Viitorul, noiembrie 1926 (Anul 19, nr. 5604-5628)
1926-11-26 / nr. 5625
Unui al noua-spre-zecelea No. 5625 4 PACINI 2LEI HT. In TARA 4LEIex.listreMi( ABONAMENTE IN TARA Un an — — — — £00 lei ese luni — — — 250 • Trei 125 In strain&tate Un an------------«00 » Sase luni— — — 600 » Trei --------- 300 » REDACTIA ADMINISTRAŢIA BUCURESTI STR. EDGART) QUINET No. 2 H STRADA ACADEMIEI No IT Telefoanele: DirectU 11/S8, Bedsetfa1 Administraţia 19/23 si 3/11 ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului Mr Academie 17 ei lecate Agenţiile de publicitate Manuscriptele republicate se distrug 7H Vineri 26 Noembrie 1926 LEI EZ. in ŢARA 4 LEI es. în Mutate Polifisa In serviciul ţărei PARTIDUL LIBERAL şi opera culturală Convins de marele rol ce’l ţine mltura. într’un stat şi de puterea ceea o are in consolidarea unui stat, partidul liberal a desfăşurat întotdeauna, o deosebită muncă pentru înălţarea şi răspândirea şcoalelor şi întărirea învăţământului de orice fel. Prin Haret, care a fost înainte de război, unul din marii organizatori şi animatori ai şcoalei — după un Dimitrie Sturza şi Petre Poni — partidul liberal şi-a spus un cuvânt hotărâtor în marea problemă a culturei în ţara noastră. După război, şi atunci când evoluţia statului român cunoaşte altă ascensiune, iar problemele culturale iau un alt aspect în România mare şi întregită, partidul liberal desfăşoară o activitate fecundă pentru propăşirea învăţământului, şi această operă ne esteîmprospătată prin exposeul recent făcut de d-nul Dr. C. Angelescu, fostul ministru de instrucţie, ziarului „Le Temps“ din Paris. Ni se aduce din nou aminte că în decursul guvernării trecute s-a votat legea învăţământului primar, şi că graţie ei „numai în primul an de aplicare, numărul elevilor învăţământului primar a crescut cu 500.000 copii, astfel că analfabetismul va dispare în câţiva ani din România, iar gustul pentru profesiuni este aşa de desvoltat încât aproape toate şcoalele primare funcţionează astăzi cu învăţământul lor profesional“. S-au evadat, apoi, 6500 şcoli primare, cari au costat peste patru miliarde lei. Din aceste patru miliarde, două au fost date benevol de către săteni în bani şi muncă, şi două miliarde de către stat. Numărul institutorilor care înainte de război nu trecea de 8000 in Vechiul Regat, este astăzi în România Nouă de 36.000. Numărul liceelor a crescut de la 22 cât era în Vechiul Regat la 180 licee de Stat şi 150 licee particulare. Numărul şcoalelor normale a ajuns de la 19 la 101. D. dr. O. Angelescu după ce dă alte interesante amănunte asupra celor făptuite pentru progresul învăţărâântului superior, închee interviewul cu constatarea, care deschide un mare orizont de viitor, că economiile pentru şcoală, care simt posibile poate în Franţa, sunt imposibile în România, în plin proces de evoluţie şi unde este atâta încă de lucrat pe terenul cultural. Cuvântarea pe care d. Vintilă B Brătianu, a ţinut la Cercul de Studii al partidului liberal, ca îndrumare la activitatea lui pe toate terenurile, a pus dealtfel într’o lumină puternică importanţa culturei naţionale, rolul şcoalei şi directivele ce trebuie să le ia pentru consolidarea ţărei. Cultura este o mare problemă de stat pentru că ea este în funcţie de întreagă viaţă naţională, precum ea la rândul ei influenţează această viaţă. Nu putem avea şcoli multe şi bine organizate, fără o gospodărie de stat bună, şi o organizare civilizată, iar şcoala la rândul ei va influenţa organizaţia şi buna îndrumare a Statului. Dar în aceste momente progresiei culturei, întinderea ei ca şi adâncirea ei are şi un alt mare înţeles, căci prin luminarea poporului vom creia în România nouă cetăţenii conscienţi pe care îi cere votul universal pentru ca el să fie întărit şi să dea roade bune. Cultura la noi1, cum a arătat d. Vintilă Brătianu în conferinţa citată, are şi rolul de a ridica prestigiul naţional şi de a face să intrăm în marea activitate intelectuală, mondială la care nu am putut contribui până acuma îndestul, în situaţia ce ne-o creiase vitregia vremurilor. Progresul şcoalei devine astfel în momentele actuale, o cale de întărire naţională, de ridicare a prestigiului nostru la exterior şiun mijloc de chemare la viaţa largă a straturilor cari până acuma trăiau depărtate fie de cultura în genere, fie de cultura românească în special. Partidul liberal înţelege astfel care îi sunt obligaţiunile faţă de cultură şi va face în viitor, precum a dovedit-o că ştie să facă în trecut, toate sacrificiile pentru ca lumina să pătrundă cât mai puternic în poporul nostru şi ca şcoala să fie tot mai bine întărită şi desvoltată, ea fiind un aşezământ de prima importanţă în viaţa noastră, şi în condiţiile istorice în care ne găsim. NOTE Bogdan Petriceicu Hasion — O aniversare — Au trecut două decade de la moartea lui Bogdan Petriceicu Haşdeu — spiritul românesc cel mai vast din aurora culturei noastre naţionale. Haşdeu nu aparţine unui gen. Pe el îl revendică şi poesia, şi critica, şi literatura dramatică, şi istoria, şi filosofia, şi filologia, şi polemica ziaristică, şi în cele din urmă spiritismul, în care spiritul său viciu s’a cufundat ca într’o mare a uitărei. Cercetările spiritiste ar fi fost astfel un fel de Fluviu al Lethei pentru acela care simţise, prin moartea Juliei lui iubită, cuţitul dureros al morţei. F. a căutat în „ştiinţele“ de dincolo, o alinare la durerea părintelui. Dar înainte de-a fi spiritist, Haşdeu a fost mai ales „om de spirit“ şi prin această notă se deosebeşte de savanţii gravi, cari de multe ori ascund sub gravitatea atitudine, o oarecare încetineală în mersul ideilor lor.... S’a reproşat lui Haşdeu cea ce se reproşase unui scriitor francez „de tout entreprende et de rien laisser“. A început Marcele Etimologic şi nu ajuns decât la litera C; a început o Istorie Critică a românilor, aplicând metoda lui Buckle în analiza evenimentelor ce compun istoria poporului nostru şi n’a mai continuat-o : în literatură ne-a dat puţine poesii satirice şi lirice. Se uită când se caută a se micşora genialitatea lui Haşdeu, că meritul omului mare, stă întreg chiar atunci când el se îmbucătăţeşte în fapt, şi că metoda savantului original, face mai mult decât rezultatele materiale la care el poate ajunge. Se găsesc din fericire destui muncitori, cari să completeze cu meticulosul lor spirit, drumul de lumină pe care omul mare l-a croit, cu intuiţia care sparge necunosctul, şi scoate Necunoscutul din ascunzătoarea lui... Haşdeu a fost astfel un original spirit, care a dat altora mirajul creaţiilor superioare, şi-a arătat până unde se poate ajunge pe drumul greu al ştiinţelor istorice, filologice ori acela al literaturei dramatice. Pentru excepţiunea minunată ce a fost Haşdeu în cultura noastră, se cuvine ca amintirea despre el să fie trează şi ca generaţiile ce nu l'au apucat în viaţă, să-l cunoască din scrierile sale. Şi de aceea propunem din nou — cum am scris şi altădată — ca operile lui Haşdeu să iasă din arhivele ce nu le consultă nimeni, şi să intre iar în circulaţia vie a lecturilor moderne, pentru ca geniul să fie nu un nume, ci un factor viu în erudiţia timpurilor. PETRONIUS Guvernul cehoslovac a adus înaintea Parlamentului în ziua de 17 Noembrie două proecte de lege: reforma impozitelor si noua orânduire a economiei financiare in administraţiile autonome. Prin legiferarea acestor proecte Cehoslovacia îşi urmează iarăşi înainte calea spre stabilizarea economică, făcând un pas mai mult spre a eşi din raporturile cari au fost o grea consecinţă a războiului mondial. Impozitele directe Prin reforma impozitelor, se înţelege de fapt în Cehoslovacia reforma impozitelor directe care trebue să uşureze acea sarcină care apasă direct producţia. Ceea ce se poate face în mod practic în această direcţie nu înseamnă decât foarte puţin faţă de cele necesare de realizat şi reforma impozitelor directe se prezintă numai ca un început al construirii viitorului sistem al impozitelor-După sistemul ordinar al dărilor, impozitele comerciale ar trebui să formeze cea, mai mică componentă a veniturilor statului, in realitate însă ele formează in Cehoslovacia grupul cel mai mare. Pe lângă el se mai adaogă şi impozitul pa venit si cel pe câştig care, mai ales prim impunerea autorităţilor autonome — comuna, judeţ, provincie, — se prezintă foarte ridicat. De aceea reforma financiară urmăreşte în primul rând să îngrădească autonomia financiară a administraţiilor autonome. Fixarea împozitelor adiţionale Noua reformă financiară fixează aceste impuneri prin lege la 470 % fată de impozitele pentru stat. Pe lângă impozitele pentru stat se poate adăuga 160 % pentru provincie 110% pentru județ si 300% pentru comună. Ul tinia corectură care a fost efectuata înaintea aducerii proectului în Parlament admite o limitare de 610% care procent se referă la epurări excepţionale ca de ex. la amortizarea datoriilor comunei sau judeţului. Aranjarea definitivă a întregului sistem de dări va putea fi realizată, abia atunci când finanţele comunelor vor fi readuse în ordine Această aranjare este de o mare importanţă, deoarece dările autonome împovorează mai mult pe contribuabili. Deocamdată economia comunelor se bazează în special pe participarea de 40 % la veniturile pe impozitul pe linia afacerilor care este una din cele mai împovărătoare dări comerciale dar care nu poate fi în prezent complect desfiinţat tocmai din cauza plusului ce prezintă pentru comună. Reducerea impozitu- lui pe venit Pe lângă limitarea autonomiei financiare se reduc şi mai multe impozite directe care iarăş scoboară automatic impunerile administraţiilor autonome cari se conduc procentual după aceste impozit. Impozitele pe venit se reduc cu 40 %. Aceste impozite se împart în 20 clase şi se prevede de ex. pentru un venit anual de 6 mii coroane un impozit de 1 %, pentru 100 mii cor. 11 %, pentru un milion 20 %, iar pentru 5 milioane 29 % . Deasemenea a mai fost redus şi impozitul pe câştig şi complect desfiinţate dările de război care au fost până în prezent în vigoare După noua lege, limita împovorării pentru multe întreprinderi va fi redusă cu 20 %. Aceasta se referă la societăţi pe acţiuni şi întreprinderi asemănătoare. Limita dărilor pentru persoane particulare este de asemenea simţitor redusă. Printre nouile dări introduse se cuprind încă impozitul asupra tantiemelor care ajunge la 10 %, dări pe rente cari ajung la 3% şi în sfârşit dările pe salarii la cari sunt supuse persoanele ce au un venit anual mai mare de 100 mii coroane cehe. Aceştia plătesc 3 %. Nerezolvite rămân impozitele agricole a căror rezolvire se va face însă în timpul cel mai apropiat. O uşurare economică Reforma impozitelor din Cehoslovacia înseamnă o uşurare economică de mare importanţă şi chiar atunci când ea, nu prezintă decât primul pas spre realizarea sistemului definitiv al impozitelor şi cu toate că rezolvă numai impozitele directe. Sarcina dărilor din Cehoslovacia ajunge la 1.100 coroane în mediu din cari 660 coroane merg în cheltuelile statului, iar restul în cheltuelile administraţiilor autonome. De aceea va fi necesar să urmeze o reducere treptată a sarcinei publice după cum o doreşte politica financiară a ministerului de finanţe cehoslovac dr Eugliş care însă a remarcat că pentru aceasta va trebui un termen de cel puţin 10 ani. Elementele acestei politici sunt deja întâlnite atât în bugetul statului cât și în reforma impozitelor, ambele datorite d-rului Englis. Pin țările aUate REFORMA IMPOZITELOR in CEHOSLOVACIA -Unpa^nsemrta^pr^^usuj^r^e^nonHcă^— in prădest^utonomi^inanciară a co^ ior și provinciilor, cari impovorau prea mult necontribuabil . In Inrul unei conferinţe RAIDURI SURATE... d« SANDAJjJ MATEIU Nu fac politică militantă. Am arătat de multe ori, în scris şi prin viu gravi, credinţa mea, că femeia are un teren special de manifestare, unde, spre binele omenirii şi frumuseţea vieţii, nu o poate înlocui nimeni. Ii găsesc aptitudinile în desăvârşită armonie cu chiemarea ei şi îmi pare o diformitate morală dorinţa linara de a lucra într’o direcţie perfect opusă logicei şi armoniei dictată de natură. Mă mândresc cu această notă de cuminţenie a mentalităţiii mele şi nu rareori mi s’a întâmplat să primesc în cercuri înaintate femeniste din străinătate, preţioasa mărturisire, că mişcarea de emancipare a femeii în Apus se reîntoarce spre un făgaş, mult, drag mie, unde nu se vorbeşte de maternitate ca de o sclavie şi de rolul gospodinei ca de ceva profund înjositor. Mă simt „femeia de mâine care va şti să împreuneze cele mai înalte preocupări intelectuale cu poezia duioasă a frumoaselor îndatoriri ale stăpânei de casă... Aceasta poate mi-a dat curajul, deşi nu am asistat în viaţa mea la o Reuniune pentru cererea dreptului de vot al femeei, să mă găsesc totuşi zilele trecute în sala unui club politic, la deschiderea conferinţelor Cercului de Studii al Partidului Naţional-Liberal. Eram foarte mişcată şi dornică să înmagazinez impresiuni nouă. Mă aşteptam la o atmosferă gravă ; am găsit-o prietenoasă şi animată. Intr’una din sălile mici * rai grup vioiu, însufleţit, discut?* în jurul unui fost mi- nistru, chestiuni de asistenţă socială, încetul cu încetul, lume multă veni şi conferinţa începu Vorbia D-l Vintilă Brătianu. Desigur numele lui e strâns legat de politica unui partid şi deşi în cursul vorbirii sale nu arareori se referi la puncte precise din programul partidului, ce reprezintă realmente ceva pentru oricare minte obiectivă, spusele sale erau străbătute de un pasionat apel către probleme, ce depăşeau cadrele unei anumite organizaţiuni. A încurajat, a cerut să se pregătească, prin studii serioase, roadele unei viitoare guvernări şi din constatările, ce făcea, din îndrumările, ce le da, cu pătrunzătorul farmec al unei sincerităţi senine, am prins taina unei puteri, surprinzătoare pentru unii, atât de supărătoare pentru mulţi. Şi am înţeles, încă odată, cât de invincibilă este puterea credinţei şi câtă vigoare cuprind sufletele închinate unui ideal. Câţi nu desfăşoară talente răsunătoare, prăvălind în valuri bogate de oratorie studiată, vorbe înflăcărate, ce nu încălzesc. Ascultaţi pe alţii, cu o frază blândă şi domoală ca un gând curat, ce se dăruieşte sfios şi veţi simţi, că sufletul lor a vorbit, că viaţa lor întreagă de muncă şi dragoste pentru ţară, zvâcneşte sub veştmântul modest al cuvântului. Există o falangă de bărbaţi neclintiţi în jurul unui steag, a căror incontestabilă forţă e încrederea, ce o au în dezinteresatul şi neprecupeţitul lor patriotism. Oamenii, cari cred, în orice domeniu, biruesc şi mişcă massele. Mulţimea nu se câştigă nici prin minciună, nici prin făţărnicie. Ea poate fi amăgită , dar deşteptarea se produce, ca o reacţiune firească, mai presus de socotelile meschine ale exploatatorilor. Priviţi la atâtea încercări ale trecutului şi desprindeţi marşul sigur şi cuceritor al Adevărului şi Dreptăţii şi socotiţi cât se pierde în neant contribuţia sgomotoasă a unora, ce au răscolit în deşert vremea lor şi cât de neperitoace a fost rodnica strădanie a celor, ce au ştiut şi suferi pentru credinţa lor. Astăzi am întâlnit o femee interesantă. E străină. Văduvă de diplomat, bogată, aparţinând unei familii cunoscute .A făcut studii de infirmieră şi a înovat pe teren social, pe cont propriu, cu resurse propriu Iubeşte Orientul. A cunoscut peisagiie minunate ale Indiei şi s’a pătruns de nostalgia, ce se resfrânge pe nisipurile Africei. Abissinia cu oamenii ei de abanos, cu soarele grav şi arzător şi coloritul bogat al cerului, şi-au lăsat un dor de ţinuturile depărtate de Albionul ursuz şi înnecat în ceaţă. A lucrat în Turcia. A venit şi la noi. Vrea să ne cunoască, să ne ajute. Va da din timpul său, din banii săi, mult. Am întrebat-o : — Eşti singură şi liberă, şi te gândeşti la durerea altora, la copilaşii slabi şi neîngrijiţi, la mamele atât de neştiutoare... — Sunt om, mi -a răspuns ea simplu. Nu mă pot sustrage legilor universale şi eterne. Trebue să dau un scop vieţii: am pasiunea devotamentului... Cât adevăr cuprind aceste vorbe, rostite în treacăt! Da! In fiecare fiinţă umană există imperativul de a fi de folos. In subconştient, în adâncurile neştiute de nimeni ale sufletului, e acel impuls generos, acel neastâmpăr, care ne mână de multe ori în cântărea unei himere, de multe ori se risipeşte în jertfe inutile şi poate pentru cei, ce nu le merită, dar care, chiar când câştigă lacrimi ori calomnii ori nerecunoştinii»* rămâne însuşirea cea mai nobilă a omului. Sun mulţi, cari se tem de suferinţă sunt alţii, cari’ se vor lăsa ademeniţi de neînduratele necesităţi ale vieţii. Vai lor, căci nu-şi vomplinii obligaţia de căpeteni care e aceea de a se devot Binelui, de a sluji Omenirii... * Astfel de gânduri aurăsar! în mintea mea, după conferinţ rostită de un fruntaş, politic, a fost ceva mai presus de orice preocupare de partid. A fost o chit mare, plină de încredere dar , de neiertătoare dojana, faţă d cei indolenţi, ca, în zilele grel prin cari trecem, când împrejurări atât de nouă ne cer nouă iniţiative, fiecare să fim de veghe la postul nostru, să ne implinim o sfântă datorie, sadii din munca şi devotamentul nostru, nu numai cu cinste şi corectitudine, dar cu entuziasm şi bucurie, fericiţi că lucrăm la intrirea unei ţări scumpe, frumoae, bogate şi a unui popor, în, care zac noian ele' minunate pos: 'iuţiţi*- —— Iar cele auzite întârziază în sufietul meu, ca o predică, ce-şi picură mărgăritarele fără preţ d pe amvonul unei biserici... In Republica Sovietelor Zinoviefi nu mai e preşedine al Internaţionalei a llI-a Din Moscova se anunţă că Comitetul executiv a ridicat pe Zinoviev, după cererea sa, din postul de preşedinte al Internaţionalei Trotzki a fost demis din funcţiunea de preşedinte al departamentului technic şi din Consiliul suprem al Economiei Naţionale. (Rador). ZINOVIEFF ECOURI Ministrul de interne al Turciei a interzis dansul pântecului pe teritoriul republicei otosmane. Contravenientele vor fi imediat arestate şi pedepsite cu detenţiunea. Statistica a arătat căi sunt actualmente la Paris nu mai puţin de 132.107 piane „în funcţiune“. Taxa asupra pianelor a produs în anul acesa aproape 5 milioane franci Prinţul Eitel Frederic, al doilea fiu al lui Wilhelm II, a renunţat la titlul de mare maestru al ordinului Saint-Jean de Malta. Cavalerii acestui ordin iau angajamenbili din punct de vedere conjugal, bilă din punct de vedere conjugalor, justiţia din Berlin a acordat soţiei Prinţului divorţul pentru infidelităţi. Prinţul de Hohenlohe Langenburg a fost ales provizoriu în locul celui demisionat. A murit zilele trecute la Paris un ziarist şi om politic cunoscut: d-l Emmanuel Brousse, Fost lucrător tipograf, apoi patron de tipografie şi ziarist, Emmanuel Brousse a fost deputat dela 1906 până la 1924. In Parlament el s’a distins prin insistenţa cu care a susţinut totdeauna politica de economii.A fost sub-secretar de Stat la finanţe. Însărcinat cu lichidarea stocurilor, în cabinetul Millerand. Era președintele sindicatului ziarelor din provincie. URMĂRILE unui altu. Sunt fapte care caracterizează un regim. D. miniştrii de industrie este puţin fericitul autor al unei astfel de greşeli. Sub proprie semnătură, a învinuit pe magistraţii Curtei de Apel din Galaţi de politicianism, îndrăznind să le bănuiască imparţialitatea în procesul cu membrii consiliului Camerei de Comerţ din Ji/ ă'n.ti. ni itipil 1 .’Cţie, , /?? ministru de industrie nu şi-a măsurat cuvintele. Cererea de strămutare a acestui proces, pe motiv de suspiciune, înaintată înaltei Curţi de Casaţie, va rămâne nu numai o dovadă de inconştienţă nu o periculoasă armă în mâna tuturor streinilor si înstreinaţilor cari ari voi să calomnieze justiţia tatei. înalta Curte de Casaţie a respins această cereri, găsind motivele ei neîntemeiate. Rămâne deci stabilit că d. ministru al industriei a calomniat si ceia ce-i mai grav, nu prin vreun exces de zel în ce priveşte apărarea departamentului pe care-l conduce, ci în interes personal, spre a salva o ilegalitate săvârşită şi a nu fi silit să primească sancţiunile. .Iţidreptatea“ găseşte totuşi că prestigiul d-lui ministru al industriei nu a scăzut de loc prin această hotărâre a Casaţiei. Poate că o- fîciosul guvernului are dreptate, dar în acest caz d. ministru al industriei n-a avut niciodată prea mult prestigiu Dacă însă d. ministru al industriei şi oficiosul guvernamental nu simte palma Casaţiei, să sperăm că o vor simţi cel puţin de a Curtei de Apel din Galaţi, care, reintegrând consiliul camerei de comerţ din Brăila, samavolnic disolvat, va face nu numai un act de dreptate, dar va da o pildă binevenită. Ea va servi desigur unui ministru şi unui guvern prea mult înclinat spre abuzuri. Puterea iniţiativei ACTIVITATEA comîtetelor^colar^s^^o* mitetului şcolar comunal im~TTTînmii un im iii i mm i ii iii i■iihii—ipwi mm» Graţie sforţărilor lăudabile şi a bunei voinţe a Corpului didactic şcoala primară corespunde din ce în ce mai mult menirei sale Activitatea comitetelor şcolare şi a comitetului şcolar comunal de sub prezidenţia d-lui Mihail Berceanu, s’au exercitat, în cursul anului 1925, în trei direcţiuni: îndeletniciri practice şi teoretice , opere complementare şcolare şi asistenţa şcolară, îndeletniciri teoretice şi practice In ceea ce priveşte îndeletnicirile teoretice şi practice sunt lucruri interesante de spus, fiindcă pentru prima oară se experimentează o nouă reformă a şcoalei primare. In a doua prin noua lege de organizare a învăţământului primar durata cursului primar s’a fixat la 7 ani, având în ultimii trei ani cursuri teoretice şi practice. . In anul şcolar 1924—1925 ministerul instrucţiunei ordonând aplicarea nouei legi, stăruia ca ea să se facă îndată, chiar şi cu puţinele mijloace de care dispunea. Cu toate dificultăţile întâmpinate, corpul didactic a înţeles că aceste cursuri vor fi o binefacere pentru lumea şcolară. Contingentul elevilor care frecventează aceste cursuri este format într’o mică măsură din copiii, cari lipsiţi de mijloace, nu puteau învăţa mai depare şi — majoritatea — din ultimele promovări ale clasei, adică acei slabi intelectualiceşte, cari deasemenea nu puteau urma cu învăţătura. Urmând aceste cursuri aceştia vor fi încă 3 ani sub influenţa şcoalei, unde, pe lângă că primesc educaţie morală şi culturală, mai învaţă şi o meserie care le servese în viaţă. Activitatea corpului didactic MWII I, II II IM Iii I 4II ■ Convinşi de toate acestea şi sub impulsul solicitudinei părinteşti pe care corpul didactic o are către elevii săi, a pornit la lucru. Bucureştii, oraşul mare care, tocmai din cauză că are şcoale de tot felul şi multe îndeletniciri practice, inspira neîncredere în reuşita acestor cursuri, a dat cel mai frumos exemplu. A fost uimitoare spontanietatea cu care au luat fiinţă 24 de ateliere de îndeletniciri practice la şcoalele de fete, cu 48 de secţiuni şi la 13 şcoale de băeţi cu 7 ateliere în legătură cu folosul practic, iar restul de 6, în legătură cu partea educativă a învăţământului. Curs teoretic s-a făcut numai la 14 şcoale de fete şi la 8 de băeţi. Primăria şi Casa Şcoalelor au ajutat cu fonduri şi unelte necesare atelierelor, iar Comitetele şcolare şi-au dat — unele — chiar şi ultimul ban pentru procurarea materialului. Rezultatul acestei bune voinţe precum şi al străduinţelor corpului didactic primar, s’a putut vedea cu prilejul expoziţiei de sfârşit de an, ce s’a ţinut la şcoala Clementa. Acest frumos rezultat al plicărei îndeletnicirilor practice s’a obţinut după un interval de 5—6 luni, căci cele mai multe ateliere s’au înfiinţat în Ianuarie sau Februarie. Bibliaién!, bai, atenee Dar personalul didactic cu comitetele şcolare au săvârşit şi alte opere complimentare şcoalei. S’au înfiinţat 29 de biblioteci şcolare, foarte multe biblioteci populare, 41 de muzee şcolare, 11 cantine şi 17 băi şcolare. De asemenea au luat fiinţă ateneele populare, unde se ţin conferinţe se fac şezători literare, se dau concerte. Au funcţionat 20 atenee populare. Gradinele şcolare deşi puţine la număr — 21 — urmăresc să desvolte în copil dragostea de natură . Casa de economie deprinde copilul de mic să fie prevăzător, să preţuiască munca şi să ştie că banul se câştigă greu, deci trebue să-l cruţe şi să-l întrebuinţeze cu folos. Sunt şcoli la care mai toţi copiii depun; se lipsesc de câte o mică plăcere şi strâng şi banul lor, alături de cel ce i se dă de acasă. Majoritatea şcoalelor au case de economii şcolare. Corurile şcolare şi cu deosebire cele bisericeşti au de scop să atragă cât mai multă lume la biserică , muzica fiind un puternic mijloc de mlădiere şi înălţarea sufletului. Slujba religioasă unită cu muzica bisericească dispune la un examen al conştiinţei din care, totdeauna eşi micşorat în proprii tăi ochi dar pocăit şi gata de îndreptare. Farmacia şcolară vine în ajutorul copiilor şi al familiilor lor, procurându-le gratuit medicamentele uşoare, de prima necesitate care administrate la timp, îi scapă adesea ori de boală şi-i scuteşte de o vizită destul de costisitoare a medicului. 16 Farmacii funcţionează pe lângă şcoalele primare. Cinematografele şcolare şi populare care au fost înfiinţate pe lângă şcoli sunt dintre operele complementare, de cea mai mare însemnătate. Asistenţa şcolară Asistenţa şcolară a luat o desvoltare satisfăcătoare, ceea ce dovedeşte interesul ce poartă Comitetele şcolare micilor copilaşi ce li sunt încredinţaţi, astfel: La începutul anului şcolar, eleva lipsită de mijloace au fost ajutat? cu cârti, .rochizi^ *+*^1 cu uniforme . In preajma iernii, au fost ajutaţi cu încălţăminte şi îmbrăcăminte. Nu. s’a cruţat nimic pentru.realizarea educaţiei intelectuale şi morale a tineretului şcloar, pentru ca să fie încurajaţi la muncă şi astfel să-şi însuşească toate cunoştinţele necesare în viaţă, ca un îndemn mai mult la învăţătură, la finele anului şcolar s’au dat premii tutulor elevilor silitori. S’au îngrijit să vie in ajutorul elevilor debili, donând sume importante şi ajutând la strângerea fondurilor necesare Coloniilor şcolare cu suma de 100.090 lei. Au plătit, din fondurile proprii, maeştri de coruri şi gimnastică, contribuind, cu chipul acesta, la desvoltarea vocii copiilor şi la educaţia fizică. Grădinile de copii In Bucureşti, grădini de copii cu local propriu sunt numai ale Societăţii Ortodoxe naţionale a femeilor române, în număr de 7. Aceste localuri au fost construite din fondurile proprii ale societăţii şi pot servi de model pentru cele ce va construi Comuna. Ele au răspuns unei necesităţi imperioase şi au dat rezultate admirabile. Primăria a recunoscut că această iniţiativă trebue încurajată şi ajutată, ceea ce a şi făcut, acordându-i un ajutor de 70.000 lei. Vrednică de menţionat este Grădina de copii a Soc. „Pentru învăţătura poporului Român . Fiind cea mai veche şi bine organizată a fost cea dintâi care a răspuns unei astfel de necesităţi. Luptând din răsputeri pentru clădirile de şcoli primare şi biserici, Primăria n’a putut — deocamdată — să clădească decât un singur local, dar a închiriat imobile Continuare în pag. 2-a