Viitorul, octombrie 1930 (Anul 22, nr. 6795-6822)

1930-10-14 / nr. 6807

i Strălucita manifis a Liberală din Craiova ».­ Expunerea d-lui Vintggă B. Brătianu asupra situaţiei politice. — Declaraţiile d-lui Duca In ultima şedinţă a comitetului executiv al partidului naţional-libe­­ral s’a hotărât, ca faţă cu situaţia excepţional de gravă şi de dezastruoa­­să prin care trece ţara să se ţină în centrele importante ale ţării întru­niri pe regiuni.­­ Punerea în cunoştinţă a populaţiei cu imensele greutăţi prin care trecem şi luminarea acestor masse, pentru ca să se împiedice întinderea curentelor anarhice. — Iată ser­pul urmări­t de partidu­l naţional-liberal prin întrunirile regionale convocate. In acelaş timp, necesitatea de a se arăta populaţiei că, oricât de in­­grijitoare ar fi vremurile există soluţii, că partidul naţional-liberal şi a­­cum ca şi în trecut, în ceasuri tot atât de critice, a găsit cele mai potri­vite soluţii, le-a impus cu concursul necondiţionat al tuturor straturilor­­sociale şi a reuşit să salveze ţara din impas. Azi, ne găsim pe prag de dezastru şi toţi cei cari cunosc realitatea se tem, cu drept cuvânt, ca disperarea şi sărăcia generală să nu ia for­me cari ar putea primejdui însăşi existenţa statului Guvernul actual poartă întreaga răspundere a situaţiei tragice în care ne găsim. Politica de agitaţii şi anarhie, de încurajare a elementelor extremiste, de risipă a banului public, de distrugere a agriculturii, industriei şi co­merţului, de istovire completă a tuturor contribuabililor — această poli­tică nu trebue continuată, pentru riscurile grave pe cari le-ar putea provoca. „ Luminarea masselor şi asigurarea sprijinului întregei populaţii sunt azi mai necesare ca oricând şi constituesc singurele garanţii de linişte Internă. Această acţiune a pornit-o pertidul liberal şi manifestaţia grandioasă din Craiova, prima întrunire din seria întrunirilor pe regiuni, dovedeşte că şi acum ca şi în trecut, cetăţenii văd că salvarea nu poate veni decât de la partidul liberal. Făcând zid în jurul fruntaşilor acestui partid, populaţia cere ca cel puţin în ultimul ceas să fie scăpată de regimul nefast care a adus deza­­u­rul şi sărăcia de azi. Cuvântările d-lor Vintilă Brătianu şi Duca, precum şi declaraţiile celorlalţi fruntaşi au tradus simţimintele de îngrijorare generală şi au impresionat adânc.­­ Manifestaţia de la Craiova constitue o indicaţie categorică a opiniei publice şi încrederea ei în experienţa şi patriotismul luminat al conducă­torilor partidului naţional-liberal. Lupta pentru isgonirea acestui regim, deschisă sub astfel de auspicii, nu va putea să nu fie încoronată de succes în cel mai scurt timp. Ţara va trebui să fie curând chemată să-şi manifesta concret voln­ * «I- V- i, V, . . . Hv ! Cum a decurs întrunirea Craiova a cunoscut eri cea mai impozantă manifestaţie politică care s’a ţinut m frumoasa capita­lă a Olteniei. Peste zece mii de săteni, tot ce are Doljul mai înstărit şi mai gospodar, şi numeroase delegaţii din celelalte judeţe ale Olteniei, şi-au manifestat încrederea în vartidul naţional-liberal, pe care-l so­cotesc singura speranţă de îndreptare a situaţiei dezastruoase în care se sbate ţara. Delegaţiile din judeţul Dolj au început să vina încă de Sâm­bătă de la amiază, unii pe jos atât din regiunea Filiaşilor, cât şi din celelalte regiuni din apropierea Craiovei. Sâmbătă seara, câteva mii de săteni erau sosiţi în Craiova. „ Duminică dimineaţa coloanele au început să sosească tot mai dese. Din regiunile mai depărtate ale Doljului delegaţii au venit cu autobuze, cu automobile, căruţe, chiar şi cărări. Delegaţiile s-au strâns Duminică la orele 8 în piaţa palatului de justiţie, cu pancardele respective, cu­­drapele şi flori.­­ Ambele laturi ale R­ăului Carol erau ocupate de către­­delegaţi, până dincolo de Sindicatul agricol.­­ La orele 10 au început să sosească­­din­spre gară­­delegaţiile Bă­­ileşti în frunte cu d-l Al. Becher­escu, fost senator; de la Calafat în frunte cu d-l Marin Stoiculescu fost primar şi de la Filiaşi în frunte cu d-l Titu Tarfulea fost primar, delegaţii cari se cifrează la câte­va mii de oameni. Au făcut o frumoasă impresie delegaţiile­­din sudul judeţului, formate din oameni inbrăcaţi in frumosul costum naţional. ■ . nr. frunte® judeţului Dolj, inimosul organizator şi fruntaş al par­tdului din acest judeţ, d-l Const. Negrescu, fost prefect a­l judeţu­­lui Dolj şi fost primar al Craiovei. ,,­, d­ in Sus : Sătenii spre locul întrunirii Jos : D-l Vintilă Brătianu în mijlocul unui grup de asistenţi ftnu­­al (Scuat z@ci si eroilea No. 6807 4 PACINI Marţi 14 Octombrie 1930 w­­­ia 1 ii U 3 U 3 LEI *x In tara 6 LEI EX. In STRfilHATATE In străinătate Un an----- 1400 lei Şase luni — — 700 „ Trei luni ----- 400 _ ABONAMENTE REDACTIA ADMBNISTRATIA IN TARA Un an — — 700 lei Şase luni — — 350 , Trei luni----- 200 „ BUCUREŞTI STRADA EDGAR QUINET No. 2­­ STRADA R. POINCARE No. 17 Telefoanele: Direcţia 351/23 ; Redacţie Administraţia 349/23 şi 303/11 AMUNCIURI COMERCIALE Se primesc direct la Administraţia Ilarului, Strada R. Poincare 17 şi la toate Agenţiile de Publicitate Manuscrisele republicate se distrug.3 LEI &S. in ȚARA 6 LEI EX. în STBS MATE Dolj C. Neamtu, senator; O. Negre­scu ; Al. B. Iliescu ; M. Policrat; N. Tălpășanu ; Toma V­ălăreanu ; Al. Becherescu ; Popescu-Dolj; M. Stoiculescu ; D. G. Bulat; Ma­rin Popescu ; Tic­ăi Ionescu ; Ionel Plessea; Costinel Vorvoreanu ; O. Sescioreanu *, Barbu Ionescu ; D. Tomescu ; Cornel Mihaescu ; C. Vintilescu ; Petrică Economu; N. Boboc ; G. Mihălceanu ; Teodor Manolescu ; I. Gâmboviceanu ; Ba­be Paşalega; George Anastasescu etc., etc. ? Romana; Jean Popescu ; O. Mustață; C. O. Neamtu; Eugen Titeanu ; M. Chintescu; Ionel Veleanu; Gh. Nicolaescu ; d. Măcărescu; Const. Rădulescu; dr. Ţurlui; Camil Demetrian; Stef. Bibian; Mişu Ștefănescu ; Eftimescu ; Em. Du­­mitrescu ; Stef. Ionescu ; Bălea­­nu ; Soreanu ; B. Baschievici, etc. Vâlcea I. Niculescu ; N. Budurescu; Eugen Bălescu ; I. Popescu-Ză­­treni; N. Balotescu ; Grig. Opran Mitică Simion ; Eliodor Constan­t-nii Vintilă Brătianu şi Duca au sosit cu automobilele însoţiţi de d-nii general Moşoiu, M. Oromolu, Tătărescu, R. Franasovici, Leonte Moldovanu, N. Budurescu, Constant Georgescu, Al. Alimăneştianu, Jean Popescu, Niculescu etc. etc. La barieră au fost întâmpinaţi de d-nii C. Neamţu şeful organiza­ţiei liberale din Gorj şi Dolj O. Negrescu etc. Manifestanţii, aşezaţi pe sectoare Iinescu : Petre Dragoescu ; Mişu Mihăilescu; Preot I. Tomescu ; Traian Mihăiescu; Gogu Ştefă­­nescu ; Mihai Mateescu ; Colonel Bozianu ; Tomiţă Rădulescu ; Ni­­culae Hanciu ; Petre C. Hanciu; Gh. Pasea ; G. Vasiliu ; Jeni­c­ă Popescu ; I. Iota ; Gh. Luculescu; Al. Popa; Preot I. Petroveanu ; Gh. Davidescu ; Savu Davidescu Bie Amarascu; dr. F. Ditulescu ; Const. Nicolaescu; A. Aslan; colonel Paparizu ; Mihail Săndu­­lescu ; C. Stoican;­­ A. Moraru ; O. Lupescu ; I­. Tomescu; Gogu Ionescu ; dr. Zamfirescu ; Al. A­­lexiu ; Silviu Ionescu ; Th. Nan­ei ; Mitică Atanasiu ; Ionel Ștefă­­nescu ; Dem. Pribeanu ; Mircea Hanciu ; I. Leonida; N. Mărăci­­nescu ; Vasile Săndulescu ; Mir­cea Valerian; Gorj Gele Mihail; Ion Nicodin ; E­­manuel Săvoiu ; Nina Fruşeanu; Titi Bolărescu ; dr. Hasnaş; Al. Mihuleţ; Şerban Frumuşeanu ; Rafaile Popescu; Al. Sgorbură; Pr. M­ălăescu ; N. Oprişescu ; Ma­­rinescu ; Prejbeanu ; C. Negrea­­nu. -v--- - ■ v-şi judeţe, pe străzile Carol, Justi­ţiei şi Tinirei, i-a ovaţionat puter­­nic.Din balconul clubului naţional­­liberal d-nii V. Brătianu, Duca şi ceilalţi fruntaşi, au primit defila­rea coloanelor de săteni. La orele şi 11 şi 45, întrunirea s-a deschis în vasta grădină Mi­nerva. întrunirea a fost prezidată de d-l C. Neamţu. r""“ "­­ Delegaţiile Deschiderea întrunire! . Cuvântarea d-lui C. Neamţu Vârsta şi rolul de gazdă îmi re­zervă cinstea de a prezida această impozantă întrunire, la care par­ticipa tot ceea ce Oltenia are mai de seamă şi la care a binevoit să ia parte şeful nostru respectat şi iubit d-l Vintilă Brătianu, tovară­şul său de gândire şi de griji, d­i Duca şi fraţi de ai noştri fruntaşi d­in toate părţile ţârei Au venit după o veche tradiţie a partidului naţional liberal, ca oride câte ori vemurile sunt grele şi îngrijitoare şefii să se coboare în rândul masselor şi să asculte mur­murul acestora.­Şi au ţinut ca cea dintâiu din în­trunirile regionale să fie la Craiova Să le spunem din toată’ inima: bine at­­tenit? ^ 'V u (Continuarea în pag. 2-a) !Acum să-mi daţi voie să exami­nez împreună cu dv. o latură a si­tuaţiei grele în care se găseşte ţara. Pe când naţional-ţărăniştii se gă­seau în opoziţie ne învinuiau că să­răcim pe agricultori, spre a îmbogăţi pe industriaşi, deşi atunci vagonul de grâu era 70—90.000 lei iar azi nici 30­ 000. ... Cine v’a sărăcit deci? Ne mai denunţau ţării şi străină­tăţii că suntem contra capitalului străin şi că atâta timp cât vom fi noi la guvern nu vom aduce nici un ban din străinătate. Dar dv. ştiţi că împrumutul stabilizării a fost tratat şi aproape încheiat de paridul libe­ral. Mai ştiţi că înţelegerea cu toa­te băncile de emisiune din Europa s’a făcut tot sub partidul naţional-libe­ral.Au promis că venind la putere vor aduce capital străin şi vor micşora impozitele. -- -....— —w"*" Aşa au făcut? VOCI: Escrocii Ne mai învinuiau că am mărit im­pozitele, noi cari de fapt le micşora­sem mult din ceea ce sporise guver­nul averescan care ne precedase. Ce-au făcut ei? Au micşorat taxele la produsele străine, sub pretext că vor efteni viaţa. „­ S’a eftenit viaţa? Nu! Dimpotrivă s’a scumpit enorm. Au lovit apoi în instituţiile de cre­dit exsitente. Capitalul străin n’a ve­nit, nevoile sunt şi mai mari şi do­bânzile şi mai ridicate. . In chestia impozitelor, cine poate spune că se plăteşte mai puţin?. VOCI: S’au înzecit. N’au ţinut seama în sporirea buge­tului de 2 lucruri elementare, că un buget trebue să reprezinte un servi­ciu pe care statul e­ste dator să­-l facă contribuabililor. Bugetul,­ naţional­­ţărăniştii l-au sporit ca şi cum totul ar merge când totul e în plin de­zastru. Un impozit nu poate să secătuia­­scă capacitatea de plată a impozabi­lului. Bugetul sub noi era mai mic şi­­ve­nitul naţional mult mai mare. De la 200 miliarde lei acest venit nu trece azi nici de 100 miliarde­ . Bugetul înghite, aşadar, jumătate din venitul naţional, cum nu se în­tâmplă nicăeri. S-a calculat că venitul din agri­cultură e aproape jumătate; ei bine! bugetul înghite­ tot acest venit. Ce e de făcut? VOCI: Să plece acest regim de de­zastru Trebue, neapărat ca bugetul şi im­pozitele să fie reduse la puterea de Este oare nevoe să vă mai arăt pentru ce partidul Naţional-Liberal avea datoria, în actuala situaţie generală a ţării şi mai ales după ultimele evenimente, să sune cor­nul pentru apărarea naţională a României întregite ? Azi, avem prima întrunire regio­nală, pentru că prin partidul Na­ţional-liberal nu mai este cazul să zicem de a trezi, întrucât acest lucru este dobândit — să nu lăsăm să rătăcească lămurirea ce s’a fă­­cut din ce în ce mai mult în ma­­ssele mari ale opiniei publice. Ca partid cinstit democratic, în mijlocul vâltoarei primejdioase în care se sbate statul nostru, trebue să ştim să punem temeiul acţiunei noastre într’o conştiinţă din ce în ce mai luminată a votului obştesc pentru a putea îndeplini datoria noastră în această luptă de apăra­re naţională ce am început. Două mari evenimente influen­ţează situaţia de azi. Pentru a nu rătăci trebue să ni le reamintim continuu pentru că ele singure pot fi steaua călăuzi­toare a unei acţiuni sănătoase. a) înfăptuirea României Mari şi nouă prin întregirea neamului şi împlinirea reformelor constituţio­nale. b) A doua cu caracter trecător dacă vom şti să înlăturăm efectele acestei mari perderi, situaţia creia­­tă prin moartea prea timpurie a Regelui întregitor de neam. Partidul Naţional-Liberal a fost colaborator neclintit în toată pre­gătirea şi lupta ce s’a făcut timp de 70 ani pentru desrobirea inter­nă şî externă. Dobândindu-se amândouă, sun­tem datori faţă de acest trecut să stăm strajă neadormită pentru a apăra roadele împotriva oricărei acţiuni ce le-ar putea primejdui. Mai cu seamă în aceste vremuri tulburi trebue să nu uităm cum am ajuns la aceste desrăbiri. Două plată a contribuabilului român. Dacă s-ar face o reducere de 1/8, ar rămâne resurse economiei naţionale să se poată acoperi toate dobânzile. O reducere de 1/5 din buget, ar avea ca rezultat că întreaga datorie a agri­culturii să fie amortizată în 5—8 ani. Daţi-mi voie să vă aduc aminte cum am terminat cuvântarea mea din­ primăvara trecută. Ziceai­ atunci: Vor cădea de la pu­tere căci nu vor fi capabili să solu­ţioneze nimic. Vor cădea ca frunza toamna. Au căzut. Ştiţi însă că mai rămân toamna puţine frunze cari continuă să sugă din seva arborilor. Cu iarna se duc şi aceste frunze. Aşa se vor duce şi ei în curând. (Aplauze puternice). _ •1, 2.,, ; mari credinţi ne-au călăuzit în tot acest lung trecut: încrede­rea în drepturile străvechi ale nea­mului şi statului Român la o viată de sine stătătoare si de pro­păşire şi al doilea convingerea ca în situaţia geografică a statului no­stru numai prin pacea interna putem asigura şi o viată normala pentru propăşirea neamului. Cunoscător al tuturor greutăţi­lor trecutului, dela început partidul National-Liberal s’a străduit să înlăture luptele pentru­­ domnie, provocate de slăbiciuni dinlăuntru și amestecul din afară. Iată la ce a corespuns lupta pe care a dus’o pentru statornicia u­­nei domnii care să nu aibă nici-o legătură Internă de familie, operă preconizată la 1856, îndeplinită la 1866, consolidată la 1877, prin răz­boiul independentei si încoronată la 1881 prin proclamarea Regatu­lui.Ar fi să uite tot acest trecut dacă partidul National-Liberal s’ar în­treba în situatia grea de azi dacă este sau nu apărător cinstit şi ho­tărât al regimului monarhic. El vede în acest regim cel mai sigur m­ijloc pentru asigurarea in­tereselor permanente ale neamului şi ale Statului, scop final al acţiu­nei patriotice a unui partid politic ce a fost în realitate şi care vrea să răm­âe hotărât naţional şi cin­stit democratic. De aceia facem urările cele mai sincere ca noul Rege să­ poată fi tot atât de folositor ţării ca şi marii Săi predecesori, care ne-au dus la neatârnare şi întregire. Nu cred că mai este nevoe să de­clarăm că vom lupta şi de aici în­colo hotărât şi real pentru ca mo­narhia română să fie şi în viitor pârghie puternică pentru asigura­rea liniştei interne şi externe, de consolidare şi propăşire, la care are dreptul neamul nostru întregit. Dar pentru a ne îndeplini acea­stă sacră datorie trebue să ştim să fim ca întotdeauna instrument politic de guvernământ demn şi hotărât, preocupat nu de nevoi şi interese secundare de partid ci de cele permanente ale ţării într’un cuvânt un partid conştient de da­­toria şi rolul lui. Directivele pentru îndeplinirea acestei sarcini se găsim în trecu­tul nostru mai îndepărtat sau mai apropiat. Din cel mai îndepărtat, trebue să ne reamintim cum tânărul Dom­nitor, viitorul mare Rege Carol I, neîndestul cunoscător al comic­­tiunilor şi nevoilor ţării, la 1875, după coaliţia de la Mazar-Paşa, a încercat două rânduri de guverne şi cum a adus apoi la guvern partidul naţional-liberal la 1876 Nu a fost o înfrângere a Domnito­rului Carol I, ci victorie a cauzei monarhice, pentru că a înţeles cau­za dreaptă care l-a dus, prin Plev­na şi neatârnarea ţării, la asigu­rarea definitivă a Dinastiei şi la Regalitate. Acelaş mare Suveran, la 1914, în Consiliul de Coroană de la Sinaia în care trebuia să se hotărască ati­tudinea noastră în războiul gene­ral, având ca prim sfetnic pe şeful partidului naţional-liberal, care a ştiut sa-şi facă datoria de bun ro­mân şi de ideal servitor al Coroa­nei, înţelegând situaţia ţării şi a ştiut la o cotitură hotărâtoare a soartei neamului să ajute la o în­drumare ce corespundea mai bine intereselor lui. Am ajuns astfel la România­ Mare. „ Marele Rege Carol I, ca Suve­ran înţelept ce era, iată ce a spus după acest consiliu unei persoane apropiate de Curtea lui, care l-a în­trebat dacă a fost mulţumit de re­zultat, răspuns care arată că ori­care ar fi fost convingerea lui inte­rioară a ştiut să se solidarizeze cu interesele mari ale ţării: „Foarte nemulţumit. Dar D-zeu mi-a cruţat dureroasa datorie de a mă erija în arbitru. Toţi sfetnicii mei au fost de acord şi trebue să mărturisesc că au fost cu toţii la înălţimea situaţiei“. Şi azi nu poa­te fi altă călăuză mai sigură pen­tru partidul naţional liberal în slu­jirea ţării şi a Coroanei, decât in­teresele permanente ale României Întregite pe care înţelege să le a­­pere ca şi în trecut cu aceiaş since­ritate şi cu aceiaş nestrămutată hotărâre. Numai aşa partidul naţional-li­beral şi şeful acestui partid pot sluji pe Rege şi ţara; numai aşa s’a ajuns să se pună Coroana Ro­mâniei întregite pe capul Regelui Ferdinand. Căci un partid politic nu tre­­bue prin slugărnicie să servească Coroana. El trebue să spună cu­vântul adevărat, singurul care folo­seşte Dinastiei şi ţării. De aceea, la toate bârfelile, răs­pund : Partidul naţional liberal nu-şi schimbă credinţa. Cere un singur lucru Regelui: Să urmeze calea care a dus pe Regele Carol I la neatârnare şi încoronare şi pe Regele Ferdinand la întregirea neamului. Sunt în asentimentul general al partidului, că numai astfel slujim Coroana şi ţara. # Dar chezăşia liniştei în lăuntru şi în afară depinde şi de doi alţi factori. Armata şi justiţia care tre­buesc să rămână într’adevăr instru­mente de slujire a intereselor per­manente în afară de orice preocu­pare de partid. Cea dintâi pentru a-şi împlini datoria trebue să i se asigure abia forţa materială cât şi cea morală. Forţa materială nu i se poate da decât prin înzestrarea ei cu ar­mament şi muniţiuni în cele mai bune condiţiuni în situaţia de izo­lare în care se găseşte ţara noastră, iar cea morală prin ridicarea pre­ocupărilor acestei mari institu­tului naţionale la înălţimea che­­mărei ei. Forţa ei morală nu poate fi do­bândită decât prin asigurarea să­­nătăţei morale a poporului din sâ­nul căruia este creiată. De aceia ai­­ pus în programul de reparaţie a partidului liberal ca una din cele mai de căpetenie pre­ocupări, sancţionarea prin justiţie a tuturor ilegalităţilor, abuzurilor , şi jafurilor ce ameninţă atât de­­ grav această sănătate morală. Este nevoe de acest lucru atât pen­tru restabilirea creditului mate­rial înlăuntru și în afară cât și pentru restabilirea creditului mo­ral pentru ca poporul român, în însușirile lui bine cunoscute, să fie desolidarizat de actele nesocoti­te ale unui partid care, nu repre­zintă firea cinstită a tării. Acea­stă reactiune morală este cu atât mai necesară cu cât prin ultima în­cercare se alcătuește un guvern compus din toti participanta la cele mai nerusinoase afaceri ce s’au făcut în statul român în toa­tă istoria lui modernă. * Chestiunea economică este strâns legată de cea financiară. Deaceia trebue să punem în primul­ rând a­ preocupărilor noastre asigura­rea stabilizarea pentru întărirea me­ditului nostru şi în lăuntrul ţarei şi în străinătate. Această asigura­re nu se poate dobândi numai prin convenţia încheiată cu băncile de emisiune şi prin împrumutul acor­dat de pieţele străine. Este nevoie tot atât de o importantă acţiune economică şi financiară corespun­zătoare în interior. Nu este destul numai să muncim şi să cruţăm. Este nevoe şi de o pol­­iti­că a statului corespunzătoare a­­cestei munci. Din­ punct de vedere financiar politica urmărită de guvernul na­­ţional-ţărănist în aceşti doi ani a făcut mari şi neiertate greşeli care impun şi mai mult azi: ( 1) Revenirea la o politică buge­tară de bună gospodărie, atât pen­tru nevoia întărirei creditului din lăuntru şi din afară cât şi pentru asigurarea stabilizărei.­­ 2) Urmărirea unei politici de im­puneri potrivite posibilităţilor e­­conomiei noastre naţionale. De a­­ceia ne-am ridicat împotriva poli­ticei de creiare de venituri cu ori­ce preţ prin secătuirea factorilor de producţie şi de jaf a banului pu­blic. 3) întărirea primului nostru in­­stitut de emisiune care a avut un rol atât de frumos şi de util în România­ Mică. Una din cauzele dezorganizărei noastre financiare este desigur şi dezorganizarea Basi­lei Naţionale, care va trebui să-şi reia în viitor rolul ei de factor de­terminant în nevoile de credit atât intern şi extern cât şi public şi privat, potrivit condiţiunilor spe­ciale ale ţarei noastre. In ceea ce priveşte economia gene­rală a ţării trebue să se înlesnească şi producţia şi desfacerea ei. Cea dintâiu prin sporire iar nu distruge­rea ei, efect ce au avut toate măsu­rile nesocotite ale partidului naţional­­ţărănist, iar cea de a doua printr’o politică de conv­enţiuni comerciale chibzuite, cu atât mai necesare azi, dat fiind desechilibrul survenit în e­­conomia mondială. In deosebi pentru o ţară agricolă ca a noastră trebue dată pe deoparte o specială îndrumare în noua situa­ţie a concurenţei mondiale şi pe de altă parte o hotărâtă adaptare a con­­diţiunilor speciale ale agriculturii noastre celor generale de după răz­boi­. Iată de ce este nevoe­a lucru pe care nu l-au priceput guvernanţii din ultimii doi ani: 1) Re­asigurarea pu­tinţei de clasare a cerealelor pentru a pune producţia noastră în măsură să lupte cu concurenţa străină sporit. 2. De depozitare a ei, mai ales îr­ urma reformei agrare. 3. De garantare pentru a i se asi­gura mai lesnicios creditul de ca­re are nevoie. De ajutorare şi de sporire a acestuia şi nu de distrugere a lui din interese secundare de partid. Vorbind de agricultură nu a­şi pu­tea să nu vorbesc şi de greşala ce s‘a făcut crezându-se că ea ar putea prospera mai temeinic dacă s’ar pri­goni cealaltă ramură de producţie: industria. Agricultura şi industria în con­cursul reciproc nu pot găsi decât fo­loase. Politica urmărită de două ani nu a fost în realitate decât în opunere desăvârşită cu nevoile generale ale producţiei naţionale şi a comerţului care o pune în valoare, iar creaţia nenumăratelor case autonome alcătui­şte cea mai neruşinată organizaţie pentru întrebuinţarea banului public în folosul partidului şi al partizani­lor. Nu socotesc că mai este nevoie să insist asupra acestor chestiuni cât şi a celorlalte ce au fost expuse mai pe larg in memoriul meu şi în manife­stul program al partidului naţional­­liberal. Se cuvine însă să reamintim că în afară de aceste impress materiale Ro­mânia Mare are nevoie şi de preocu­pări de ridicare culturală căci numai prin ea vom putea pune in valoare şi apăra ţara întregită după atâtea vea­curi de muncă şi de jertfe de tot felul.* întreaga opinie publică cere azi de la partidul liberal să se ridice la înălţimea timpurilor grele şi mari prin care trece ţara. El are datoria să o călăuzească pe calea cea bună pentru ca, desnădăjduită cum este a­­stăzi, să nu rătăcească pe căi primej­dioase ce ar duce-o tocmai la con­trariul de ceea ce doreşte. Suntem la o mare cotitură care poate fi hotărâ­toare pentru soarta viitoare a neamu­lui nostru. Indrumând-o pe calea cea bună Cuvântarea d-lui Vintilă Brătianu D-l C. NEAMTU D 1 VINTILĂ BRATIANU

Next