Viitorul, iunie 1930 (Anul 22, nr. 6692-6716)

1930-06-11 / nr. 6700

AfîuI al doua­ zeci $1 doilea No. 6700 6 PACINI 3 LEI es. in TARA 6 LEI EX. în STRRIVJÎATE a­bonamente IN TARA Un an 700 M 350 . ap . Ist »treinatate tV CD ,ase Inni rel tunlÍ — 14001« c>. 700 . — 400 . REDACŢIA»» administraţia BUCUREŞTI STRADA EDfiAR QUINET No. 2 în STRADA R. POINCARE N p. 17 Telefoaneto: Direcţia 351/23, Redacţia şi Administraţia 349/23 şi 303/11 anunciuri comerciale Se primesc direct la Administraţia ilarului, Strada R. Poincare 17 ,! la toate Agenţiile de Puritate Manuscrisele nepubllcst® se distrug.3 LEI 17. In fiu 6 LEI EX.HI SUMMUM ATITUDINEA PARTIDULUI NATIONAL-LIBERAL Partidul national-liberal ţi-a spus cuvântul limpede si hotărât în chestiunea schimbărei ordinei constituţionale. Intr’o asemenea gravă chestiune atitudinea unui partid politic de guvernământ serios, cu trecutul si cu conştiinţa răspunderilor de care în toate împrejurările a dat dova­dă partidul naţional-liberal, nu pu­tea fi determinată decât de grija intereselor superioare ale Statului, degajate de orice contingenţă de oportunism, de demagogie şi de tre­cătoare rătăcire. In chestiunea ordinei constituţio­nale statornicită de Marele Rege Ferdinand, ca şi în toate, chestiu­nile cari privesc desvoltarea nor­mală sî viitorul tării, partidul na­tional-liberal urmează şi astăzi, ca întotdeauna, calea dreaptă, cinstită si neşovăelnică impusă de apăra­rea marilor interese nationale. * Dealtfel, întreg trecutul partidu­lui national-liberal, înfăptuirile lui glorioase șî serviciile hotărâtoare pe care el le-a adus în ceasurile cele mai grele ale desvoltării isto­rice a neamului românesc, stau che­zășie că atitudinea de astăzi a ace­stui partid corespunde intereselor permanente ale Statului şi ale ţarii Fără a ne referi la rolul covâr­şitor pe care partidul naţional-li­beral l-a avut în opera de înche­gare şi de organizare a statului ro­mân, e destul să ne reamintim o­­pera pe care acest partid a reuşit să o înfăptuiască de la 1916 până astăzi, precum şi linia dreaptă şi sigură a activităţii lui în cursul ul­timului deceniu faţă de şovăelile, divagaţiile şi compromisurile ce­lorlalte grupări politice, pentru a înţelege toată valoarea morală, po­litică şi naţională a atitudinei pe care partidul naţional-liberal o afirmă astăzi într’o chestiune de gravitatea aceleia pe care guver­nul d-lui Maniu a deschis-o în viata de stat a României. In timp ce in chestiunea consti­tuţională partidul national-liberal a urmat atitudinea impusă de in­teresele permanente ale tării şi de voinţa Regelui Ferdinand, toate ce­lelalte partide au făcut din această vitală chestiune un obiect de spe­­culaţiune şi de şantaj pentru mes­chine interese şi calcule de partid. Care dintre grupările politice irau trecut prin toate atitudinile, prin toate renegările şi prin toate echivocurile într’o chestiune de în­semnătatea aceleia care interesa ordinea constituţională îî însăşi si­guranţa vieţei noastre de stat or­ganizat ? În aceasta privinţă politica de e­­chivoc a partidului nationaî-ţără­­nist rămâne fără îndoială, cel mai trist şi mai ruşinos exemplu pe care istoria politică a vreunui stat l-a putut înregistra. * Iată de ce singur partidul natio­nal-liberal îşi poate spune cu hotă­râre şi autoritate cuvântul fată de lovitura de stat cu care guvernul prezidat de d. Maniu a crezut că trebue să-şi închee politica de ie­­zuitism şi de echivoc în chestiunea constituţională. Iată de ce şi astăzi partidul na­ţional-liberal a crezut de datoria lui să arate deschis şi fără înconjur­­ării calea greşită şi primejdioasă pe care au fost îndrumate interesele ei cele mai vitale, încredinţând-o că ea va găsi întotdeauna în pa­triotismul, în forţa morală şi în în­ţelepciunea politică a acestui par­tid apărătorul neclintit al demnită­ţii, al intereselor ei permanente şi sprijinul mântuitor în toate cea­surile grele. HOTE Schritul românesc Iei cultura vine O carte plină de informaţii de întâia mână şi de savante comen­tarii critice, cari nu esclud însă, caracterul popularizator al ei — scrisă de d. Sextil Puşcariu, profe­sor la universitatea din Cluj şi membru al Academiei Române, ne arată originalitatea propriei noas­tre firi sufleteşti, chiar în împru­muturile făcute de la alţii. Interesant din acest punct de ve­dere, sunt observaţiile criticului de arta I. H. Foci Ilon — citat în car­tea d-lui Sextil Puşcariu — şi care se exprimă astfel asupra origina­lităţii artei româneşti. „Nu-i vorbă de­ un bizantinism care continuă în mod artificial să ducă o viaţă precară, ci de o func­ţiune vie, care asimilează şi se re­­înoeşte... Vechea artă românească,­­nu este o înviere a artei bizantine ...ci o artă complexă, a cărei ori­ginalitate consistă în calitatea cu care ştie să asimileze şi în darurile ei creatoare... Ea are afinităţi cu occidentul şi păstrează un accam românesc, chiar când vorbeşte lim­ba unei arte străine... Una după alta vedem infiltrăndu-se în cul­tura proprie tehnica construcţiilor de biserici sârbeşti, fostul cavale­resc al regilor angevini din Unga­ria, propaganda catolică venită din Transilvania şi Polonia, un­­dulaţia geniului bizantin, admira­bilele ficţiuni decorative ale Ca­u­­cazului, Armeniei şi Persiei. Dar prin aceste fire de aur, nuanţate prin cele mai felurite influenţe, subz­­stă urzeala solidă şi încântă­toare care susţine ţesătura şi dă tonul“. Iar un alt critic al artei vechi, d. Strygowski spunea: „Nu Mun­tele Atos a influenţat Moldova, ci dimpotrivă cultura cea mare a a­­cesteia, comorile ei artistice, au influenţat întreaga desvoltare a artei atonice“. Acestea sunt adevăruri, — şi de aceea sunt şi mai măgulitoare pentru puterea de inventivitate a rassei noastre, prin care am adăo­­gat din fondul nostru propriu la ceea ce, am împrumutat dela alţii, şi aceasta într’un timp îndepărtat, în care mediul cultural era atâta de puţin consolidat şi atâta de tânăr. Aceste constatări istorice, sunt menite astfel să ne întărească cele mai optimiste păreri asupra viito­rului nostru cultural, căci suntem o rassă cu un specific naţional, cu o putere de creaţie, care va putea da astfel accentul şi coloratura proprie oricărei inportaţiuni artis­tice din afară, iar numai această sinteză, între tin fond de originali­tate şi importul estetic din afară, creiază cu adevărat formule de cul­tură interesante, viabile, şi demne de a figura in evoluţia, manifestă­rilor artistice mondiale. ^ PETRONIUS UNGARIA §§ evenimentele cstn România Budapesta, 10 (Danub). — Situaţia politică din România este urmărită cu mare interes în Ungaria. Mai mulţi oameni politici au făcut de­claraţii cu privire la recentele eve­nimente. Contele Albert Apponyi comentând situaţia a spus intre altele : ^însem­nătatea noilor evenimente nu poate fi încă prevăzută azi. Individualitat­­ea noului rege nu este încă destul de cunoscută, precum nu se poate şti de influenţă va avea asupra nouei situaţii politice. In ce priveşte afir­maţia pe care am auzit-o adeseori în ultimii ani că nu este ostil mino­rităţilor ungare din România, trebue să aşteptăm faptele. Din punctul de vedere maghiar, nu poate avea nici o însemnătate faptul că regele Carol II s-a urcat pe tronul României. Nu cred să se poată produce o repercusiune a evenimen­telor politice asupra relaţiunilor din­­tre Ungaria şi România. „Contele Si­­oray, legitimist, a declarat : „După cum am fost eu informat, starea de lucruri în România nu mai era to­lerabilă, şi întoarcerea lui Carol II­­era reclamată de situaţie. La eveni­mente a contribuit şi marea popu­laritate de care actualul rege se bu­cura în armată. Să sperăm că sub noul regim minorităţile maghiare din Transilvania vor fi bine tratate, şi o apropiere economică, astfel cum a fost preconizată şi de d. Loucheur, se va realiza între ungaria şi Româ­nia. „Un act legitimist, Alexander Ernst, a declarat că evenimentele po­litice din România sunt de mare în­semnătate pentru Ungaria. Fostul ministru Lukas însă susţine că a­­ceste evenimente nu trebue să tre­zească nici o speranţă în Ungaria, căci nu este probabil ca regele Ca­rol II să inaugureze o nouă politică faţă de minorităţile maghiare. CONTELE APPONY ---------------------------------------­ Fabrica de legi (România a bătut recordul mondial al fabricării și votării legilor.. ) Facests Segil use neg­racoste, Si veto eh pe aecitite... SITUAŢIA ECONOMICA Situaţia economică este grea, ex­trem de grea. Timp de doi ani d. Madgeanu, dictatorul de tristă memorie al e­­conom­iei şi finanței naţionale, n’a fost preocupat decât de modul în care ar putea acapara capitalurile particulare învestite în diferitele întreprinderi productive. D-sa a lă­sat să se irosească zadarnic toată munca ţării, favorizând necontenit, importul de lux şi neluând nici o măsură pentru sporirea exportului. Mai mult, prin convenţiile comer­ciale încheiate şi prin acele ce le-a tratat, nu s-au luat măsuri în fa­voarea exportului nostru, în schimb s’a introdus un regim de capitula­­ţiuni contrare suveranităţii naţio­nale. Astfel cerealele noastre stau în hambare, în timp ce noua recoltă se apropie. Produsele de petrol le vindem la export cu pierdere. Chiar în aceste condiţiuni ele nu se pot lorns desface şi produsele se în­grămădesc în rezervoare. A fost nevoie ca multe dintre marile în­treprinderi să-şi închidă sondele sau să-şi reducă forajele, pentru ca supraproducţia să nu provoace o criză cu urmări grave. In ce pri­veşte lemnul, elementul al treilea al marelui nostru export, el a fost înlăturat mai de pe toate pieţele exterioare. Tarifele de transport şi condiţiunile ce s’au făcut produc­ţiei, opresc orice putinţă de concu­renţă, făcându-ne să pierdem toate vechile noastre debuşeuri. Noul guvern va avea să soluţio­neze această situaţie lăsată de către regimul d-lui Madgearu. Şi e regre­tabil că încă acum se încearcă să se influenţeze în sensul continua­rea unor greşeli ce ne-au dus în si­­tuaţia de astăzi. Astfel d. Madgearu se agită nu numai pentru respec­tarea legilor pe cari Ie-a votat cu ajutorul demisionaţilor în alb, dar ar voi să se înfăptuiască si proec­­tele ce le-a lăsat pe drum. Aşa gă­sim în ziarele national-tărăniste ştirea unui memoriu ce s’ar fi îna­intat în scopul de­ a se ob­ţine neîn­târziata alcătuire a legii spirtu­lui şi a concesiune! telefoanelor ! Aceste legi se pun in legătură cu echilibrul bugetar şi se face din al­­coolizarea ţării,­din încheerea con­venţiiior tratate de d-l Madgeanu şi din vânzarea către străini a tele­foanelor, condiţiuni esenţiale ale îmbunătăţirii stărei economice şi financiare! Plutim deci în plină minciună. Si­­tuaţiunea economică, ce trebue în­dreptată prin măsuri în favoarea producţiunei, este cu intenţie pre­zentată într’un aspect nereal. Este o falsificare ce se încearcă, pentru a se recurge la expediente, acolo unde trebuesc măsuri serioase şi bine studiate. Stările de provizorat, fac ca anu­miţi oameni politici să scape de răspunderea faptelor şi măsurilor lor şi de aceia ei pot îndrăzni orice. In faţa mizeriei generale, în faţa falimentelor ce se succed şi a nu­­mărului imens de politi protestate,­­ trebue însă ca opinia publică ro­mânească să înveţe a deosebi sin­gură, ceea ce anumiţi conducători nu pot să facă. Ea trebue să lupte împotriva po­liticei de expediente în materie e­­conomică şi financiară şi împotriva acelora cari o susţin. ---------------------------------------­ Politica Externa — Preşedintele Masaryk si problema minorităţilor — Institutul pentru studiul ches­tiunilor minoritare care a fost inaugurat nu de mult la Praga, a început să publice, o revistă de spe­­cialitate, „Orizontul Naţional“ (Na­­rod­nostni Obzor), la care colabo­rează cei mai eminenţi cunoscători în materie. Primul număr al revi­stei conţine declaraţia pe care preşedintele­­ Masaryk a făcut-o reprezentanţilor societăţii, când i-a primit în audienţă, spre a-l in­forma asupra scopurilor noului institut ştiinţific. Preşedintele Ma­saryk a declarat următoarele rela­tiv la chestiunea minorităţilor na­ţionale : „Problema minorităţilor naţio­nale din Europa nu a fost şi nu pu­tea fi rezolvată în mod concret; la conferinţa de pace au tratat sta­tele şi nu naţionalităţile■ Statele, cu greu vor putea fi cândva cu totul compacte din punct de vedere naţional; la început statele nu s'au format pe principiul naţional — a­­cesta e modern ci în primul rând pe principiul dinastic, de forţă po­litică situaţia economică, geogra­fică, etc. E probabil că noui mino­rităţi se vor mai anunţa la dreptul lor şi în acele state, unde până în prezent chestiunile minorităţilor­ naţionale nu erau actuale. Problema naţiunii majoritare din statul unde sunt minorităţi naţio­nale, este, ca să reguleze in mod înţelept poziţiunea minorităţilor faţă de sine şi faţă de Stat. Nu tre­bue să aştepte ca să vadă ce vei vroi şi despre ce va striga minori­tatea în lupta ei pentru avantagii. Ci, după o analizare justă a rapor­turilor, să treacă, în mod indepen­dent, la un, program, care să re­guleze poziţiunea minorităţii în stat; să aplica apoi acest program în mod voluntar, ca o datorie faţă de sine şi faţă de Stat, nu numai „De multe ori, continuă preşedin­tele Masaryk, am atras atenţia că ar trebui să studiem mai amănun­ţit, cum s’a rezolvat chestiunea minoritară în altă parte, de o pildă în Elveţia, Belgia, etc. A studia bineînţeles numai cu scopul ca să cunoaştem diferite tipuri, nu ca să copiem pur şi simplu modelele străine. Fiecare chestiune minori­tară este, având raporturile isto­rice, etnografice şi de rasă, econo­mice, etc., specială, sui generis. Poziţiunea, misiunea şi situaţia Republicii cehoslovace se prezintă în aşa fel, că trebue să avem cura­jul a rezolva problema minoritară în mod special, după raporturile concrete ce ne sunt date. Dacă va domni bunăvoinţă la noi, şi la minorităţile cehoslovace — dar în primul rând la noi, naţiunea ma­joritară cehoslovacă — sper că vom reuşi a creia un tip propriu cehoslovac de regulare a proble­mei minoritare. * „Problemele societăţii nu sunt bineînţeles, direct politice şi admi­nistrative, ci de studii. Regular­ea raporturilor noastre naţionale for­mează o mare muncă politică, ne­cesitând numeroase acţiuni admi­nistrative din partea guvernului, parlamentului, etc. Dar ca proce­darea factorilor politici să fie justă au nevoe să aibă la îndemână, ma­terial suficient, indicaţii asupra diferitelor posibilităţi de rezolvare a amănuntelor în legătură cu în­treaga chestiune, dări de seamă complecte asupra poziţiunii econo­mice şi sociale a diferitelor naţio­nalităţi din stat, etc. Cred că pre­ocuparea acestui material formează problema Societăţii şi mă bucur că toţi colaboratorii ei sunt hotărâţi a­ efectua această muncă cu totul obiectiv şi just, fiind, în acelaş timp î­n contact atât cu reprezen­tanţii minorităţilor din ţară, cât şi cu organizaţiunile paralele stră­ine şi internaţionale", a­u încheiat preşedintele Masaryk, declaraţiile sale transmise de agenţia „Ceps“. -----------------•O-----------------­* D­I MASARYK faţă de minoritatea la care se re­feră. Suntem foarte slab informaţi a­supra frământărilor politice şi eco­nomice din fostul imperiu al ţari­lor. Ştirile care ne parvin sunt ori eliptice, ori fragmentare. Rare ori pătrund până la noi studii obiec­tive, complecte, edificatoare asupra haosului moscovit, deşi poate popo­rul nostru este cel mai interesat a­­supra evoluţiei comuniste dim sta­tul vecin. Pe domeniul agrar, ni s’au comu­nicat ştiri fanteziste. Paradisul roşu al fem­eliei agricole, se intemeia, după propaganda sovietică, pe re­forma tehnică, a electrizărei gigan­tice a mijloacelor de travaliu sau a campaniei, necunoscută până azi, de nici un popor de pe glob, de a acorda masselor de plugari tractoa­re, batoze sau semănătoare cu ze­cile de mii. Bluf biurocratic- Paperaserie gran­domană a Nepului, menită să as­cundă dezastrul agricol uriaş din Republicele sovietice. Se ştie că proclamarea revoluţiei bolşevice a lucrătorilor şi a ţărani­lor („secerea“ şi „ciocanul“) s-a în­temeiat : 1) pe socializarea proprie­tatei urbane (uzine, imobile, aşeză­minte economice, etc­) şi 2) prin con­fiscarea tuturor pământurilor ru­rale şi împărţirea lor în loturi la ţărani. Cu alte cuvinte, revoluţia din Oct. 1918 n’a izbutit decât să transforme marea proprietate in mică proprietate, ceeace nu cadrea­ză de loc cu catehismul lui Karl Marx, nici nu se acordă cu Meniu­rile comuniste. S’a creat atunci o etapă tranzac­ţională, şi astfel legea „Organiza­ţiei agrare socialiste“ din Februa­rie 1919, prevedea că totalitatea suprafeţelor agricole din U. R S. S. constitue un „fond unic de stat“ ur­­mând a fi exploatate fie direct de Soviete, fie prn mijlocirea coope­rativelor, numite „kolhozuri“. Ex­ploatările individuale, adică lotu­rile ţărăneşti, au fost numai to­lerate, ca un provizorat până la împlinirea desăvârşitei socializări comuniste. Aci începe gravul conflict şi de­zastrul agrar din U. R. S. S. Ţăranii nu voesc să piardă pro­prietatea micilor sau mijlociilor lor loturi, nu primesc socializarea pă­mântului şi resping holhozurile, a­­dică lucrarea brazdei în comun. Ei ră­mân credincioşi exploatărei in­dividuale, adică rămân conserva­tori ca orice ţărănime de pe glob-Sovietele n’au avut altă soluţie, şi au declarat război ţărănimei, fie aplicând cele mai sălbatice rechizi­ţii- fie stăvilind aprovizionarea cu obiecte casnice sau unelte fabrica­te, necesare satelor, fie aplicând măsuri d­rastice în privinţa locuin­ţelor, vitelor de muncă, seminţelor sau drepturilor politice. Noua etapă de asuprire a ţărăni­­mei, ia forma colectivizărei forţa­te, adică obligativitatea tuturor plugarilor, mici şi mijlocii, de a intra în kolhozuri sau în comuni­tate. Principiile acestei reforme au fost expuse de Stalin în 1928, iar aplicarea lor a fost imediat decre­tată. Dacă Nepal (N. E. P. adică Noua Politica Economică) lasă oarecare libertate ţărănimei, înlo­cuind rechiziţiile cu impozitul agri­col şi tinzând, prin mijloace raţio­nale, la restaurarea progresivă a agriculturei ruseşti, greu încercată de revoluţie şi cu o producţie sim­ţitor diminuată din cauza fărămniţ­­ei marii proprietăţi, noua politi­că a colectivizării spulberă orie posibilitate de îndreptare econo­­mică, şi ceea ce e mai grav prici­nueş­te o stare de anarhie perma­nentă la sate. Revoluţiile ţărăneşti se ţin lanţ boicotarea sovietelor este o tactică generală adoptată în toate guber­niile, acţiunea de înfometare a oraşelor este în creştere. Ofensiva împotriva Nepulev. • ' • că y ţăranilor mic­i şi mijlocii (fi­la cu) a fost condusă cu vio'-, , de „stânga comunistă“ în frimi. Trotzki, Kameneff şi Z­nov î­n­­ cari denunţau Kulacii ca infom­a­tori ai­ oraşelor, şi cereau gi­ nki măsuri de socializare a Iu ir pământurilor. Dictatorul ros : n lin, deși adversar al stângei, a !•■ , nevoit să accepte deciziun­e p­t­. - gresului din 1927 si să procrii. •• „ofensiva socialistă“ înpotriva u - clt?r„ Proprietari și a Kulaello , adică s.a procedeze la colectiv •­­­rea agriculturei. Erorile şi crimele săvârşite in urma acestei măsuri, au fost su­portate de stânga comunistă c­e le-au plătit cu exilul. Trotzky, Zi­­novieff Kameneff şi ceilalţi, ai răscumpărat amar exagerările lor marxiste, iar Stalin s’a răsbufnit împotriva faptului că a fost in­­vinsă de stânga în Congresul ni n Vom arăta în articolul de mai­­peripețiile prin care a trecut firo­­casul colectivizărei, W.rieolo.. de­zastrele politice care au deems ..’•-i­ei si necesitatea unei evoluții a­­o­­viatelor _către dreapta. - cu Vlv • xiste^9 înfrAD£°rea PoiMiecl ni .. In actualitate Politica agrară a SOVIETELOR (Continuare în pag. 2-a) Scrisori din N­. s. a. PODURILE din NEW YOR­C de Inginer PAM­PEREET-vflMi.» Partea principală a orașului, a­­dică Manhattan _ sau New-York City, este legată în partea sa de N prin poduri relativ mici de Bronx pesta Harlem River, la V prin tu­­nele pe sin Hudson River și la E legătura cu Long Island se face prin 4 poduri mari­ peste East Ri­ver. In partea de S, oraşul este des­chis la Oceanul Atlantic*, neavând în faţă de­cât câteva insuliţe, pe una din care se găseşte „the sta­tue of Liberty“. Primul pod Intrând pe East Ri­ver este. „the New-York and Bro­­oklin Bridge“ denumit pe sourt podul Brooklyn, pentirueă a fost primul pod care a legat Manhattan de Brooklyn. Aci în Statele Unite ala Am­eri­­cei este un obiceiu curent ca totul să se măsoare cu o unitate comună, dolarul; astfel importanța unui om, a unui „skyscraper“ sau a unui „bridge“ se exprimă tot în dolari. De aceia ei arată imediat că podul Brooklyn a costat 21 milioane do­lari, cu peste 6 milioane peste pre­viziunile procatului; aceasta în­seamnă circa 3,5 miliarde lei de azi și trebue adăugat că astăzi desigur un asemenea pod ar costa mult mai mult. Operele unui mare Inginer început în 1870, podul nu s-a ter­minat de­cât după 13 ani în 1883. El este opera lui John Roebling, acela­ care a construit şi podul suspendat de la „Niagara Fals“. Ca orice lucrare importantă şi con­struirea podului Brooklyn îşi are oamenii săi sacrificaţi precum şi legenda sa. Astfel nu mult după începerea lucrărilor autorul moare şi fiul său William îi urmează; a­­cesta la rândul său capătă o invali­ditate permanentă şi povestea spu­ne că deşi invalid, Wiliam Roe­bling conducea singur lucrarea de la fereastra casei sale din Brooklin cu ajutorul unui telescop. Podul Brooklin nu este cel mai lung pod suspendat din lume, cred că este al 3-lea, însă la epoca în care a fost realizat el a fost primul mare pod construit în acest gen și de aceia se consideră ca un triumf al tehnicei secolului 19 și un eve­niment epocal. Podul suspendat Brooklin trece East River dintr’o singură deschi­dere, care măsurată între cele 2 tur­nuri de masonerie, așezate respec­tiv pe fiecare parte a râului, repre­zintă 1505 picioare și 6 inches, adică circa 450 m. Mai sunt­ apoi două des­chideri laterale de câte Q3Q picioera sau circa 280 m. cari leagă turnu­rile de capetele de ancorare. Lungi­mea totală a acestui pod împreun­ă cu extensiunea este de 6537 picioare sau 1965 m... lăţimea lui fiind de 83 picioare sau 26 m. Câteva detalii înălţimea podului faţă­ de nivelul apei este de 135 picioare sau 41 m. în mijlocul râului, fiind cu 16 pi­cioare mai ridicat la centru faţă de nivelul său în dreptul turnuri­lor. înălţimea acestor ramura-pi­­cioare este de 278 picioare sau 84 m. faţă de nivelul apei, ele fiind construite pe fundaţiuni de che­­soane până la râcă, care se găseşte sub apă la 78 picioare. Dimensiunea picioarelor în apă este respectiv de 171X102 picioare pentru Manhattan şi 168X102 picioare pentru Brook­lyn, ele cântărind singure 7­000 tone fiecare pentru chesoane şi 8000 tone umplutură fiecare. Cablele podului au o lungime de 3.578 picioare şi 6 inches şi un dia­metru de 15K inches, fiind formata din 5296 fire; sunt în total 4 cable care servesc la susţinerea podului suspendat, a cărui greutate penna­­nentă este de 14.600 tone. * Podul a fost calculat astfel să per­mită circulaţia a 300.000 călători pe zi şi a unui număr de vehicule care să depăşească 4000 pe zi. Porţiunia centrală a podului este rezervată călătorilor, pe când părţile laterale sunt destinate vehiculelor (tramvai şi automobile). „Manhattan Bridge“ Al doilea pod care uneşte New­ York City de Brooklyn este „Man­hattan Bridge“. Acest pod a costat 13,5 milioane dolari după unii au­tori sau 24 milioane după alţii. Şi podul Manhattan este suspendat, fiind chiar mai lung de­cât Brok­­lyn Bridge, însă nu a făcut atâta sgomot căci a fost construit mai târziu, între 1901 şi 1909, după expe­rienţa celui precedent.. Deschiderea sa principală este de 1470 picioare sau 441 m., iar în to­tal are o lungime de 8655 picioare. Are de asemenea tot 4 cabluri de susţinere, cam­ la un loc cântăreşte 6300 tone. Lăţimea acestui pod este de 1­120 picioare. Podul este de tipul numit „double deck“ adică cu punte dublă. Cele două picioare ale deschiderei principale sunt din oţel şi se sprijină

Next