Viitorul, iunie 1929 (Anul 21, nr. 6387-6412)

1929-06-11 / nr. 6395

Any! ai doua­ zeci $1 doilea Mo. 6395 LI! 17. 17 Ti FA 6 II! nun sniwniiE IN T^PA Un en — — Sese Iun!— — Irt, mi— — — /CO tei I tin eh — — 250 ,k I tese luni — 110 , I Trei luni­­.*B­IBI 8 PAGINI In străin&tate — MCO — 700 — 400 REDACTIA ADMINISTRATIA BUCURESTI STR. EDGARD QUINET No. 2 | STRADA ACADEMIEI No. 17 Telefoanele* Direcția 351/23, Redactia el Administraţi* 343/23 »i 383.11 ARUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului Str. Academiei 17 si la toate Agenţiile de­ publicitate ____Manuscriptele republicate se distrug3LEI EX. In TARA 6 LEI EX. In STREINIlTATE NOTE NEGUSTORII chiamă lumea... la băi ag^HHHBBBBDZani Timpul vilegiaturei a sosit, şi căldurile încingând ca într'un brâu de foc capitala, au început şi reclamele felurite pentru sta­ţiunile noastre balneare, — lucru ce până acuma nu prea era usitat. Cunoscându-se gestul — ajutat de modă — de a merge la băi, an­treprenorii şi restauratorii soco­teau inutil să mai facă reclamă. Veneau clienţii şi nechemaţi, pen­­tru­ că atracţia schimbărei de lo­calitate, ardeiată de snobism, fă­cea ca localităţile noastre de cură de munte şi de la mare să fie me­reu cercetate de bolnavi, de pseu­­do-bolnavi, şi de cei­ cari credeau că se pot reface la munte sau mare, jucând poker toată noaptea Se vede că greutăţile economice de azi sunt atât de generalmente simţite încât până şi restauratorii şi atelierii au văzut că nu mai este de ajuns să aştepte cu încredere clientela, trebue să facă şi ei de­mersuri. Noi, mărturisim că am dori ca reclamele din ziare să fie insolite şi de alt­ceva şi anume de conştiinţa negustorească, de senti­mentul omeniei, cari până acuma nu totdeauna le-am găsit presente la toţi antreprenorii de oţeluri şi de birturi din staţiunile vilegiatu­riste.­­Am cunoscut oţeluri de „primul ordin“, fără instalaţie de baie, fără canalizare de apă caldă şi rece, cu rufărie dubioasă; am cunoscut restaurante în care nu se putea mânca,­­ şi toate puse la dispozi­­ţiunea publicului cu preţuri fan­tastice. O lună de zile trăită în condiţiuni detestabile la una din staţiunile noastre climaterice, costa cel puţin cu­ o jumătate mai mult de­cât o lună la Vichy, la Aix, sau aiurea implicit drumul. Şi ce mediu nou, ce gri­je de cu­răţenie, ce confort ai acolo, şi ai la noi, unde antreprenorii sunt oameni de afaceri, cari într'un an sunt birtaşi la Govora, la anul iau în antrepriză o cursă ele automo­bile, pentru­ ca în altul să deschidă o croitorie. Să fi venit gândul cel bun, fie cât de târziu şi să se f­i simţit, în fine adevărul, marele adevăr, că un comerţ câştigul sigur se capătă .V- v PEURONIUS O tradiţie glorioasă ÎNCREDEREA în NOI încrederea în destoinicia româ­nească şi concepţiunea că­ în e­­conomia noastră naţională este de preferat a ntilisa capitalul ro­mânesc, şi a apela la cel străin numai cu condiţia ca să nu aser­vească interesele româneşti, este o tradiţiune în partidul liberal, şi mulţumită acestei tradiţiuni ţara a putut să-şi păstreze, chiar atunci când nu era în situaţiunea poli­tică de azi, independenţa ei. Este de altfel notoriu că inde­pendenţa politică e în fapt o ilu­zie dacă nu este secundată de in­dependenţa economică, întrucât putinţa de a hotărî liber în ches­tiile interne este mult limitată, dacă nu chiar în total anihilată, când, economiceşte, o ţară e aser­vită în afară. Partidul liberal şi-a făcut deci o regulă de viaţă politică, şi un principiu nestrămutat, din apelul constant la munca, la priceperea şi la capitalul românesc, convins fiind că numai astfel se pot cu adevărat salvgarda interesele per­manente ale ţarei Conferinţa pe care d. Const. I. Brătianu a ţinut-o la Cercul de studii al partidului naţional-libe­ral, vine şi readuce, pe baze de documente şi pe baze de acte isto­rice, o pagină glorioasă din par­tidul liberal, şi anume impulsul şi iniţiativa ce a luat-o, prin­­­a­­­rele Ion Brătianu, ca să se înfiin­ţeze un credit funciar român, cu români, şi pentru români. In anul 1873, Ion Brătianu, fa­ţă de propunerile ce se făceau şi se ascultau ca să se înfiinţeze un credit pentru agricultură, cu capital străin, rosteşte un minu­nat cuvânt, cu privire la tendinţa de a concesiona la străini mono­polul tutunului. „Atunci am în­tors capul şi m'am uitat la toţi. Inima mi s’a sfâşiat de durere şi am eşit cu lacrămile în ochi, vă­zând că nu s’a găsit un singur român care să protesteze şi să zi­că:’Apoi dacă este aşa, să vin­­dem toată ţara, fiindcă străinii o să­ ne dea mai mult decât spe­„Iată pentru ce astăzi, fiindcă străinilor li s’a închis, cel puţin de la reshelul Crimeei, calea de a mai pune mâna pe ţara aceasta cu sabia în mână într’un răsboiu european, în care ar trebui să cheltuiască miliarde, ar voi să facă un sacrificiu de vre­­o 20 sau 30 milioane ca să se întindă în ţa­ră, să ne ia proprietăţile şi astfel să dobândească­­ ţara însăşi pe tărâmul economie“. Şi vorbind de creditul agricol Ion Brătianu spune iarăşi cu­vinte memorabile: „Chestiunea de a se şti dacă cre­ditul român organizat trebue dat străinilor, ca astfel cu propriile noastre arme, să ne cucerească, sau trebue mai bine să rămână în mâinile noastre institutele de credit, pentru ca, cu puternicele mijloace ce ele ne vor procura să putem lupta cu succes, creând industria naţională, întărind co­merţul român şi să asigure astfel românilor, pământul românesc”. # Aceste cuvinte profetice erau rostite în momentele de întemeie­re şi de formaţiune a Statului ro­mân, şi de aceeea această politică de demnitate şi de înţelegere a intereselor româneşti, este cu a­­tât mai vrednică de admirat. Iar roadele pe care le-a dat pu­nerea în fapt a acestui program de independenţă economică, ne-a arătat cât mare adevăr era în vorbele celui ce făcuse din lozin­ca „prin noi, înşi­ne“, principiul întregei politice, care a dus la ridicarea şi la propăşirea Statu­lui şi consolidarea României-Mini de azi. Depărtarea sau părăsirea aces­tei politici, tocmai când condiţiu­­nile de viaţă naţională româneas­că sunt mult superioare celor din clipele când Statul român era de abia întemeiat în­ forma moder­nă, ar fi o gresie politică, o gre­­șală de optică economică, o înlă­turare a unei politici care are în sprijinul său, nu vorbele, ci în­treg progresul țărei, făcut în ca­drul ei. Marele Ion Brătianu spunea în România mică și slabă de a­­tunci: „Să avem încredere în noi . In România Mare, întemeiată pe întregirea neamului românesc, să nu fie posibilă o aceeaş poli­tică de demnitate şi de înţelegere a intereselor naţionale? N ECOURI I­n biserica metodistă din String­­field, Statele Unite, s’a aşezat o nouă fereastră, pe are eroul Oceanului Atlantic Lindbergh e înfă­ţişat ca un sol al viitoarei apro­pieri între naţiuni. In josul celebru­lui aviator aceaişi idee e simboliza­tă prin un tablou reprezentând sem­narea pactului Kellog la Paris; în mijloc se află Streseman, în stânga lui, Kellog şi la drepta Briand. A­cademia bulgară de ştiinţe a ho­tărât să participe la şedinţa fes­tivă a Academiei din Zagreb, care va­ sărbători centenarul de la naşterea vestitului istoric croat, Fra­­njo Rac­ki. Delegatul Academiei din Sofia va fi istoricul bulgar Zlatarski.­­ departe de Leningrad s’a găsit un nou popor, despre care acade­micianul Sergen a scris înainte cu aproape 100 ani, dar care n’a fost până în prezent cunoscut. Noul popor se numește Evremos. De curând o .J........ ...... ..... .. ._ expediţie etnografică a cercetat 16 prin muncă cinstit­ă^iar nu prin ro­­sate din jurul localităţii Toksov, des­vituri ele noroc ? Să se^ fi ajuns şi la noi, la concepţia că un client, e un mosafir, ce trebue menajat, iar nu molestat ? Am fi printre cei d'întâiu cari ne-am bucura ele acest reviriment moral, pentru­ că el este în strânsă legătură cu propăşirea staţiunilor noastre climaterice a­coperind 1000 locuitori aparţinând noului popor. Evremeşii au venit în Rusia din Finlanda. Au cultura lor proprie, care se deosebeşte fundamental de cea a satelor vecine, precum, și un fel de trai, care este foarte original. Exploratorii au constatat între altele că acest nou popor dispune de un i­­mens număr de balade de o frumu­sețe rară. ZI CU ZI „Dreptatea“ informează lumea că d. Madgearu a „deslănțuit u­nul din cele mai organizate fo­curi împotriva partidului libe­ral.“ Mult trebue s­ă-i fie frică de liberali, dacă dictatorul simte ne­voia ca în fiecare zi să deschidă focul contra noastră. Numai că de câte ori deschide focul, el rămâne pârlit. * In timp ce majoritarii voiau să închidă cazul Bocu prin scandal şi insulte, un deputat opoziţionist ’i-a trimes la obor. O delegaţie de oboreni se va presenta la primul ministru pentru a protesta con­tra insultei de-a li se da astfel de noi vecini. Dintr’um discurs al d-lui Vir­gil Madgearu : „A venit timpul pocăinței, când trebue să plătim păcatele pe care le-am făctu! ". Ce e asta ? Să fie începutul înțe­lepciunei, fie chiar și în ceasul al 11-lea ? .. Suprimările funcţionarilor Mim ■imn mi­im ' t~'~t iiiiiim­maiiiTiiriMRniwiiiiiaiiowm Guvernul se tine de cuvânt O. IULIU MANIU: Am promis LEFURI AUR dar nu vouă ci a lor NOȘTRII. Guvern colonial peşte s­­ufioneze“ vreo problemă la ordi­nea zilei. Trăim astfel sub un ade­vărat regim colonial care nu se preocupă de interesele­ României ci de acele ale unor anumite capi­­taluri străine şi ale unor anumiţi samsari internaţionali. Cauzele acestei situaţiuni sunt multiiple. Mai întâi, guvernul nu are nici o încredere în forţele eco­nomice ale ţării. Greutăţile finan­ciare prin care trece, agravate de măsuri lipsite de orice chibzuinţă, îi măresc această neîncredere. Toate înfrângerile ce le suferă, le atribuie nu greşelilor ce le face, el „dezorganizării“ economice. O pil­dă elocventă este modul cum a fă­cut împrumutul chibriturilor şi cum a executat plata datoriilor statului. In câteva zile a încheiat cu grupul Krueger un împrumut de 30 milioane dolari, cedând un monopol din care Statul avea mari beneficii. Atât de puţin s’a stu­diat întreaga chestiune încât gru­pul Krueger a putut prezenta a­­ceastă afacere, în prospectele unui cari le încheie. Dar, în sfârşit, ba­nii astfel obţinuţi trebuiau să ser­vească la „refacerea“ ţării. Servit au oare? Aici nu se mai pune che­­­stia pe făgădu­eli ci pe realităţi. Ori acestea şi-au bătut încă odată joc de făgăduelile şi de competinţa guvernului. Miliardele de lei provenite din împrumut s‘au risipit fără folos, din cauza modului nechibzuit cum s‘a făcut plata datoriilor. Totul a fost o simplă operaţie de registre: banii veniţi din străinătate, au plecat în străinătate, fără să ză­bovească mai mult de douăzeci şi patru de ore pe piaţa românească. Plătindu-se în mod chibzuit dato­riile statului şi luându-se măsu­rile economice, nu coercitive, ne­cesare, s’ar fi putut evita aceasta. După prima greşală a venit insa şi a doua , guvernul speriat, a ri­dicat scontul Băncii Naţionale în mod pripit şi cu un procent prea mare, marmurind astfel şi mai mult afacerile. Astfel o măsură ce trebuia luată la timp şi treptat, al le apere, prestigiului ei, pe care guvernul colonial al d-lui Maniu nu ştie să Politica Externă — ficţiunea diplomatică a Micei înţelegeri şi declaraţiile contelui Bethlen — Din proprie iniţiativă sau che­mat de guvern, — lucrul se va lă­muri mai târziu, — d. Citta Davila a sosit­ la Bucureşti pentru lămuri­rea situafiunei în tratările dela In adevăr contele Bethlen trebue Indiferent cui aparţine iniţiativa­ atitudine în chestiunea revizuirei reîntoarcerei la Bucureşti a şefului­ delegaţiunei române dela­­ Viena, ceia ce interesează însă mai ales în situaţiunea din prezent, este a se şti dacă reîntoarcerea d-lui Davila corespunde unei ruperi a tratative­lor cu Ungaria sau cel puțin a u­­nei suspendări mai îndelungate până la clarificarea situaţiunei cru­ţată prin declar­aţiunile contelui Bethlen în legătură cu revizuirea tratatului dela Trianon. Ar fi în adevăr inadmisibil ca­ noi să facem la Viena concesiuni aşa de contrarii intereselor româ­neşti în chestiunea optanţilor un­guri în timp ce şeful guvernului maghiar, în termeni surprinzători, cere de la Budapesta revizuirea tra­tatului de pace. Opinia publică ro­mânească, de obicei prea îngădui­toare şi prea răbdătoare, n'ar putea să nu reacţioneze de data aceasta dacă guvernul însuşi nu ar reacţio­na cel dintâi împotriva limbajului îndrăzneţ al contelui Bethlen. In tot cazul după discursul de la Budapes­ta, desigur că cea dintâi măsură a guvernului român trebuia să fie suspendarea ori­căror tratative­ cu Ungaria oficial şi făţiş revizionistă de data aceasta. De aceia noi cre­dem că reîntoarcerea d-lui Davila a întârziat chiar mai mult de­cât era îngăduit în situaţiunea nouă pe care a creiat-o, în raporturile romăno-ungare, limbajul îndrăzneţ al primului ministru maghiar. In această situaţiune nu vedem prin urmare, cum d. Davila ar pu­tea să se mai reîntoarcă la Viena ca să continue tratativele cu baro­nul Szleveny mai înainte ca acţiu­nea diplomatică a României, în a­­cord cu Cehoslovacia şi Iugoslavia ■. Nu este mai puţin adevărat, însă că dacă Ungaria ia atitudini tot mai îndrăzneţe, faptul se dator­eşte în bună parte unor manifestări din afară, în care maghiarimea a vroit să vadă tot atâtea încurajări pen­să-şi fi produs efectul la Buda­pesta, tratatelor, raporturile României şi a celorlalte două state din Mica în­ţelegere cu Ungaria, dacă nu erau cordiale, puteau să fie normale şi, în tot cazul cuviincioase. De îndată ce însă, primul ministru al Unga­riei, profitând de prilejul neînsem­nat al inaugurărei unui monument oarecare, a făcut discursul provoca­tor de acum câteva zile, acţiunea re­vizionistă de la Budapesta ia un ca­racter care nu mai poate fi ignorat şi care în acelaşi timp creiază între Ungaria şi statele Micei înţelegeri raporturi cari nu mai sunt deo­camdată nici cel puţin corecte. Nu ştim pentru moment cari sunt rezultatele demersurilor diplomati­ce făcute la Budapesta. In tot ca­zul trebue să profităm de prilejul pe care ni-l oferă chiar oficialitatea maghiară ca să lămurim odată pentru totdeauna şi caracterul ade­vărat al raporturilor viitoare cu Ungaria şi atitutudinea marelor pu­teri faţă de acţiunea revizionistă care, prin îndrăzneţele ei, amenin­ţă să turbure pacea în această’■ par­te a Europei. Este de la sine înţe­les că orice încercare de atingere a tratatului de la Trianon, se va lovi de rezistenţa a­şa de hotărâtă a celor interesaţi la păstrarea ne­ştirbită a tratatului de pace, în­cât nici un mijloc, ori­cât, de drastic, nu va fi socotit de prisos ca să rea­ducă la realitate Ungaria care de­cât­­va timp îşi permite toate îndrăz­neţele, tru acţiunea, surdă la început con­tra tratatului de la Trianon. In ade­văr fapt este că primul ministru Bethlen a voit să lege declar­aţiu­nile sale provocatoare cu privire la tratate de ultimele vizite pe cari le-a primit la Budapesta și de re­zultatul nouilor alegeri generale din Anglia. Fără îndoială încă că d. Zalenki aliatul nostru polonez, care s’a pro­nunțat hotărât pentru politica de apărare a tratatelor, nu putea în­curaja sub nici o formă acţiunea revizionistă a Ungariei. In ceia ce priveşte pe d. Grandi trebue să fa­cem în schimb toate rezervele, mai ales după limbajul pe care la ţinut la Sofia subsecretarul de stat ita­lian Balbo în ajunul vizitei pe care trebuia s’o facă României avia­torii italieni. Se pare, în asemenea condiţiuni, că oficialitatea italiană îşi face din încurajările acestea vinovate ale foştilor inamici un mijloc şi o armă în politica inter­naţională. După cele petrecute la Sofia nu mai rămâne decât ca d. Ralbo să facă şi mâine la Bucu­reşti un discurs revizionist. Gât, despre rezultatul alegerilor din An­glia, deşi ele au dat un guvern la­burist, el nu este în măsură ca să impună Franţei, care ţine azi ca­pul politicei continentale, şi nici numeroşilor ei aliaţi, o politică de revizuire a tratatelor. De altfel sunttem siguri că guvernul Mac Do­nald nu intenţionează o asemenea normică fiind că va şti fără îndoia­lă şi ca data aceasta ca şi rândul trecut să se identifice cu interesele etudeze. De aceia dacă Ungaria ve­de în a­­ceste fapte prilejul intensificărei unei acţiuni revizioniste, va avea încă o decepţie. De altfel acţiunea diplomatică recentă a Micei înţele­geri nădăjduim că va lămuri defi­nitiv de data aceasta situaţiunea pe care a creiat-o provocatoarea cuvântare a contelui Bethlen. ♦ Către seară, periferia Capitalei, şi unele străzi centrale, sunt îne­cate cu fum şi miros de fripturi. Numeroasele bodegi, improvizate în plin aer, pe cele mai mici por­ţiuni de teren de care dispune ne­gustorul restaurator, ispitesc do­rinţa ori­cui pentru un grătar bun şi o baterie la ghiaţa. Sunt astfel de grădini pentru toată erarhia societăţei umane. Sunt pentru muncitorii cu palme­le, pentru lefegii cu resurse mo­deste şi pentru cei cu automobile la scară. Singurul punct de asemănare în­tre ele este specula, neruşinata spe­culă ce se practică pe faţă, în lip­sa unui control serios din partea organelor indicate. Să luăm­­spre pildă grădinile cu vaci vechi, în care exploatatorul n­u a­ învestit de cât bani pentru cele câteva răsaduri de flori înfipte în jgheaburi și pentru vopsitul cu verde al gardurilor de străbună existentă. Primul semnal al speculei ţi-l o­­feră lista prezentată de un chelner care te priveşte chiorâş, măsurân­­du-ţi cu ochii posibilităţile pungei-Alegerea mâncărilor este o indi­­caţiune sigură, a sit­uaţiunei pe care o are clientul, încep recomandările cari com­­plectează tăcerea listei. Căci, dacă lista înregistrează preţul unei sa­late de castraveţi la 50 lei (acum în plina vară), şi dacă puiul fript este prezentat la preţul de doi sutari bucata, chelnerul are grije să-ţi a­­tragă atenţiunea, privindu-te în o­­chi că ar trebui să adaogi la pre­ţul din listă suma corespunzătoare undelemnului, a oţetului, garnitu­ra, etc. Acest lucru se întâmplă cu toate mâncărurile înşirate pe listă. Unele sunt preţurile publicate, altele cele reale. Dacă, ceri în­să insistent să te servească aşa cum arată lista, chel­nerul îţi aduce trei felii de cas­travete şi un pui abia eşit din gă­oace. Iată de ce la una dintre cele mai frecventate grădini de vară, o ma­să compusă din : o salată, o frip­tură de vacă cu salată orientală, brânză albă, cafea, opt căpşuni şi o baterie de vin a costat 550 lei, a­­fară de bacşişul chelnerului care pretinde minimum 10 la sută asu­pra totalului de consumaţie. Aceiaşi speculă se practică şi la grădinile periferice, bine­înţeles şi proporţional cu calitatea mâncări­­lor şi starea clienţilor. Aci, însă din lipsa unui control, după ce consumatorul plăteşte, riscă că să se şi îmbolnăvească. De aceea asupra tuturor acestor localuri de speculă, ar trebui să se exercite­ cel mai serios control atâ pentru îh­frânarea speculei cât şi pentru funcţionarea lor în cele mai igienice condiţiuni. ---------------•©.—.........— , In actualitate Grădinile de vară ­arti 11 iunie 1939 După alegeri Femeile din nou! PARLAMENT ENGLEZ căilor ferate. Acest miliard era sortit să rămână în ţară, contri­buind la înviorarea pieţei. Iată însă­­ca, în mod oficial ministerul de finanţe aduce la cunoştinţa căilor ferate că nu mai poate plăti miliardul, iar acestea fac cunoscut creditorilor că au amânat sine die, plata datoriilor! Cauza hotărâre! ministerului de finanţe este lesne de ghicit. dar măsurile de îndrep­tare nu le vedem. In schimb pre­tutindeni risipă, bani aruncaţi fără folos pentru sămânţa care nu încolţeşte, risipă bugetară şi ne­cinste. Guvernul colonial continuă însă a avea cea mai mare încredere în el şi nici o încredere în ţară. De aceia face mereu apel la stăină­­tate, fie pentru investiri de capi­taluri în condiţii de robire, fie . --------- — — v. ... pentru acordare de împrumuturi. Pr,cte districte electorale influenta Astfel la ruina economică Roma-fier a fost decisivă. De asemenea, una adaogă ruina demnităţii şi­­un număr important de femei şi au pus candidatura, iar prezice­rile acelora cari au spus că nu vor avea popularitate, nu s’a ade­verit de loc. S’au alest 13 femei deputaţi, de astă dată, cu trei mai multe decât în parlamentul anterior. Numărul lor, nenorocos cum i se zice — poate că e nenorocos sexului opus. Din partea socialiștilor (partidul laburist), au fost alese patru cari nu fusese alese până acum. Con­servatorii au pierdut pe d-na Hil­ton care nu a candidat, dar cele­lalte deputate din trecut s’au ales câte­ şi trele. Liberalii au pierdut pe d-na Runciman care a căzut la alegeri — în schimb, s’a ales d-ra M­egan Lloyd George. Celelalte candidate de vază ale liberalilor înfrânte la alegeri cu mici majorităţi au fost: d-na Win­­tringan, care în departamentul Louth a căzut numai cu câteva voturi, și d-na Masterman care a dus o luptă electorală din cele mai aprige din districtul Salisbury. Câteva candidate laburiste n’au lipsit mult să se aleagă, fiind în­frânte cu mici majorităţi de vo­turi. Cine sunt alesele MISS MARY HAMILTON LADY CYNTHIA MOSLEY J­. R. Montague Smith, cunoscu­tul critic al desbaterilor parla­mentare publică într’un mare co­tidian englez , următorul articol: „Femeile au jucat un rol însem­nat in actualele alegeri generale, de­oarece au votat pentru prima oară câteva milioane din ele şi în Dăm mai jos interesantele schi­ţe biografice ale deputaţilor femei, noui şi vechi din actualul parla­ment. Lady "Astor (conserv.) prima fe­meie deputat din parlamentul en­glez. A mai fost aleasă şi în 1924 cu o majoritate de 5080 voturi, dar nu a luat parte la activitatea ca­­merii comunelor. Majoritatea cu care a fost aleasă în alegerile ac­tuale este abia de 211 voturi. Ducesa de Atholl, (conserv.) este secretarul parlamentar al consiliu­lui de educaţie şi singura femee, conservatoare care a avut călita­tea de ministru. A fost aleasă încă din 1923. Ia cuvântul foarte rar la Cameră însă este o administratoa­re capabilă. Lady Iveagh (conerv.) ca şi cele­lalte două doamne menţionate mai sus au reuşit să se aleagă în dis­tricte electorale subt şefia soţilor lor mai înainte ca acestora să li se fi acordat titluri de nobleţă. A fost cea mai bună oratoare din parla­mentul trecut, dar a vorbit foarte rar. D-ra Margaret Bondfield, (liber.) a fost secretară parlamentară a ministrerului Muncii în timpul gu­vernului socialist din 1924, înfrân­tă la alegerile generale din acel an în districtul Northampton, a fost aleasă în Wallensed la alege­rile parţiale din 1925. D-ra Lusan Lawrence (Labur­) s-a ales pent­ru prima oară în 1920. A fost cea mai abilă socialistă din parlamentul trecut, cunoştinţele ei amănunţite şi statistice, fiind­­ in­viu­­ate de mulţi bărbaţi. Născu­tă la 1871 şi a făcut educația la li­ceul Newnhom din Cambridge. »­i­ra "* Wilkinson, (labour.) e deputata încă­­din 1294. Mai în­­nainte de aceasta a fosti directoa­­rea unei școli primare, apoi orga­nizatoare a Trade Uniunilor și membra a consiliului comunal din Mancnester. E o femee vioaie, cu Părul roş, supranumită „Miss Der­by»- E şi scriitoare, primul ei ro­­man fiind publicat de curând. , Jenny Lee (labur.) cea mai tânăra deputată, având numai 24 de ani, când printr’o victorie sen­zaţională s’a ales ca d­eputat cu tateva luni înaintea dizolvării par­lamentului. vorbeşte bine, dar suc­cesul avut până acum o face să se creadă. Noile^^arlamentar­e D-ra E. Picton-Tuberill (labour.) fiică a unei vechi familii conser­vatoare, s-a atașat de demult unei opere socale printre muncitorii din portul Barry. A fost una din­tre sufragetele militante de pe vremuri, apoi, după ce a făcut o călătorie lungă prin India s-a îns­cris în 1918 în partidul laburist. D-ra dr. Etbi­ Benthan (labour.) este un doctor distins în medicină 9i a­ fost numită de guvernul tre­cut în Consiliul de ad-tie al azile­­lor metropolei, deși este cunoscută de multă vreme ca făcând parte din partidul socialist. D-ra dr. Marion Phillips (labur.) diplomată în ştiinţe a universi­tăţii din Londra şi şef organizator al partidului socialist (laburist). Este o economistă de frunte. In calitatea ei­ de şef organizator, i-a fost dată însărcinarea de-a face selecţiunea între femeile candida­te pentru partidul ei. Lady Cynthia Mosley a doua fiică a lordului Curzon şi celui mai aris­tocrat membru al partidului socia­list. E in vârstă de 31 de ani şi mă­ritată cu Sir Oswald Mosley de 9 ani. Atât dânsa cât şi soţiul ei au fost aleşi cu bune majorităţi. D-na Mary Hamilton (laburistă), ziaristă şi autoare. A scris mai multe nuvele şi o biografie a d-lui Ramsay Mac­Donald. E fiica unui profesor de logică de la universi­­tatea din Glasgow — ea însăşi fă­­cându-şi educaţia la universitatea din Cambridge. E o oratoare din cele mai isteţe şi femee învăţată. In sfârşit dăm şi sensaţia cea mare a noilor alegeri. D-ra Megan Lloyd George (libe­rală), fiica şefului partidului li­beral. E numai de 27 ani, dar moş­teneşte toată isteţimea oratorică a tatălui ei. E micuţă de statură, dar o persoană foarte „convingătoare“. A avut ocazie să facă cunoştinţă de aproape încă din cea mai fra­­gedă vârstă cu cele mai mari per­­iodalităţi din lume, iar la confe­rinţa păcii din Paris, era atât de vioaie, în­cât hotelul Majestic, un­de găzduia comisia engleză, căpă­tase numele de Megan­tic. . . MISS E­­DICTON MISS MEGAN LLOYD GEORGE

Next