Viitorul, aprilie 1938 (Anul 30, nr. 9069-9092)
1938-04-01 / nr. 9069
r IMPERATIV INTERN si asacra sociale . Titlul acestui articol indica un adevăr axiomatic pentru oricine gândeşte asupra vieţii politice actuale. Intr'adevăr liniştea şi ordinea sunt atribute fireşti ale funcţionării normale a statului. In momentul când ele au fost compromise carenţa autorităţii este declarată şi tulburarea rezultată paralizează întreg organismul social şi etatic. Orice şovăire a autorităţii produce astfel repercusiuni periculoase în viaţa naţională. Criza de autoritate are ca imediat corolar criza de producţie• Torţele constructoare ale colectivităţii se dezorganizează şi criza politică se dublează de o criză economică. Tuend s-a observat pe plan general în materie muncitorească. Revoluţia lucrătorilor a condus totdauna la mizeria lor pentru că momentul revoluţionar a dezorganizat producţia şi a distrus prin urmare echilibrul vieţii economice. La noi s-a văzut de curând cum lipsa de omogenitate şi autoritate în guvernare poate produce un impas economic. In declaraţiunile sale de ministru de finanţe, Cancicov, a subliniat un asemenea moment în lunile precedente. „Rezultatele încasărilor în lunile Ianuarie şi Februarie 1938 — spune d. ministru al finanţelor — constitue, cu toată redresarea din Martie, o sonerie de alarmă pentru evoluţia conjuncturii la noi''. Fără îndoială că dacă „semne de stagnare au apărut de câtva timp în evoluţia vieţii economice" aceasta se datoreşte unor cauze de ordin general economic. Nu trebue însă neglijat factorul politic în explicaţiunea acestui fenomen. Şi d. ministru al finanţelor accentuiază şi d-sa „influenţa imediată a împrejurărilor interne". Luna Ianuarie 1938 a produs deci din cauza împrejurărilor politice şi o anumită criză de natură economică. Aceasta fără îndoială din cauzele semnalate mai sus : absenţa omogenităţii şi a autorităţii în guvernare. In consecinţă liniştea şi mai ales securitatea necesare oricărei activităţi economice au fost compromise, ceea ce s-a oglindit imediat în „realizările bugetare" din acel timp, scăderea încasărilor fiind simţitoare şi evoluţia bugetară luând o întorsătură neprevăzută. Se obişnueşte, în limbaj comptabil, să se spună că bugetul este oglinda sănătăţii economice şi prin urmare a bunei organizări politice, etc. a unui stat. Diagramele bugetare indică astfel gradul de bună organizare a statului. In orice caz însă, chiar dacă nu adoptăm acest criteriu, trebue să recunoaştem că în parte bugetul dă indicaţii sigure asupra situaţiunii generale. Concluzia, care se desprinde logic din aceste fapte, este necesitatea menţinerii liniştii interne, realizarea securităţii. Orice tulburare nu numai că ar fi condamnabilă din punctul de vedere al momentului internaţional foarte greu prin care trecem, dar ea ar cauza aşa cum am arătat şi un impas economic. Avem însă nevoe de concentrarea forţelor naţionale pentru a îndeplini misiunea momentului istoric. Orice deviaţiune de la acest imperativ este vinovată în faţa intereselor superioare ale neamului. De aceea, cei ce ar încerca încă tulburarea liniştei se fac răspunzători de gravă lezare a intereselor naţionale. Guvernare omogenă deci, linişte şi securitate. ANUL XXX * ms No. 9069 BHBQHBHHHHMHMHHP’ 4 pagini 2 lei F. Vineri 1 Aprilie 1938 Director ? 8. MAXIM Un an . . Sase luni Trei luni ABONAMENTE In JARA In STREINATATfc Un an • « . « • 1400 lei 600 Lei 300 „ 150 „ Sase luni Trei luni Institufiunî publice şi particulare Lei 1000 anual 700 350 ‘ REDACTIA si ADMINISTRAŢIA — BUCUREŞTI — Strada R. Poincaré I? TELEFOANE Dirg.fi« o.rs.m» — Redacţia şi Adminis. j jjgo’ro Taxa poştală plătită in numerar, conform aprobării Dir. G-rale a Poştelor No. 137.282/926 NOIF. Sborul de agrement De câtva timp s-a înfiinţat şi la noi curse de sbor, deasupra Capitalei, oferind sburătorilor amatori, spectacolul vedetei din înalţimi a Mei oraş, pe care Raffet îl văzuse pe vremuri ca un sat cu multe biserici, şi azi e o cetate americană, înfiinţarea acestor curse de agrement, de scurtă durată şi nu la mari înălţimi, apropiate de cele atinse de Picard, au un mare folos : dau obişnuinţa cu un fel de călătorie, care, trebue să mărturisim, nu este din cele cari înfricoşează mai puţin. Sunt mulţi cărora le este frică de a călători într'o navă plutind în văzduh, deşi accidentele avioanelor nu sunt mai dese decât cele cu automobilul, la care apelăm oricând fără nici un gând sinistru. Dar teama de sbor, este la fel cu fobia faţă de drumul de fier, în vremurile când se experimenta invenţia lui Stephenson. Erau şi atunci oameni cari credeau că voiajul cu drumul de fier, este un pericol, iar unii medici de pe vremuri socoteau că fuga trenului enormă (se alerga cu 20 kilometri pe oră !) are să producă boli de creer și orbire. Slavă Domnului, se aleagă cu sute de kilometri pe oră, fără pericolele inventate acum două veacuri înapoi. Tot aşa cu sborul în avion. Generaţiile ce ne vor urma vor apela la avion, pentru orice cursă mai repede, şi vor râde de noi, care socoteam că suntem mari viteji, făcând o excursie de o jumătate de oră, deasupra Bucureştilor ! Progresul este o chestiune de obişnuinţă şi de adaptare. Ceea ce pare într'o vreme act vecin cu nebunia, se transformă în act obişnuit şi fără importanţă, după cum ceea ce e lux într'un timp, devine o necesitate resimţită ca atare de orice om modest. Să ne gândim la lumina electrică, salutată cu entuziasm la început în săli de teatru, pentru a fi cerută azi de orice mic slujbaş în casa lui modestă. Dar acum sborul în avion, are utilitatea lui. El taie din timpul cerut de adaptare şi creiază obişnuinţa drumului aerian. E o şcoală de Curaj, şi una de pregătire a călătoriei de mâine. PETRONIUI Persecuţie politică ? ! „Guvernul a închis unele localuri „unde în mod clandestin se făcea „propagandă subversivă“. Exploatarea petrolului Planul pe cinci ani şi resursele de viitor Guvernul s’a sesizat de situaţiunea petrolului nostru şi a hotărât să ia măsuri. D-l ministru al industriei, a făcut un amplu expozeu presei şi o comisiune, în frunte cu d. prof. Mrazek, a fost numită spre a studia un plan cincinal, de raţionalizare a exploatărilor, prospectărilor şi explorărilor terenurilor petrolifere. O comisiune, având în frunte pe d. ing. N. Caranfil, va avea acelaş program pentru gazele naturale. Din ambele comisiuni fac parte specialişti distinşi cari, nu ne îndoim, vor reuşi să creeze un regim echitabil, ce va pune în valoare noui terenuri petrolifere, menţinând producţia care azi ameninţă să scadă îngrijorător. In raportul d-sale către Suveran, d. ministru al industriei scrie : Dacă am continua să stoarcem ca până acum, ce a mai rămas în regiunile productive, fără nici o grije a zilei de mâine, fără nici o preocupare de punere în valoare a unor noui regiuni, ne-am pomeni într’o bună dimineaţă, şi mai repede decât se crede, fără o picătură de petrol. „Ce e mai grav, n’am mai putea proceda atunci nici la explorările necesare pentru descoperirea altor regiuni productive decât cu enorme sacrificii bănești din partea statului. „Intr’adevăr, după studiile prezentate de personalul nostru technic rezultă că cheltuelile de prospectare și explorare a unei regiuni de 100 mii ha. ar costa mai mult de 300 milioane lei. Dacă se admite ca prospectările şi explorările în căutarea preţiosului hidrocarbur vor trebui să se întindă pe o suprafaţă totală de cel puţin 1 milion Ha, ar fi o cheltuială de 3 miliarde de lei căreia Tezaurul ar trebui să-i facă faţă. „Astăzi aceste lucrări de prospectare și explorare pot fi legate încă de concesiunile de exploatare a perimetrelor cu randament bine stabilit“. # D-l ministrul al industriei a arătat că pentru a face aceste explorări, ajutorul capitalului străin este binevenit. Noul „cod al petrolului“ ce se va alcătui în afară de legea minelor, va fixa condiţiunile acestei colaborări, care, pentru a fi rodnică, trebue să fie echitabilă. In ce priveşte întreprinderile româneşti, d. ministru al industriei a dat asigurări în numele guvernului că va menţine primatul românesc în petrol. In declaraţiile făcute presei d-sa a spus, în această problemă: „E drept că streinii care dispun de capitaluri incomparabil mai mari ca ale noastre să fie chemaţi să contribue la munca de explorare a terenurilor noastre, dar, în proporţia curentă, statul e dator să rezerve o parte şi capitalului indigen. Explorările trebuesc date însă acelora care au mijloace, altfel toată truda noastră ar fi inutilă“. „Folosirea terenurilor explorate şi găsite petrolifere rămâne s-o atribue statul printr’o repartizare raţională şi dreaptă care să ţină seamă atât de interesele capitalului cât şi de interesele naţionale, întotdeauna am susţinut o politică echitabilă în materie de petrol, asigurând colaborarea capitalului străin, cu munca şi capitalul românesc. Sperăm că d. ministru al industriei va reuşi să aducă la bun sfârşit această operă, cu atât mai mult cu cât, comisiunile alcătuite pentru studierea problemei sunt compuse din cei mai distinşi specialişti ai noştri. CUM SE PREZINTĂ situaţia viticulurei Necesitatea intensificării exportului de vinuri UN MARE DEPOZI ÎN CAPITALA CU VINURI DIN TOATE REGIUNILE TARII Acum la începutul campaniei agricole de primăvară, situaţia viticulturei se prezintă în condiţiuni critice, din cauza lipsei de posibilităţi de desfacere a cantităţilor de vinuri disponibile din anii trecuţi. O înviorare promiţătoare s'a produs la începutul anului 1938 când s'a efectuat un export de vin în Germania de 100 vagoane. Această cantitate a fost cumpărată din toate regiunile ■ ţarei pentru a se putea uşuraastfel toate pieţele regionale de vinuri. Exportul s'a efectuat în bune condiţiuni, iar preţurile au fost destul de convenabile pentru producători. Un mare contract de export D. M. Negură fostul ministru al cooperaţiei, reuşise ca pen- t tru exportul de produse agricole în Germania, să se admită şi un import de vin pentru o cantitate de 2000 vagoane de vin. Dacă executarea contractului s-ar fi început, azi situaţia în viticultură ar fi fost cu totul alta. Cele 2000 de vagoane luate din toate regiunile viticole, ar fi determinat o mare urcare de preţuri. Ministerul cooperaţiei din guvernarea trecută, nu numai că n'a urmărit punerea în aplicare a acestui contract, dar l-a boicotat în aşa măsură, încât azi criza din viticultură este în mare parte determinată de guvernarea din luna ianuarie. D. G. Ionescu-Siseşti, ministrul agriculturei şi cooperaţiei a luat măsuri pentru a se relua executarea contractului. D. M. Negură cât a condus ministerul cooperaţiei, a desfăşurat o vie acţiune pentru organizarea viticultorilor în cooperative. Astfel de cooperative viticole au luat fiinţă în toate regiunile producătoare de vin nobil şi au fost înzestrate cu pivniţe şi materialul necesar. Pentru organizarea generală a viticulturei pe ţara întreagă s-a înfiinţat Federaţia Naţională a cooperativelor viticole. Activitatea acestei instituţii este dintre cele mai interesante. In primul rând, a executat contractul de export de 100 vagoane. In al doilea loc, a aprovizionat fabricele de spirt din vin cu o importantă cantitate din toate regiunile. Zilele acestea va încheia contractul pentru aprovizionarea cooperativelor viticole cu sulfat de cupru. Un mare depozit în Capitală Cu toate că preţurile la vinuri în ţară sunt derisorii, totuşi în localurile de desfacere din Capitală, preţurile de vânzare sunt de spoliaţiune. Mai mult, vinurile vândute în Bucureşti, — în majoritatea lor — sunt transformate în aşa măsură, încât nu mai seamănă nici pe departe cu cele de la locul de producţie. Federaţia naţională a cooperativelor viticole a închiriat un mare depozit în str. Batiştei unde va aduce mari cantităţi de vinuri din fiecare regiune viticolă. Va organiza desfacerea în Capitală la preţuri reduse de vinuri nealterate sau falsificate, aşa încât consumatorul va avea posibilitatea să-şi procura produse naturale. O comisiune a acestei instituţii a vizitat regiunile viticole şi a achiziţionat importante cantităţi dintre cele mai caracteristice ale acestor regiuni pentru a le desface la preţuri convenabile. Din toate acestea se poate vedea că în viticultură sau luat unele măsuri care dacă ar fi continuate şi sprijinite de oficialitate, s'ar putea veni astfel în ajutorul unei importante categorii de producători. ------------------------------------MEDALIONUL ZILEI CARICATURISTUL NEAGU Intre portret şi şarjă domnească — fără eleganţa selecţiunei liniei tipice şi fără abilitatea scoaterei în lumină a personalitaţei cuiva — se aşează buna şi reuşita caricatură. Şi de aceia caricaturişti — în acest înţeles — sunt puţini. Printre ei aşezăm şi pe tânărul scriitor şi desinator d. Neagu, care face dovada în exposiţiunea recent deschisă, din sala Mozart, a însuşirilor sale deosebite, a humorului care se desfăşoară şi pe planul decorului, ca şi pe acela al liniei figurei celui prins în dinamica expresiei D. Neagu reuşeşte a sugera viaţa celui caricaturizat, cu ceia ce are el mai deosebit, mai al său, şi mai propriu a-i purta pecetia ce-l deosibeşte. Caricatura este un simbol şi un tip. O manieră de a face abstracţie artistică, eliminând din complexul unui om, cea ce este al tipului comun, rămânând ticul diferenţial, viţiul fisiognomic, rictus-ul surprins la un colţ de gură, toată gama imponderabilelor nuanţe ce fac din omenire, „o grădină“ — pentru că are flori variate la infinit — a bunului Dumnezeu din cer! D. Neagu reuşeşte astfel a representa figuri ce ne sunt cunoscute din galeria literară şi artistică românească aşezându-le în cutiuţe şi în borconaşe, din care le putem scoate, pentru plăcerea noastră artistică şi pentru nevoia oarecum organică de a şti cu cine ne învecinăm în lumea ce-o trăim... tit o regie de A. BORDENACHE Vechia noastră Şcoală de Arte Frumoase din Bucureşti, în raport cu cerinţele vremurilor şi mărimea ţării, era altădată cu mult mai sprijinită de autorităţile conducătoare decât este actuala Academie, declarată autonomă prin legile guvernului Iorga. E deajuns să trecem prin faţa clădirii din calea Griviţei 22 pentru a ne da seama ce vremuri vitrege sunt pentru biata şcoală. Unele cârpeli recente au reuşit să facă doar să mai stea în picioare zidurile atelierelor din fundul curţii. Dar în total, atât locuinţa Rectorului din faţă, cât şi restul clădirii, totul nu-i decât ruină. La fel atelierele aşezate în străduţa Iulia Haşdeu. Am mai scris, în altă parte mai de mult, cât de tare ne-a durut auzind de păţania cu studenţii bulgari: statul vecin a trimis delegaţi cari să cerceteze cum s’ar putea să ne trimită câţiva elevi absolvenţi ai Şcoalei din Sofia, care să urmeze cursuri de perfecţionare la noi, în Bucureşti, „Paradisul Orientului“. Nu le venea a crede bieţilor oameni că aceasta-i şcoala unde artiştii români primesc luminile Maeştrilor lor. La Sofia, cu toată lipsa de bogăţie a statului, s’au găsit multe milioane leva pentru clădirea unui local propriu precum şi a unui cămin sănătos unde elevii săraci sau din provincie să poată locui. Au plecat delegaţii cum au venit, adică mai bine zis au plecat fără iluziile cu cari au venit, iar elevii n’au mai luat niciodată drumul spre „Parisul Orientului“. Trebue să se facă ceva pentru biata şcoală de Arte Frumoase. Oricât de puternic ar fi suflul entuziasmului la Maeştrii Profesori, oricât de aprig dorul de învăţătură la elevii viitori artişti, fără cele materiale trebuincioase lucrului, nu vom ajunge prea departe. Şcoala—clădire ajută ca şcoala-suflet să se înalţe cât mai sus. înflăcărarea tinerească va căpăta aripi mai vânjoase dacă mijloacele de lucru vor fi mai bogate. Insă până la bogăţie, pentru clipa de faţă e absolută nevoe de ce se poate numi strictul necesar. In ceea ce priveşte pe Maeştrii şcoalei, au primit un îndemn nepreţuit prin autonomia acordată odată cu titulatura de Academie. Aceasta le-a permis să organizeze cursurile într’un spirit mai aproape de cerinţele artei, alcătuind un tot mai armonios decât fărămiţatele şi prea specializatele lecţii de până atunci. Dar nu-i de-ajuns. Poate că nici la Ministerul Educaţiei Naţionale nu se ştie că bugetul Academiei Artelor Frumoase e cu adevărat deficitar, neajungând nici pentru plata apei şi a luminatului. Dar mai trebuesc lemne pentru ateliere, iarna, unde modelele stau despuiate, dar mai trebuesc servitori, trebuesc mijloace de întreţinere a curăţeniei peste tot şi multe alte Desigur de îndată ce organele conducătoare direct interesate vor lua cunoştinţă de această stare de fapt, un început bun se va face. Restul va veni dela sine, credem, cu toată economia ce s’a hotărât la toate departamentele ţării. Căci sunt felurite economii unele trebuincioase şi altele rău înţelese ce pot cauza adevărate dezastre. Să nu se uite că anul trecut Primăria Municipiului Bucureşti s’a văzut nevoită să oprească împlinirea cursurilor Academiei de Arte Frumoase, de teamă să nu se nărie zidurile prea venerabile peste elevi.