Viitorul, noiembrie 1926 (Anul 19, nr. 5604-5628)

1926-11-26 / nr. 5625

Unui al noua-spre-zecelea No. 5625 4 PACINI 2LEI HT. In TARA 4LEIex.l­istreMi( ABONAMENTE IN TARA Un an — — — — £00 lei ese luni — — — 250 • Trei 125 In strain&tate Un an------------«00 » Sase luni— — — 600 » Trei --------- 300 » REDACTIA ADMINISTRAŢIA BUCURESTI STR. EDGART) QUINET No. 2 H STRADA ACADEMIEI No IT Telefoanele: DirectU 11/S8, Bedsetfa­­1 Administraţia 19/23 si 3/11 ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului Mr Academie 17 ei le­­cate Agenţiile de publicitate Manuscriptele republicate se distrug 7H Vineri 26 Noembrie 1926 LEI EZ. in ŢARA 4 LEI es. în Mutate Polifisa In serviciul ţărei PARTIDUL LIBERAL şi opera culturală Convins de marele rol ce’l ţine ml­tur­a. într’un stat şi de puterea ce­ea o are in consolidarea unui stat, partidul liberal a desfăşurat întotdeauna, o deosebită muncă pentru înălţarea şi răspândi­rea şcoalelor şi întărirea învăţă­mântului de orice fel. Prin Haret, care a fost înainte de război, unul din marii organi­zatori şi animatori ai şcoalei — după un Dim­i­trie Sturza şi Petre Poni — partidul liberal şi-a spus un cuvânt hotărâtor în marea pro­blemă a culturei în ţara noastră. După război, şi atunci când e­­voluţia statului român cunoaşte altă­ ascensiune, iar problemele culturale iau un alt aspect în Ro­mânia mare şi întregită, parti­dul liberal desfăşoară o activitate fecundă pentru propăşirea învă­ţământului, şi această operă ne este­­împrospătată prin exposeul recent făcut de d-nul Dr. C. An­­gelescu, fostul ministru de ins­trucţie, ziarului „Le Temps“ din Paris. Ni se aduce din nou aminte că în decursul guvernării trecute s-a votat legea învăţământului primar, şi că graţie ei „numai în primul an de aplicare, numărul elevilor învăţământului primar a crescut cu 500.000 copii, astfel că analfabetismul va dispare în câţi­va ani din România, iar gus­tul pentru profesiuni este aşa de desvoltat încât aproape toate şco­­alele primare funcţionează astăzi cu învăţământul lor profesional“. S-au evadat, apoi, 6500 şcoli pri­mare, cari au costat peste patru miliarde lei. Din aceste patru mi­liarde, două au fost date benevol de către săteni în bani şi muncă, şi două miliarde de către stat.­­ Numărul institutorilor care în­ainte de război nu trecea de 8000 in Vechiul Regat, este astăzi în România Nouă de 36.000. Numă­rul liceelor a crescut de la 22 cât era în Vechiul Regat la 180 licee de Stat şi 150 licee particulare. Numărul şcoalelor normale a a­­­juns de la 19 la 101. D. dr. O. An­­gelescu după ce dă alte intere­sante amănunte asupra celor făp­tuite pentru progresul învăţă­­râântului superior, închee inter­­viewul cu constatarea, care des­chide un mare orizont de viitor, că economiile pentru şcoală, care simt posibile poate în Franţa, sunt imposibile în România, în plin proces de evoluţie şi unde este atâta încă de lucrat pe tere­nul cultural. Cuvântarea pe care d. Vintilă B Brătianu, a ţinut la Cercul de Studii al partidului liberal, ca îndrumare la activitatea lui pe toate terenurile, a pus dealtfel în­­tr’o lumină puternică importanţa culturei naţionale, rolul şcoalei şi directivele ce trebuie să le ia pentru consolidarea ţărei. Cultura este o mare problemă de stat pentru că ea este în func­ţie de întreagă viaţă naţională, precum ea la rândul ei influen­­ţează această viaţă. Nu putem a­­vea şcoli multe şi bine organiza­te, fără o gospodărie de stat bu­nă, şi o organizare civilizată, iar şcoala la rândul ei va influenţa organizaţia şi buna îndrumare a Statului. Dar în aceste momente progre­siei culturei, întinderea ei ca şi adâncirea ei are şi­ un alt mare înţeles, căci prin luminarea po­porului vom creia în România nouă cetăţenii conscienţi pe care îi cere votul universal pentru­ ca el să fie întărit şi să dea roade bune. Cultura la noi1, cum a arătat d. Vintilă Brătianu în conferinţa citată, are şi rolul de a ridica prestigiul naţional şi de a face să intrăm în marea activitate intelectuală, mondială la care nu am putut contribui până acuma îndestul, în situaţia ce ne-o cre­­iase vitregia vremurilor. Progresul şcoalei devine astfel în momentele actuale, o cale de întărire naţională, de ridicare a prestigiului nostru la exterior şi­­un mijloc de chemare la viaţa largă a straturilor cari până a­cuma trăiau depărtate fie de cul­tura în genere, fie de cultura ro­mânească în special. Partidul liberal înţelege astfel care îi sunt obligaţiunile faţă de cultură şi va face în viitor, pre­cum a dovedit-o că ştie să facă în trecut, toate sacrificiile pentru­ ca lumina să pătrundă cât mai pu­ternic în poporul nostru şi ca şcoala să fie tot­ mai bine întă­rită şi desvoltată, ea fiind un a­­şezământ de prima importanţă în viaţa noastră, şi în condiţiile is­torice în care ne găsim. NOTE Bogdan Petriceicu Hasion — O aniversare — Au trecut două decade de la moar­tea lui Bogdan Petriceicu Haşdeu — spiritul românesc cel mai vast din aurora culturei noastre naţionale. Haşdeu nu aparţine unui gen. Pe el îl revendică şi poesia, şi critica, şi­ literatura dramatică, şi istoria, şi filosofia, şi filologia, şi polemica ziaristică, şi în cele din urmă spiri­tismul, în care spiritul său viciu s’a cufundat ca într’o mare a uitărei. Cercetările spiritiste ar fi fost astfel un fe­l de Fluviu al Lethei pentru a­­cela care simţise, prin moartea Ju­liei lui iubită, cuţitul dureros al morţei. F.­ a căutat în „ştiinţele“ de dincolo, o alinare la durerea părin­telui. Dar înainte de-a fi spiritist, Haş­deu a fost mai ales „om de spirit“ şi prin această notă se deosebeşte de savanţii gravi, cari de multe ori as­cund sub gravitatea atitudine­, o oarecare încetineală în mersul idei­lor lor.... S’a reproşat lui Haşdeu cea­ ce se reproşase unui scriitor francez „de tout entreprende et de rien laisser“. A început Marcele Etimologic şi nu ajuns decât la litera C; a înce­­put o Istorie Critică a românilor, a­plicând metoda lui Buckle în analiza evenimentelor ce compun istoria poporului nostru şi n’a mai conti­nuat-o : în literatură ne-a dat puţine poesii satirice şi lirice. Se uită când se caută a se mic­şora genialitatea lui Haşdeu, că me­ritul omului mare, stă întreg chiar atunci când el se îmbucătăţeşte în fapt, şi că metoda savantului origi­nal, face mai mult de­cât rezultatele materiale la care el poate ajunge. Se găsesc din fericire destui munci­tori, cari să completeze cu meticu­losul lor spirit, drumul de lumină pe care omul mare l-a croit, cu intui­ţia care sparge necunosctul, şi scoate Necunoscutul din ascunzătoarea lui... Haşdeu a fost astfel un original spirit, care a dat altora mirajul crea­ţiilor superioare, şi-a arătat până unde se poate ajunge pe drumul greu al ştiinţe­lor istorice, filologice ori acela al literaturei dramatice. Pentru excepţiunea minunată ce a fost Haşdeu în cultura noastră, se cuvine ca amintirea despre el să fie trează şi ca generaţiile ce nu l'au apucat în viaţă, să-l cunoască din scrierile sale. Şi de aceea propunem din nou — cum am scris şi altă­dată — ca o­­perile lui Haşdeu să iasă din arhi­vele ce nu le consultă nimeni, şi să intre iar în circulaţia vie a lecturi­lor moderne, pentru­ ca geniul să fie nu un nume, ci un factor viu în erudiţia timpurilor. PETRONIUS Guvernul cehoslovac a adus îna­intea Parlamentului în ziua de 17 Noembrie două proecte de lege: reforma impozitelor si noua orân­duire a economiei financiare in administraţiile autonome. Prin legiferarea acestor proecte Cehoslovacia îşi urmează iarăşi înainte calea spre stabilizarea e­­conomică, făcând un pas mai mult spre a eşi din raporturile cari au fost o grea consecinţă a războiului mondial. Impozitele directe Prin reforma impozitelor, se în­ţelege de fapt în Cehoslovacia re­forma impozitelor directe care tre­­bue să uşureze acea sarcină care apasă direct producţia. Ceea ce se poate face în mod practic în a­­ceastă direcţie nu înseamnă decât foarte puţin faţă de cele necesare de realizat şi reforma impozitelor directe se prezintă numai ca un început al construirii viitorului sistem al impozitelor-După sistemul ordinar al dări­lor, impozitele comerciale ar tre­bui să formeze cea, mai mică com­ponentă a veniturilor statului, in realitate însă ele formează in Ce­hoslovacia grupul cel mai mare. Pe lângă el se mai adaogă şi­ im­pozitul pa venit si cel pe câştig care, mai ales prim impunerea au­torităţilor autonome — comuna, judeţ, provincie, — se prezintă foarte ridicat. De aceea reforma financiară urmăreşte în primul rând să îngrădească autonomia financiară a administraţiilor auto­nome. Fixarea împozitelor adiţionale Noua reformă financiară fixează aceste impuneri prin lege la 470 % fată de impozitele pentru stat. Pe lângă impozitele pentru stat se poate adăuga 160 % pentru pro­vincie 110% pen­tru județ si 300% pentru comună. Ul tinia cor­ectu­ră care a fost efectuata înaintea aducerii proectului în Parlament admite o limitare de 610% care pro­cent se referă la epurări excepţionale ca de ex. la amortizarea datoriilor comunei sau judeţului. Aranjarea definitivă a întregului sistem de dări va putea fi realizată, abia atunci când finanţele comunelor vor fi readuse în ordine­ Această aranjare este de o mare impor­tanţă, deoarece dările autonome împovorează mai mult pe contri­buabili. Deocamdată economia co­munelor se bazează în special pe participarea de 40 % la veniturile pe impozitul pe linia afacerilor care este una din cele mai împo­vărătoare dări comerciale dar care nu poate fi în prezent com­plect desfiinţat tocmai din cauza plusului ce prezintă pentru co­mună. Reducerea impozitu- lui pe venit Pe lângă limitarea autonomiei financiare se reduc şi mai multe impozite directe care iarăş sco­­boară automatic impunerile admi­nistraţiilor autonome cari se con­duc procentual după aceste impo­zit. Impozitele pe venit se reduc cu 40 %. Aceste impozite se împart în 20 clase şi se prevede de ex. pentru un venit anual de 6 mii co­roane un impozit de 1 %, pentru 100 mii cor. 11 %, pentru un milion 20 %, iar pentru 5 milioane 29 % . Deasemenea a mai fost redus şi impozitul pe câştig şi complect desfiinţate dările de război care au fost până în prezent în­ vigoare­ După noua lege, limita îm­povo­­rării pentru multe întreprinderi va fi redusă cu 20 %. Aceasta se referă la societăţi pe acţiuni şi întreprinderi asemănătoare. Li­mita dărilor pentru persoane par­ticulare este de asemenea simţitor redusă. Printre nouile dări introduse se cuprind încă impozitul asupra tantiemelor care ajunge la 10 %, dări pe rente cari ajung la 3% şi în sfârşit dările pe salarii la cari sunt supuse persoanele ce au un venit anual mai mare de 100 mii coroane cehe. Aceştia plătesc 3 %. Nerezolvite rămân impozitele a­­gricole a căror rezolvire se va f­ace însă în timpul cel mai apro­piat. O uşurare economică Reforma impozitelor din Ceho­slovacia înseamnă o uşurare eco­nomică de mare importanţă şi chiar atunci când ea, nu prezintă decât primul pas spre realizarea sistemului definitiv al impozitelor şi cu toate că rezolvă numai­ im­pozitele directe. Sarcina dărilor din Cehoslovacia ajunge la 1.100 coroane în mediu din cari 660 co­roane merg în cheltuelile statului, iar restul în cheltuelile adminis­traţiilor autonome. De aceea va fi necesar să urmeze o reducere trep­tată a sarcinei publice după cum o doreşte politica financiară a ministerului de finanţe cehoslo­vac dr­ Eugliş care însă a remar­cat că pentru aceasta va trebui un termen de cel puţin 10 ani. Ele­mentele acestei politici sunt deja întâlnite atât în bugetul statului cât și în reforma impozitelor, am­bele datorite d-rului Englis. Pin țările aUate REFORMA IMPOZITELOR in CEHOSLOVACIA -Unpa^nsemrta^pr^^usuj^r^e^nonHcă^— in prădest^utonomi^inanciară a co^ ior și provinciilor, cari impovorau prea mult ne­con­tribuabil . In Inrul unei conferinţe RAIDURI SURATE... d« SANDAJjJ MATEIU Nu fac politică militantă. Am arătat de multe ori, în scris şi prin viu gravi, credinţa mea, că femeia are un teren special de manifestare, unde, spre binele o­­menirii şi frumuseţea vieţii, nu o poate înlocui nimeni. Ii găsesc aptitudinile în desăvârşită ar­monie cu chiemarea ei şi îmi pare o diformitate morală dorinţa li­nara de a lucra într’o direcţie perfect opusă logicei şi armoniei dictată de natură. Mă mândresc cu această notă de cuminţenie a mentalităţiii mele şi nu rareori mi s’a întâmplat să primesc în cercuri înaintate femeniste din străinătate, preţioasa mărturisi­re, că mişcarea de emancipare a femeii în Apus se reîntoarce spre un făgaş, mult, drag mie, unde nu se vorbeşte de maternitate ca de o sclavie şi de rolul gospodinei ca de ceva profund înjositor. Mă simt „femeia de mâine care va şti să împreuneze cele mai înal­te preocupări intelectuale cu poe­zia duioasă a frumoaselor îndato­riri ale stăpânei de casă... Aceasta poate mi-a dat curajul, deşi nu am asistat în viaţa mea la o Reuniune pentru cererea dreptului de vot al femeei, să mă găsesc totuşi zilele trecute în sala unui club politic, la deschiderea conferinţelor Cercului de Studii al Partidului Naţional-Liberal. Eram foarte mişcată şi dorni­că să înmagazinez impresiuni nouă. Mă aşteptam la o atmos­feră gravă ; am găsit-o prietenoa­să şi animată. Intr’una din sălile mici * rai grup vioiu, însufleţit, discut?* în jurul unui fost mi-­ nistru, chestiuni de asistenţă so­cială, încetul cu încetul, lume multă veni şi conferinţa începu Vorbia D-l Vintilă Brătianu. Desigur numele lui e strâns le­gat de politica unui partid şi deşi în cursul vorbirii sale nu arare­ori se referi la puncte precise din programul partidului, ce repre­zintă realmente ceva pentru oricare minte obiectivă, spuse­le sale erau străbătute de un pasionat apel către probleme, ce depăşeau cadrele unei anu­mite organizaţiuni. A încurajat, a cerut să se pregătească, prin studii serioase, roadele unei vii­toare guvernări şi din constatări­le, ce făcea, din îndrumările, ce le da, cu pătrunzătorul farmec al unei sincerităţi senine, am prins taina unei puteri, surprin­zătoare pentru unii, atât de supă­rătoare pentru mulţi. Şi am înţeles, încă odată, cât de invincibilă este puterea cre­dinţei şi câtă vigoare cuprind su­fletele închinate unui ideal. Câţi nu desfăşoară talente răsunătoa­re, prăvălind în valuri bogate de oratorie studiată, vorbe înflăcă­rate, ce nu încălzesc. Ascultaţi pe alţii, cu o frază blândă şi do­­moală ca un gând curat, ce se dăruieşte sfios şi veţi simţi, că sufletul lor a vorbit, că viaţa lor întreagă de muncă şi dragoste pentru ţară, zvâcneşte sub veşt­mântul modest al cuvântului. Există o falangă de bărbaţi ne­clintiţi în jurul unui steag, a că­ror incontestabilă forţă e încre­derea, ce o au în dezinteresatul şi neprecupeţitul lor patriotism. Oa­menii, cari cred, în orice dome­niu, biruesc şi mişcă massele. Mulţimea nu se câştigă nici prin minciună, nici prin făţărnicie. Ea poate fi amăgită , dar deştep­tarea se produce, ca o reacţiune firească, mai presus de socotelile meschine ale exploatatorilor. Pri­viţi la atâtea încercări ale tre­cutului şi desprindeţi marşul si­gur şi cuceritor al Adevărului şi Dreptăţii şi socotiţi cât se pierde în neant contribuţia sgomotoasă a unora, ce au răscolit în deşert vremea lor şi cât de neperitoace a fost rodnica strădanie a celor, ce au ştiut şi suferi pentru cre­dinţa lor. Astăzi am întâlnit o femee in­teresantă. E străină. Văduvă de diplomat, bogată, aparţinând unei familii cunoscute .A făcut studii de infirmieră­ şi a înovat pe te­ren social, pe cont propriu, cu re­surse propriu Iubeşte Orientul. A cunoscut peisagii­e minunate ale Indiei şi s’a pătruns de nos­talgia, ce se resfrânge pe nisipu­rile Africei. Abissinia cu oamenii ei de abanos, cu soarele grav şi arzător şi coloritul bogat al ce­rului, şi-au lăsat un dor de ţinu­turile depărtate de Albionul ur­suz şi înnecat în ceaţă. A lucrat în Turcia. A venit şi la noi. Vrea să ne cunoască, să ne ajute. Va da din timpul său, din banii săi, mult. Am întrebat-o : — Eşti sin­gură şi liberă, şi te gândeşti la durerea altora, la copilaşii slabi şi neîngrijiţi, la mamele atât de neştiutoare... — Sunt om, mi -a răspuns ea simplu. Nu mă pot sustrage legi­lor universale şi eterne. Trebue să dau un scop vieţii: am pa­siunea devotamentului... Cât adevăr cuprind aceste vor­be, rostite în treacăt! Da! In fiecare fiinţă umană există imperativul de a fi de fo­los. In subconştient, în adâncurile neştiute de nimeni ale sufletului, e acel impuls generos, acel neas­tâmpăr, care ne mână de multe ori în cântărea unei himere, de multe ori se risipeşte în jertfe inu­tile şi poate pentru cei, ce nu le merită, dar care, chiar când câş­tigă lacrimi ori calomnii ori n­e­­recunoştinii»* rămâne însuşirea cea mai nobilă a omului. Sun mulţi, cari se tem de suferinţă sunt alţii, cari’ se vor lăsa ade­meniţi de neînduratele necesităţi ale vieţii. Vai lor, căci nu-şi vo­mplinii obligaţia de căpeteni care e­ aceea de a se devot Binelui, de a sluji Omenirii... * Astfel de gânduri au­­răsar! în mintea mea, după conferinţ rostită de un fruntaş, politic, a fost ceva mai pr­esus de orice pre­ocupare de partid. A fost o chit mare,­­ plină de încredere dar , de neiertătoare dojana, faţă d cei indolenţi, ca, în zilele grel prin cari trecem, când împreju­rări atât de nouă ne cer nouă i­niţiative, fiecare să fim de ve­ghe la postul nostru, să ne im­plinim o sfântă datorie, sa­­dii din munca şi­ devotamentul nos­tru, nu numai cu cinste şi corec­titudine, dar cu entuziasm şi bu­curie, fericiţi că lucrăm la int­­rirea unei ţări scumpe, frumoa­­e, bogate şi a unui popor, în, ca­re zac noian ele' minunate pos: 'iuţiţi*- —— Iar cele auzite întârziază în su­fietul meu, ca o predică, ce-şi pi­cură mărgăritarele fără preţ d pe amvonul unei biserici... In Republica Sovietelor Zinoviefi nu mai e preşedine al In­­ternaţionalei a llI-a Din Moscova se anunţă că Comi­tetul executiv a ridicat pe Zino­­viev, după cererea sa, din postul de preşedinte al Internaţionalei Trotzki a fost demis din funcţiu­nea de preşedinte al departamentu­lui technic şi din Consiliul suprem al Economiei Naţionale. (Rador). ZINOVIEFF ECOURI M­inistrul de interne al Turciei a interzis dansul pântecului pe teritoriul republicei otos­mane. Contravenientele vor fi ime­diat arestate şi pedepsite cu deten­ţiunea. S­tatistica a arătat căi sunt actual­mente la Paris nu mai puţin de 132.107 piane „în funcţiune“. Taxa asupra pianelor a produs în anul acesa aproape 5 milioane franci P­rinţul Eitel Frederic, al doilea fiu al lui Wilhe­lm II, a renunţat la titlul de mare maestru al ordinului Saint-Jean de Malta. Cava­lerii acestui ordin iau angajamen­­bili din punct de vedere conjugal, bilă din punct de vedere conjugal­or, justiţia din Berlin a acordat so­ţiei Prinţului divorţul pentru infide­lităţi. Prinţul de Hohenlohe Langenburg a fost ales provizoriu în locul celui demisionat. A murit zilele trecute la Paris un ziarist şi om politic cunoscut: d-l Emmanuel Brousse, Fost lucrător tipograf, apoi patron de tipografie şi ziarist, Emmanuel Brousse a fost deputat dela 1906 până la 1924. In Parlament el s’a distins prin insistenţa cu care a sus­ţinut totdeauna politica de econo­mii.A fost sub-secretar de Stat la fi­nanţe. Însărcinat cu lichidarea sto­curilor, în cabinetul Millerand. Era președintele sindicatului ziarelor d­in provincie. URMĂRILE unui altu. Sunt fapte care caracterizează un regim. D. miniştrii de industrie este puţin fericitul autor al unei astfel de greşeli. Sub proprie semnătură, a învi­nuit pe magistraţii­ Curtei de Apel din Galaţi de politicianism, în­drăznind să le bănuiască imparţia­litatea în procesul cu membrii con­siliului Camerei de Comerţ din Ji/ ă'n.ti. ni itipil 1 .’Cţie, , /?? ministru de industrie nu şi-a mă­surat cuvintele. Cererea de stră­mutare a acestui proces, pe motiv de suspiciune,­­ înaintată înaltei Curţi de Casaţie, va rămâne nu numai o dovadă de inconştienţă nu o periculoasă armă în mâna tu­turor streinilor si înstreinaţilor cari ari voi să calomnieze justiţia tatei. înalta Curte de Casaţie a res­pins această cereri, găsind moti­­vele ei neîntemeiate. Rămâne deci stabilit că d. ministru al industriei a calomniat si ceia ce-i mai grav, nu prin vreun exces de zel în ce priveşte apărarea departamentului pe care-l conduce, ci în interes personal, spre a salva o ilegalitate săvârşită şi a nu fi silit să pri­mească sancţiunile. .Iţidreptatea“ găseşte totuşi că prestigiul d-lui ministru al indus­triei nu a scăzut de loc prin aceas­tă hotărâre a Casaţiei. Poate că o- fîciosul guvernului are dreptate, dar în acest caz d. ministru al in­dustriei n-a avut niciodată prea mult prestigiu­ Dacă însă d. ministru al indus­triei şi oficiosul guvernamental nu simte palma Casaţiei, să sperăm că o vor simţi cel puţin de a Curtei de Apel din Galaţi, care, reinte­grând consiliul camerei de comerţ din Brăila, samavolnic disolvat, va face nu numai un act de drep­tate, dar va da o pildă binevenită. Ea va servi desigur unui ministru şi unui guvern prea mult înclinat spre abuzuri. Puterea iniţiativei ACTIVITATEA comîtetelor^colar^s^^o* mitetului şcolar comunal im~TTTînmii un im iii i mm i ii iii i■iihii—ipwi mm» Graţie sforţărilor lăudabile şi a bunei voinţe a Cor­pului didactic şcoala primară corespunde din ce în ce mai mult menirei sale Activitatea comitetelor şcolare şi a comitetului şcolar comunal de sub prezidenţia d-lui Mihail Ber­­ceanu, s’au exercitat, în cursul anu­lui 1925, în trei direcţiuni: îndelet­niciri practice şi teoretice , opere complementare şcolare şi asistenţa şcolară, îndeletniciri teoretice şi prac­­tice In ceea ce priveşte îndeletnicirile teoretice şi practice sunt lucruri interesante de spus, fiindcă pentru prima oară se experimentează o nouă reformă a şcoalei primare. In a doua prin noua lege de orga­nizare a învăţământului primar durata cursului primar s’a fixat la 7 ani, având în ultimii trei ani cursuri teoretice şi practice. . In anul şcolar 1924—1925 ministe­rul instrucţiunei ordonând aplica­rea nouei legi, stăruia ca ea să se facă îndată, chiar şi cu puţinele mijloace de care dispunea. Cu toate dificultăţile întâmpina­te, corpul didactic a înţeles că a­­ceste cursuri vor fi o binefacere pentru lumea şcolară. Contingen­tul elevilor care frecventează aces­te cursuri este format într’o mică măsură din copiii, cari lipsiţi de mijloace, nu puteau învăţa mai de­­pare şi — majoritatea — din ulti­mele promovări ale clasei, adică acei slabi intelectualiceşte, cari deasemenea nu puteau urma cu în­văţătura. Urmând aceste cursuri aceştia vor fi încă 3 ani sub influenţa şcoa­lei, unde, pe lângă că primesc edu­caţie morală şi culturală, mai în­vaţă şi­ o meserie care le servese în viaţă. Activitatea corpului didactic MWII I, II II IM Iii I 4II ■ Convinşi de toate acestea şi sub impulsul solicitudinei părinteşti pe care corpul didactic o are către e­­levii săi, a pornit la lucru. Bucu­reştii, oraşul mare care, tocmai din cauză că are şcoale de tot felul şi multe­ îndeletniciri practice, inspi­ra neîncredere în reuşita acestor cursuri, a dat cel mai frumos e­­xemplu. A fost uimitoare sponta­­nietatea cu care au luat fiinţă 24 de ateliere de îndeletniciri practice la şcoalele de fete, cu 48 de secţiuni şi la 13 şcoale de băeţi cu 7 ateliere în legătură cu folosul practic, iar restul de 6, în legătură cu partea educativă a învăţământului. Curs teoretic s-a făcut numai la 14 şcoa­le de fete şi la 8 de băeţi. Primăria şi Casa Şcoalelor au ajutat cu fonduri şi unelte nece­sare atelierelor, iar Comitetele şcolare şi-au dat — unele — chiar şi ultimul ban pentru procurarea materialului. Rezultatul acestei bune voinţe precum şi al străduinţelor corpu­lui didactic primar, s’a putut ve­dea cu prilejul expoziţiei de sfâr­şit de an, ce s’a ţinut la şcoala Cle­menta. Acest frumos rezultat al plicărei îndeletnicirilor practice s’a obţi­nut după un interval de 5—6 luni, căci cele mai multe ateliere s’au înfiinţat în Ianuarie sau Februa­rie. Bibliaién!, bai, atenee Dar personalul didactic cu comi­tetele şcolare au săvârşit şi alte opere complimentare şcoalei. S’au înfiinţat 29 de biblioteci şcolare, foarte multe biblioteci po­pulare, 41 de muzee şcolare, 11 can­tine şi 17 băi şcolare. De asemenea au luat fiinţă ate­­neele populare, unde se ţin confe­rinţe se fac şezători literare, se dau concerte. Au funcţionat 20 atenee populare. Gradinele şcolare deşi puţine la număr — 21 — urmăresc să des­vol­te în copil dragostea de natură . Casa de economie deprinde copi­lul de mic să fie prevăzător, să pre­­ţuiască munca şi să ştie că banul se câştigă greu, deci trebue să-l cruţe şi să-l întrebuinţeze cu folos. Sunt şcoli la care mai toţi copiii depun; se lipsesc de câte o mică plăcere şi strâng şi banul lor, ală­turi de cel ce i­ se dă de acasă. Ma­joritatea şcoalelor au case de eco­nomii şcolare. Corurile şcolare şi cu deosebire cele bisericeşti au de scop să a­­tragă cât mai multă lume la bise­rică , muzica fiind un puternic mij­loc de mlădiere şi înălţarea sufle­tului. Slujba religioasă unită cu muzica bisericească dispune la un examen al conştiinţei din care, tot­deauna eşi micşorat în proprii tăi ochi dar pocăit şi gata de îndrep­tare. Farmacia şcolară vine în­ ajuto­rul copiilor şi al familiilor lor, procurându-le gratuit medicamen­tele uşoare, de prima necesitate care administrate la timp, îi scapă adesea­ ori de boală şi-i scuteşte de­ o vizită destul de costisitoare a medicului. 16 Farmacii funcţionea­ză pe lângă şcoalele primare. Cinematografele şcolare şi popu­lare care au fost înfiinţate pe lân­gă­­ şcoli sunt dintre operele com­plementare, de cea mai mare în­semnătate. Asistenţa şcolară Asistenţa şcolară a luat o des­­voltare satisfăcătoare, ceea ce dove­deşte interesul ce poartă Comite­tele şcolare micilor copilaşi ce li sunt încredinţaţi, astfel: La începutul anului şcolar, ele­va lipsită de mijloace au fost aju­­tat? cu cârti, .rochizi^ *+*^1 cu uniforme . In preajma iernii, au fost ajutaţi cu încălţăminte şi îmbrăcăminte. Nu. s’a cruţat nimic pentru.rea­lizarea educaţiei intelectuale şi morale a tineretului şcloar, pen­tru ca să fie încurajaţi la muncă şi astfel să-şi însuşească toate cu­noştinţele necesare în viaţă, ca un îndemn mai mult la învăţătură, la finele anului şcolar s’au dat pre­mii tutulor­ elevilor silitori. S’au îngrijit să vie in ajutorul elevilor debili, donând sume im­portante şi ajutând la strângerea fondurilor necesare Coloniilor şcolare cu suma de 100.090 lei. Au plătit, din fondurile proprii, maeştri de coruri şi gimnastică, contribuind, cu chipul acesta, la desvoltarea vocii copiilor şi la edu­caţia fizică. Grădinile de copii In Bucureşti, grădini de copii cu local propriu sunt numai ale So­cietăţii Ortodoxe naţionale a fe­meilor române, în număr de 7. A­­ceste localuri au fost construite din fondurile proprii ale societăţii şi pot servi de model pentru cele ce va construi Comuna. Ele au răs­puns unei necesităţi imperioase şi au dat rezultate admirabile. Pri­măria a recunoscut că această ini­ţiativă trebue încurajată şi aju­tată, ceea ce­ a şi făcut, acordându-i un ajutor de 70.000 lei. Vrednică de menţionat este Grădina de copii a Soc. „Pentru învăţătura poporului Român . Fiind cea mai veche şi bine organizată a fost cea dintâi care a răspuns unei astfel de ne­cesităţi. Luptând din răsputeri pentru clădirile de şcoli primare şi bise­rici, Primăria n’a putut — deocam­dată — să clădească decât un sin­gur local, dar a închiriat imobile Continuare în pag. 2-a

Next