Viitorul, septembrie 1925 (Anul 18, nr. 5248-5272)
1925-09-01 / nr. 5248
finuS al opt-spre-zeceiea No. 5248 4 PAGINI Nartt 1 Septemvrie 1925 2LIE EX. In TARA 4 LII eg.in sîrelictDte ABONAMlNI E‘. IN TARA I în streinatate Un an — — — — £00 lei I Un an — —1200 le» Şase luni — — — 250 • I Şase luni~ — 600 » Trei ---------------125 » I Trei *300 » REDACŢIA . ADMINISTRAŢIA BUCUREŞTI Sm EDGARD QUINET No. 2 || STRADA ACADEMIEI No. IT Telefoanele: Direcţia 31/33, Redacţia al Administraţia 19/23 şi 3/11 ANUNCIuRI COMERCIALE S© primesc direct la Administraţia ziarului str Academie 17 şi la toate Agenţiile de publicitate Manuscriptele nepublicate se distrug 2LEI EX. In ŢARA 4 LEI & în streinatate Date statistice Comerţul exterior al ROMÂNIEI Cifre arătând importul şi exportul ne primul trimestru al anului acesta Pentru prima oară direcţiunea1 fo+îc-fi rmKlîi»8 HsI aIa "PP.liî.t'IV lfî. statisticei publică datele relativ la comerţul exterior al României lunar ; deşi această publicaţie apare cu date pe un trimestru, totuşi se poate vedea lunar importul şi exportul cantităţilor. Valoarea mărfurilor, diferind prea puţin dela o lună la alta, s-a stabilit o valoare medie trimestrială pentru fiecare fel de marfă. In rezumat importul și exportul României în primele 3 luni ale anului 1925 se prezintă astfel Import: 207.578 tone, în valoare de lei 7.198.898.177, export: 924.628 tone, în valoare de lei 6.581.032.763. Cantitativ, exportul întrece importul cu 717.050 tone, însă din punct de vedere al valorilor balanţa comercială ne este defavorabilă soldându-se cu un minus de 617 milioane 956.414 lei. Cantităţile exportate Explicaţia la cantităţi, o găsim în faptul că, exportăm mărfuri de un tonaj mare lemnărie, cereale, petroleu, etc., şi importăm mărfuri fabricate, scumpe , iar în ceia ce priveşte soldarea nefavorabilă a valorilor în faptul că, mai întotdeauna exportul nostru e mai redus în lunile de iarnă, din cauza îngheţului Dunărei, artera principală de scurgere a produselor noastre. Datele pentru anul 1924, fiind centralizate semestrial, iar nu trimestrial, nu se poate face pentru acest an, o comparaţie a datelor trimestrului I 1925, cu datele epocei corespunzătoare din 1924. Totuşi, dacă se consideră pe jumătate datele din primul semestru al anului 1924, se constată că, la cantităţi, atât importul cât şi exportul trimestrului I 1925, se prezintă inferior celui din 1924 cu 7.982 tone la import şi 116.512 tone la export ; valorile însă sunt superioare şi au crescut la import cu 333 milioane 542.346 lei, iar la export cu 495.426.203 lei. Cele mai mari cifre atât la import cât şi la export s’au înregistrat în luna Ianuarie. In luna Februarie s’au înregistrat cele mai mici, dacă importul, exportul mediu lunar ar fi 100, atunci în Ianuarie am avea 134, în, Februarie 79, iar în Martie 87 la import şi 126,82 şi 92 la export. Cantităţi şi valori Din punct de vedere cantitativ primul loc îl ocupă grupa produselor subsolului 137.644 tone (66,31 la sută), al doilea aceia a solului 37.709 tone (18,17%) ; urmează apoi grupa produselor combinate cu 27.678 tone (13,33%) și în fine grupa animalelor și produselor animale 4.547 tone (2,19%). Nu tot aceiaşi ordine se menţine şi din punct de vedere al valorilor, primul loc fiind ocupat de grupa produselor solului 3.548.978 de mii 107 lei (49,30%) , urmată fiind de grupa produselor subsolului 1.499.671.584 lei (20,83%) ; al treilea loc îl ocupă grupa produlor combinate 1.301.363.429 lei (18,08 la sută) şi ultima grupă a animalelor şi produselor animale 848.976 de mii 57 lei (11,79%). Principalele categorii, din care am importat mărfuri de o valoare mai mare sunt : textile, vegetale şi industrii derivate, metale, vehicule, lână, maşini, fructe, coloniale şi confecţiuni. Aceste 7 (din 33) categorii reprezintă peste 80% din totalul importului nostru ; din celelalte 28 categorii cari însumează 37.813 roni 18,20%) şi cu o valoare de 1.435 794 de mii 260 lei (19,93%) am importat mărfuri de o valoare mai mică de 150 milioane lei de fiecare categorie. Articolele din tarif Deşi importăm mărfuri din aproape toate articolele din tarif, totuşi următoarele feluri de mărfuri reprezintă peste 50% din totalul importului, din punct de vedere al valorilor. Ţesături de bumbac vopsite, torturi de bumbac, vagoane-vagonete, tendere, ţesături de lână, de bumbac, tuburi de fer laminat, date la strung, cafea crudă, vehicule, maşini şi aparate, mătase, orez, tablă şi plăci, etc., în valoare totală de 4.252.719.317 lei. Din celelalte feluri de mărfuri, am importat mărfuri sub 50 milioane lei. Export«! Analizând ca și la import cele 4 mari diviziuni în care sunt grupate mărfurile, alcătuim tabloul următor pentru export: Animale și produse animale 31 de mii 470 tone în valoare de 1.655 milioane 412.343 lei ; produse ale solului 730.956 tone în valoare de 3.727.960.315 lei ; produse ale subsolului 154.197 tone în vaiore de 1.102.253.465 lei și produse combinate cu cele de mai sus, 8005,tone în valoare de 95.406.640 lei. Cantitativ, constatăm că, grupa produselor solului ocupă primul loc 730.956 tone (79,05%); în al doilea rând vine grupa produselor subsolului 154.197 tone (16,68%), apoi în ordine grupa animalelor și produselor animale 31.470 tone (3,40%) și grupa produselor combinate 8005 tone (0,87%). Din punct de vedere al valorilor tot din grupa produselor solului am exportat mărfuri de o valoare mai mare, 3.727.260.315 lei (56,64%), urmează apoi grupa animalelor și produselor animale 1.655.412.343 lei (25,16%), grupa produselor subsolului 1.102.253.465 lei (1675%) și în fine grupa produselor combinate 95.406.640 lei (1,45%). Principalele articole exportate Din celelalte 31 categorii cu un total de 63.370 tone (6,85%) şi 839 milioane 361.124 lei (12,75%, categoria legume, flori, seminţe şi părfi de plante, se remarcă cu 14 mii 759 tone (1,60% şi 245.872.964 lei (3,74%), celelalte prezentânduse cu valori sub o sută de milioane lei. Analizând și mai amănunțit exportul, constatăm că principalele Continuare in pag. 2-a In jurul unei „uniuni» UN APEL : „SPIRITUL BUN“! Cunoscându-se resultatele unor alegeri, cari prin definiţie nu puteau avea o semnificaţie politică, întrucât ele se referă la o instituţie profesională, în care alegătorii nu sunt toţi cetăţeni, ci numai acei cetăţeni cari întrunesc anumite condiţiuni — o primă şi semnificativă deosebire de alegerile politice propriu zise ; — cunoscânduse zicem aceste rezultate, fruntaşii opoziţiei au intrat într’o stare de entusiasm, vecină cu beţia alcoolică... Iar d-nul N. Iorga, cu tactul său obişnuit, a şi găsit formula salvatoare, caracterisarea definitivă a raporturilor dintre opoziţia ce este şi guvernul ce va fi să fie ! Şi d-nul Iorga glăsueşte astfel: „Acum opoziţia vie să se înţeleagă, pentru a da ţării guvernul de care are nevoe. Forma nu mă interesează, condiţiile îmi sunt indiferente. Singur spiritul are valoare pentru mine. Condiţiunile nu creiază un spirit. Dacă spiritul este bun, condiţiile vin de la sine“. Aceste declaraţiuni apocaliptice au găsit un adânc ecou în „presa democrată“, şi numai articolul d-lui Iorga despre antisemitism şi fascism, prin care dă o usturătoare lecţie „Patriei“ d-lui Maniu pentru un articol de violent cuzism, apărut acolo, ar putea să se compare cu succesul ce Va avut în presa anumită cestă- 1*11 articol ! Dar analizând declaraţiunile d-lui Iorga găsim ca în mixturile himice savant combinate, următoarele elemente interesante : 1) Se constată că opoziţia nu a fost până acum unită, şi că de acum încolo ar fi de dorit să se unească; 2) Că condiţiunile în care unirea s’ar face nu sunt nici măcar formulate, şi că 3) Li trebue un spirit bun pentru ea opoziţia unindu-se să poată In fine ferici ţara ! Cu toate laudele cu care presa anumită a întâmpinat aceste excesiv de sincere declaraţiuni ale d-lui N. Iorga, noi avem convingerea că prin ele nu se stabileşte de cât adevărurile ce noi înşine totdeauna le-am susţinut, şi anume : Opoziţia im este unită azi,— nu va putea fi unită nici mâine, pentru că o unire cere o sinceritate de simţire, o comunitate de gânduri, convingeri indentice şi indentice concepţiuni şi directive. Dar ce poate uni pe d. Iorga cu d. Stere ? Ce comunitate de convingeri poate exista între d-nul Lupu şi d. Argetoianu ! Ce unire este între frazeologia d-lui Maniu şi impulsivitatea d-rului Lupu ! Sunt oameni cari cred că se pot înţelege, pentru că doresc deopotrivă de puternic frânele guvernului. Ahtiaţii după putere cred că e de ajuns să dorească acelaşi lucru pentru a fi şi buni tovarăşi pe când experienţa dovedeşte tocmai cum unirea cere jertfă şi altruism, iar nu poftă şi egoism Să presupunem însă ca simplă ipoteză că neuniţii de azi, sub farmecul rezultatelor unor alegeri profesionale, cum ar fi alegerile pentru consiliile generale de instrucţie sau pentru alegerea de la corporaţii de meseriaşi, s’ar uni „ca doi ochi într’o lumină, ca doi brazi într’o tulpină“. Oare atunci opoziţia de azi ar da „guvernul ce trebue tăiei“, cum se exprimă d-nul N. Iorga ? Un guvern nu este bun, numai, pentru că îl cere presa internaţională, şi minoritară — în sensu cel rău! Un guvern nu este cea ce trebue unei ţări, numai pentru că cei-ce l-ar compune s’au mulţumit a face simple declaraţiuni frazeologice în care cuvintele „democraţie“ şi „oligarhie“ au servit drept canava tutulor discuţia nilor. Un guvern nu este destoinic, pentru că cei ce-l compun au făcut în opoziţie cele mai demagogice făgădueli, fără nici o teamă şi rezervă. O opoziţie care a fugit de la orice colaborare în munca constructivă, care a dus în parlament o politică de obstrucţionism st© ril, ori de violenţă sălbatică şi pustie de orice idei, cum ar putea ea constitui guvernul ce trebue acestei ţări ? Noi nu facem injuria d-lui Iorga de-a presupune că el însuşi, crede în cea ce a susţinut şi-a declarat, oricât de stăpânit de patimă şi de urat ar fi, şi oricât ar fi de adulat făţarnic de presa ce n’are nimic comun cu această ţară ! NOTE TRIUMFUL dramaturgiei române Intr'o vreme In care s'a auzit un glas, singular de altfel, în Presa noastră, care nega existenţa ori importanţa literaturei dramatice româneşti. Teatrul Naţional — fruntaşul mişcărei artistice teatrale din România — îşi deschide porţile cu piesă românească. Teatrul „Regina Maria“ Îşi anunţă deasemenea deschiderea cu o piesă originală, căreia îi va urma şi altele, precum şi Teatrul Popular face acelaşi lucruDar această atenţiune dată literaturei dramatice româneşti, nu este un gest motivat numai de consideraţiuni naţionale, şi Teatrele de stat şi chiar cele particulare într’o oarecare măsură, fac nu naţionalism, ci arată adevărată, îmbogăţind repertoriul lor cu piese originale româneşti, cari pot da fericite exemple de realizări artistice netăgăduit de valoroase. Tânăra noastră dramaturgie vine cu o originalitate de composiţie şi de factură, şi cu subtilităţi de cugetare produse ale experienţei altora unite cu propria Înzestrare a sufletului românesc — un fericit amestec de limpeziciune latină cu subtilităţi bizantine, şi cu delicateţi ce le dă simţirea, soarele cald din orient. Pentru a nu ne opri decât numai la piesa românească cu care s-a început seria spectacolelor de la „Naţional“, câtă frumuseţe în Vlaicu- Vodă a d-lui Al. Davila, cel mai nefericit dintre fericiţii pământului şi cel mai încercat dintre cei cari au fost miruiţi cu sfântul dar al creaţiei ! „Vlaicu-Vodă“ n'are artificialitatea şi răceala pieselor istorice, pentru că conţine un cutremurător conflict de pasiuni, eterne şi omeneşti. „Vlaicu-Vodă“, n’are nici musics ce supără a declamaţiei patriotice, pentru că conţine în el cea mai admirabilă iubire de trecutul nostru evocat cu fineţe, iar nu strigat cu prefăcătorie. Şi de aceea drama d-lui Al. Davila rămâne ca o piesă, pe care timpul ce trece nu va face decât să-i mărească frumuseţea şi să adaoge acea patină pe care nu numai piatra o capătă, dar orice mare operă de artă peste care a trecut raza da soare a adevăratei creaţiuni. Când putem astfel să dăm literaturei universale capo d’opere, se mai poate oare logiceşte emite opinii sceptice asupra valoarei producţiilor originale româneşti ? In lumea veche sofistică se nega mişcarea. A fost deajuns ca un alt Diogene decât acela cu butoiul, să se scoale de pe scaun şi să se mişte pentru ca teoria oratorului să nu mai poată fi susţinută. A bon entendeer, salat I PETRONIUS Din Germania CRIZA ECONOMICA provoacă o criză socială — Antagonismul dintre clasele muncitoare şi patroni devine tot mai acut; pricina e dezechilibrul între producţia agricolă şi cea industralia — Criza economică din Germania despre care am vorbit deunăzi şi care pare a se accentua, este pe cale să provoace o gravă criză socială. In adevăr, pretutindeni greve, ameninţări de greve şi lock-outuri. Pe când lucrătorii, sub presiunea scumpirei vieţei cer sporuri de salarii, patronii invoacă necesitatea reducerei preţului de cost al mărfurilor, pentru a putea păstra şi desvolta debuşeurile, şi, deci, vor să iupună tocmai o scădere a salariilor. ^ersmialui^căăSm^fefaSe Din această agitaţiune ce se propagă în Ruhr, Silezia, la Hamburg, etc., indicele cel mai grav este revendicarea formulată de personalul căilor ferate. Asociaţiunile muncitorești cer o sporire de 12 pfeningi pe oră, ceea ce ar urca cu 150 milioane mărci cheltuelile întreprinderei. Germanii, în grija lor de propagandă, fie internă, fie externă, excită personalul căilor ferate contra aplicărei planului Dawes. „Berliner Tageblatt“ observă că excedentul veniturilor în exploatarea căilor ferate va atinge probabil în cursul acestui an 900 de milioane mărci, sumă care corespunde cu sarcina ce apasă asupra acestei administraţii, conform planului Dawes. Lucrătorii sunt îndemnaţi să conchidă că dacă nu obţin sporuri de salarii, vina e a Aliaţilor, 3QB.gQQ Biagrători de la căile ferate licenţiaţi Este totuşi netăgăduit că şi naţionaliştii vor să tragă foloase de pe urma crizei, constată „l’Echo de Paris“, pentru a-şi răspândi doctrina. Negreşit, administraţia căilor, ferate germane suferă acuma de pe urma manoperelor socialiste, căci trebue să plătească sub formă de pensiuni şi alocaţiuni în fiecare an 200 de milioane de mărci celor 300.000 de lucrători pe cari i-a angajat după revoluţia dela 1918 şi cari au fost licenţiaţi din serviciu de noua administraţie, ca inutili. De*ech?BâbT^flen«ral Dar asta nu explică criza ce se manifestă în industria mare particulară. Se pare că ea nu este de cât un caz particular din dezechilibrul general ce nu scuteşte nici Germania, cum n’a scutit pe Anglia. Acea reconstrucţie economică a Europei, de care se vorbea la Geneva, nu este de loc înaintată. Se spunea atuncea că pricina este rezistenţa franceză. Acum, când nu se mai poate pretinde acest lucru, treburile nu merg mai bine. Fiecare aruncă vina asupra celuilalt. Popoarele se acuză reciproc : debitorii denunţă incapacitatea creditorilor, iar creditorii reaua-voinţă a debitorilor. In interesul fiecărei naţiuni clasele sociale se ponegresc una pe alta: lucrătorii se ridică împotriva avidităţei patronilor, iar aceştia din urmă contra lenei lucrătorilor. Se poate zice că aceste critici nu sunt tocmai fără temeiu. Dar cauza profundă, permanentă, a dezordinei economice din care Europa nu se poate smulge, stă în disproporţia crescândă dintre producţiunea agricolă şi cea industrială. Substituind unei pieţe unice, pieţi naţionale, războiul a arătat în mod brusc primejdiile acestei disproporţii. Popoarele la care ea a fost mai simţitoare, ca Englitera şi Germania, sunt cele mai atinse. Exemper stcriţe In definitiv tocmai pentru a menţine în economia internă acest just raport intre agricultură şi industrie, între sate şi oraşe, — odinioară Roma și-a întins încetul cu încetul imperiul până la marginea Galiei, iar Englitera a acoperit lumea cu coloniile sale, fie că a instalat acolo pe locuitorii ei ca proprietari agricoli, fie că a găsit în cultivatorii indigeni cumpărători ai produselor, fabrice formale. Unicul remediu, pentru naţiunile bolnave, este să restabilească acest raport între agricultură şi industrie. Dar pentru aceasta ar trebui să meargă împotriva curentului civilizaţiei,, şi aceasta n’a fucut-o nici odată, nici un popor. Expediţiile polare in regrosnice stepelor glaciale In cursul lunii Mai când celebrul exploratorAmundsen era considerat dispărut printre gheţurile din preajma polului Nord, dr. Jean Charcot un experimentat cercetător al acestor triste şi solitare ţinuturi ale pământului a propus guvernului norvegian să meargă întru aflarea lui Amunsden. Pe bordul vaporului francez „Pourquoi pas dr. Charcot a făcut cu acest prilej, o interesantă călătorie ştiinţifică până în cele mai îndepărtate mărgini ale Groenlandei. » . DOCTORUL CHARCOT ZI CU ZI Prefectul poliţiei Capitalei a oprit pe lăutari să cânte toată ziua, când alţii muncesc din greu, aceasta fiind o sfidare a muncei. Toată lumea laudă dispoziţiunea prefectului de poliţie, regretând numai că tot ca „o sfidare a muncii“ nu s’au oprit mascaradele circurilor ambulante pe care opoziţia le-a plimbat toată ziua prin sate, în vreme ce ţăranii asudau muncind. Oricum ţărăniştii prea sfidează munca ţăranilor ! * D. Iorga a găsit o formulă cu adevărat miraculoasă. El invită pur şi simplu opoziţia să facă guvernul „de care ţara are nevoe" Desigur ţara are nevoe de spiritul de ordine al d-lului Lupu, de patriotismul lui Stere, de capacitatea de om de stat a d-lui învăţător, de energia d-lui Maniu, de lumina şi coherenta spiritului d-lui Iorga, de democratismul d-lui Argetoianu, ori de ştiinţa în boabele de stomac a eminentului doctor în apele Sprudel-ului! Dar idea de-a chema opoziţia la guvern, fără nici o altă formă, este o invenție genială! rima lege de unificare admi nistrativă Reforma administrativă, a intrat într'o nouă fază, prin circulara trimeasă de d. Prim Ministru şi ministru de Interne I. I. C. Brătianu, prefecţilor de judeţ. Aplicarea legei pentru unificarea şi descentralizarea administrativă a țorei, va fi fapt împlinit, cel puţin în ce priveşte arondarea judeţelor şi plăşilor, până la 1 ianuarie 1925. Programul de realizare progresivă a legei, bine chibzuit de către comisiunea ce funcţionează la ministerul de interne, va fi apoi complectat cu mai multă uşurinţă, în noul buget rezervăndu-se fondurile necesare în acest scop. Efectele bune ale unei legi depind însă în mare parte de modul cum îşi îndeplinesc datoria organele chemate a o aplica. îndemnurile făcute de d. ministru de interne în această privinţă sunt nu numai explicabile dar, şi necesare. Datoria prefecţilor de-a supraveghea direct, primele măsuri de aplicare ale legii, datoria de-a stimula subalternii prin îndemnul şi pilda lor trebuie amintită pentru a se accentua şi mai bine importanţa pe care guvernul o dă acestei legiuiri, de la care ţara aşteaptă bogate roade. Concursul şi devotamentul tuturorcernit de d. ministru de interne, pentru împlinirea grelei misiuni de consolidare şi reorganizare care i-a fost încredinţată nu poate deci mira pe nimeni. Acei cari văd în această circulară cu caracter administrativ „un răspuns la rezultatul alegerilor pentru camerile agricole", se înşeală sau voesc să înşele pe alţii. Constatarea că opera de consolidare şi reorganizare nu este încheiată, dacă are darul să aducă la realitate pe acei cari socoteau că recentele alegeri cu caracter profesional, vor întrerupe această operă, nu constitue decât enunţarea unui adevăr, lipsit de orice ţintă politică. Partidele ce au prefăcut însă alegerile pentru camerile agricole într-un mijloc de afirmare a măruntelor patimi politice iar, acum se pregătesc să zădărnicească activitatea acestor instituţii printrjun meschin politicianism, judecă pe toţi după ele.Şi sunt desigur de plâns. Continuare în pag. 2-a \ Cronicateatral Teatrul Naţional.— Deschiderea stagiune?. - VL^C^^^OO^u^ram^istoric^m^^nc^acte de d. ALEX. DAVILA Teatrul National şi-a redeschis porţile Sâmbătă seara, cu piesa Vlaicu Vodă, această podoabă a literaturii dramatice româneşti, în care autorul ei d. Alex. Davila a ridicat un imn trecutului nostru plin de vlagă şi de poezie, frământat de avânturi necurmate şi de prăbuşiri de câte o clipă, bogat în suflete alese şi în fapte mari către care vom privi de-a pururea cu mândrie şi din care oricând vom putea trage învăţăminte pentru astăzi şi pentru totdeauna. Intr’o limbă curată ca apa isvorului de munte, sonoră ca o melodie de vraje, colorată ca privelişte de ţară în asfinţitul târziu al soarelui, d. Alex. Davila a oglindit în toată splendoarea lui acest trecut îndepărtat şi măreţ, evocând dintr’un fragment de istorie o întreagă epocă şi dintr’un suflet de domn un fragment de viaţă zbuciumată. "• 11 Versurile d-lui Al. Davila, îmbracă sub strălucirea lor, o acţiune bine închegată, susţinută, interesantă şi’n tot şi’n amănunte, cu conflicte dramatice puternice care deşteaptă şi reţin interesul de la început până la urmă. Vlaicu Vodă este un domn şi un simbol. Este domnul care şi-a iubit ţara până la sacrificiu, şi este simbolul ortodoxismului — acest pivot al rezistenţei româneşti de totdeauna, în lupta aprigă şi neobosită cu toate curentele religioase, ce căutau să-i ia locul. Această „lege“ strămoşească a fost balsamul alinător, al suferinţelor, lumina călăuzitoare, sfânta putere care a ţinut pe loc şi a îmbărbătat un popor peste care au trecut atâtea valuri de primejdii şi de suferinţe. Lupta aceasta dintre ortodoxism , reprezentat prin Vlaicu Vodă, şi catolicism simbolizat prin doamna Clara, şi triumful celui dintâi, este canavaua pe care şi-a brodat d. Davila acţiunea, în cadrul întunecat al trecutului nostru, el însuşi o vastă scenă de teatru stropită cu sânge şi lacrămi, isvor de exemple înălţătoare şi de învăţăminte pentru noi şi pentru urmaşi. Iată de ce piesa d-lui Al. Davila a întrunit sufragiile unanime şi ocupă în literatura dramatică românească unul din locurile de întâietate. Prin reprezentarea ei la deschiderea stagiunei, d. Corneliu Moldovanu respectând şi o tradiţiune frumoasă ce şi-a făcut loc, a adus încă odată omagiul bine meritat acestei piese, care de aproape douăzeci de ani se reprezintă cu acelaşi mare succes pe scena primului nostru teatru. Publicul numeros care a populat sala Teatrului Naţional în seara de deschidere a chemat la rampă pe autor, a cărui apariţiune a fost salutată în picioare cu aplauze puternice şi îndelungate Vlaicu Vodă a trăit aidoma pela jumătatea secolului al patrusprezecelea, când cataclismul se străduia săi înghită lumea ortodoxă. Ca şi înaintaşii săi, Vlaicu, pionier al legei strămoşeşti rezistă mamei sale vitrege catolica doamnă Clara şi o înfruntă cu preţul vieţei sale pusă în primejdie, la fiece clipă, pentru ca în cele din urmă să o învingă. Creaţiunea rolului lui Vlaicu Vodă este a d-lui Aristide Demetriad care i-a dat o interpretare desăvârşită. Nimeni nu-şi poate închipui un alt „Vlaicu Vodă“ mai puternic redat decât acela căruia i-a dat viaţă reală acest mare artist al nostru. Timid, reţinut, viclean, supus impulsiv, senin, blând sau violent, toată gama aceasta de stări sufleteşti care frământa pe Vlaicu Vodă în lupta cu doamna Clara şi-n urmărirea unui ţel, a găsit în d. Demetriad un interpret fără asemănare. Rolul doamnei Clara, mama vitregă a lui Vlaicu Vodă și unealta catolicismului în Muntenia pe acea vreme, a fost interpretat cu mare succes de d-na Constanta Demetriad, alături de d. Arestide Demetriad rolul său a reliefat şi mai bine situaţiunile şi a făcut şi mai vii conflictele dramatice ale piesei. D-na Cleo-Pan-Cernăteanu a pus în interpretarea rolului Domniţei Anca bogatele-i însuşiri artistice de care a dat dovadă totdeauna. Prin jocul său plin de însufleţire, a creiat o adevărată domniţă aşa cum ne-o imaginam din lectura cronicelor bătrâne. D-na Cleo-Pan Cernăteanu a fost în rolul Domniţei Anca iubitoare, pasionată, duioasă şi energică, dovedind că este în plenitudinea resurselor sale şi pe drumul adevărat care o va duce departe în cariera sa.