajunge. Este lesne dehiţeles impresia penibilă ce face asupra acestor streini lipsa de răspundere şi seriozitatea de care dau dovada „îndrumătoarele“ opiniei publice. Şi e tot atât de lesne de priceput cum cele mai importante interesel ale Statului pot fi compromise prin limbajia nepermisă a a- acestor organe cari, dacă nu spun niciodată adevărul, pot totuşi prin atitudinea lor să influenţeze în rău soluţionarea celor mai grave probleme. I Azi, în special, când chestiunile economice primează pe toate celelalte, luând în politica tărei însemnătate egală cu marile probleme militare, — atitudinea de mai sU£i 'complectată de multe ori mic r.Tîgătoare lipsă de condescentenţă faţă de marii financiari ce ne vizitează, poate avea cele mai grave urmări. A vântura proecte fantastice din momentul când un strein pune piciorul pe pământul tărei, a-i suspecta intenţiile sau a-i afişa închipuite „declaraţii mai înainte să fi luat cel pufin contact cu vreun factor politic al tărei, e o operă reportericească de gustul cel mai îndoelnic. Este desigur regretabil că direc- țiunile ziarelor respective nu se îngrijesc să cenzureze mai serios toate aceste știri. Astfel s’ar evita impresia penibilă în ceia ce priveşte presa, cu care mulţi străini pleacă de la noi, din vina exclusivă a celor ce nu ştim până unde se întinde libertatea cuvântului scris. Pentru conservarea , şi Restaurarea imobilelor şi obiectelor care ar prezenta un interes istoric, d-l O. Banu, ministrul cultelor şi artelor a întocmit un proect de lege, care va fi supus desbaterilor parlamentare în sesiunea ordinară a corpurilor legiuitoare şi care proect, prevede instituirea şi organizarea mai multor comisiuni superioare cari să tuteleze interesele istorice, arheologice şi artistice. Anteproectul prevede toate scopurile acestor comisiuni. In ce priveşte comisiunea monumentelor istorice, în afară de îngrijirea şi conservarea obiectelor vechi, aflate chiar, în posesiunea particularilor va mai avea însărcinarea să supravegheze săpăturile şi căutările de monumente şi obiecte vechi, de interes istoric . Să facă inventarul şi clasarea monumentelor istorice şi obiectelor care prezintă interes istoric, în special icoanele şi odoarele vechi de la mănăstiri şi biserici şi să publice studii şi un buletin cu privire la monumentele istorice. Comisiunea monumentelor istorice. Care este rolul său Comisiunea Monumentelor Istorice se va compune din 9 membri, dintre persoanele competinte în ştiinţele istorice şi tehnice şi din ea vor face parte de drept: un membru desemnat de Academia Română, directorul Arhivelor Statului, directorul şcoalei de Arhitectură şi membrii numiţi de ministru, care prin cooptare vor alege numărul de membri necesari pentru complectare. Odată cu desvoltarea lu- I crărilor, numărul membrilor vaputea fi sporit. Prin îngrijirea Comisiunei și conform avizului ei, se vor declara și clasa ca monumente istorice imobilele a căror conservare în total sau în parte prezintă un interes istoric sau artistic vechiu. " Clasarea și declasarea monumentelor istorice se va face prin Decret Regal. I Clasarea de monumente istorici va fi transcrisă în registrul de ipoteci al tribunalului respectiv fără nici o percepere fiscală. I Imobilele clasate Monumente istorice, nu pot fi alienate nici expropriate decât cu aprobarea Comisiunii. Nici o construcţie nu se va putea ridica în imediata apropriere a unui imobil clasat monument istoric, fără aprobarea comisiunii. Servitutile legale cari ar putea aduce degradări sau prejudicii unui monument, nu sunt aplicabileimobilelor clasate. Cei ce deţin obiecte istorice Pentru cauză de utilitate publică proectul prevede că pot fi expropriate clădirile aflate pe un teren vecin imobilului clasat monument istoric. Obiectele mobile vechi, în special obiectele de cult, mobilier, icoane, candele, sfeşnice vase, tâmple, uşi, cruci, cârţi manuscrise, vestminte odăjdii, epitafe, documente, stampe şi monezi, vor fi clasate după aceleaşi norme ca şi mobilele. Orice deţinător de obiecte de acest fel este dator a face cunoscut O. M. I. în termen de cel mult un an de la promulgarea legii, inventarul obiectelor pe cari le deţine. Comerţul cu obiectele sus citate, este permis numai dacă acele obiecte nu provin din colecţiunile Statului, Comunelor, Judeţelor, ale persoanelor morale recunoscute sau din biserici şi monastiri. Comercianţii şi cumpărătorii sunt datori a cere certificat de provenienţă de la vânzător, ţinând în regulă registrul de intrare a acelor obiecte, iar cazurile îndoelnice sunt obligaţi a le denunţa Comisiunii. Alienarea obiectelor clasate nu se poate face fără aprobarea Comisiunei iar, exportarea lor este cu totul oprită, fără autorizarea C. M. I. Sancţiuni pentru infractori Infracţiunile se pedepsesc prin confiscarea obiectelor sau o amendă echivalentă cu valoarea lor. Obiectele mobiliare aparţinând particularilor nu vor putea fi clasate decât cu consimţimântul proprietarilor lor, sau printro legespecială. Dacă Comisiunea va socoti că conservarea sau siguranța unui obiect clasat este primejduită, eava putea dispune transportarea lui într'un muzeu al Statului, sau în tezaurul unei biserici până se va lua măsurile necesare pentru buna lui pază. Ministerul Cultelor și Artelor are dreptul de preemțiune la vânzarea oricărui obiect care prezintă interes istoric. Articolul 6 din anteproect ocupându-se tot de atributiunile și misiunea monumentelor istorice arată că, orice imobil sau obiect clasat nu poate fi restaurat, repa ! Continuarea în pagina 2, LEGIUIRILE NOUI Consemarea și restaurarea Mumteior istorice Ce cuprinde proectul de iese intocmit de către d-l C. Banu minis- trul căitelor si al artelor , gam» . /• , . j. ' ■ r : . ■ m: v- """ * s. D-l C. BANU Ministrul Cultelor şi al artelor