Viitorul, septembrie 1927 (Anul 20, nr. 5855-5880)
1927-09-01 / nr. 5855
Anis!a! e*cu£-zecelea M». 5855 6 PAGINI LEI EST. Ic TARA 6 LEI eUn sîrelitM ABONAMENTE IN TARA tn an — — — 700 Şase luni — — — 350 Trei luni — — — 700 I Cn streinState lin an— — — — 1400 lei Şase luni— — — 700 » Trei luni— — — 400 » REDACTIA ADMINISTRAŢIA BUCURESTI STR. EDGART) QCTNET No. 2 || STRADA ACADEMIEI No. 17 Telefoanele: Direcţia 351/23, Redacţia si Administraţia 349/23 şi 303/11 ANUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului btr. Academie 17 ei le tcate Agenţiile ce publicitate Manuscriptele republicate se distrug Ei In ŢARĂ 6 INI m. în sfreîBDfat? CEEA CE CONSACRA Partide de guvernământ România se găseşte încă în perioada refacerei şi a consolidărei. Inlăuntru o operă întreagă aşteaptă să fie desăvârşită". Organizarea generală a ţării nu e terminată ; serviciile publice încă, nu au fost în totalitatea lor, organizate pentru a putea corespunde pe a întregul funcţiunei lor sociale ; opera de consolidare financiară e în curs ; o mare operă legislativă aşteaptă să fie elaborată. In afară campaniile cotropitorilor de eri se înteţesc; litigii importante avem de susţinut şi de apărat în faţa forurilor internationale. Intr’un cuvânt, tara se găseşte într’o perioadă gingaşă şi plina de dificultăţi, în care are nevoe de o conducere fermă, pricepută şi de autoritate. Guvernul actual reprezintă, in forma cea mai superioară, o asemenea, conducere, inspirând o egală încredere in acelaşi prestigiu inlăuntru ca şi în afară. întrebarea este: care e datoria partidelor politice serioase şi cu simţul răspunderei în asemirea împrejurări .or.tr’o funcţionare normală a regimului parlamentar rolul partidelor politice trebue să fie o participare activă printr-o colaborare permanentă la opera generală de conducere şi de îndrumare a intereselor statului. Fie prin participarea directă la acţiunea de guvern, fie prin acţiunea de control şi de critică în activitatea parlamentară şi extraparlamentară, partidele politice prin munca lor, prin acţiunile lor, prin toată fiinţa şi prin însuşi rostul existentei lor în viața publică, trebue să ajute și sa determine directivele generale și permanente ale acţiunei de conducere și de apărare a intereselor statului. O asemenea îndatorire devine cu atât mai imperioasă pentru grupările cari au năzuinţa de a fi considerate şi consacrate ca partide cărora, la un moment dat le-ar putea reveni răspunderea unei acţiuni de guvern. Căci o grupare politică nu-şi poate dobândi autoritatea necesară unui partid de guvernământ prin acţiuni sgomotoase şi violente, după cum nu întotdeauna numărul mandatelor obţinute într-o luptă electorală, dusă fără scrupule şi fără simţimentul răspunderei, poate da măsura pregătirei şi a capacităţei acelei grupări pentru o acţiune de guvern. Ceea ce consacră o grupare ca partid de guvernământ este, în primul rând, simţimântul că în orice împrejurare reprezintă un factor de apărare a intereselor permanente de stat. Ori care ar fi vicisitudinele condiţiunilor de luptă, oricât de violent ar fi vălmăşagul disputelor trecătoare şi ori cât de profunde ar fi deosebirile de concepţii şi de programe, partidul politic, conştient de rolul şi de răspunderile lui înviaţa ţării,fie la guvern fie în opoziţie, nu poate adopta atitudini şi nu poate întreprinde acţiuni care să dăuneze interesele permanente care stau la temelia vieţei de stat. In al doilea rând, partidul politic care vrea să joace un rol în conducerea ţării, trebue să aibă un program lămurit şi corespunzător nevoilor şi problemelor pe care poate fi chemat să le domine şi să le soluţioneze, pentru ca încrederea opiniei publice să isvorască din cunoaşterea cinstită şi temeinică a năzuinţelor pe care le reprezintă acel partid, iar nu din mistificarea corpului electoral. Ne gândim la aceste adevăruri elementare, verificate în toate împrejurările şi pretutindeni, când vedem care sunt preocupările şi acţiunile grupărilor politice care năzuesc să devină partidele de guvernământ ale României, cu problemele şi cu dificultăţile ce se pun în viaţa ei de astăzi. Făgădueli de acţiuni sterile şi păgubitoare, fără nici o nădejde într’o activitate rodnică şi constructivă. ErSag as i ORORILE SĂVÂRŞITE in RĂZBOI Germania doreşte acum anchete cari să facă tabula rassa peste crimate și nereguirile comise de armatele sale . De la încheerea păcii, oficialitatea germană nu pierde nici un prilej de a încerca să dovedească, împotriva tuturor evidentelor, netemeinicia învinovăţirilor de orori şi violuri săvârşite de armatele germane în cursul războiului, din ordinul şi sub ochii binevoitori ai guvernului din Berlin. Şi un loc ca Germania republicană să învinovăţească în faţa istoriei Germania imperialistă, dovedind că naţiunei germane, bună credinţa i-a fost înse!105 de conducători nevrednici şi că ţine cu orice preţ să înlesnească pacificarea morală a popoarelor, reintroduce vechea sistema a acuzărilor şi în loc de călău caută să fie luată drept o nevinovată victimă! Deşi au trecut peste 12 ani de la dovada indiscutabilă a multor orori, prin rezultatul anchetelor care ofereau cela mai serioase garanţii, Germania de astăzi înţelege să se solidarizeze moralmente cu Germania caporalismului de eri. Rapoartelor comisiei de anchetă, instituită de Reichstag pentru a justifica violenţele armatelor împotriva populaţiei civile belgiene şi mai ales împotriva monstruoaselor deportări a lucrătorilor belgieni, guvernul din Bruxelles*1 răspunde cu rapoarte oficiale dovedind adevărul crud care apasă asupra conştiinţei germane. Cunoscându-se la Berlin aceste dovezi cabinetul francez încunoştiinţează lumea că este dispus ca alături de cel belgian să institue o comisie imparţială care să ancheteze chestiunea franctirorilor belgi. Proclamaţia guvernului belgian Comentând această veste gazetele germane lasă să se întrevadă posibilitatea revizuirii culpabilităţei germane din timpul războiului. Dar ceea ce ne surprinde este că ceea ce au refuzat în timpul războiului, germanii oferă că înşişi acum. Intr'adevăr guvernul belgian în timpul retragerii lui la Havre ceruse o anchetă imparţială asupra chestiunei franctirorilor, anchetă refuzată de guvernul german, pentru ca după 12 ani chestiunea să fie reluată de data aceasta de săvârşitorii ororilor. Chestiunea franctirorilor belgieni, care a fost sistematic aprobată de către înaltul comandament german pentru a-şi justifica metodele de a face războiul in ţările ocupate, a fost definitiv limpezit de către profesorul Waxweiler în cartea sa „La Belgique neutre et loyale", dovedind că la retragerea sa guvernul belgian, printr-o proclamaţie adresată celor 2600 comune, a recomandat civililor abţinerea de la orice provocare faţă de inamic şi depunerea tuturor armelor. Ori, când teritoriul belgian a fost ocupat, de năvălitori fără nici un avertisment este lesne de înţeles că guvernul nu mai putea avea timp să distribue arme locuitorilor cu care aceştia să poată lupta împotriva trupelor germane. Naivii sau interesaţii pot crede că rezistenţa populaţiei civile din Belgia fusese pregătită în prealabil şi că depozite de arme se găseau răspândite în diferite centre de ar stabili ancheta Armele găsite de germani — şi lucrul acesta oficialitatea germană îl cunoaşte destul de bine — sunt cele depuse de populaţia civilă conform proclamaţiei guvernului belgian, tocmai pentru a preveni orice motiv de incidente. O nouă anchetă împotriva franctizorilor nu va putea decât să confirme deplina şi oribila vinovăţie germană prin masacrele şi distrugerile săvârşite sub pretextul cinic al răsbunării atacurilor populaţiei civile. Presa naţionalistă germană subliniază intenţia guvernului Reichului de a întinde această anchetă asupra multor altora care apasă conştiinţa poporului german, pentru ca apoi să asvârle asupra Belgiei marele proces al grelelor răspunderi ale războiului. Manevra aceasta dejucată trebue urmată de toate statele victorioase pentru a se convinge că nu se poate găsi împăcarea cu un popor care cu un cinism caracteristic caută în orice prilej să falsifice istoria. După 50 de ani - Ani de astăzi— Astăzi se Împlineşte o jumătate de veac de când armata comandată de faimosul Osman-Paşa, s’a predat Prinţului Carol, la Griviţa care conducea In 1877, in urma telegramei cunoscute a prinţului Nicolae, armatele ruso-române în faţa Plevnei. Lupta dela Griviţa cu marile ei jertfe de oameni, cari au învederat eroismul şi-a duşmanului Închis şi-a noastră, care 11 incercuiam, a fost prima şi decisiva victorie românească, deschizătoare de noui drumuri şi noul speranţe. Oştirea care de mai bine de o sută de ani nu se manifestase prin vitejia ce ilustrase întregul trecut al neamului nostru, a avut prilejul să dovedească lumei că Vechea bărbăţie, prin care resistasem veacuri contra năvălitorilor, nu este stânsă, şi că ea mocnea sub cenuşe. A fost de ajuns ca nădejdea în libertate să licărească în spiintele româneşti, pentru ca vitejia să reapară şi ca să putem dovedi lumei că suntem ceea ce am fost şi că virtuţile prin care ne-am păstrat neamul şi credinţa, nu sunt moarte. Importanţa luăre a Griviţei, stă, astfel tocmai în acest simbol de reînviere a vitejiei, şi în dovada că ştim să ne apărăm libertatea şi demnitatea naţională, când trebue. Luarea redutei Griviţa este astfel evenimentul premergător eroismului din războiul cel mare, şi Plevna ori Griviţa sunt antemergătoare Mărăşeştilor, ori Oituzului, sau sacrificiului de la Cerna. Prin vitejia românească din Bulgaria, s’au pus primele jaloane ale unei ascensiuni ce avea să ne ducă la România Mare de azi; şi prin felii cam ne-am luptat atunci am ştiut să prindem şi noi înainte încrederea tn propriile noastre puteri, precum am altora, ceeace putem fi aci îta s\ A, astă porte răsăriteană a Europei. Comemorarea celor cincizeci de ani de la marea redutei Grivitante creiază astfel cel mai fericit prilej de-a sărbători în sufletele noastre, o epocă din istoria noastră, cu care pe drept cuvânt ne putem mândri. ZI CU ZI Un ziar „democrat“ de seară continuă să se bată cu morile de vânt, adică să ataca o cenzură care nu există! E și aceasta o îndeletnicire ca oricare alta. E mai igienică insă darea-afară a muştelor din Cişmigiu... Fostul director administrativ al ,,Monitorului Oficial“, care s’a sinucis, Tomescu, ţinea cu precizie registrul... afacerilor sala. Modul cum rula cele 57 milioane, cari formează activul „averei sale“, este intr’adevăr surprinzător. înregistra cele mai neînsemnate cheltueli. Şi totuşi găsim, burioară: Capitolul: Diverse : 3—4 (?!) milioane lei... Aşadar, diverse, adică de însemnătate relativă...“ « Instrucţia a descoperit tot în sarcina acestui „cinstit“ director administrativ, că mandatele, miile de mandate, cari veneau din provincie „Monitorului Oficial“ de la întreprinderi ori particulari, nu se înregistrau nicăeri, deci cel puţin provizoriu. Tomescu decisea singur mandatele. S’au găsit—instrucţia precizează — DOUA DULAPURI înţesate de cotoare de mandate. Două dulapuri! ! Numai 1* Osman Paşa, care era un mare" general, strânsese la Plevna peste 70.000 de omeni. Poziţiile lor erau inespugnabile. Ruso-românii erau cam 60.000 oameni. Fortificaţiile Plevnei erau admirabile. La Sud-vest era un lanţ de redute. Pe înălţimile păduroase erau iar redute, legate între ele cu şanţuri de comunicaţie apărând astfel flancul drept al turcilor. Redute noi dominau drumul spre Lovcea Selii şi Vidin. In partea sudică erau încă 3 redute mari legate cu şanţuri de comunicaţie. In front mai erau 8 redute şi încă o linie de apărare pe coastele ce duceau la Plevna. Privind după înălţimi, aceste întărituri se vedea cât de greu trebuea să cadă Plevna în mâinile ruşilor. In dimineaţa de 30 August artileria a deschis un foc violent pe toată linia. Atacul era destinat asupra redutelor de la Griviţa unde erau trupele româneşti şi care era cea mai inexpugnabilă redută dintre toate întăriturile. La sud ruşii dădură mai multe atacuri şi isbucnesc cu mari perderi (peste 3000 oameni) să cucerească o redută importantă. Skobeleff a luptat ca un brav, dar cartierul general nu i-a trimes ajutoare. Turcii simţind slăbiciunea lui Skobeleff, l-au contra atacat de 5 ori fără succes. La al 6-lea contra atac, ruşii au trebuit să se retragă neavând cu ce se mai apăra. Divizia IV-a urma să atace reduta Griviţa ILI. 1 şi divizia IlI-a Griviţa No. 2- fiecare batalion era repartizat şi aveau obiective bine hotărâte. Conducerea batalionului care avea să facă lucrările de pământ a luat-o de bună voe maiorul de rezervă Candiano Popescu, care era şi deputat; cu toate că timpul era defavorabil, morajul trupelor era excelent. Pregătiirea artileriei La ora 10 dimineaţa (30 Aug.), artileria, noastră a început un loc lent, garnizoana turcească n’a răspuns. îndată după amiază bateriile noastre încep bombardament violent. Coloanele noastre de atac au început desfăşurarea. La ora 3 d. a., turcii zăresc capetele de coloană şi deschid foc ucigător de gloanţe şi şrapnele. Repede lupta se încinse pe toată linia. Artileria noastră încetează timul, de teamă să nu nimerească pe ai noştri. Trei batalioane ruseşti care urmau să ia parte la atac au venit cee trei ore întârziere. Apărarea turcilor Faţă de atacurile impetuoase date de trupele române, turcii se apărau dârz, iar ai noştri cu perder grele fac pe la 5 şi 30 o retrageri marţială, lupta generală însă continuă. O nouă baterie româneasei deschide un foc violent şi face ca artileria turcească să-şi rărească locul. Aceasta încurajează trupei« noastre care pornesc, iar la atac La ora 6 şi 15 seara turcii au fost scosi din fortul Griviţa" Nou 1. Primele trofee In această luptă sângeroasă vânătorii au luiat un drapel. In fort turcii au lăsat 4 tunuri. Drapelul a fost luat de soldatul vânător Grigorie Ion ajutat de sergentul Stan Grigore şi caporalul Nica Vasile, toţi din batalionul 2 vânători. Divizia IlI-a n’a început atacul , redutei No. 2 decât când divizia a IV-a a ajuns înaintea redutei No . 1. Şi această divizie a avut perderi mari. Mai multe batalioane au rămas fără ofiţeri. Rezerva care înainta greu ,a venit prea târziu, ne retrăsesem. Griviţa No. 1 era de mare importanţă pentru poziţiile turceşti fiind că domina valea până la Plevna. De acea turcii pornesc un contraatac groasnic şi cupa. 2 ore de luptă înverşunată românii părăsesc poziţia. Batalioanele ruseşti în de£oărtimiare în pag. 2 a lAxboiul asatirnarii Luptele dela 30 August 1877 Cum au fost cucerite redutele dela Griivița. — EroSgnmBosfașilor reiasânl I dupa executarea anarhiştilor Sacco şi vanzetti REFLECŢIILE INTIME ale unui democrat E—BBBaMBB—1 adunare de 807*3 (SU&SDBSRU 51 cu ocazia executării celor doi martiri ai proletariatului american, Sacco şi Vanzetti, am dovedit încă odată că n'avem dreptul să ne numărăm între statele civilizate din... Occident. Aşa, pe când în toate ţările din lumea întreagă, — chiar şi în Bulgaria — s’au făcut manifestaţiuni grandioase de protestare împotriva burgheziei americane care a asasinat pe cei doi martiri ai libertăţii omului, la noi nu s’a găsit nimeni care s’arunce o bombă într’o sală de dans, — de pildă, — sau, cel puţin, să spargă geamurile dela legaţia americană! Nepăsarea noastră ticăloasă faţă de crima cea mai monstruoasă care a zguduit lumea din temelii, ne dă înapoi cu, cel puţin, o sută de ani !... Intr’un moment de sinceră revoltă, era cât p’a ei să pun mâna mea pe o peatră şi s’o arunc în geamurile legaţiei americane, dar m’am abţinut amintindu-mi, deodată, că legaţia americană vizează paşapoartele pentru... America. De unde ştiu eu că nu vine timpul ca din cauza oligarhiei noastre, să nu fiu silit să mă exilez — odată —în America? * Cât timp vom avea partide politice de guvernământ, cu atât trebuie s’avem mai multi anarhişti. In toate ţările din lume, unde guvernele vor să tină ordinea cu armata, politia sau cu jandarmii, acolo numărul anarhiştilor e aproape impunător. * Niciodată nu mi-aşi fi putut închipui că poliţiştii dintr-o ţară, dragă doamne, democrată ca Franţa, să fie atât de barbari încât să caute să împiedice, cu forţa, o manifestaţie atât de grandioasă şi de civilizată ca acea pe care proletarii din Franţa au făcut-o — ca protestare — împotriva asasinării celor doi mari apostoli ai umanitarismului : Sacco şi Vanzetti. Acuma, toată democraţia din lume este datoare să facă manifestaţiuni internaţionale de protestare împotriva barbariei poliţiei franceze, mai ales că manifestanţii erau mai toţi străini. Cetesc cu indignare în gazetele străine, că guvernul francez a luat măsuri de expulzarea tuturor străinilor cari au luat parte la recentele manifestaţiuni umanitariste dela Paris. E revoltător ! Dacă guvernul francez ar fi intr’adevăr democrat, trebuia să expulzeze din Franţa pe toți francezii cari n’au luat parte la grandioasa manifestaţie umanitaristă dela Paris. Numai aşa Franţa ar dovedi ca intr’adevăr, este tara tuturor libertăţilor. * O gazetă oligarhă dela noi îndrăzneşte să se indigneze împotriva atentatelor anarhiste din diferitele centre ale lumei. Gazeta oligarhă tratează de odioşi de anarhişti pentru faptul că omoară sute de oameni nevinovaţi, sub cuvânt că răzbună moartea a două anarhişti pe care judecata americană i-a găsit vinovaţi de crimă cu premeditare. La observaţia idioată a gazetei oligarhice, opun acest înţelept adevăr . Viaţa a câtorva sute şi chiar a câtorva mii de oameni este un fleac atunci când se agită o chestie umanitaristă. Manifestaţiile grandioase ale proletariatului din lumea întreagă au dovedit cu prisosinţă că Oligahria n’are dreptul să se joace cu umanitatea !.. • Seria oamenilor, cu adevărat, celebri din Italia, putem afirma cu siguranţă că începe cu Sacco şi Vanzetti cei doui grandioşi martiri ai cauzei umanitarismului. Deci din punct de vedere umanitarist, eu cred că mai bine şi mai folositor pentru omenire ar fi fost dacă s’ar fi întâmplat ca în locul celor doui italieni martiri ai umanităţii, să fi fost executat.... Mussolini. In acest caz desigur că democraţia n’ar mai fi fost silită să manifesteze împotriva justiţiei amexicane, iar Italia democrată ar fi respirat mai uşurată că a scăpat de marele ei tiran. * Intre sfintele martire cari au suferit in numele umanităţei, trebuie înscrisă şi mama lui Vanzetti. Dacă cineva, care nu’i democrat, m’ar întreba să’i spun ce cred despre vinovăţia sau nevinovăţia celor doi anarhişti, ea i-aşi răspunde cât se poate de sincer : — De unde vrei să ştiu eu dacă Sacco sau Vanzetti au fost vinovaţi sau nu ?... Ce, mi-a dat cineva dosarul lor pe mână ?... Numai acei cari au instruit procesul şi au văzut actele doveditoare, numai acei sunt în măsură să fie perfect de bine informaţi... Eu n’am niciun motiv să bănuesc „jistiţia americană, cum am dreptul s’o acuz pe cea română. , Apoi, aşi adăuga în gând : — Vinovaţi ori nevinovaţi , treaba lor !... In tot cazul bine a făcut justiţia americană că i-a condamnat. Condamnarea lor a dat prilej de manifestaţiuni împotriva oligarhiei din toate ţările, iar nouă democraţilor ne dă dreptul să facem agitaţie pe o chestie umanitaristă ,j. ...».•«■({$.»■ .............. » • * J©â 1 Septembrie, 1927 DIN ZILE HADI ASALTUL dela GRIVIȚA Water Kărăsînearaas, steăprBis de gji@asrafc@ Im ziua de 30 August 1877, pe gând întingea stindardul regimentului In reduta dela Grivița. (După o stampă păstrată la Academia română)