Viitorul, iunie 1929 (Anul 21, nr. 6387-6412)
1929-06-11 / nr. 6395
Any! ai doua zeci $1 doilea Mo. 6395 LI! 17. 17 Ti FA 6 II! nun sniwniiE IN T^PA Un en — — Sese Iun!— — Irt, mi— — — /CO tei I tin eh — — 250 ,k I tese luni — 110 , I Trei luni.*BIBI 8 PAGINI In străin&tate — MCO — 700 — 400 REDACTIA ADMINISTRATIA BUCURESTI STR. EDGARD QUINET No. 2 | STRADA ACADEMIEI No. 17 Telefoanele* Direcția 351/23, Redactia el Administraţi* 343/23 »i 383.11 ARUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia ziarului Str. Academiei 17 si la toate Agenţiile de publicitate ____Manuscriptele republicate se distrug3LEI EX. In TARA 6 LEI EX. In STREINIlTATE NOTE NEGUSTORII chiamă lumea... la băi ag^HHHBBBBDZani Timpul vilegiaturei a sosit, şi căldurile încingând ca într'un brâu de foc capitala, au început şi reclamele felurite pentru staţiunile noastre balneare, — lucru ce până acuma nu prea era usitat. Cunoscându-se gestul — ajutat de modă — de a merge la băi, antreprenorii şi restauratorii socoteau inutil să mai facă reclamă. Veneau clienţii şi nechemaţi, pentru că atracţia schimbărei de localitate, ardeiată de snobism, făcea ca localităţile noastre de cură de munte şi de la mare să fie mereu cercetate de bolnavi, de pseudo-bolnavi, şi de cei cari credeau că se pot reface la munte sau mare, jucând poker toată noaptea Se vede că greutăţile economice de azi sunt atât de generalmente simţite încât până şi restauratorii şi atelierii au văzut că nu mai este de ajuns să aştepte cu încredere clientela, trebue să facă şi ei demersuri. Noi, mărturisim că am dori ca reclamele din ziare să fie insolite şi de altceva şi anume de conştiinţa negustorească, de sentimentul omeniei, cari până acuma nu totdeauna le-am găsit presente la toţi antreprenorii de oţeluri şi de birturi din staţiunile vilegiaturiste.Am cunoscut oţeluri de „primul ordin“, fără instalaţie de baie, fără canalizare de apă caldă şi rece, cu rufărie dubioasă; am cunoscut restaurante în care nu se putea mânca, şi toate puse la dispoziţiunea publicului cu preţuri fantastice. O lună de zile trăită în condiţiuni detestabile la una din staţiunile noastre climaterice, costa cel puţin cu o jumătate mai mult decât o lună la Vichy, la Aix, sau aiurea implicit drumul. Şi ce mediu nou, ce grije de curăţenie, ce confort ai acolo, şi ai la noi, unde antreprenorii sunt oameni de afaceri, cari într'un an sunt birtaşi la Govora, la anul iau în antrepriză o cursă ele automobile, pentru ca în altul să deschidă o croitorie. Să fi venit gândul cel bun, fie cât de târziu şi să se fi simţit, în fine adevărul, marele adevăr, că un comerţ câştigul sigur se capătă .V- v PEURONIUS O tradiţie glorioasă ÎNCREDEREA în NOI încrederea în destoinicia românească şi concepţiunea că în economia noastră naţională este de preferat a ntilisa capitalul românesc, şi a apela la cel străin numai cu condiţia ca să nu aservească interesele româneşti, este o tradiţiune în partidul liberal, şi mulţumită acestei tradiţiuni ţara a putut să-şi păstreze, chiar atunci când nu era în situaţiunea politică de azi, independenţa ei. Este de altfel notoriu că independenţa politică e în fapt o iluzie dacă nu este secundată de independenţa economică, întrucât putinţa de a hotărî liber în chestiile interne este mult limitată, dacă nu chiar în total anihilată, când, economiceşte, o ţară e aservită în afară. Partidul liberal şi-a făcut deci o regulă de viaţă politică, şi un principiu nestrămutat, din apelul constant la munca, la priceperea şi la capitalul românesc, convins fiind că numai astfel se pot cu adevărat salvgarda interesele permanente ale ţarei Conferinţa pe care d. Const. I. Brătianu a ţinut-o la Cercul de studii al partidului naţional-liberal, vine şi readuce, pe baze de documente şi pe baze de acte istorice, o pagină glorioasă din partidul liberal, şi anume impulsul şi iniţiativa ce a luat-o, prinarele Ion Brătianu, ca să se înfiinţeze un credit funciar român, cu români, şi pentru români. In anul 1873, Ion Brătianu, faţă de propunerile ce se făceau şi se ascultau ca să se înfiinţeze un credit pentru agricultură, cu capital străin, rosteşte un minunat cuvânt, cu privire la tendinţa de a concesiona la străini monopolul tutunului. „Atunci am întors capul şi m'am uitat la toţi. Inima mi s’a sfâşiat de durere şi am eşit cu lacrămile în ochi, văzând că nu s’a găsit un singur român care să protesteze şi să zică:’Apoi dacă este aşa, să vindem toată ţara, fiindcă străinii o să ne dea mai mult decât spe„Iată pentru ce astăzi, fiindcă străinilor li s’a închis, cel puţin de la reshelul Crimeei, calea de a mai pune mâna pe ţara aceasta cu sabia în mână într’un răsboiu european, în care ar trebui să cheltuiască miliarde, ar voi să facă un sacrificiu de vreo 20 sau 30 milioane ca să se întindă în ţară, să ne ia proprietăţile şi astfel să dobândească ţara însăşi pe tărâmul economie“. Şi vorbind de creditul agricol Ion Brătianu spune iarăşi cuvinte memorabile: „Chestiunea de a se şti dacă creditul român organizat trebue dat străinilor, ca astfel cu propriile noastre arme, să ne cucerească, sau trebue mai bine să rămână în mâinile noastre institutele de credit, pentru ca, cu puternicele mijloace ce ele ne vor procura să putem lupta cu succes, creând industria naţională, întărind comerţul român şi să asigure astfel românilor, pământul românesc”. # Aceste cuvinte profetice erau rostite în momentele de întemeiere şi de formaţiune a Statului român, şi de aceeea această politică de demnitate şi de înţelegere a intereselor româneşti, este cu atât mai vrednică de admirat. Iar roadele pe care le-a dat punerea în fapt a acestui program de independenţă economică, ne-a arătat cât mare adevăr era în vorbele celui ce făcuse din lozinca „prin noi, înşine“, principiul întregei politice, care a dus la ridicarea şi la propăşirea Statului şi consolidarea României-Mini de azi. Depărtarea sau părăsirea acestei politici, tocmai când condiţiunile de viaţă naţională românească sunt mult superioare celor din clipele când Statul român era de abia întemeiat în forma modernă, ar fi o gresie politică, o greșală de optică economică, o înlăturare a unei politici care are în sprijinul său, nu vorbele, ci întreg progresul țărei, făcut în cadrul ei. Marele Ion Brătianu spunea în România mică și slabă de atunci: „Să avem încredere în noi . In România Mare, întemeiată pe întregirea neamului românesc, să nu fie posibilă o aceeaş politică de demnitate şi de înţelegere a intereselor naţionale? N ECOURI In biserica metodistă din Stringfield, Statele Unite, s’a aşezat o nouă fereastră, pe are eroul Oceanului Atlantic Lindbergh e înfăţişat ca un sol al viitoarei apropieri între naţiuni. In josul celebrului aviator aceaişi idee e simbolizată prin un tablou reprezentând semnarea pactului Kellog la Paris; în mijloc se află Streseman, în stânga lui, Kellog şi la drepta Briand. Academia bulgară de ştiinţe a hotărât să participe la şedinţa festivă a Academiei din Zagreb, care va sărbători centenarul de la naşterea vestitului istoric croat, Franjo Racki. Delegatul Academiei din Sofia va fi istoricul bulgar Zlatarski. departe de Leningrad s’a găsit un nou popor, despre care academicianul Sergen a scris înainte cu aproape 100 ani, dar care n’a fost până în prezent cunoscut. Noul popor se numește Evremos. De curând o .J........ ...... ..... .. ._ expediţie etnografică a cercetat 16 prin muncă cinstită^iar nu prin rosate din jurul localităţii Toksov, desvituri ele noroc ? Să se^ fi ajuns şi la noi, la concepţia că un client, e un mosafir, ce trebue menajat, iar nu molestat ? Am fi printre cei d'întâiu cari ne-am bucura ele acest reviriment moral, pentru că el este în strânsă legătură cu propăşirea staţiunilor noastre climaterice acoperind 1000 locuitori aparţinând noului popor. Evremeşii au venit în Rusia din Finlanda. Au cultura lor proprie, care se deosebeşte fundamental de cea a satelor vecine, precum, și un fel de trai, care este foarte original. Exploratorii au constatat între altele că acest nou popor dispune de un imens număr de balade de o frumusețe rară. ZI CU ZI „Dreptatea“ informează lumea că d. Madgearu a „deslănțuit unul din cele mai organizate focuri împotriva partidului liberal.“ Mult trebue să-i fie frică de liberali, dacă dictatorul simte nevoia ca în fiecare zi să deschidă focul contra noastră. Numai că de câte ori deschide focul, el rămâne pârlit. * In timp ce majoritarii voiau să închidă cazul Bocu prin scandal şi insulte, un deputat opoziţionist ’i-a trimes la obor. O delegaţie de oboreni se va presenta la primul ministru pentru a protesta contra insultei de-a li se da astfel de noi vecini. Dintr’um discurs al d-lui Virgil Madgearu : „A venit timpul pocăinței, când trebue să plătim păcatele pe care le-am făctu! ". Ce e asta ? Să fie începutul înțelepciunei, fie chiar și în ceasul al 11-lea ? .. Suprimările funcţionarilor Mim ■imn miim ' t~'~t iiiiiimmaiiiTiiriMRniwiiiiiaiiowm Guvernul se tine de cuvânt O. IULIU MANIU: Am promis LEFURI AUR dar nu vouă ci a lor NOȘTRII. Guvern colonial peşte sufioneze“ vreo problemă la ordinea zilei. Trăim astfel sub un adevărat regim colonial care nu se preocupă de interesele României ci de acele ale unor anumite capitaluri străine şi ale unor anumiţi samsari internaţionali. Cauzele acestei situaţiuni sunt multiiple. Mai întâi, guvernul nu are nici o încredere în forţele economice ale ţării. Greutăţile financiare prin care trece, agravate de măsuri lipsite de orice chibzuinţă, îi măresc această neîncredere. Toate înfrângerile ce le suferă, le atribuie nu greşelilor ce le face, el „dezorganizării“ economice. O pildă elocventă este modul cum a făcut împrumutul chibriturilor şi cum a executat plata datoriilor statului. In câteva zile a încheiat cu grupul Krueger un împrumut de 30 milioane dolari, cedând un monopol din care Statul avea mari beneficii. Atât de puţin s’a studiat întreaga chestiune încât grupul Krueger a putut prezenta această afacere, în prospectele unui cari le încheie. Dar, în sfârşit, banii astfel obţinuţi trebuiau să servească la „refacerea“ ţării. Servit au oare? Aici nu se mai pune chestia pe făgădueli ci pe realităţi. Ori acestea şi-au bătut încă odată joc de făgăduelile şi de competinţa guvernului. Miliardele de lei provenite din împrumut s‘au risipit fără folos, din cauza modului nechibzuit cum s‘a făcut plata datoriilor. Totul a fost o simplă operaţie de registre: banii veniţi din străinătate, au plecat în străinătate, fără să zăbovească mai mult de douăzeci şi patru de ore pe piaţa românească. Plătindu-se în mod chibzuit datoriile statului şi luându-se măsurile economice, nu coercitive, necesare, s’ar fi putut evita aceasta. După prima greşală a venit insa şi a doua , guvernul speriat, a ridicat scontul Băncii Naţionale în mod pripit şi cu un procent prea mare, marmurind astfel şi mai mult afacerile. Astfel o măsură ce trebuia luată la timp şi treptat, al le apere, prestigiului ei, pe care guvernul colonial al d-lui Maniu nu ştie să Politica Externă — ficţiunea diplomatică a Micei înţelegeri şi declaraţiile contelui Bethlen — Din proprie iniţiativă sau chemat de guvern, — lucrul se va lămuri mai târziu, — d. Citta Davila a sosit la Bucureşti pentru lămurirea situafiunei în tratările dela In adevăr contele Bethlen trebue Indiferent cui aparţine iniţiativa atitudine în chestiunea revizuirei reîntoarcerei la Bucureşti a şefului delegaţiunei române dela Viena, ceia ce interesează însă mai ales în situaţiunea din prezent, este a se şti dacă reîntoarcerea d-lui Davila corespunde unei ruperi a tratativelor cu Ungaria sau cel puțin a unei suspendări mai îndelungate până la clarificarea situaţiunei cruţată prin declaraţiunile contelui Bethlen în legătură cu revizuirea tratatului dela Trianon. Ar fi în adevăr inadmisibil ca noi să facem la Viena concesiuni aşa de contrarii intereselor româneşti în chestiunea optanţilor unguri în timp ce şeful guvernului maghiar, în termeni surprinzători, cere de la Budapesta revizuirea tratatului de pace. Opinia publică românească, de obicei prea îngăduitoare şi prea răbdătoare, n'ar putea să nu reacţioneze de data aceasta dacă guvernul însuşi nu ar reacţiona cel dintâi împotriva limbajului îndrăzneţ al contelui Bethlen. In tot cazul după discursul de la Budapesta, desigur că cea dintâi măsură a guvernului român trebuia să fie suspendarea oricăror tratative cu Ungaria oficial şi făţiş revizionistă de data aceasta. De aceia noi credem că reîntoarcerea d-lui Davila a întârziat chiar mai mult decât era îngăduit în situaţiunea nouă pe care a creiat-o, în raporturile romăno-ungare, limbajul îndrăzneţ al primului ministru maghiar. In această situaţiune nu vedem prin urmare, cum d. Davila ar putea să se mai reîntoarcă la Viena ca să continue tratativele cu baronul Szleveny mai înainte ca acţiunea diplomatică a României, în acord cu Cehoslovacia şi Iugoslavia ■. Nu este mai puţin adevărat, însă că dacă Ungaria ia atitudini tot mai îndrăzneţe, faptul se datoreşte în bună parte unor manifestări din afară, în care maghiarimea a vroit să vadă tot atâtea încurajări pensă-şi fi produs efectul la Budapesta, tratatelor, raporturile României şi a celorlalte două state din Mica înţelegere cu Ungaria, dacă nu erau cordiale, puteau să fie normale şi, în tot cazul cuviincioase. De îndată ce însă, primul ministru al Ungariei, profitând de prilejul neînsemnat al inaugurărei unui monument oarecare, a făcut discursul provocator de acum câteva zile, acţiunea revizionistă de la Budapesta ia un caracter care nu mai poate fi ignorat şi care în acelaşi timp creiază între Ungaria şi statele Micei înţelegeri raporturi cari nu mai sunt deocamdată nici cel puţin corecte. Nu ştim pentru moment cari sunt rezultatele demersurilor diplomatice făcute la Budapesta. In tot cazul trebue să profităm de prilejul pe care ni-l oferă chiar oficialitatea maghiară ca să lămurim odată pentru totdeauna şi caracterul adevărat al raporturilor viitoare cu Ungaria şi atitutudinea marelor puteri faţă de acţiunea revizionistă care, prin îndrăzneţele ei, ameninţă să turbure pacea în această’■ parte a Europei. Este de la sine înţeles că orice încercare de atingere a tratatului de la Trianon, se va lovi de rezistenţa aşa de hotărâtă a celor interesaţi la păstrarea neştirbită a tratatului de pace, încât nici un mijloc, oricât, de drastic, nu va fi socotit de prisos ca să readucă la realitate Ungaria care decâtva timp îşi permite toate îndrăzneţele, tru acţiunea, surdă la început contra tratatului de la Trianon. In adevăr fapt este că primul ministru Bethlen a voit să lege declaraţiunile sale provocatoare cu privire la tratate de ultimele vizite pe cari le-a primit la Budapesta și de rezultatul nouilor alegeri generale din Anglia. Fără îndoială încă că d. Zalenki aliatul nostru polonez, care s’a pronunțat hotărât pentru politica de apărare a tratatelor, nu putea încuraja sub nici o formă acţiunea revizionistă a Ungariei. In ceia ce priveşte pe d. Grandi trebue să facem în schimb toate rezervele, mai ales după limbajul pe care la ţinut la Sofia subsecretarul de stat italian Balbo în ajunul vizitei pe care trebuia s’o facă României aviatorii italieni. Se pare, în asemenea condiţiuni, că oficialitatea italiană îşi face din încurajările acestea vinovate ale foştilor inamici un mijloc şi o armă în politica internaţională. După cele petrecute la Sofia nu mai rămâne decât ca d. Ralbo să facă şi mâine la Bucureşti un discurs revizionist. Gât, despre rezultatul alegerilor din Anglia, deşi ele au dat un guvern laburist, el nu este în măsură ca să impună Franţei, care ţine azi capul politicei continentale, şi nici numeroşilor ei aliaţi, o politică de revizuire a tratatelor. De altfel sunttem siguri că guvernul Mac Donald nu intenţionează o asemenea normică fiind că va şti fără îndoială şi ca data aceasta ca şi rândul trecut să se identifice cu interesele etudeze. De aceia dacă Ungaria vede în aceste fapte prilejul intensificărei unei acţiuni revizioniste, va avea încă o decepţie. De altfel acţiunea diplomatică recentă a Micei înţelegeri nădăjduim că va lămuri definitiv de data aceasta situaţiunea pe care a creiat-o provocatoarea cuvântare a contelui Bethlen. ♦ Către seară, periferia Capitalei, şi unele străzi centrale, sunt înecate cu fum şi miros de fripturi. Numeroasele bodegi, improvizate în plin aer, pe cele mai mici porţiuni de teren de care dispune negustorul restaurator, ispitesc dorinţa oricui pentru un grătar bun şi o baterie la ghiaţa. Sunt astfel de grădini pentru toată erarhia societăţei umane. Sunt pentru muncitorii cu palmele, pentru lefegii cu resurse modeste şi pentru cei cu automobile la scară. Singurul punct de asemănare între ele este specula, neruşinata speculă ce se practică pe faţă, în lipsa unui control serios din partea organelor indicate. Să luămspre pildă grădinile cu vaci vechi, în care exploatatorul nu a învestit de cât bani pentru cele câteva răsaduri de flori înfipte în jgheaburi și pentru vopsitul cu verde al gardurilor de străbună existentă. Primul semnal al speculei ţi-l oferă lista prezentată de un chelner care te priveşte chiorâş, măsurându-ţi cu ochii posibilităţile pungei-Alegerea mâncărilor este o indicaţiune sigură, a situaţiunei pe care o are clientul, încep recomandările cari complectează tăcerea listei. Căci, dacă lista înregistrează preţul unei salate de castraveţi la 50 lei (acum în plina vară), şi dacă puiul fript este prezentat la preţul de doi sutari bucata, chelnerul are grije să-ţi atragă atenţiunea, privindu-te în ochi că ar trebui să adaogi la preţul din listă suma corespunzătoare undelemnului, a oţetului, garnitura, etc. Acest lucru se întâmplă cu toate mâncărurile înşirate pe listă. Unele sunt preţurile publicate, altele cele reale. Dacă, ceri însă insistent să te servească aşa cum arată lista, chelnerul îţi aduce trei felii de castravete şi un pui abia eşit din găoace. Iată de ce la una dintre cele mai frecventate grădini de vară, o masă compusă din : o salată, o friptură de vacă cu salată orientală, brânză albă, cafea, opt căpşuni şi o baterie de vin a costat 550 lei, afară de bacşişul chelnerului care pretinde minimum 10 la sută asupra totalului de consumaţie. Aceiaşi speculă se practică şi la grădinile periferice, bineînţeles şi proporţional cu calitatea mâncărilor şi starea clienţilor. Aci, însă din lipsa unui control, după ce consumatorul plăteşte, riscă că să se şi îmbolnăvească. De aceea asupra tuturor acestor localuri de speculă, ar trebui să se exercite cel mai serios control atâ pentru îhfrânarea speculei cât şi pentru funcţionarea lor în cele mai igienice condiţiuni. ---------------•©.—.........— , In actualitate Grădinile de vară arti 11 iunie 1939 După alegeri Femeile din nou! PARLAMENT ENGLEZ căilor ferate. Acest miliard era sortit să rămână în ţară, contribuind la înviorarea pieţei. Iată însăca, în mod oficial ministerul de finanţe aduce la cunoştinţa căilor ferate că nu mai poate plăti miliardul, iar acestea fac cunoscut creditorilor că au amânat sine die, plata datoriilor! Cauza hotărâre! ministerului de finanţe este lesne de ghicit. dar măsurile de îndreptare nu le vedem. In schimb pretutindeni risipă, bani aruncaţi fără folos pentru sămânţa care nu încolţeşte, risipă bugetară şi necinste. Guvernul colonial continuă însă a avea cea mai mare încredere în el şi nici o încredere în ţară. De aceia face mereu apel la stăinătate, fie pentru investiri de capitaluri în condiţii de robire, fie . --------- — — v. ... pentru acordare de împrumuturi. Pr,cte districte electorale influenta Astfel la ruina economică Roma-fier a fost decisivă. De asemenea, una adaogă ruina demnităţii şiun număr important de femei şi au pus candidatura, iar prezicerile acelora cari au spus că nu vor avea popularitate, nu s’a adeverit de loc. S’au alest 13 femei deputaţi, de astă dată, cu trei mai multe decât în parlamentul anterior. Numărul lor, nenorocos cum i se zice — poate că e nenorocos sexului opus. Din partea socialiștilor (partidul laburist), au fost alese patru cari nu fusese alese până acum. Conservatorii au pierdut pe d-na Hilton care nu a candidat, dar celelalte deputate din trecut s’au ales câte şi trele. Liberalii au pierdut pe d-na Runciman care a căzut la alegeri — în schimb, s’a ales d-ra Megan Lloyd George. Celelalte candidate de vază ale liberalilor înfrânte la alegeri cu mici majorităţi au fost: d-na Wintringan, care în departamentul Louth a căzut numai cu câteva voturi, și d-na Masterman care a dus o luptă electorală din cele mai aprige din districtul Salisbury. Câteva candidate laburiste n’au lipsit mult să se aleagă, fiind înfrânte cu mici majorităţi de voturi. Cine sunt alesele MISS MARY HAMILTON LADY CYNTHIA MOSLEY J. R. Montague Smith, cunoscutul critic al desbaterilor parlamentare publică într’un mare cotidian englez , următorul articol: „Femeile au jucat un rol însemnat in actualele alegeri generale, deoarece au votat pentru prima oară câteva milioane din ele şi în Dăm mai jos interesantele schiţe biografice ale deputaţilor femei, noui şi vechi din actualul parlament. Lady "Astor (conserv.) prima femeie deputat din parlamentul englez. A mai fost aleasă şi în 1924 cu o majoritate de 5080 voturi, dar nu a luat parte la activitatea camerii comunelor. Majoritatea cu care a fost aleasă în alegerile actuale este abia de 211 voturi. Ducesa de Atholl, (conserv.) este secretarul parlamentar al consiliului de educaţie şi singura femee, conservatoare care a avut călitatea de ministru. A fost aleasă încă din 1923. Ia cuvântul foarte rar la Cameră însă este o administratoare capabilă. Lady Iveagh (conerv.) ca şi celelalte două doamne menţionate mai sus au reuşit să se aleagă în districte electorale subt şefia soţilor lor mai înainte ca acestora să li se fi acordat titluri de nobleţă. A fost cea mai bună oratoare din parlamentul trecut, dar a vorbit foarte rar. D-ra Margaret Bondfield, (liber.) a fost secretară parlamentară a ministrerului Muncii în timpul guvernului socialist din 1924, înfrântă la alegerile generale din acel an în districtul Northampton, a fost aleasă în Wallensed la alegerile parţiale din 1925. D-ra Lusan Lawrence (Labur) s-a ales pentru prima oară în 1920. A fost cea mai abilă socialistă din parlamentul trecut, cunoştinţele ei amănunţite şi statistice, fiind inviuate de mulţi bărbaţi. Născută la 1871 şi a făcut educația la liceul Newnhom din Cambridge. »ira "* Wilkinson, (labour.) e deputata încădin 1294. Mai înnainte de aceasta a fosti directoarea unei școli primare, apoi organizatoare a Trade Uniunilor și membra a consiliului comunal din Mancnester. E o femee vioaie, cu Părul roş, supranumită „Miss Derby»- E şi scriitoare, primul ei roman fiind publicat de curând. , Jenny Lee (labur.) cea mai tânăra deputată, având numai 24 de ani, când printr’o victorie senzaţională s’a ales ca deputat cu tateva luni înaintea dizolvării parlamentului. vorbeşte bine, dar succesul avut până acum o face să se creadă. Noile^^arlamentare D-ra E. Picton-Tuberill (labour.) fiică a unei vechi familii conservatoare, s-a atașat de demult unei opere socale printre muncitorii din portul Barry. A fost una dintre sufragetele militante de pe vremuri, apoi, după ce a făcut o călătorie lungă prin India s-a înscris în 1918 în partidul laburist. D-ra dr. Etbi Benthan (labour.) este un doctor distins în medicină 9i a fost numită de guvernul trecut în Consiliul de ad-tie al azilelor metropolei, deși este cunoscută de multă vreme ca făcând parte din partidul socialist. D-ra dr. Marion Phillips (labur.) diplomată în ştiinţe a universităţii din Londra şi şef organizator al partidului socialist (laburist). Este o economistă de frunte. In calitatea ei de şef organizator, i-a fost dată însărcinarea de-a face selecţiunea între femeile candidate pentru partidul ei. Lady Cynthia Mosley a doua fiică a lordului Curzon şi celui mai aristocrat membru al partidului socialist. E in vârstă de 31 de ani şi măritată cu Sir Oswald Mosley de 9 ani. Atât dânsa cât şi soţiul ei au fost aleşi cu bune majorităţi. D-na Mary Hamilton (laburistă), ziaristă şi autoare. A scris mai multe nuvele şi o biografie a d-lui Ramsay MacDonald. E fiica unui profesor de logică de la universitatea din Glasgow — ea însăşi făcându-şi educaţia la universitatea din Cambridge. E o oratoare din cele mai isteţe şi femee învăţată. In sfârşit dăm şi sensaţia cea mare a noilor alegeri. D-ra Megan Lloyd George (liberală), fiica şefului partidului liberal. E numai de 27 ani, dar moşteneşte toată isteţimea oratorică a tatălui ei. E micuţă de statură, dar o persoană foarte „convingătoare“. A avut ocazie să facă cunoştinţă de aproape încă din cea mai fragedă vârstă cu cele mai mari periodalităţi din lume, iar la conferinţa păcii din Paris, era atât de vioaie, încât hotelul Majestic, unde găzduia comisia engleză, căpătase numele de Megantic. . . MISS EDICTON MISS MEGAN LLOYD GEORGE