Viitorul, august 1929 (Anul 21, nr. 6439-6465)

1929-08-01 / nr. 6439

3 LEI EX. in TARA 6 LEI EX. în STRĂINĂTATE Şase luni — — 350 - Trei luni----- 200 , In străinătate Un an — — 1400 lei BUCURESTI STRADA EDGAR QUINET No. 2 || STRADA R. POINCARE No. 17 ABONAMENTE REDACTA —| ADMINISTRAŢIA ANUNCIURI COMERCIALE3 LEI EX. in TARA 6 LEI EX. II STRĂINĂTATE IN TARA Un an — — 700 lei Şase luni — — 100 , Trei luni — — 400 rTelefoanele: Dheftiţia 351/23, Redacţia şi Administraţia 349/23 şi 303/11 Manuscrisele nepublicate se distruc Se primesc direct la Administraţia ziarului, Strada II Poincare 17 şi la toate Agenţiile de Publicitate Trei bugete într’un an (tete mai elementare cunoştin-» te de finanţe publice obligă pe un ministru de finanţe să alcătuiască un buget al Statului pentru un an financiar. Constituţia noastră şi legea contabilităţii generale a Statului nu îngădue ministrului de finanţe să facă mai multe bugete în cursul unui an, şi în nici un caz nu-i îngădue să alcătuiască sau să schimbe bugetu, altfel,de cum spun principle constitutional© şi noimei® legii contabilităţii. Votarea bugetului este un a,ft de autorizare a guvernului să încaseze veniturile decurgând din legile în vigoare şi să efectueze cheltuelile prevăzute în buget. De aceea, la începutul anului financiar, guvernul propune spre votare impozite noi pentru echilibrarea bugetului, în cazul când cele existente nu sunt suficienta. De asemenea, când se crează servicii noi, care antrenează cheltueli noi, trebuiesc create prin legi noi venituri, întrucât cele existente au fost angajate în echilibrarea bugetului. Guvernul nici nu poate încasa dări mai multe, decât cele pentru care a fost autorizat la alcatuirea bugetului, nici nu poate cheltui mult decât a fost autorizat. Acesta este principiul, din care îşi trag origina democraţiile moderne. D. Popovici, actualul ministru al finanţelor, ignorând aceste principii, îşi începuea că poate face multă vreme experienţă po ocoteala ţârii, făcând bugete de cârpeală, pe care le schimbă de ani pe mâine. A făcut unul la începutul anului 1929. Cheltuind mereu şi văzând că nu se ajung veniturile, pe care le-a autorizat Parlamentul să le încaseze, a mai aruncat biruri noi asupra populaţiei, şiastfel ne-am pomenit cu ant buget, cu noi prevederi la venituri, un buget, pe care nu l-a votat însă Adunarea Deputaţilor cum spune Constituţia română. Prnit pe această cale, şi văzând golul crescând, pe care cheltuelidezordonate ale guvernului îl lasă în buget, droaia de impozite a incepute sa curgă, şi am ajuns alt fel la al treilea buget, cu alte prevederi la venituri, dar oare iarăşi n’au fost autorizate de Adunarea Deputaţilor, cum spune Constituţia noastră. Să te întrebi cu ce drept d. Ministru al Finanţelor aruncă noi biruri apăsătoare asupra contribuabilului? Afară de replica drastică a unei populaţii trezite, e greu să discuţi cu d. Popovici asemenea chestiuni. Cu o naivitate adorabilă, D-sa va răspunde acuzând pe fostul Ministru al Finanţelor că n’a fost destul de priceput ca d-sa să arunce noi biruri, de îndată ce a observat un trmus de încasări. In aceiste coadiții, ce uşor e să fi Ministru de Finanţe. N’ajung veniturile ce erau aprobat de Adunarea Deputaţilor, n’ai decât să mai votezi câteva biruri noi, în cursul anului financiar, şi echilibrarea e întotdeauna asigurată! Nu-şi dă seama un ministru democrat, ca d. Popovici, că păcatele unui buget desechilibrat, printr’o nepricepută alcătuire a lui, trebuie să le poarte Ministrul de Finanțe? Dacă nu le poate suscita, cade înainte de expirarea bugetului. Echilibrarea unui astfel de buget se face cu mijloace extraordinare, nu cu biruri nou. Din acest punct de vedere, trebuie să se aducă laude fostului Ministru al Finanţelor, d-lui Viaţilă Brătianu, care, în loc să ceară noui impozite în cursul anului 1928, a recurs la mijloacele de acoperire potrivite pentru un buget care avea să fie deficitar: neîntrebuinţarea unor credite votate, utilizarea unor resurse provenite din Convenţia cu Germania, afectarea unei părţi din împrumutul de stabilizare. D-l Papovici prime biruri noui! Singura garanţie a libertăţilor şi drepturilor cetăţeneşti este res- setul Constituţiei şi al legilor când acestea sunt călcate în picioare şi când prin această călcări se ating mai ales interese materiale, rezistenţa activă a populaţiei asigură dezvoltarea neîntreruptă a vieţii ei economice. Pentru a nu se ajunge la această cale sau inacţiunea unui Parlament, care îşi uită îndatoririle lui, trebue să fie înlocuită cu acţiunea conştientă şi priest ită a ministrului gospodăriei Statului, sau ignoranţa Ministrului Finanţelor trebuie să-i atragă votul de blam din partea unui Parlament conştient. Şi aceasta, cât mai e vreme. Prof. I. N. ANGELESCU I A NOTE Ciuperca misterioasă Moda nu se aplică numai la haine şi la pălării■ Există o contagiue de opinii şi-o alternanţă de păreri ce-o întâlnim şi în alte domenii ale vieţii sociale, cam de pildă în medicina curentă. Sunt epoci cari se entusiasmează de-un tratament, altele îl condamnă pentru a recurge la un leac universal. Şi în aceste alternanţe de suggestii colective, nu de multe ori naivitatea ia forme impresionante. Era un timp când doctorul Matei inventase pilula „anticanceroasă'' Se punea o picătură într’un butoi. Din butoi se lua un pahar, dimineaţa ori seara, şi bolnavul se vindeca. Era tratamentul omeopatic. Au venit, apoi, metodele lui Coué: Gândeşte-te că n’ai nimic, şi tuberculoza fuge din trup“ Lumea a crezut şi s’a vindecat. In definitiv cea ce interesează nu este metoda, ci rezultatul la care ajungi, şi dacă se pot produce vindecări absurde ştiinţificeşte, nu putem să le negăm, căci numai medicul lui Moliére, nu permitea bolnavului să se vindece fără avizul Facultăţei! In direcţia acestor credinţe vindecătoare, notăm, şi o modă medicală care tinde să ia proporţii. E ciuperca misterioasă, adusă din India, şi care vindecă toate boalele şi încă altele pe deasupra ! Bolnavii şi sănătoşii beau apa ce fai spălat ciuperca vindecătoare, şi se simţi întineriţi, vioi şi plini de încredere în puterea ciupercilor misterioase. Insă cea ce suntem în drept a cere de la autorităţile noastre sanitare şi de la cercurile noastre medicale, este ca să auzim cuvântul lor autorizat şi precis asupra valoarei terapeutice a acestei ciuperce. Am, dori să cetim în articole figuros ştiinţifice, atât studierea in sine din punct de vedere biologic a ciupercei, cât şi efectele terapeutice ce le-ar putea avea. Pe di-Doamna X, nu se pot creia tratamente generalizate cum este cazul cu ciuperca vindecătoare ce trece din casă în casă cu autoritatea şi cu prestigiul imens al superstiţiei, al legendei şi al misteriosului... "PETRONIUS Conflictul din Asia Doi diplomaţi DA STANGA : D-l Kaao-Lou, ministrul Chinei la Paris. LA DREAPTA : D-l Dovgaleski, ambasadorul Sovietelor în Franţa. Cu aceşti diplomaţi a tratat de curând d-l Briand, mediaţiunea Franţei pentru rezolvarea paşnică a conflictului dintre Rusia şi China, mediațiune care după cum se știe, a fost refuzată de Rusia. ZI CU ZI D ! Petre Andriei,, unul dintre murii sociologi ai partidului naţonal-ţărănist şi principalul auxiliar al marelui român Stere, vorbind la Cameră în calitate de raportor al legii pentru reorganizarea ministerelor, a afirmat că reducerea funcţionarilor nu va creia nedreptăţi, iar la sfârşitl cuvântării domnul raportor a enunţat axiomatic formula că personalitatea se ridică deasupra legilor după cum personalitatea d-lui Maniu este foarte puternică în acest proiect de lege. Din sociolog sadea, d. Petre Andrei s’a transformat într’un cântăreţ astmatic al vorbăriei demegogice. Unde se află ideia de justiţie atunci când guvernul face tria __________,____________ _ l.ui funcţionarilor pe simple rahuite şi pe ce spune vecina noastră tipuni de partid ? In ce priveşte personalitatea dlui Maniu suntem de perfect acord : este înglobată pe deaîatrigul în acest monumental proiect de lege. Parlamentul s’a închis. E singura economie reală pe care a făcut-o guvernul economiilor.. pe hârtie și-a risipei efective! . --------------------------------- * SITUAȚIA CONTRIBUABILULUI ROMAN CONTRIBUABILUL ROHAN: Dac’or mai sta ăștia la putere, hotărâtor să’mi ia și sufletul. O operă nefastă Seziunea Parlamentului d-lui Vaida s’a Închis. Demisionar!!in alb au dat tot ceea ce puteau da : o laşă ascultare faţă de guvern, o cinică îndrăzneală faţă de opoziţie. Au rămas astfel în familie, — familia majoritară compusă aproape în totalitatea ei din rude apropiate ale actualilor miniştri. Rezultatele „muncii“ acestui parlament de operetă, s-au văzut: legi votate la minut, nestudiate, dăunătoare desvoltării ţării; legi izvorâte din interese meschine, personale şi de partid; legi anti-constituţionale şi chiar imorale, reforma administrativă şi legea tripourilor rămânând pilde edificatoare in aceste ultime două categorii. Guvernul şi Parlamentul de care se serveşte, fără nici un scrupul, ca de o unealtă oarbă, a compromis astfel intr’o singură seziune, nu numai pretinsul regim „democrat“, dar chiar viaţa parlamentară. In conflict cu opinia publică, din cauza impozitelor insuportabile ce le-a pus şi din cauza jafului ca-l face pretutindeni, — in conflict cu întreaga opoziţie de ordine ce a plecat din Parlament pentru a nu-şi asuma răspunderea unei astfel de „opere“, — în conflict cu Constituţia şi multe din legile ţării, pe cari se calcă fără nici un scrupul cum însuşi Consiliul Legislativ a arătat în nenumărate rânduri, — actualul regim a făcut o operă nefastă. Ea nu poate să dureze. A fost impusă prin silnicie acestei ţări şi va cădea odată cu oamenii cari au impus-o. Pentru a putea însă evita multe din rezultatele nefaste ale alcătuirilor acestor iresponsabili, e nevoie ca guvernul actual să fie cât mai curând răsturnat. In acest scop întreaga ţară va fi mobilizată. România nu trebue să rămână in robie streină, peotru ca aşa voifşîe regimul Maniu. Ea mi trebue să fie desmembrată pentrucă aşa a voit d. Stere. In sfârşit risipa şi jaful de astăzi nu trebue să apese asupra generaţiilor viitoare in grelele Împrumuturi şi spolietoarele concesionări ce le face guvernul. Acei cari au desrobit ţara In războiul cel mare, vor şti să o desrobească şi astăzi. Guvernul Maniu va fi răsturnat iar odată cu el, vor fi spulberate toate legile nefaste ce îs-a făcut, şi aceasta în mai puţine minute câte au întrebuinţat majorităţile servile ale d-lui Vaida pentru a le vota cu toptanul. , . Jrl Politica Externă — Spre federalizarea Europei — Cu ocazia ratificărei de către statea sau rutina spiritelor senatul francez a acordurilor in sau pur şi simplu mediocre,tervenite cu privire la plata datoriilor între aliaţi, d■ Aristide Briand a pronunţat una din acele cuvântări mari ale sale, menite să marcheze un moment culminant, din istoria omenirii moderne. Succesul iniţiativei pactului, ce poartă numele Briand-Kellogg, a încurajat pe marele om de stat francez să ia o iniţiativă şi mai îndrăsneaţă: acea a federalizării economice a statelor europene. Ideia, lansată săptămânile trecute, a fost reluată de d-sa, în cuvântarea din Senat, şi a produs aci o emoţie profundă, căpătând adeziunea Senatului francez, manifestată prin entuziasmul ovaţiilor cari au subliniat ultimele cuvinte ale acestui discurs. Că desvoltarea istorică a statelor moderne merge, fără greş, către unificarea şi fraternizarea naţiunilor, este o convingere puternică a tuturor celor cari reflectează mai îndelung asupra sensului istoriei moderne, a tuturor acelor care o cercetează mai serios, mai de aproape, şi cu spiritul liber de prejudecăţi de rasă ca şi de rutina ideilor perimate ale trecutului. In această convingere, spiritele realiste şi libere, cari au studiat istoria, s’au întâlnit cu aspiraţiile idealiştilor, cari prin idealismul intuiţiilor lor au ajuns la aceleaşi concluzii ca şi realiştii. De obicei realismul şi idealismul sunt două aptitudini sufleteşti cari se exclud. Ele nu pot încăpea în una şi aceiaşi personalitate umanei. Când însă reuşesc să se întâlnească în acelaş sprit, isbutesc să facă din acesta un om providenţial, un realizator de valoare epocală. Cel mai reuşit exemplar, în acest gen, a fost, pentru vremile moderne, Napoleon, precum, in antichitate, a fost Cesar. Aristide Briand, oricum ar fi, de altfel, însuşirile ce-l diferenţiază de aceşti doi uriaşi ai istoriei universale, are ceva comun cu ei: idealismul realist şi realizator, îndrăzneala de a încerca realizarea idealului celui mai inaccesibil, sau considerat astfel de modestia, laşi Când Aristide Briand a luat asupră-şi să lanseze o astfel de idee, în lume, dela înălţimea situaţiei ce ocupa în statul francez, n’a făcut’o cu uşurinţă, şi nu fără a fi examinat serios, în prealabil, situaţia morală şi socială a lumii europene şi conjonctura prezentă a politicei mondiale. El nu se risca să ia această iniţativă de căi după ce şi-a dat secima, că, oricare ar fi rezistenţele rutinei şi îngustimei de suflet, forţa curentului universalist este de natură să le învingă, şi, avănd acest vânt în pânzele planului său, el poate lansa corabia acestor idei cu siguranţa că va ajunge la ţelul vizat. Aristide Briand ar avea prea mult de perdut, pentru ca să rişte, a se pierde într’o astfel de iniţiativă. * Iiniţiativa lui Aristide Briand este de altfel un simptom foarte caracteristic al spiritului francez, în special, şi al mentalităţii latine, în genere. Spiritul latin a fost universalist dintru începuturile lui. Roma a devenit aşa de firesc şi aşa de fatal din Orbs,Orbs. Destinul şi rezultatul istoriei poporului dela Roma a fost să unifice totalitatea popoarelor din anticitate. Acest instinct fundamental al lumei latine s-a păstrat întreg în instituţia papismului, de-a lungul evului mediu, anarhic. Papii, următori ai acestui instinct, au creat instituţia imperiului roman ger-manic, punând coroana imperială pe capul lui Carol Magnus în 800 Ideia universalistă a obsedat pe francezi, aceşti moştenitori autentici ai mentalităţii clasice grecolatine. Enric IV şi marele său ministru Sully, concepănd planul Republicei creştine voiau să pună această idee pe cale de realizare, şi ea ar fi reuşit poate, fără lovitura lui Ravaillac. Ludovic XIV nu era străin de această idee, când căuta să stabilească, în Europa, preponderant Franţei. Cel mai obsedat însă de ideia universalistă fu Napoleon I. Această idee fu cauza şi a ascensiunii şi a prăbuşirii lui. Greşeala lui Napoleon fu o de metodă. El crezu că se poate reedita, în lumea creştină, operaţia de cuceriri violente, care reuşise Romanilor, în epoca de barbarie a lumii păgâne. Aceasta era un anachronism, care nu putea şi nu trebuia să reuşească. Aristide Briand, luând azi, iniţiativa federalizării pacifice a Europei, nu face decât să reia tentativa lui Sully şi Enric al IV-lea şi a lui Napoleon întrebuinţând o metodă potrivită spiritului creştin al civilizaţiei noastre, întrucât Socialismul din care s’a hrănit idealismul său, conţine in el tot sâmburele de fraternitate şi de universalism al creştinismului primitiv. Papismul universalist, Enric al IV-lea şi Napoleon, ori cât ar părea aceasta de surprinzător şi bizar, îşi văd politica, lor reluată şi pusă pe temei de realizare de către socialistul Aristide Briand. O dovadă mai mult că extremele se ating, sau că lucrurile cele mai contrarii sunt în fond, identice. * Sunt desigur multe raţiuni şi argumente, cari se pot opune federalizării economice a Statelor europene-Intre altele ar fi inegala desvoltare economică a acestora, care ar putea face din unele state, mai înaintate exploatatorii statelor mai puţin înaintate ţ1). Dacă la acest neajuns se găseşte remediu, iniţiativa lui Aristide Briand are calea deschisă către succesul cel mai complect. Semnatarul a-cestor rânduri este cel mai fericit de acest succes, pe care l’a prevestit de mult şi la justificat într’un lung studiu de curând apărut: La nouvelle cité de Dieu. S’ar putea extrage din acest studiu, o complectă şi documentată expunere de motive a unei legi internaţionale pentru federalizarea economică a statelor europene. HI,, *j, « , D. DRAGHICESCU (*) In sesiunea din Septembrie 1928 a Societăţii Naţiunilor, autorul acestor rânduri a arătat care ar fi remediul ce se poate aduce la acest neajur.» m ■ ii ............ Ori de câte ori ei se iveşte in redacţie minunata revistă „Ramuri“ din Craiova, avem impresia apariţiei unui mesager luminos care se aşează cuminte pe masa de lucru, gata să spună: — Citeşte-mă! Şi „Ramurile“ cu pagini tipărite în splendide slove cu tăeturi româneşti, împodobite cu admirabile tablouri şi vignete, cuprind întotdeauna articole de primă calitate literară. Cetirea lor este într’adevăr, o regalare intelectuală. După cum oraşul Craiova nu poate fi pomenit fără de „Ramuri“, nici „Ramurile“ făr’de te. Const. Şaban- Făgeţel, omuleţul entusiast şi perseverent, care de un sfert de veac duce în principala urbe a Olteniei, un război crâncen, muncind ca un Sisif, luptând cu indiferenţa, cu calomnia şi invidia, luptând cu Băncile, luptând cu toată lumea, nu numai pentru a menţine, ci şi pentru a perfecţiona aşezământul de cultură naţională în care şi-a plasat cu dărnicia unui rajah întregul său capital mintal şi sufletesc. Numărul sărbătoresc al „Ramurilor“, acel volum de lux, care cuprinde pagini aniversare semnate de către fruntaşii gândirii şi ai cuvântului românesc, tipărite în uimitoare condiţiuni tehnice, întreaga colecţie a revistei şi acea cochetă zidire craioveană pe frontispiciul căreia se citesc tot slovele Ramuri vor mărturisi întotdeauna despre opera d-lui Şaban Făgeţel şi a colaboratorilor ce a ştiut să şi-i aleagă şi să-i însufleţească în această anevoioasă lucrare culturală. Câte reviste literare n’au apărut în aceşti 25 de ani, câte foi n’au răsărit de-atunci pe orizontul vieţii noastre literare pentru a se aşeza după scurte intervale în rândul publicaţiilor defuncte ! „Ramurile“ d-lui Făgeţel, vrăjmăşite adeseori de furtunile ignoranţei, bătute de pietrele răutăţii, sfâşiate de lipsurile resurselor băneşti, au rezistat şi au înflorit numai graţie credinţei, energiei şi jertfelor acestui românaş plin de agerime care a stat mereu pe poziţia de onoare a luptei. Acei muncitori ai creerului cari cunosc amărăciunile vieţii de scriitor, privesc desigur, „Ramurile“ d-lui Făgeţel nu numai cu fugitiva admiraţie a profesionistului, ci şi cu credinţa într’o înţelegere, într’o răsplătire mai dreaptă, mai onestă, a acestor ostenitori. In oraşul unde a trăit şi a murit acel amic discret şi delicat al tinereţii noastre, care a fost Traian Demetrescu, în cetatea în care sălăşluesc mulţi aristocraţi ai banului, şi ai samsarlîcurilor, ghiftuiţi cum sânt crotalii, înfumuraţi ca regii, proşti ca berbecii, sau nebuni chinuiţi de manii bizare, acel temperament de oţel care este d. Const. Şaban-Făgeţel a durat un palat al cărţii, a dat fiinţă unui aşezământ care cinsteşte geniul românesc. Şi dacă contimporanii trec tot mai lîncezi prin faţa acestui palat al luminii, cum au trecut şi cei de altă dată, noi mai credem însă că o viitorime se va aduna cândva sub aceste „Ramuri“ ca la o academie în care se va preda un cult al românismului. Acest sanctuar al slovei şi al teinicei româneşti care va imortaliza numele lui Const. Şaban-Făgeţel va mărturisi desigur, pelerinilor cari se vor abate pe-aici şi despre omul cu corp debil şi faţă tragică, cu frunte care exprimă îndârjirea, va aminti pe ctitorul cu viaţa înflăcărată după frumos, care cu sângele rece al îndrăznelii şi al tenacităţii a realizat şi a menţinut acest important aşezământ cultural. In actualitate REVISTA „RAMURI“ 301 1 August 1929 — Sav — ECOURI 2 400 cercetaşi francezi au plecat din Paris spre Dunkerque, pentru a lua parte la manifestaţia d'O la Birkenhead, aproape de Liverpol. Vor lua parte 50.000 cercetaşi, purtând aceeaşi uniformă şi aparţinând la 42 ţări. Vor participa Principele moştenitor al Angliei şi mareşalul francez Lyautey. (Continuare în pag. 2-a) iteajage a credif'jlyi agricol nwvniiuwiiMii» mm mmmh Bss&ssmsm CE DEVIN SOCIETĂȚILE Ciulilie CREDIT FOUCU8 HM Proectul de lege al creditului agricol, depus pe biroul Camerii, de actualul guvern, prevede realizarea acestei surse de ajutorare a agriculturei, prin mijlocirea a trei feluri de organisaţiuni : 1) Prin mijlocirea actualelor Societăţi de Credit funciar rural, dintre care numai una funcţionează în localitate, aşa zisul „Credit funciar rural“. 2) Prin mijlocirea unor Societăţi de credit agricol, pe care le crează actualul legiuitor ; 3) Prin mijlocirea actualelor instituţiuni bancare particulare. De fapt, legiuitorul actual s’a găsit în faţa următoarei situaţiuni: nu putea nega şi desfiinţa actualul Credit funciar rural care, de la 1873, a fost principalul sprijin al agriculturei, în ţară. Trebuind deci să ţină seama de această unică şi importantă instituţiune de credit românesc, actualul guvern se preocupă de ea, nu din dorinţa de a-i desvolta mijloacele de activitate şi de sprijinire a agriculturei, ci cu intenţiunea de a-i reduce mijloacele cu care legile ţării învestiseră această viguroasă instituţiune, pentru intensificarea mijloacelor tehnice şi bancare necesare agriculturei. Patimă Politică Faptul deci, că actualul guvern consacră, în proectul său de credit agricol, o largă parte din expunerea de motive şi o treime din numărul articolelor proiectului de lege (art. 137), — constitue şi o abilitate, dar şi un mijloc pentru a da curs acelei patimi inexplicabile, de prigonire şi de ură, împotriva tuturor instituţiunilor născute în vremuri grele, din curată şi cinstită iniţiativă românească, pentru ca apoi să constitue aproape unica pârghie de sprijin a agricultorului român. Această fobie a guvernului, contra instituțiunilor sănătoase şi atât de utile ţării, se explică numai prin patima politică ce nutrește împotriva a tot ceia ce a creat partidul liberal, — fără a mai avea discernământul intereselor nationale și generale ale tării. Culpabilitatea de minor delicvent a actualului guvern, este mărturisită și cu acest prilej, căci, chiar în expunerea de motive a proiectului de lege, autorii proiectului, caută să scuze, să găsească o explicaţiune, dece restrânge sfera de activitate a Creditului funciar rural, mascând-o după pretextul de a lăsa acestei instituţiuni, numai operaţiunile pure de credit fără a o mai încărca şi cu alte feluri de operaţiuni technice etc. Lupta contra creditului funciar rural In adevăr, atât în expunerea de motive ,cât şi în art. 7 al proiectului de credit agricol, actualul guvern recunoaşte că a ridicat Creditului funciar rural — instituţie prigonită ca liberală — dreptul : 1) De a finanţa şi efectua lucrările technice în legătură cu exploatarea solului şi industrializarea produselor lui, cum ar fi lucrări de îndiguiri, etc. 2) De a înfiinţa intrepozite şi magazine generale pentru produsele solului şi derivatelor industriale, precum şi efectuarea operaţiunilor prevăzute de legea din 28 iunie 1881 asupra magazinelor generale ; 3) De a efectua operaţiuni de asigurare pentru agricultori ; 4) Reescontarea la Banca Naţională a portofoliului Creditului funciar rural, chiar cu o singură semnătură afară de a lui. In felul acesta, Creditul funciar rural este trunchiat, desbrăcat de o serie întreagă de operaţiuni, atât de importante pentru desvoltarea economiei agricole şi cari aduseseră reale servicii acestei economii, până în prezent. Cum însă, actualul guvern nu putea desfiinţa, în întregimea lui, instituţiunea Creditului funciar rural, deşi ar fi făcut-o cu inconştienţă şi bucurie — s’a resemnat la amputarea lui de tot ceiace îi putea lua, lăsându-i strictul necesar pentru a nu-şi angaja răspunderea gravă a desfiinţării celei mai viguroase instituţiuni româneşti de credit rural. Intenţiunea culpabilă şi vicleană şi în această privinţă, a actualului guvern reiese şi din formula hipocrită ce întrebuinţează, pentru a justifica acest atac contra Creditului funciar rural: „Experienţa, — arată expunerea de motive. — ? dovedit de altfel, că toate celelalte operaţiuni care li se dăduseră în sarcina lor (adică a Soc. civile de credit funciar rural, dintre care numai una funcţionează) erau şi streine de câmpul lor de activitate şi peste puterile lor de finanţare. Astfel, am scutit societăţile civile de credit funciar rural de sarcina de a finanţa şi organiza lucrări technice...“ Cu aceste afirmaţiuni neîntemeiate şi îndrăzneţe, cu această formulă hipocrită, guvernul maschează lupta de nimicire a instituţiunilor naţionale de credit agricol. Cu ce înlocueşte guvernul instituţiunile naţionale de credit Că aceasta este intenţiunea guvernului, aceasta rezultă şi din economia celor 36 articole pe care proiectul de credit agricol le consacră Societăţilor civile de credit funciar rural, — prin care nu faci în mare parte, altceva decât să reproducă dispoziţiunile legii din 27 Iunie 1923 cu privire la organizarea aceloraşi Credite funciare rurale, după ce are, bineînţeles, grijă de a scuti aceste Credite de sarcinele operaţiunilor mai sus .