Viitorul, iunie 1930 (Anul 22, nr. 6692-6716)
1930-06-11 / nr. 6700
AfîuI al doua zeci $1 doilea No. 6700 6 PACINI 3 LEI es. in TARA 6 LEI EX. în STRRIVJÎATE abonamente IN TARA Un an 700 M 350 . ap . Ist »treinatate tV CD ,ase Inni rel tunlÍ — 14001« c>. 700 . — 400 . REDACŢIA»» administraţia BUCUREŞTI STRADA EDfiAR QUINET No. 2 în STRADA R. POINCARE N p. 17 Telefoaneto: Direcţia 351/23, Redacţia şi Administraţia 349/23 şi 303/11 anunciuri comerciale Se primesc direct la Administraţia ilarului, Strada R. Poincare 17 ,! la toate Agenţiile de Puritate Manuscrisele nepubllcst® se distrug.3 LEI 17. In fiu 6 LEI EX.HI SUMMUM ATITUDINEA PARTIDULUI NATIONAL-LIBERAL Partidul national-liberal ţi-a spus cuvântul limpede si hotărât în chestiunea schimbărei ordinei constituţionale. Intr’o asemenea gravă chestiune atitudinea unui partid politic de guvernământ serios, cu trecutul si cu conştiinţa răspunderilor de care în toate împrejurările a dat dovadă partidul naţional-liberal, nu putea fi determinată decât de grija intereselor superioare ale Statului, degajate de orice contingenţă de oportunism, de demagogie şi de trecătoare rătăcire. In chestiunea ordinei constituţionale statornicită de Marele Rege Ferdinand, ca şi în toate, chestiunile cari privesc desvoltarea normală sî viitorul tării, partidul national-liberal urmează şi astăzi, ca întotdeauna, calea dreaptă, cinstită si neşovăelnică impusă de apărarea marilor interese nationale. * Dealtfel, întreg trecutul partidului national-liberal, înfăptuirile lui glorioase șî serviciile hotărâtoare pe care el le-a adus în ceasurile cele mai grele ale desvoltării istorice a neamului românesc, stau chezășie că atitudinea de astăzi a acestui partid corespunde intereselor permanente ale Statului şi ale ţarii Fără a ne referi la rolul covârşitor pe care partidul naţional-liberal l-a avut în opera de închegare şi de organizare a statului român, e destul să ne reamintim opera pe care acest partid a reuşit să o înfăptuiască de la 1916 până astăzi, precum şi linia dreaptă şi sigură a activităţii lui în cursul ultimului deceniu faţă de şovăelile, divagaţiile şi compromisurile celorlalte grupări politice, pentru a înţelege toată valoarea morală, politică şi naţională a atitudinei pe care partidul naţional-liberal o afirmă astăzi într’o chestiune de gravitatea aceleia pe care guvernul d-lui Maniu a deschis-o în viata de stat a României. In timp ce in chestiunea constituţională partidul national-liberal a urmat atitudinea impusă de interesele permanente ale tării şi de voinţa Regelui Ferdinand, toate celelalte partide au făcut din această vitală chestiune un obiect de speculaţiune şi de şantaj pentru meschine interese şi calcule de partid. Care dintre grupările politice irau trecut prin toate atitudinile, prin toate renegările şi prin toate echivocurile într’o chestiune de însemnătatea aceleia care interesa ordinea constituţională îî însăşi siguranţa vieţei noastre de stat organizat ? În aceasta privinţă politica de echivoc a partidului nationaî-ţărănist rămâne fără îndoială, cel mai trist şi mai ruşinos exemplu pe care istoria politică a vreunui stat l-a putut înregistra. * Iată de ce singur partidul national-liberal îşi poate spune cu hotărâre şi autoritate cuvântul fată de lovitura de stat cu care guvernul prezidat de d. Maniu a crezut că trebue să-şi închee politica de iezuitism şi de echivoc în chestiunea constituţională. Iată de ce şi astăzi partidul naţional-liberal a crezut de datoria lui să arate deschis şi fără înconjurării calea greşită şi primejdioasă pe care au fost îndrumate interesele ei cele mai vitale, încredinţând-o că ea va găsi întotdeauna în patriotismul, în forţa morală şi în înţelepciunea politică a acestui partid apărătorul neclintit al demnităţii, al intereselor ei permanente şi sprijinul mântuitor în toate ceasurile grele. HOTE Schritul românesc Iei cultura vine O carte plină de informaţii de întâia mână şi de savante comentarii critice, cari nu esclud însă, caracterul popularizator al ei — scrisă de d. Sextil Puşcariu, profesor la universitatea din Cluj şi membru al Academiei Române, ne arată originalitatea propriei noastre firi sufleteşti, chiar în împrumuturile făcute de la alţii. Interesant din acest punct de vedere, sunt observaţiile criticului de arta I. H. Foci Ilon — citat în cartea d-lui Sextil Puşcariu — şi care se exprimă astfel asupra originalităţii artei româneşti. „Nu-i vorbă de un bizantinism care continuă în mod artificial să ducă o viaţă precară, ci de o funcţiune vie, care asimilează şi se reînoeşte... Vechea artă românească,nu este o înviere a artei bizantine ...ci o artă complexă, a cărei originalitate consistă în calitatea cu care ştie să asimileze şi în darurile ei creatoare... Ea are afinităţi cu occidentul şi păstrează un accam românesc, chiar când vorbeşte limba unei arte străine... Una după alta vedem infiltrăndu-se în cultura proprie tehnica construcţiilor de biserici sârbeşti, fostul cavaleresc al regilor angevini din Ungaria, propaganda catolică venită din Transilvania şi Polonia, undulaţia geniului bizantin, admirabilele ficţiuni decorative ale Caucazului, Armeniei şi Persiei. Dar prin aceste fire de aur, nuanţate prin cele mai felurite influenţe, subzstă urzeala solidă şi încântătoare care susţine ţesătura şi dă tonul“. Iar un alt critic al artei vechi, d. Strygowski spunea: „Nu Muntele Atos a influenţat Moldova, ci dimpotrivă cultura cea mare a acesteia, comorile ei artistice, au influenţat întreaga desvoltare a artei atonice“. Acestea sunt adevăruri, — şi de aceea sunt şi mai măgulitoare pentru puterea de inventivitate a rassei noastre, prin care am adăogat din fondul nostru propriu la ceea ce, am împrumutat dela alţii, şi aceasta într’un timp îndepărtat, în care mediul cultural era atâta de puţin consolidat şi atâta de tânăr. Aceste constatări istorice, sunt menite astfel să ne întărească cele mai optimiste păreri asupra viitorului nostru cultural, căci suntem o rassă cu un specific naţional, cu o putere de creaţie, care va putea da astfel accentul şi coloratura proprie oricărei inportaţiuni artistice din afară, iar numai această sinteză, între tin fond de originalitate şi importul estetic din afară, creiază cu adevărat formule de cultură interesante, viabile, şi demne de a figura in evoluţia, manifestărilor artistice mondiale. ^ PETRONIUS UNGARIA §§ evenimentele cstn România Budapesta, 10 (Danub). — Situaţia politică din România este urmărită cu mare interes în Ungaria. Mai mulţi oameni politici au făcut declaraţii cu privire la recentele evenimente. Contele Albert Apponyi comentând situaţia a spus intre altele : ^însemnătatea noilor evenimente nu poate fi încă prevăzută azi. Individualitatea noului rege nu este încă destul de cunoscută, precum nu se poate şti de influenţă va avea asupra nouei situaţii politice. In ce priveşte afirmaţia pe care am auzit-o adeseori în ultimii ani că nu este ostil minorităţilor ungare din România, trebue să aşteptăm faptele. Din punctul de vedere maghiar, nu poate avea nici o însemnătate faptul că regele Carol II s-a urcat pe tronul României. Nu cred să se poată produce o repercusiune a evenimentelor politice asupra relaţiunilor dintre Ungaria şi România. „Contele Sioray, legitimist, a declarat : „După cum am fost eu informat, starea de lucruri în România nu mai era tolerabilă, şi întoarcerea lui Carol IIera reclamată de situaţie. La evenimente a contribuit şi marea popularitate de care actualul rege se bucura în armată. Să sperăm că sub noul regim minorităţile maghiare din Transilvania vor fi bine tratate, şi o apropiere economică, astfel cum a fost preconizată şi de d. Loucheur, se va realiza între ungaria şi România. „Un act legitimist, Alexander Ernst, a declarat că evenimentele politice din România sunt de mare însemnătate pentru Ungaria. Fostul ministru Lukas însă susţine că aceste evenimente nu trebue să trezească nici o speranţă în Ungaria, căci nu este probabil ca regele Carol II să inaugureze o nouă politică faţă de minorităţile maghiare. CONTELE APPONY --------------------------------------- Fabrica de legi (România a bătut recordul mondial al fabricării și votării legilor.. ) Facests Segil use negracoste, Si veto eh pe aecitite... SITUAŢIA ECONOMICA Situaţia economică este grea, extrem de grea. Timp de doi ani d. Madgeanu, dictatorul de tristă memorie al economiei şi finanței naţionale, n’a fost preocupat decât de modul în care ar putea acapara capitalurile particulare învestite în diferitele întreprinderi productive. D-sa a lăsat să se irosească zadarnic toată munca ţării, favorizând necontenit, importul de lux şi neluând nici o măsură pentru sporirea exportului. Mai mult, prin convenţiile comerciale încheiate şi prin acele ce le-a tratat, nu s-au luat măsuri în favoarea exportului nostru, în schimb s’a introdus un regim de capitulaţiuni contrare suveranităţii naţionale. Astfel cerealele noastre stau în hambare, în timp ce noua recoltă se apropie. Produsele de petrol le vindem la export cu pierdere. Chiar în aceste condiţiuni ele nu se pot lorns desface şi produsele se îngrămădesc în rezervoare. A fost nevoie ca multe dintre marile întreprinderi să-şi închidă sondele sau să-şi reducă forajele, pentru ca supraproducţia să nu provoace o criză cu urmări grave. In ce priveşte lemnul, elementul al treilea al marelui nostru export, el a fost înlăturat mai de pe toate pieţele exterioare. Tarifele de transport şi condiţiunile ce s’au făcut producţiei, opresc orice putinţă de concurenţă, făcându-ne să pierdem toate vechile noastre debuşeuri. Noul guvern va avea să soluţioneze această situaţie lăsată de către regimul d-lui Madgearu. Şi e regretabil că încă acum se încearcă să se influenţeze în sensul continuarea unor greşeli ce ne-au dus în situaţia de astăzi. Astfel d. Madgearu se agită nu numai pentru respectarea legilor pe cari Ie-a votat cu ajutorul demisionaţilor în alb, dar ar voi să se înfăptuiască si proectele ce le-a lăsat pe drum. Aşa găsim în ziarele national-tărăniste ştirea unui memoriu ce s’ar fi înaintat în scopul de a se obţine neîntârziata alcătuire a legii spirtului şi a concesiune! telefoanelor ! Aceste legi se pun in legătură cu echilibrul bugetar şi se face din alcoolizarea ţării,din încheerea convenţiiior tratate de d-l Madgeanu şi din vânzarea către străini a telefoanelor, condiţiuni esenţiale ale îmbunătăţirii stărei economice şi financiare! Plutim deci în plină minciună. Situaţiunea economică, ce trebue îndreptată prin măsuri în favoarea producţiunei, este cu intenţie prezentată într’un aspect nereal. Este o falsificare ce se încearcă, pentru a se recurge la expediente, acolo unde trebuesc măsuri serioase şi bine studiate. Stările de provizorat, fac ca anumiţi oameni politici să scape de răspunderea faptelor şi măsurilor lor şi de aceia ei pot îndrăzni orice. In faţa mizeriei generale, în faţa falimentelor ce se succed şi a numărului imens de politi protestate, trebue însă ca opinia publică românească să înveţe a deosebi singură, ceea ce anumiţi conducători nu pot să facă. Ea trebue să lupte împotriva politicei de expediente în materie economică şi financiară şi împotriva acelora cari o susţin. --------------------------------------- Politica Externa — Preşedintele Masaryk si problema minorităţilor — Institutul pentru studiul chestiunilor minoritare care a fost inaugurat nu de mult la Praga, a început să publice, o revistă de specialitate, „Orizontul Naţional“ (Narodnostni Obzor), la care colaborează cei mai eminenţi cunoscători în materie. Primul număr al revistei conţine declaraţia pe care preşedintele Masaryk a făcut-o reprezentanţilor societăţii, când i-a primit în audienţă, spre a-l informa asupra scopurilor noului institut ştiinţific. Preşedintele Masaryk a declarat următoarele relativ la chestiunea minorităţilor naţionale : „Problema minorităţilor naţionale din Europa nu a fost şi nu putea fi rezolvată în mod concret; la conferinţa de pace au tratat statele şi nu naţionalităţile■ Statele, cu greu vor putea fi cândva cu totul compacte din punct de vedere naţional; la început statele nu s'au format pe principiul naţional — acesta e modern ci în primul rând pe principiul dinastic, de forţă politică situaţia economică, geografică, etc. E probabil că noui minorităţi se vor mai anunţa la dreptul lor şi în acele state, unde până în prezent chestiunile minorităţilor naţionale nu erau actuale. Problema naţiunii majoritare din statul unde sunt minorităţi naţionale, este, ca să reguleze in mod înţelept poziţiunea minorităţilor faţă de sine şi faţă de Stat. Nu trebue să aştepte ca să vadă ce vei vroi şi despre ce va striga minoritatea în lupta ei pentru avantagii. Ci, după o analizare justă a raporturilor, să treacă, în mod independent, la un, program, care să reguleze poziţiunea minorităţii în stat; să aplica apoi acest program în mod voluntar, ca o datorie faţă de sine şi faţă de Stat, nu numai „De multe ori, continuă preşedintele Masaryk, am atras atenţia că ar trebui să studiem mai amănunţit, cum s’a rezolvat chestiunea minoritară în altă parte, de o pildă în Elveţia, Belgia, etc. A studia bineînţeles numai cu scopul ca să cunoaştem diferite tipuri, nu ca să copiem pur şi simplu modelele străine. Fiecare chestiune minoritară este, având raporturile istorice, etnografice şi de rasă, economice, etc., specială, sui generis. Poziţiunea, misiunea şi situaţia Republicii cehoslovace se prezintă în aşa fel, că trebue să avem curajul a rezolva problema minoritară în mod special, după raporturile concrete ce ne sunt date. Dacă va domni bunăvoinţă la noi, şi la minorităţile cehoslovace — dar în primul rând la noi, naţiunea majoritară cehoslovacă — sper că vom reuşi a creia un tip propriu cehoslovac de regulare a problemei minoritare. * „Problemele societăţii nu sunt bineînţeles, direct politice şi administrative, ci de studii. Regularea raporturilor noastre naţionale formează o mare muncă politică, necesitând numeroase acţiuni administrative din partea guvernului, parlamentului, etc. Dar ca procedarea factorilor politici să fie justă au nevoe să aibă la îndemână, material suficient, indicaţii asupra diferitelor posibilităţi de rezolvare a amănuntelor în legătură cu întreaga chestiune, dări de seamă complecte asupra poziţiunii economice şi sociale a diferitelor naţionalităţi din stat, etc. Cred că preocuparea acestui material formează problema Societăţii şi mă bucur că toţi colaboratorii ei sunt hotărâţi a efectua această muncă cu totul obiectiv şi just, fiind, în acelaş timp în contact atât cu reprezentanţii minorităţilor din ţară, cât şi cu organizaţiunile paralele străine şi internaţionale", au încheiat preşedintele Masaryk, declaraţiile sale transmise de agenţia „Ceps“. -----------------•O-----------------* DI MASARYK faţă de minoritatea la care se referă. Suntem foarte slab informaţi asupra frământărilor politice şi economice din fostul imperiu al ţarilor. Ştirile care ne parvin sunt ori eliptice, ori fragmentare. Rare ori pătrund până la noi studii obiective, complecte, edificatoare asupra haosului moscovit, deşi poate poporul nostru este cel mai interesat asupra evoluţiei comuniste dim statul vecin. Pe domeniul agrar, ni s’au comunicat ştiri fanteziste. Paradisul roşu al femeliei agricole, se intemeia, după propaganda sovietică, pe reforma tehnică, a electrizărei gigantice a mijloacelor de travaliu sau a campaniei, necunoscută până azi, de nici un popor de pe glob, de a acorda masselor de plugari tractoare, batoze sau semănătoare cu zecile de mii. Bluf biurocratic- Paperaserie grandomană a Nepului, menită să ascundă dezastrul agricol uriaş din Republicele sovietice. Se ştie că proclamarea revoluţiei bolşevice a lucrătorilor şi a ţăranilor („secerea“ şi „ciocanul“) s-a întemeiat : 1) pe socializarea proprietatei urbane (uzine, imobile, aşezăminte economice, etc) şi 2) prin confiscarea tuturor pământurilor rurale şi împărţirea lor în loturi la ţărani. Cu alte cuvinte, revoluţia din Oct. 1918 n’a izbutit decât să transforme marea proprietate in mică proprietate, ceeace nu cadrează de loc cu catehismul lui Karl Marx, nici nu se acordă cu Meniurile comuniste. S’a creat atunci o etapă tranzacţională, şi astfel legea „Organizaţiei agrare socialiste“ din Februarie 1919, prevedea că totalitatea suprafeţelor agricole din U. R S. S. constitue un „fond unic de stat“ urmând a fi exploatate fie direct de Soviete, fie prn mijlocirea cooperativelor, numite „kolhozuri“. Exploatările individuale, adică loturile ţărăneşti, au fost numai tolerate, ca un provizorat până la împlinirea desăvârşitei socializări comuniste. Aci începe gravul conflict şi dezastrul agrar din U. R. S. S. Ţăranii nu voesc să piardă proprietatea micilor sau mijlociilor lor loturi, nu primesc socializarea pământului şi resping holhozurile, adică lucrarea brazdei în comun. Ei rămân credincioşi exploatărei individuale, adică rămân conservatori ca orice ţărănime de pe glob-Sovietele n’au avut altă soluţie, şi au declarat război ţărănimei, fie aplicând cele mai sălbatice rechiziţii- fie stăvilind aprovizionarea cu obiecte casnice sau unelte fabricate, necesare satelor, fie aplicând măsuri drastice în privinţa locuinţelor, vitelor de muncă, seminţelor sau drepturilor politice. Noua etapă de asuprire a ţărănimei, ia forma colectivizărei forţate, adică obligativitatea tuturor plugarilor, mici şi mijlocii, de a intra în kolhozuri sau în comunitate. Principiile acestei reforme au fost expuse de Stalin în 1928, iar aplicarea lor a fost imediat decretată. Dacă Nepal (N. E. P. adică Noua Politica Economică) lasă oarecare libertate ţărănimei, înlocuind rechiziţiile cu impozitul agricol şi tinzând, prin mijloace raţionale, la restaurarea progresivă a agriculturei ruseşti, greu încercată de revoluţie şi cu o producţie simţitor diminuată din cauza fărămniţei marii proprietăţi, noua politică a colectivizării spulberă orie posibilitate de îndreptare economică, şi ceea ce e mai grav pricinueşte o stare de anarhie permanentă la sate. Revoluţiile ţărăneşti se ţin lanţ boicotarea sovietelor este o tactică generală adoptată în toate guberniile, acţiunea de înfometare a oraşelor este în creştere. Ofensiva împotriva Nepulev. • ' • că y ţăranilor mici şi mijlocii (fila cu) a fost condusă cu vio'-, , de „stânga comunistă“ în frimi. Trotzki, Kameneff şi Znov în cari denunţau Kulacii ca infomatori ai oraşelor, şi cereau gi nki măsuri de socializare a Iu ir pământurilor. Dictatorul ros : n lin, deși adversar al stângei, a !•■ , nevoit să accepte deciziune pt. - gresului din 1927 si să procrii. •• „ofensiva socialistă“ înpotriva u - clt?r„ Proprietari și a Kulaello , adică s.a procedeze la colectiv •rea agriculturei. Erorile şi crimele săvârşite in urma acestei măsuri, au fost suportate de stânga comunistă ce le-au plătit cu exilul. Trotzky, Zinovieff Kameneff şi ceilalţi, ai răscumpărat amar exagerările lor marxiste, iar Stalin s’a răsbufnit împotriva faptului că a fost invinsă de stânga în Congresul ni n Vom arăta în articolul de maiperipețiile prin care a trecut firocasul colectivizărei, W.rieolo.. dezastrele politice care au deems ..’•-iei si necesitatea unei evoluții aoviatelor _către dreapta. - cu Vlv • xiste^9 înfrAD£°rea PoiMiecl ni .. In actualitate Politica agrară a SOVIETELOR (Continuare în pag. 2-a) Scrisori din N. s. a. PODURILE din NEW YORC de Inginer PAMPEREET-vflMi.» Partea principală a orașului, adică Manhattan _ sau New-York City, este legată în partea sa de N prin poduri relativ mici de Bronx pesta Harlem River, la V prin tunele pe sin Hudson River și la E legătura cu Long Island se face prin 4 poduri mari peste East River. In partea de S, oraşul este deschis la Oceanul Atlantic*, neavând în faţă decât câteva insuliţe, pe una din care se găseşte „the statue of Liberty“. Primul pod Intrând pe East River este. „the New-York and Brooklin Bridge“ denumit pe sourt podul Brooklyn, pentirueă a fost primul pod care a legat Manhattan de Brooklyn. Aci în Statele Unite ala Americei este un obiceiu curent ca totul să se măsoare cu o unitate comună, dolarul; astfel importanța unui om, a unui „skyscraper“ sau a unui „bridge“ se exprimă tot în dolari. De aceia ei arată imediat că podul Brooklyn a costat 21 milioane dolari, cu peste 6 milioane peste previziunile procatului; aceasta înseamnă circa 3,5 miliarde lei de azi și trebue adăugat că astăzi desigur un asemenea pod ar costa mult mai mult. Operele unui mare Inginer început în 1870, podul nu s-a terminat decât după 13 ani în 1883. El este opera lui John Roebling, acela care a construit şi podul suspendat de la „Niagara Fals“. Ca orice lucrare importantă şi construirea podului Brooklyn îşi are oamenii săi sacrificaţi precum şi legenda sa. Astfel nu mult după începerea lucrărilor autorul moare şi fiul său William îi urmează; acesta la rândul său capătă o invaliditate permanentă şi povestea spune că deşi invalid, Wiliam Roebling conducea singur lucrarea de la fereastra casei sale din Brooklin cu ajutorul unui telescop. Podul Brooklin nu este cel mai lung pod suspendat din lume, cred că este al 3-lea, însă la epoca în care a fost realizat el a fost primul mare pod construit în acest gen și de aceia se consideră ca un triumf al tehnicei secolului 19 și un eveniment epocal. Podul suspendat Brooklin trece East River dintr’o singură deschidere, care măsurată între cele 2 turnuri de masonerie, așezate respectiv pe fiecare parte a râului, reprezintă 1505 picioare și 6 inches, adică circa 450 m. Mai sunt apoi două deschideri laterale de câte Q3Q picioera sau circa 280 m. cari leagă turnurile de capetele de ancorare. Lungimea totală a acestui pod împreună cu extensiunea este de 6537 picioare sau 1965 m... lăţimea lui fiind de 83 picioare sau 26 m. Câteva detalii înălţimea podului faţă de nivelul apei este de 135 picioare sau 41 m. în mijlocul râului, fiind cu 16 picioare mai ridicat la centru faţă de nivelul său în dreptul turnurilor. înălţimea acestor ramura-picioare este de 278 picioare sau 84 m. faţă de nivelul apei, ele fiind construite pe fundaţiuni de chesoane până la râcă, care se găseşte sub apă la 78 picioare. Dimensiunea picioarelor în apă este respectiv de 171X102 picioare pentru Manhattan şi 168X102 picioare pentru Brooklyn, ele cântărind singure 7000 tone fiecare pentru chesoane şi 8000 tone umplutură fiecare. Cablele podului au o lungime de 3.578 picioare şi 6 inches şi un diametru de 15K inches, fiind formata din 5296 fire; sunt în total 4 cable care servesc la susţinerea podului suspendat, a cărui greutate pennanentă este de 14.600 tone. * Podul a fost calculat astfel să permită circulaţia a 300.000 călători pe zi şi a unui număr de vehicule care să depăşească 4000 pe zi. Porţiunia centrală a podului este rezervată călătorilor, pe când părţile laterale sunt destinate vehiculelor (tramvai şi automobile). „Manhattan Bridge“ Al doilea pod care uneşte New York City de Brooklyn este „Manhattan Bridge“. Acest pod a costat 13,5 milioane dolari după unii autori sau 24 milioane după alţii. Şi podul Manhattan este suspendat, fiind chiar mai lung decât Broklyn Bridge, însă nu a făcut atâta sgomot căci a fost construit mai târziu, între 1901 şi 1909, după experienţa celui precedent.. Deschiderea sa principală este de 1470 picioare sau 441 m., iar în total are o lungime de 8655 picioare. Are de asemenea tot 4 cabluri de susţinere, cam la un loc cântăreşte 6300 tone. Lăţimea acestui pod este de 1120 picioare. Podul este de tipul numit „double deck“ adică cu punte dublă. Cele două picioare ale deschiderei principale sunt din oţel şi se sprijină