Vocea Covurluiului, iulie 1885 (Anul 13, nr. 2784-2809)

1885-07-24 / nr. 2803

* ANUL XIII. — Nr. 2.803. BONA M­E N T pentru România Pe un an . . . 20 lei , 6 luni . . . 16 * VeSî pag. IV premiul atent abonajilor pentru străinătate Pe un an ... 34 lei , 6 luni ... 17 « Abonamentel se fac in Galaţi la Ad­ministra­tiunea faru­lui, în districte la bir­­ourile postale. Redacțiunea : 22 str. Mare. Xeleg-xa-ixi© Serviciul partie. -1 »Vocii Covurluiului, AGENTIA HAVAS. CONSTANTINOPOLE, 2 August. — Negocierile începute cu represen­tantul casei Krupp sunt considerate ca sfârâite. Rămâne de regulat numai câte­va puncte, cari par că nu o să îoipedice încheerea contractului. Co­manda atinge cifra de 15 milioane fr. şi cuprinde artileria de posiţiune şi artilerie de campanie mai cu seria 5 bunuri mari de 1,200,000 fr. fie­care pentru apărarea Dardanelelor şi a Bosforului. Termenul fixat pentru furnisare este de 4 ani. Plăţile sunt treptate şi garantate de veniturile vămii din Stambul. Se crede că încheerea contractului a fost întârziată din cauza obiecţiunilor Băn­cii otomane în privinţa garanţiei. Casa Krupp nu avea nici­ un concurent. Se asigură că Said-paşa, ambasa­dorul Turciei la Berlin, va fi rethie­­mat în curând la Constantinopole BELGRAD, 3 August.­­ P. P. S . Mitropolitul­­României și Sf. Sinod Român a adresat felicitările lor mi­tropolitului Teodosiu. Cu ocasiunea 'uumirel Iul ca archiepiscop, și pen­tru a’i recunosce ca capul Bisericei autocefale sîrbe. LONDRA, 3 August. — Standard crede că plata despăgubirilor datorite victimelor bombardării Alexandriei va începe săptămâna aceasta. Același­­jiar sfătuesce Aglia să se aproprie de Germania și de Austria. A se vedea ultime seri telegrafice pag. III. 10 BANI EXEMPLARUL. MERCURI, 24 IULIE 1 a­nuncie linia petit Pagina IV : 40 banï , HI: 80 , I N S E R T I U N I ŞI RECLAME Pagina III : 80 bani La Cronica : 2 lei Repejicile se fac cu rabat însemnat. Scrisori nefrancate se refusa. — Artico­lele nepublicate nu se înapoesc. APARE IN TOATE ZILELE DE LUCRU.­­ Administraţiunea : 22, str. Mare, G­AL Al­­, 23 iulie 1985. S’a spus deja, că D. prim ministru I. C. Brătianu se duce la Marienbad să facă cură, și că în călătoria sea se va opri în Pesta și Viena. Diarul Pester Lloyd, care colpor­ezâ aceasta scrie, dice, că motivele, ce’l fac pe D. I. C. Brătianu să S3 opreasca în Pesta și Viena sunt, pentru a conferi cu persoanele, ce conduc aceste două jumătăți a imperiului, asupra politicei comerciale, între care ar fi alianța României la uniunea vamală din Eu­ropa centrală. Neue Freie Presse reflecteaza : »dacă prim-ministru al României în caleto­­ria sea se va opri în Pesta și Viena, este foarte posibil, că va avea confe­­renţe cu conducătorii Statului austro­­ungar. Dar noi am crede că dacă a­­semene conferenţe vor avea loc, apoi este o cestiune cu mult mai concretă şi mai momentasă, asupra căreia de­­menii de stat al Austro-Ungariei au nevoe a conferi cu oaspete român. Re­­înoirea convenţiunei comerciale cu România este îngrijirea noastra cea mai de aproape, este „înţelepciunea de toate falele“ căci dacă ne înfăţişem cele ce se petrec în momentele de faţă între România şi Francia, apoi nu putem avea prospecte tocmai îm­­bucuratoare. Atitudinea, ce se arată în Bucureşci faţă de Republica francesă, este respinge care, aşa în­cât la Paris s’ar avea de gând, ca pe lângă re­­presaliele economice, să se întrebuin­ţeze şi represalii politice, şi a marca resboiul vamal prin rechiemarea re­­presentantului frances din Bucuresci. Nu se cere o deosebită fantasiă a ne închipui acesta stare de lucruri tre­cută între raporturile dintre Austro- Ungaria şi România. Ceea­ ce şi-a per­mis la Dâmboviţa contra Franciei, s’ar putea în fine pune în practică şi contra Austro Ungariei, şi evitarea unei ast­fel de eventualităţi, trebue să pară atât oamenilor noştri de stat, cât şi a lui Brătianu cu mult mai important, de­cât problematica ces­tiune a uniunei vamale din Europa centrală. Nu putem şti, întru cât şcirea de mai sus este adeverată, dar atât şcrm­, că ţara întregâ priveşte cesti­unea con­venţiunei comerciale cu Austro Un­garia ca pe cea mai principală ces­tiune a ţarei, de la a cărei resolvire atârnă prosperarea sau căderea vieţei atât economice cât şi politice. Impor­tanţa, ce se dă la Viena unei reîno­iri a convenţiunei comerciale, este explicabilă, şi temerea de a se aplica tariful autonom şi faţă de Austro Un­­garia, este şi mai explicabilă. Se ştie foarte bine, cine a tras foloase şi cine a păgubit din actuala convenţiune comerciala. Experienţa va trebui să ne deschidă ochii pentru o nouă con­venţiune, când acesta s’ar mai reînoi. Cestiunea ac­easta este pentru Statul român o cestiune de vieţu sau moarte. Ce ne va folosi independenţa politică câştigată cu sângele nostru, dacă eco­­nomiceşte vom fi cu totul cuceriţi ? Se va reînoi convenţiunea comer­cială, sau nu, nu o putem spune, dar în caşul d’intău, avem firmă speranţă, că ori­care ar fi guvernul nostru, va căuta din toate puterile a apăra intere­sele ţării noastre. Dacă Austro Ungaria va desconsidera interesele României şi va voi a­trage numai ea singură foloase din o asemene convenţiune, ca până acum, apoi negreşit, statul român este în deplin drept de a nu mai încheia o convenţiune, care să cucereascâ ţara în mod economic. In acest cas natu­ralmente că va trebui Statul român să ’şi apere interesele aele pe altă cale, poate prin aplicarea tarifului au­tonom. Neue Lreie Presse dice mai depar­ te, că Austro Ungaria cea d’intâ­i a ajutat România spre independenţă, prin faptul că la 1875 a încheiat o convenţiune comercială în speranţa unei bunevoinţe pe viitor. Da, Ro­mânia a încheiat o convenţiune, şi numai situaţiunea politică de atunci a putut influenţa, ca să închee o con­­venţiune atât de desastrasă pentru ea. Mai departe Neue freie „ Presse . Primul pas pentru independenţa Ro­mâniei, a fost încheiarea convenţiu­­nii comerciale cu Austro-Ungaria, iar după acea, pas cu pas ea a favorisat şi ajutat pe România, pănă ce a de­venit Regat, prin urmare Statul ro­mân ar trebui sa’şi aducă aminte de aceste bine­faceri şi să nu îi dea în gând a se pune pe picior ostil, fă­­cându-i resbel vamal, câci cel ce poate face bine, acela poate face şi fert, şi că uşor România va putea perde suc­cesele din trecut şi din cele ce ar putea să le mai câştige pe viitor.“ Noi ştim cu totul alt­ce­va, ştim că independenţa ţerei am câştigat-o cu sângele nostru pe câmpul de onoa­­re, şi meritul este al nostru exclusiv, iar ameninţârile ce ni se fac, nu le luam­ de serioase. Ciornica, locala — Suntem informaţi că astă-di la orele 5 p. m. va sosi în oraşul nostu­u, general Falcoianu ministrul de resbei. Felicia • VOCII COVURLUIULUI, 29 SECHESTRATUL S-A.X7 Casa de Nebuni Traducţiune de B. IONASCU PARTEA II. V. Urmare Bâtrînul nu răspunse, și era pen­tru ce, înse un om a cărui vedere îl încremeni, se ivi în cadrul unei uși. Era Jones Trenk. Armand deveni serbed. Tremurul seif febril îl cuprinse. —Ce făcea acolo omul acela? Dacă la urmărit, dacă l a vecrut ? Era cuprins de o ast­fel de spaimă în­cât simţia portofoliul seu atârnând în poşm­ar, aşa de tare că părea ai sparge stofa, a cădea pe pămînt şi biletele împrăşciându-se. Mai că e să se spună totul, să se justifice. Inse Jones Frenk avea o figură cu totul naturală, amabilă și zimbi­­tore chiar. Ce putea să’și imagineze ? Cum ar fi șciut el ? Adevĕrul e că omul fusese însăr­cinat să supravegheze casa Liliei, ca’l vetfuse pe el la juna feta... Dar de acolo până a­cei... încercă să se linișească și să se țină bine. — Căutam pe tata Jonatan, zise el­ pentru a’i da cheia mea. __ L’am trimis pănă unde­va. Mi a fost spus că erai acolo. Dacă vrei să mi o dai mie. — Poftim, D-le. Armand dădu cheia și se depărtă. Jones părea nesciutor de toate. Nu cunoscuse de sigur pe Armand în coridorul întunecos a Liliei. Părea chiar a avea pentru june un aer mai bine­voitor de­cât altă dată. Pănă acum Armand fusese tot­d’a­­una înghețat, când îl vedea, cu aerul seui rece, aproape sinistru. Pentru prima ora poate îl vedea zimbind. Goni astă neliniște. De­sigur omul nu vtia nimic. Noi știm cum era lucrul. Când fu în stradă, Armand se de­părtă cu pași răpiți. Ar fi (J’8 cine­va că se grăbea de a fi departe de acea casă, care fusese martoră primei sale greșeli. Intră în o cafenea și ceru un pahar cu coniac, își ștergea fruntea ca și când um­­blase mult sau muncise ce­va greu... Sudorea îi curgea de-a­ lungul spinării. Ceru plicuri, furișă în unul din ele biletele care puteau a­­ frige, alergă de le dădu D-nei Burgogna rugând-o să le remită Liliei, chiar în mâna ei, cât mai curând posibil, apoi se duse de dejună, mai liniștit, ca ușurat de o sarcină grea. Acei bani nu’l mai atârnau. Părea că dacă a intrat în manele fetei, apoi a încetat ori­ce grijă, ori­ce remușcare... Nu el, în adever, se cuvenea acei bani ? Făcuse el alt­ceva de­cât o restituire? A doua după ce petrecu­­ziua și noaptea în ași umplea spiritul cu ast­fel de frumoase resonamente, era ce­va mai calm. Afecta chiar de a fi vesel când găsi la biurou pe cama­razii sei. Numai când întră în com­­portamentul cu grilaj de fer­m­-

Next