Viitorul, aprilie 1938 (Anul 30, nr. 9069-9092)

1938-04-01 / nr. 9069

r IMPERATIV INTERN si a­sacra sociale . Titlul acestui articol indica un adevăr axiomatic pentru oricine gândeşte asupra vieţii politice ac­tuale. Intr'adevăr liniştea şi ordinea sunt atribute fi­reşti ale funcţionării normale a statului. In momen­tul când ele au fost compromise carenţa autorităţii este declarată şi tulburarea rezultată paralizează întreg organismul social şi etatic. Orice şovăire a autorităţii produce astfel reper­cusiuni periculoase în viaţa naţională. Criza de au­toritate are ca imediat corolar criza de producţie• Torţele constructoare ale colectivităţii se dezorga­nizează şi criza politică se dublează de o criză eco­nomică. Tuend s-a observat pe plan general în materie muncitorească. Revoluţia lucrătorilor a condus tot­­dauna la mizeria lor pentru că momentul revoluţio­nar a dezorganizat producţia şi a distrus prin ur­mare echilibrul vieţii economice. La noi s-a văzut de curând cum lipsa de omoge­nitate şi autoritate în guvernare poate produce un impas economic. In declaraţiunile sale de ministru de finanţe, Cancicov, a subliniat un asemenea moment în lunile precedente. „Rezultatele încasărilor în lunile Ianuarie şi Fe­bruarie 1938 — spune d. ministru al finanţelor — constitue, cu toată redresarea din Martie, o sonerie de alarmă pentru evoluţia conjuncturii la noi''. Fără îndoială că dacă „semne de stagnare au apărut de câtva timp în evoluţia vieţii economice" aceasta se datoreşte unor cauze de ordin general economic. Nu trebue însă neglijat factorul politic în explicaţiunea acestui fenomen. Şi d. ministru al finanţelor accentuiază şi d-sa „influenţa imediată a împrejurărilor interne". Luna Ianuarie 1938 a produs deci din cauza îm­prejurărilor politice şi o anumită criză de natură economică. Aceasta fără îndoială din cauzele semnalate mai sus : absenţa omogenităţii şi a autorităţii în guver­nare. In consecinţă liniştea şi mai ales securitatea necesare oricărei activităţi economice au fost com­promise, ceea ce s-a oglindit imediat în „realizările bugetare" din acel timp, scăderea încasărilor fiind simţitoare şi evoluţia bugetară luând o întorsătură neprevăzută. Se obişnueşte, în limbaj comptabil, să se spună că bugetul este oglinda sănătăţii economice şi prin urmare a bunei organizări politice, etc. a unui stat. Diagramele bugetare indică astfel gradul de bună organizare a statului. In orice caz însă, chiar dacă nu adoptăm acest criteriu, trebue să recunoaştem că în parte bugetul dă indicaţii sigure asupra situa­­­ţiunii generale. Concluzia, care se desprinde logic din aceste fapte, este necesitatea menţinerii liniştii interne, realizarea securităţii. Orice tulburare nu numai că ar fi condamnabilă din punctul de vedere al mo­mentului internaţional foarte greu prin care tre­cem, dar ea ar cauza aşa cum am arătat şi un impas economic. Avem însă nevoe de concentrarea forţelor na­ţionale pentru a îndeplini misiunea momentului is­toric. Orice deviaţiune de la acest imperativ este vi­novată în faţa intereselor superioare ale neamului. De aceea, cei ce ar încerca încă tulburarea liniş­­tei se fac răspunzători de gravă lezare a interese­lor naţionale. Guvernare omogenă deci, linişte şi securitate. ANUL XXX * ms No. 9069 BHBQHBHHHHMHMHHP’ 4 pagini 2 lei F. Vineri 1 Aprilie 1938 Director ? 8. MAXIM Un an . . Sase luni Trei luni ABONAMENTE In JARA In STREINATATfc Un an • « . « • 1400 lei 600 Lei 300 „ 150 „ Sase luni Trei luni­­ Institufiunî publice şi particulare Lei 1000 anual 700 350 ‘ REDACTIA si ADMINISTRAŢIA — BUCUREŞTI — Strada R. Poincaré I? TELEFOANE Dirg.fi« o.rs.m» — Redacţia şi Adminis. j jjgo’ro Taxa poştală plătită in numerar, conform aprobării Dir. G-rale a Poştelor No. 137.282/926 N­OI­F. Sborul de agrement De câtva timp s-a înfiinţat şi la noi curse de sbor, deasupra Capi­talei, oferind sburătorilor amatori, spectacolul vedetei din înalţimi a Mei oraş, pe care Raffet îl văzuse pe vremuri ca un sat cu multe bi­serici, şi azi e o cetate­ americană, înfiinţarea acestor curse de agre­ment, de scurtă durată şi nu la mari înălţimi, apropiate de cele atinse de Picard, au un mare folos : dau obişnuinţa cu un fel de călătorie, care, trebue să mărturisim, nu este din cele cari înfricoşează mai puţin. Sunt mulţi cărora le este frică de a călători într'o navă plutind în văz­duh, deşi accidentele avioanelor nu sunt mai dese decât cele cu auto­mobilul, la care apelăm ori­când fără nici un gând sinistru. Dar teama de sbor, este la fel cu fobia faţă de drumul de fier, în vremurile când se experimenta in­venţia lui Stephenson. Erau şi atunci oameni cari credeau că voiajul cu drumul de fier, este un pericol, iar unii medici de pe vremuri soco­teau că fuga trenului enormă (se alerga cu 20 kilometri pe oră !) are să producă boli de creer și or­bire. Slavă Domnului, se aleagă cu sute de kilometri pe oră, fără pericolele inventate acum două veacuri înapoi. Tot aşa cu sborul în avion. Ge­neraţiile ce ne vor urma vor apela la avion, pentru ori­ce cursă mai repede, şi vor râde de noi, care socoteam că suntem mari viteji, fă­când o excursie de o jumătate de oră, deasupra Bucureştilor ! Progresul este o chestiune de o­­bişnuinţă şi de adaptare. Ceea ce pare într'o vreme act vecin cu ne­bunia, se transformă în act obiş­nuit şi fără importanţă, după cum ceea ce e lux într'un timp, devine o necesitate resimţită ca atare de orice om modest. Să ne gândim la lumina elec­trică, salutată cu entuziasm la în­ceput în săli de teatru, pentru a fi cerută azi de ori­ce mic slujbaş în casa lui modestă. Dar acum sborul în avion, are utilitatea lui. El taie din timpul ce­rut de adaptare şi creiază obiş­nuinţa drumului aerian. E o şcoală de Curaj, şi una de pregătire a că­lătoriei de mâine. PETRONIUI Persecuţie politică ? ! „Guvernul a închis unele localuri „unde în mod clandestin se făcea „propagandă subversivă“. Exploatarea petrolului Planul pe cinci ani şi resursele de viitor Guvernul s’a sesizat de situa­­ţiunea petrolului nostru şi a ho­tărât să ia măsuri. D-l ministru al industriei, a făcut un amplu expozeu presei şi o comisiune, în frunte cu d. prof. Mrazek, a fost numită spre a studia un plan cincinal, de raţionalizare a exploatărilor, prospectărilor şi explorărilor te­renurilor petrolifere. O comisiu­ne, având în frunte pe d. ing. N. Caranfil, va avea acelaş pro­gram pentru gazele naturale. Din ambele comisiuni fac parte specialişti distinşi cari, nu ne îndoim, vor reuşi să cre­eze un regim echitabil, ce va pune în valoare noui terenuri petrolifere, menţinând producţia care azi a­­meninţă să scadă îngrijorător. In raportul d-sale către Suve­ran, d. ministru al industriei scrie : Dacă am continua să stoarcem ca până acum, ce a mai rămas în regiunile productive, fără nici o grije a zilei de mâine, fără nici o preocupare de punere în va­loare a unor noui regiuni, ne-am pomeni într’o bună dimineaţă, şi mai repede decât se crede, fără o picătură de petrol. „Ce e mai grav, n’am mai pu­tea proceda atunci nici la explo­rările necesare pentru descoperi­rea altor regiuni productive de­cât cu enorme sacrificii bănești din partea statului. „Intr’adevăr, după studiile prezentate de personalul nostru technic rezultă că cheltuelile de prospectare și explorare a unei regiuni de­ 100 mii ha. ar costa mai mult de 300 milioane lei. Dacă se admite ca prospectările şi explorările în căutarea preţio­sului hidrocarbur vor trebui să se întindă pe o suprafaţă totală de cel puţin 1 milion Ha, ar fi o cheltuială de 3 miliarde de lei căreia Tezaurul ar trebui să-i facă faţă. „Astăzi aceste lucrări de pros­pectare și explorare pot fi lega­te încă de concesiunile de ex­ploatare a perimetrelor cu ran­­dament bine stabilit“. # D-l ministrul al industriei a arătat că pentru a face aceste explorări, ajutorul capitalului străin este binevenit. Noul „cod al petrolului“ ce se va alcătui în afară de legea minelor, va fixa condiţiunile acestei colabo­rări, care, pentru a fi rodnică, trebue să fie echitabilă. In ce priveşte întreprinderile româneşti, d. ministru al indus­triei a dat asigurări în numele guvernului că va menţine prima­tul românesc în petrol. In de­claraţiile făcute presei d-sa a spus, în această problemă: „E drept că streinii care dis­pun de capitaluri incomparabil mai mari ca ale noastre să fie chemaţi să contribue la munca de explorare a terenurilor noastre, dar, în proporţia curen­tă, sta­tul e dator să rezerve o parte şi capitalului indigen. Explorările trebuesc date însă acelora care au mijloace, altfel toată truda noastră ar fi inutilă“. „Folosirea terenurilor explora­te şi găsite petrolifere rămâne s-o atribue statul printr’o repar­tizare raţională şi dreaptă care să ţină seamă atât de interesele capitalului cât şi de interesele naţionale, întotdeauna am susţinut o po­litică echitabilă în materie de petrol, asigurând colaborarea ca­pitalului străin, cu munca şi ca­pitalul românesc. Sperăm că d. ministru al industriei va reuşi să aducă la bun sfârşit această o­­peră, cu atât mai mult cu cât, comisiunile alcătuite pentru stu­dierea problemei sunt compuse din cei mai distinşi specialişti ai noştri. CUM SE PREZINTĂ situaţia viticulu­rei Necesitatea intensificării exportului de vinuri UN MARE DEPOZI ÎN CAPITALA CU VINURI DIN TOATE REGIUNILE TARII Acum la începutul campaniei agricole de primăvară, situaţia viticulturei se prezintă în con­­diţiuni critice, din cauza lipsei de posibilităţi de desfacere a cantităţilor de vinuri disponibi­le din anii trecuţi. O înviorare promiţătoare s'a produs la începutul anului 1938 când s'a efectuat un export de vin în Germania de 100 vagoa­ne. Această cantitate a fost cumpărată din toate regiunile ■ ţarei pentru a se putea uşura­­astfel toate pieţele regionale de vinuri. Exportul s'a efectuat în bune condiţiuni, iar preţurile au­­ fost destul de convenabile pen­tru producători. Un mare contract de export D. M. Negură fostul ministru al cooperaţiei, reuşise ca pen- t tru exportul de produse agrico­le în Germania, să se admită şi un import de vin pentru o can­titate de 2000 vagoane de vin. Dacă executarea contractului s-ar fi început, azi situaţia în viticultură ar fi fost cu totul alta. Cele 2000 de vagoane lua­te din toate regiunile viticole, ar fi determinat o mare urcare de preţuri. Ministerul cooperaţiei din gu­vernarea trecută, nu numai că n'a urmărit punerea în aplicare a acestui contract, dar l-a boi­cotat în aşa măsură, încât azi criza din viticultură este în mare parte determinată de gu­vernarea din luna ianuarie. D. G. Ionescu-Siseşti, minis­trul agriculturei şi cooperaţiei a luat măsuri pentru a se re­lua executarea contractului. D. M. Negură cât a condus ministerul cooperaţiei, a desfă­şurat o vie acţiune pentru orga­nizarea viticultorilor în coope­rative. Astfel de cooperative vi­ticole au luat fiinţă în toate re­giunile producătoare de vin nobil şi au fost înzestrate cu pivniţe şi materialul necesar. Pentru organizarea generală a viticulturei pe ţara întreagă s-a înfiinţat Federaţia Naţională a cooperativelor viticole. Acti­vitatea acestei instituţii este dintre cele­ mai interesante. In primul rând, a executat con­tractul de export de 100 vagoa­ne. In al doilea loc, a aprovi­zionat fabricele de spirt din vin cu o importantă cantitate din toate regiunile. Zilele acestea va încheia contractul pentru a­­provizionarea cooperativelor vi­ticole cu sulfat de cupru. Un mare depozit în Capitală Cu toate că preţurile la vi­nuri în ţară sunt derisorii, totuşi în localurile de desfacere din Capitală, preţurile de vânzare sunt de spoliaţiune. Mai mult, vinurile vândute în Bucureşti, — în majoritatea lor — sunt transformate în aşa măsură, în­cât nu mai seamănă nici pe departe cu cele de la locul de producţie. Federaţia naţională a coope­rativelor viticole a închiriat un mare depozit în str. Batiştei unde va aduce mari cantităţi de vinuri din fiecare regiune viticolă. Va organiza desfacerea în Capitală la preţuri reduse de vinuri nealterate sau falsificate, aşa încât consumatorul va a­­vea posibilitatea să-şi procura produse naturale. O comisiune a acestei instituţii a vizitat re­giunile viticole şi a achiziţionat importante cantităţi dintre cele mai caracteristice ale acestor regiuni pentru a le desface la preţuri convenabile. Din toate acestea se poate vedea că în viticultură sau luat unele măsuri care dacă ar fi continuate şi sprijinite de ofi­cialitate, s'ar putea veni astfel în ajutorul unei importante ca­tegorii de producători. ------------------------------------­MEDALIONUL ZILEI CARICATURISTUL NEAGU Intre portret şi şarjă dom­nească — fără eleganţa selecţiu­­nei liniei tipice şi fără abilitatea scoaterei în lumină a personali­­taţei cuiva — se aşează buna şi reuşita caricatură. Şi de aceia caricaturişti — în acest înţeles — sunt puţini. Printre ei aşe­zăm şi pe tânărul scriitor şi de­­sinator d. Neagu, care face do­vada în exposiţiunea recent des­chisă, din sala Mozart, a însu­şirilor sale deosebite, a humoru­lui care se desfăşoară şi pe pla­nul­ decorului, ca şi pe acela al liniei figurei celui prins în di­namica expresiei D. Neagu reuşeşte a sugera viaţa celui caricaturizat, cu ce­­ia ce are el mai deosebit, mai al său, şi mai propriu a-i purta pe­­cetia ce-l deosibeşte. Caricatura este un simbol şi un tip. O ma­nieră de­ a face abstracţie artis­tică, eliminând din complexul unui om, cea ce este al tipului comun, rămânând tic­ul dife­renţial, viţiul fisiognomic, ric­­tus-ul surprins la un colţ de gură, toată gama imponderabile­lor nuanţe ce fac din omenire, „o grădină“ — pentru că are flori variate la infinit — a bu­nului Dumnezeu din cer! D. Neagu reuşeşte astfel a re­­presenta figuri ce ne sunt cu­noscute din galeria literară şi artistică românească aşezându-le în cutiuţe şi în borconaşe, din care le putem scoate, pentru plăcerea noastră artistică şi pen­tru nevoia oare­cum organică de a şti cu cine ne învecinăm în lumea ce-o trăim... tit o regie de A. BORDENACHE Vechia noastră Şcoală de Arte Frumoase din Bucureşti, în ra­port cu cerinţele vremurilor şi mărimea ţării, era altădată cu mult mai sprijinită de au­torităţile conducătoare decât este actuala Academie, decla­rată autonomă prin legile gu­vernului Iorga. E deajuns să trecem prin faţa clădirii din calea Griviţei 22 pentru a ne da seama ce vre­muri vitrege sunt pentru biata şcoală. Unele cârpeli recente au reu­şit să facă doar să mai stea în picioare zidurile atelierelor din fundul curţii. Dar în total, atât locuinţa Rectorului din faţă, cât şi restul clădirii, totul nu-i decât ruină. La fel atelierele aşezate în străduţa Iulia Haşdeu. Am mai scris, în altă parte mai de mult, cât de tare ne-a durut auzind de păţania cu stu­denţii bulgari: statul vecin a trimis delegaţi cari să cerceteze cum s’ar putea să ne trimită câţiva elevi absolvenţi ai Şcoa­­lei din Sofia, care să urmeze cursuri de perfecţionare la noi, în Bucureşti, „Paradisul Orien­tului“. Nu le venea a crede bieţilor oameni că aceasta-i şcoala unde artiştii români primesc luminile Maeştrilor lor. La Sofia, cu toa­tă lipsa de bogăţie a statului, s’au găsit multe milioane leva pentru clădirea unui local pro­priu precum şi a unui cămin să­nătos unde elevii săraci sau din provincie să poată locui. Au plecat delegaţii cum au venit, adică mai bine zis au ple­cat fără iluziile cu cari au venit, iar elevii n’au mai luat nici­odată drumul spre „Parisul O­­rientului“. Trebue să se facă ceva pentru biata şcoală de Arte Frumoase. Oricât de puternic ar fi suflul entuziasmului la Maeştrii Pro­fesori, oricât de aprig dorul de învăţătură la elevii viitori ar­tişti, fără cele materiale tre­buincioase lucrului, nu vom a­­junge prea departe. Şcoala—clă­dire ajută ca şcoala-suflet să se înalţe cât mai sus. înflăcărarea tinerească va căpăta aripi mai vânjoase dacă mijloacele de lu­cru vor fi mai bogate. Insă până la bogăţie, pentru clipa de faţă e absolută nevoe de ce se poate numi strictul necesar. In ceea ce priveşte pe Maeştrii şcoalei, au primit un îndemn nepreţuit prin autonomia acor­dată odată cu titulatura de A­­cademie. Aceasta le-a permis să organizeze cursurile într’un spi­rit mai aproape de cerinţele ar­tei, alcătuind un tot mai armo­nios decât fărămiţatele şi prea specializatele lecţii de până a­­tunci. Dar nu-i de-ajuns. Poate că nici la Ministerul Educaţiei Naţionale nu se ştie că bugetul Academiei Artelor Frumoase e cu adevărat defici­tar, ne­ajungând nici pentru pla­ta apei şi a luminatului. Dar mai trebuesc lemne pentru ate­liere, iarna, unde modelele stau despuiate, dar mai trebuesc ser­vitori, trebuesc mijloace de în­treţinere a curăţeniei peste tot şi multe alte Desigur de în­dată ce organele conducătoare direct interesate vor lua cuno­ştinţă de această stare de fapt, un început bun se va face. Restul va veni dela sine, cre­dem, cu toată economia ce s’a hotărât la toate departamentele ţării. Căci sunt felurite economii unele trebuincioase şi altele rău înţelese ce pot cauza adevărate dezastre. Să nu se uite că anul trecut Primăria Municipiu­lui Bucureşti s’a văzut nevoită să oprească împlinirea cursurilor Academiei de Arte Frumoase, de teamă să nu se nărie zidurile prea venerabile peste elevi.

Next