Viitorul, octombrie 1924 (Anul 17, nr. 4971-4997)

1924-10-14 / nr. 4982

2LEI EX. in TARA 4IEN?.IPSfrfintfit6 ABONAMENTE REDACTIA ADMINISTRAŢIA IN TARA 1 5n streinătate Un an------------200 lei 1 Un an--------------1200 lei Şase luni-----— 250 • 1 Şase luni — — 600 ‰ Trei -------------125­0 1 Trei ------- 300 · SiSa BUCUREST­I STR. EDGARD QUINET No. 2 || STRADA­ ACADEMIEI No. IT Telefoanele: Direcţia 31/23; Redacţia el Administraţia 19/23 /1 3/b­ ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului s­tr Academie 17 şi la toate Agenţiile de publicitate Manuscriptele nepublicate se distrug EX. in ŢARA 4 LEI ex. In strsbiofBIB Tot crmnanele ALARMISTE Este în­dea­j­uns de cunoscută campania de alarmare pe care li­nele ziare o duc în chestiunea aşa zi­să a „crizei de numerar“. Am arătat tot răul pe care-l produc tatei asemenea campanii neîn­­dreptăţite şi necugetate, precum şi repercusiunea pe care ştirile e­­xagerate sau pe deantregul inven­tate o au în străinătate asupra creditului şi prestigiului Româ­niei. Acuma, un ziar de dimineaţă care şi-a scumpit preţul de la doi la trei lei, ca să fie consecinţe cu această urcare a preţului său de vânzare, publică articole tenden­ţioase şi inexacte arătând că tra­iul se scumpeşte şi se va mai scumpi, şi că „ne aşteaptă vre­muri din cele mai grele“. Ziarul de care vorbim recunoa­şte că este logic raţionamentul după care, banul devenind mai greu de găsit, producătorii şi co­mercianţii vor fi­ siliţi să reducă preţurile şi astfel traiul se va ox­­teni, — dar afirmă că... în mişca­rea economică de azi nu prea e­­xistă logică ! Pentru a-şi susţine afirmaţiuni­­le şi campania de alarmare zia­rul de dimineaţă care şi-a scum­pit preţul pe când altele se vând tot cu preţul vech­iu, falsifică si­­tuaţiunea pieţei cu bună ştiinţă. Astfel Dimineaţa afirmă că „de când a început să se simtă la noi criza de numerar, preţurile au sporit şi sporirea aceasta nu s-a oprit şi nu ştim când se va opri“. Afirmatiiatea este readev­irată, „Un ziar economie a publicat de curând index­ul preţurilor princi­palelor articole de consumaţiune curentă, şi din tabloul acesta re­iese că nu numai că preţul mediu al acestor articole nu a sporit, ci dimpotrivă, e mai mic decât în lu­nile trecute, şi cu tendinţă de scă­dere. De unde a scos deci­ ziarul de dimineaţă constatările lui pesimis­te şi pe ce se întemeiază ca să spună că „ne aşteaptă vremuri dintre cele mai grele *“... Negreşit nimeni mi a spus că insănătoşi­rea monedei noastre se poate face fără sacrificii şi că dintro zi în alta traiul se va of­­teni. Este însă incontestabil că pe de o parte printr’o politică fi­nanciară sănătoasă şi hotărâtă prin oprirea emisiunilor neaco­perite, puterea de achiziţie a leu­lui­ nu poate să nu crească , iar pe de alta încurajarea producţiu­­nei şi sporirea ei, va aduce după sine o oftenire a produselor şi deci, a vieţei. Este cu totul inexact că mer­gem spre o scumpire a produse­­lor, ci, dimpotrivă, după cum s’a constatat şi din indicele amănun­ţit, spre o ieftenire mai ales a a­­celor produse cari se găsesc din abundenţă­. De altfel chiar Dimi­neaţa anunţa deunăzi scăderi de preţuri la unele cereale, la produ­sele petrolifere, etc. Şi când situaţiunea este astfel, ce interes are un ziar pretins se­rios şi cu grija de nevoile gene­rale obşteşti să inducă lumea­ în eroare şi să furnizeze „argumen­te“ acelor speculanţi ceri în ade­văr au tendinţa de a spori preţu­rile1! Exagerările, generalizările şi întreaga campanie alarmistă dusă de o parte a presei noastre în chestiunea „lipsei de numerar“ a avut drept efect imediat retrage­rea de la bănci a multor depozite partiiculare, şi, deci, agravarea Si­tuatione. Este un exemplu con­cret de răul pe care-l poate prici­­nui pieţei o presă fără răspundere şi fără conştiinţa îndatoririlor sale. De aceea ar fi de dorit ca, cel puţin de acuma înainte, ziarele cari vor să treacă drept apărătoa­re a intereselor generale, să fie mai conştiincioase şi mai pruden­te în lansarea „campaniilor“ şi să comenteze cu mai multă obiecti­vitate şi bună credinţă situaţiunea economică şi financiară. NOTE lin mit român despre Problema bătrâneţe. Citesc, strânse într’e broşuri, ar­ticole şi studiile d-lui profesor dr. G. Marinescu asupra problemei ce nu îmbătrîneşte nici­odată, în min­tea noastră, problema bătrâneţei însăşi. Chestiunile aride de ştiinţă pură, criticele pa care marele învăţat ro­mân le aduce teoriilor formulate de savanţii I urnei cari îşi au spus cu­vântul in această mare chestiune, depăşeşte cadrul unui articol de ziar. Dar ceea ce poate mai mult decât interesa­, ci chiar pasiona marele public este gândul însuşi că oa­meni de laborator, migăloşi experi­mentatori, muncitorii benedictini in câmpul infinitelor mici, savanţii car trăesc într’o lume de pură ab­stracţiune, şi de ideaţiune, depăr­tată de nevoile mărunte, urâcioase, micşorătoare ale vieţei cotidiane, se preocupă de cea mai mare ches­tiune a vieţii: bătrâneţea, şi cred că o pot îndepărta. iMechnicoff susţinea chiar că bă­trâneţea e un accident, ca şi boala Şi că după cum se pot evita boalele, printr’o igienă individuală Şi publi­că­, tot asemeni s’ar putea (oh ! fru­mosul optativ al teoriilor!) evita bătrâneţea. Şi ce fericire, ce vis suprem şi superb al omului de-a nu mai fi bătrân, infirm, degenerat, micşo­rat, bolnav, redus din­ înălţimi şi de-a putea trăi până la cel puţin o sută de ani, cu mintea lui Che­­vre, cu aceea a lui Fontenelle, cu supleţa lui Clemenceau la optzeci şi mai bine de ani ai săi ! Savanţii speră a face şi această minune. Marele nostru învăţat care este exponentul cel mai fericit al unei tinere culturi ce se impune marilor culturi străine, doctorul G. Marinescu se alătură şi el, cu toată ardoarea, cu toată priceperea, cu în­treaga lui fineţă de observaţie şi de analiză, la acei puţini cari râvnesc să găsească leacul bătrâneţe­i. Până la descoperirea aceasta fan­tastică şi miraculoasă care va rea­liza mitul din La Fontaine de Jou­­vence şi va face din transformarea lui Faust nu o legendă, ci o reali­tate, până atunci, cel mai bun leac este acela pe care marele nostru în­văţat ni-l reproduce după himistul Chevreul care a murit la 102 ani: „Ajungi centenar prin moderaţiune în toate“. Dar nu fără o emoţiune şi-o jus­tificată mândrie, relevăm faptul că în cea mai pasionată dintre proble­mele vieţii, un învăţat român îşi croeşte un drum singur şi sigur, spre cinstirea numelui de român­­ PETRONÎUS Cum o foit jgsroggrjt RA­D­IUL Un istoric ai descoperire! făcute t-nz Curie.­­ j Marile greutăţi şi sacrificii cari au precedat a­mmmmmmmmaMmmmmmmmmmmaammmmmmmmmmmmmmmmm­mmm ceasta cucerire a ştiinţei Radiul este legat de numele so­ţilor! Curie care în singurătatea laboratoriului au cucerit pentru o­­menire o nouă puternică şi miste­rioasă proprietate a unor corpuri. Procesul descoperirei soţilor Cu­rie poate fi urmărit într-o lucrare pe care d-na Curie a închinat-o memoriei soţului şi colaboratoru­lui său cu care ani de-a rândul a urmărit de aproape natura în apa­renţa ei tainică. I­­n anul 1897 Pierre Curie studia creşterea cristalelor, pe când soţia sa d-sa Curie tocmai terminase în vederea unei teze de doctorat, un studiu asupra magnetizărei oţelu­lui călit. In acest timp atenţiunea le-a fost atrasă spre un fenomen ciudat, des­coperit în anul 1896 de Henri Bec­querel. Descoper­irea razelor X de către Roetgen trezia pe atunci cu­riozitatea fizicianilor cari căutau să vadă dacă raze asemănătoare nu erau emise de corpurile fluorescen­te sub o acţiune a luminei. Henri Becquerel studia din acest punct de vedere sărurile de uraniu şi consta­ta un fenomen deosebit de acela pe care-l cânta: emisiunea spontană de către sărurile de uraniu a unor ra­ze de natură particulară. Aşa s-a descoperit radioactivitatea, acea proprietate pe care o au unele cor­puri de a emite spontan raze spe­ciale de origină esenţial atomică înzestrate cu proprietăţi particula­re care le permite să exercite ac­ţiuni chimice sau fizice capabile să producă gaze conducătoare de electricitate, să impresioneze plăci fotografice, să exercite florescen­­ţă, etc. Fenomenul descoperit de Bec­querel se constată astfel: un com­pus al uraniului este aşezat pe o placă fotografică înconjurată de hârtie neagră ; se produce atunci asupra acesteia o im­presuune ana­­loagă aceleia pe care ar putea-o fa­ce lumina. Impresiunea est© dato­rită razelor uranice care străbat hârtia. Aceleaşi raze pot, ca şi razele X să producă descărcarea unui elec­­troscop, făcând aerul înconjurător bun conducător. Henri Becquerel s’a asigurat­­ că aceste proprietăţi nu depind de o insolaţiune preliminară ci că ele persistă când compusul uraniului se găseşte în obscuritate timp de mai multe luni. Atunci s’a între­bat de unde provinea energia, des­tul de mică de altfel, degajată sta­tornic de compuşii uraniului sub formă de radiaţiune. Studiul acestui fenomen a fost pentru soţii Curie foarte atrăgă­tor şi aceasta cu atât mai mult cu cât chestiunea cu totul nouă, nu comporta nici o bibliografie. Soţii Curie au început cercetările. Pierre Curie a obţinut deja di­rectorul unei şcoli, autorizaţiunea de a utiliza un atelier cu geamlâ­curi care servea de sală de ma­şini. Pentru a extinde rezultatele ob­ţinute ele Becquerel era necesar să întrebuinţeze o metodă cantitativ precisă. Fenomenul care se preta mai bi­ne la măsurare era conductibilita­­tea provocată în aer de razele ura­niului ; acest fenomen care poartă numele de ioni­zare (se spune des­pre un corp că este ionizat când sub influenţa unor corpi radio­ac­tivi lasă să treacă printr’ânsul cu­rentul electric) se produce şi eu ra­zele X, iar cercetările făcute cu privire la acest lucru au avut ca rezultat cunoaşterea caracterelor lui principale.­ ­ Pentru a măsura curenţii foarte slabi ce pot fi făcuţi treacă în aerul ionizat de razele uraniului, d-na Curie a aplicat o metodă stu­diată şi aplicată de Pierre şi Ja­cques Curie, metodă care consistă in a condensa pe un electrometru sensibil cantitatea de electricitate adusă de curent prin aceea pe care o poate furniza un cuart piezoelec­tric (electroscop inventat de Cu­rie şi servind la măsurarea radio­activităţii). Experienţele au arătat că radia­­ţiunea compuşilor uraniului, se poate măsura cu preciziune în con­diţiuni determinate şi că această radiaţiune este o proprietate ato­mică a elementului uraniu ; inten­sitatea ei este proporţională cu can­titatea de uraniu conţinută într’un compus şi nu depinde nici de sta­rea de combinaţiune chimică, nici de circumstanţele exterioare, ca lumina şi temperatura. D-na Curie a căutat să vadă dacă existau alte elemente care să posede aceiaşi proprietate şi a examinat toate e­­lementele cunoscute, fie în stare pură, fie compusă. A găsit că prin­tre aceste corpuri, compuşii toriu­­lui sunt singurii car© emit raze a­­naloage acelora ale uraniului. Ra­­diaţiunea toriului are o intensita­te de acelaşi ordin ca aceia a ura­niului şi constitue o proprietate a­­tomică a elementului. Era astfel necesar să se găseas­că un termen nou pentru a defini noua proprietate a materiei mani­festată prin elementele uraniu și torin. D-na Curie a propus numele de radio-activitate care a fost a­­poi în mod general adoptat; ele­mentele radio-active au fost numi­te radio-elemente (termen din­o­min cu corpuri radio-active). In­ cursul cercetărilor, d-na Cu­rie a avut ocaziunea să examineze nu numai compuşii simpli, săruri şi oxizi, ci şi un mare număr de minerale. Unele dintre acestea s’au arătat radio-active, acelea care con­ţineau uraniu şi toriu, dar radio­activitatea lor părea anormală, căci era cu mult mai forte ca a­­ceia care s’ar fi putut prevede din conţinutul de uraniu şi toriu. Această anomalie a fost o sur­priză care i-a îndemnat a-i găsi ex­­plicaţiunea. Şi atunci s’a formulat ipoteza că mineralele de uraniu şi toriu conţineau în cantitate mică o substanţă cu mult mai radio­ac­­tivă de­cât uraniul şi toriul; a­­ceastă substanţă nu putea face par­te din elementele cunoscute fiind­că toate acestea fuseseră exami­nate ; era vorba deci de un element chimic nou. Interesându-l chestiunea aceasta, Pier­re Curie îşi părăsi studiul cris­talelor şi împreună cu d-na Curie începură să studieze noua sub­stanţă. Corpul ales era pechblenda, mi­nereu de uraniu, care în starea pu­ră este aproape de patru­ ori mai activ de­cât oxidul de uraniu. Composiția acestui minereu fi­ind cunoscută prin analize chimice precise, era de aşteptat să se gă­sească maximum unu la sută sub­stanţă nouă. Experienţele au arătat că există efectiv radioelemente noui în peh­­blendă, dar că proporţia lor nu a­­tingea nici a milioana parte. • Metoda întrebuinţată era nouă şi se baza pe radioactivitate. Ea consistă în separarea elementelor prin mijloace ordinare de analiză chimică şi pe măsurarea în condi­­ţiuni convenabile a radio­activită­­ţii tuturor produşilor separaţi. In modul acesta, se poate vedea ca­racterul chimic al elementului ra­­dio­activ căutat, care se concentrea­ză în porţiuni mari devin din ce în ce mai radio-active pe măsură ce progresează separaţiun­ea. S’a pu­tut recunoaşte imediat că radio- Continuarea în pag. 2-a Cronica ştiinţifică -----------SP? Corespondentul lui „Debars” din Londra dă următoarele detalii in­teresante asupra evenimentelor po­litice din Anglia: Faptul capital al situaţ­ie­i este iri­taţ­ia, furia socialiştilor contra par­tidului liberal în general şi contra d-lui Asquith cu deosebire. Libera­lii de altfel au continuat să susţină mereu că d. Asquith a adus pe so­cialişti la putere şi că tot el le pri­­cinueşte plecarea. Acum nouă luni — observă co­respondentul hfi „Debats” — când s’a admis experienţa cu un guvern socialist, situaţia politică generală era destul de bună, astăzi însă când se complică chestiunile engleze im­peria­liste pe orizontul ţârei, în In­dii, Mesopotamia Egipt şi chiar in Irlanda, se impun cu totul alte conduceri mai experimentate i/i cari să inspire mai multă încre­dere. •aartitiuSuB Mberal Ziarul oficiaţi socialist „Daily­ Herald’’ nu-şi ascunde mânia, dar se consolează prin faptul că parti­dul liberal este divizat pe două chestiuni importante, iar radicalii vor vota cu socialiştii contra şefu­lui lor d. Asquith, care — afirmă organul socialist — s’ar fi sinucis politiceşte luptând contra guvernu­lui socialist. Asupa neînţelegeri­lor serioase din partidul liberal dă preciziuni şi „Westminster Gazet­te” care n’a ezitat să declare că nu s’ar fi produs criza dacă d. Lloyd George n‘ar fi atacat tratate­le ruseşti. De asemeni şi atacurile sale contra lordului Birkenhead şi Winston Churchill au arătat impo­sibilitatea unei coaliţii. In faţa alegerilor Ziarul liberal afirmă că partidul acesta se vor prezenta la alegeri ab­solut independent şi va obţine ba­lanţa puterei fără nici o altă obliga­ţiune faţă de celelalte grupări po­litice. Pentru cei cari cunosc situa­ţia reală, această declaraţie spune totuşi limpede că liberalii nu cred în obţinerea majorităţei şi se resem­nează de pe acum cu un rol secun­dar deşi important. In zilele aceste de criză partidul socialist n’a­ mai fost de loc cruţat ele oficiosul liberal. „Westminster Gazette” a declarat acelui partid că a fost ingrat faţă de liberali cari nu vor să mai poarte pe u­­merii lor toate poverile şi că majo­ritatea deputaţilor socialiştii n’au a­­vut nici măcar manierile amabile obişnuite tuturor parlamentarilor. agerea anei încre-IS39e&2iadB£E2£B deri O alegere generală ar fi — spune acel ziar — o curăţenie necesară pentru ca Labour party să înveţe pe viitor „manierele parlamentare normale’’, căci nici unul dintre membrii partiduluii n’au avut mă­car simţul ech­ităţei ca să recunoas­cecă aducerea acestui partid la pu­tere. După ce partidul socialist este trecut printr'o critică aspră, orga­nul liberal se întoarce asupra d-lui Macdonald care prin strategia sa politică plină de întortocheri a ză­dărnicit ajutoarele ce-i dădeau li­beralii. Chestiuni fie principii şi chestiuni de persoane Opinia generală din Anglia adau­gă corespondentul francez — aşteap­tă o clarificare a situaţiei prin a­­legerile generale. Necesar ar fi ca liberalii din stângă să treacă spre socialişti iar cei din dreapta spre conservatori. Dar rămâne de văzut dacă parti­dele sunt îndeajuns de pregătite pentru o transformare atât de deli­cată care pune în cumpănă ches­tiuni de principii­ şi de persoane. Se pare că afinităţile liberale pen­tru cele două partiţie nu s’au clari­ficat încă pe deplini. D. Macdonald după cât se pare se bizue Încă pentru nouile ale­geri pe înţelegeri şi cu fracţiunile altor partide şi mai ales pe neînţe­legerile dintre adversari. D. Auguste Gauvain ocupându­­se de criza engleză vede o clarifi­care a situaţiei n­um­­ai într’o înţe­legere grabnică cei s’ar stabili intre p­artidele vechi pentru a se fixa po­litica externă unde momentul este foarte propicee.­­ Tratativele cu guvernul Cabinetul Herriat a admis planul de reparaţiun­i ce­e corespunde poli­ticei britanice. Premierul francez a primit de asemeni şi sistemul So­­cietăţei Naţiunilor, după cum l-a acceptat lordul Balfour şi lordul Cecil. Rezervele pe cari se făceau odinioară contra politicei Poincaré, astăzi nu ar mai avea cu ce să se mai nutrească. Un nou cabinet en­glez ar gări deci calea complect li­beră pentru continuarea tratative­lor ce au fost poi.jite cu guvernul francez. Fiind in toc interese atât de importante ca­ri după ani lungi de studii şi dezbateri au pornit pe calea rezolvărilor, chestiunea crizei engleze trebue să afle o cât mai grabnică şi solidă deslegare. Din APUS Partidele politice im Anglia ti guvernul di Macdonald O serie de corespn­dcaţiuni In politca externă a imperiului s­ritanic au determinat situațiu­­nea politică act­ală Frasî la Nouile bugete Preşedintele Comisiunei de fi­nanţe în Camera franceză. •«ÎŞI* D­I VINCENT AURIEL ZI CU ZI D. Const. Mille după ce fac® o serie de înalte divagaţiuni asuprra împroprietărirei termină fulminan­tul său articol, astfel: „Acum de­o­camdată nu pot da cât să pun un punct şi să iscălesc”. Amin­ ­* Cel mai anumit ziar dă ultimele rezultate ale „organizărei opoziţi­ei”. După o serie întreagă de com­­binaţiuni, cari au devenit clişee în prăvălia de mărunţişuri, cel mai a­­numit ziar declară că s’a ajuns la un acord, şi anume că partidele de opoziţie sunt gata a începe lupta contra guvernului. Se vede că până acuma opoziţia îi dedea concurs! Ziarul care este citit abia de că­tre cei o sută de la Cluj, cari sunt trei­zeci şi cinci, scrie: „Puroiul li­teral e prea otrăvicios pentru ca cu simple operaţii locale şi individua­le ţara să fie vindecată”. Fireşte, e nevoie de medicul în boale de stomac divul Vaida şi de energicul chirurg d-nal Maniu , cu atari medici boala clientului e si­gură. * In PriMOt Peste câteva zile deschiderea Par­lamentului va da ocazia partidelor opoziţioniste să-şi spună dela tri­bună păsurile. Acuzaţiunile calomnioase pe cari K­ata vara le-au adus guvernului, vor trebui dovedite dcolo unde pot avea răspunsul cuvenit. Guvernul şi majorităţile parla­mentare, strâns unite, aşteaptă cu linişte îe seninătate atacurile ,tâ­râtorilor, oposiţionişti, atât de des­tinari şi atât de variaţi în soluţii. Opinia publică va avea ocazia în­că odată să vadă deosebirea dintre ui regim care ştie ce vrea­ şi între acei cari nici nu ştiu nici nu pot să aducă soluţii în marile proble­me ce ne agită azi. Fără a fi profeţi prevedem ca şi în trecut, înfrângerea grupărilor opozi­ţioniste în lupta parlamentară ce va începe. Dar mai prevedem un lucru: explicaţiile pe­­care anumite gru­pări opoziţioniste vor fi silite să le dea asupra programului lor de refacere şi reorganizare a ţarei,­­ vor marca un dezastru încă mai mare decât această înfrângere. Din nenorocire însă timpul Par­lamentului va fi răpit şi cu alte lucruri de mai puţină importanţă pentru binele public: vom asista vrând nevrâbnd, la răfuiala cea mare între grupările opoziţioniste, sătule de „pertractări“. Vom şti din gura d-lui Maniu de ce nu s-a făcut fuziunea cu ţără­niştii, vom afla dela d. Mihalache cât jrreţ se poate pune pe cuvântul naţionaliştilor şi dela d. Ior­ga­re înseamnă democraţie stelistă. In sfârşit tot în actuala seziune se va lămuri rolul d-lui Goldiş în partidul naţional şi acel al d-lui Matei Cantacuzino în gruparea ţă­rănistă. Aceste chestiuni sunt din nenoro­cire departe de problemele vitale ce aşteaptă azi soluţionarea. Ele vor avea însă cel puţin danl de a ară­ta cam­ sunt adevăratele preocupări ale opoziției, dorită de putere dar, atât de streină de îndatoririle ei. Printre întreprinderile ,ţi avuţii­le pe care statul înţelege să le co­mercializeze, pentru ca ele să poa­tă da maximum de rendement, se află şi pescăriile, — cari constituesc o uriaşă avuţie a României. Această avuţie nu dă azi decât, o infimă parte din roadele pe care le-ar putea da, de­oarece din cauza lipsei de capitaluri mari, exploata­rea ei se face in mod cu totul in­suficient. 4. 1 . Şi totuşi România este una din ţările care are o situaţie excepţio­nal de fericită. Bălţi întinse, peste un milion de hectare, cu imense cantităţi de peşte, rodnica Deltat, în afară de posibilitatea unui întins pescuit la mare. Alte ţări realizea­ză venituri extraordinare de şit nu se găsesc într’o situaţie atât de privilegiată. Spre a face cunoscut cititorilor noştri perspectivele cari se deschid în această ramură de uriaşe bogă­ţii, ne-am adresat d-lui dr. P. P. Daia, directorul general al pescării­lor, rugându-l să ne dea toate lă­muririle cu privire la comercializa­rea pescăriilor statului. Daea este unul din puţinii cunos­cători, în ramura pescăriilor, prin întinsele studii şi cercetări pe care ie-a făcut în streinătate. Cu multă bunăvoinţă, d-sa ne-a expus pe larg această chestiune: Punerea în valoare a bălţilor —­­,înainte de a vă arăta avanta­­giile pe care o exploatare raţională şi fructuoasă a pescăriilor statului de către societăţi cu capitaluri mari, le-ar produce, precum şi mo­dul de construire al acestor socie­tăţi, sunt obligat să insist asupra: 1. Amenajării bălţilor pentru in­tensificarea producţiunei lor. 2. Intensificarea pescuitului. Trebue văzut cum, se vor putea canaliza aceste două nevoi funda­mentale în cadrul nouei organiza­ţii a pescăriilor bazată pe legea co­mercializărei şi apoi a cerceta şi celelalte ramuri de exploatare. Pentru punerea în valoare a băl­ţilor este nevoe de o serie întreagă de lucrări stabilite pe baze pur ştiinţifice. Aceste jucbări sunt de două fi­ebrimnigolobrice şi hidro­grafice. Directorul g­ra­­a/ pescăriile­r­Organizarea serviciului hidro Dio-Pentru executarea lor, din cauza enormei întinderi a bălţilor, apelor, terenurilor, inundabile, stufărilor etc., urmează să se creieze două mari și importante servicii: a) SERVICIUL HIDROBIOLO­­GIC se va ocupa cu: a) orgnizaări de şcoli, conferinţe, profesori ambu­lanţi, publicaţii, laboratoare, stabi­limente de piscicultură şi reproduc­ţie artificială. 7. Cu studierea şi determinarea epocilor de prohibire pentru toate speciile de peşti migratori şi seden­tari in diferitele regiuni ale bălţi­lor, Dunării şi Mărei Negre. Stu­dierea migraţiunilor şi locurilor de hrană şi de reproducţie cercetate mai mult de peşti. 3. Studierea şi determinarea flo­rei, faunei de bălţi, lacuri, mare etc, cum şi geografia fundului mării. 4. Studierea şi determinarea ca­­pacităţii de hrană a bălţilor, com­poziţia chimică a apei şi a malu­lui bălţilor, locurilor, râurilor şi mărei. 5. Studierea şi determinarea ce­lor mai moderne mijloace de prin­dere a peştelui din bălţi, lacuri, canalul Dunării şi din Mare. 6 Studierea şi determinarea prac­tică a influenţei agenţilor atmos­ferici asupra pescuitului. 7. Studierea mijloacelor de păs­trare în timpul transportului şi în timpul vânzărei. 8. Studierea şi determinarea ce­lor mai practice mijloace de trans­portare a peştelui proaspăt, viu, să­lUl, »»lUilliit Civ,, ÎGCU» de 1-i.C-ducţie la locul de desfacere. !). Studierea şi aflarea celor mai bune metode de industrializarea hi­gienică a tuturor speciilor de apă dulce ş­i de mare. 10. Studierea şi­­determinarea ce­lor mai pra­ctice măsuri pentru in­dustrializarea stufului. Laborator!! hidrobiolog.wfc „înfiinţarea unui laborator hidro­biologic de apă dulce la Jurilof ca ş­i altul oceanografie la Constanţa,­­ cari vor căuta să deslege toate problemele necesare exploatărei pes­căriilor noastre. Aceste laboratoare, pe lângă toate aparatele ş­i usten­silele, vor fi înzestrate cu vaset necesare de cercetări. 12. înfiinţarea a două şcoli prac­tice de pescărie una la Constanţa pentru pescuitul în mare şi alta la Turtucaia pentru pescuitul în apă dulce, spre a se înmulţi numărul pescarilor de care se simte atâta nevoe. Aceste şcoli vor începe a funcţio­na chiar din această toamnă. De altminteri asemenea şcoli există de mult chiar şi în Bulgaria. Serviciul hidrografic b)­­ SERVICIUL’ HIDROGRAFIC, care va fi de o însemnătate capi­tală. El se va ocupa cu facerea lu­crărilor de punere în valoare a băl­ţilor prin lucrări hidraulice de des­tuparea ş­i curăţirea canalelor şi săparea altora noui, îndiguiri etc. In acest serviciu se vor ridica pl­a­nuri, determina suprafeţele, bălţi­lor, stufăriilor, păşunelor, fâneţe- 1­or terenurilor arabile etc. din zona Continuarea în pag. 2-a Act­vitatea economică COMERCIALIZAREA pescăriilor Statului Sl hidrogjraf^g. Forafit-jg intensific ni r rob­ucStei — De vorbă cu d-l P. P. DAIA — D-l P. P. DAIA Directorul general al pescăriilor

Next