Vocea Covurluiului, iulie 1885 (Anul 13, nr. 2784-2809)
1885-07-24 / nr. 2803
* ANUL XIII. — Nr. 2.803. BONA ME N T pentru România Pe un an . . . 20 lei , 6 luni . . . 16 * VeSî pag. IV premiul atent abonajilor pentru străinătate Pe un an ... 34 lei , 6 luni ... 17 « Abonamentel se fac in Galaţi la Administratiunea farului, în districte la birourile postale. Redacțiunea : 22 str. Mare. Xeleg-xa-ixi© Serviciul partie. -1 »Vocii Covurluiului, AGENTIA HAVAS. CONSTANTINOPOLE, 2 August. — Negocierile începute cu representantul casei Krupp sunt considerate ca sfârâite. Rămâne de regulat numai câteva puncte, cari par că nu o să îoipedice încheerea contractului. Comanda atinge cifra de 15 milioane fr. şi cuprinde artileria de posiţiune şi artilerie de campanie mai cu seria 5 bunuri mari de 1,200,000 fr. fiecare pentru apărarea Dardanelelor şi a Bosforului. Termenul fixat pentru furnisare este de 4 ani. Plăţile sunt treptate şi garantate de veniturile vămii din Stambul. Se crede că încheerea contractului a fost întârziată din cauza obiecţiunilor Băncii otomane în privinţa garanţiei. Casa Krupp nu avea nici un concurent. Se asigură că Said-paşa, ambasadorul Turciei la Berlin, va fi rethiemat în curând la Constantinopole BELGRAD, 3 August. P. P. S . MitropolitulRomâniei și Sf. Sinod Român a adresat felicitările lor mitropolitului Teodosiu. Cu ocasiunea 'uumirel Iul ca archiepiscop, și pentru a’i recunosce ca capul Bisericei autocefale sîrbe. LONDRA, 3 August. — Standard crede că plata despăgubirilor datorite victimelor bombardării Alexandriei va începe săptămâna aceasta. Acelașijiar sfătuesce Aglia să se aproprie de Germania și de Austria. A se vedea ultime seri telegrafice pag. III. 10 BANI EXEMPLARUL. MERCURI, 24 IULIE 1 anuncie linia petit Pagina IV : 40 banï , HI: 80 , I N S E R T I U N I ŞI RECLAME Pagina III : 80 bani La Cronica : 2 lei Repejicile se fac cu rabat însemnat. Scrisori nefrancate se refusa. — Articolele nepublicate nu se înapoesc. APARE IN TOATE ZILELE DE LUCRU. Administraţiunea : 22, str. Mare, GAL Al, 23 iulie 1985. S’a spus deja, că D. prim ministru I. C. Brătianu se duce la Marienbad să facă cură, și că în călătoria sea se va opri în Pesta și Viena. Diarul Pester Lloyd, care colporezâ aceasta scrie, dice, că motivele, ce’l fac pe D. I. C. Brătianu să S3 opreasca în Pesta și Viena sunt, pentru a conferi cu persoanele, ce conduc aceste două jumătăți a imperiului, asupra politicei comerciale, între care ar fi alianța României la uniunea vamală din Europa centrală. Neue Freie Presse reflecteaza : »dacă prim-ministru al României în caletoria sea se va opri în Pesta și Viena, este foarte posibil, că va avea conferenţe cu conducătorii Statului austroungar. Dar noi am crede că dacă asemene conferenţe vor avea loc, apoi este o cestiune cu mult mai concretă şi mai momentasă, asupra căreia demenii de stat al Austro-Ungariei au nevoe a conferi cu oaspete român. Reînoirea convenţiunei comerciale cu România este îngrijirea noastra cea mai de aproape, este „înţelepciunea de toate falele“ căci dacă ne înfăţişem cele ce se petrec în momentele de faţă între România şi Francia, apoi nu putem avea prospecte tocmai îmbucuratoare. Atitudinea, ce se arată în Bucureşci faţă de Republica francesă, este respinge care, aşa încât la Paris s’ar avea de gând, ca pe lângă represaliele economice, să se întrebuinţeze şi represalii politice, şi a marca resboiul vamal prin rechiemarea representantului frances din Bucuresci. Nu se cere o deosebită fantasiă a ne închipui acesta stare de lucruri trecută între raporturile dintre Austro- Ungaria şi România. Ceea ce şi-a permis la Dâmboviţa contra Franciei, s’ar putea în fine pune în practică şi contra Austro Ungariei, şi evitarea unei astfel de eventualităţi, trebue să pară atât oamenilor noştri de stat, cât şi a lui Brătianu cu mult mai important, decât problematica cestiune a uniunei vamale din Europa centrală. Nu putem şti, întru cât şcirea de mai sus este adeverată, dar atât şcrm, că ţara întregâ priveşte cestiunea convenţiunei comerciale cu Austro Ungaria ca pe cea mai principală cestiune a ţarei, de la a cărei resolvire atârnă prosperarea sau căderea vieţei atât economice cât şi politice. Importanţa, ce se dă la Viena unei reînoiri a convenţiunei comerciale, este explicabilă, şi temerea de a se aplica tariful autonom şi faţă de Austro Ungaria, este şi mai explicabilă. Se ştie foarte bine, cine a tras foloase şi cine a păgubit din actuala convenţiune comerciala. Experienţa va trebui să ne deschidă ochii pentru o nouă convenţiune, când acesta s’ar mai reînoi. Cestiunea aceasta este pentru Statul român o cestiune de vieţu sau moarte. Ce ne va folosi independenţa politică câştigată cu sângele nostru, dacă economiceşte vom fi cu totul cuceriţi ? Se va reînoi convenţiunea comercială, sau nu, nu o putem spune, dar în caşul d’intău, avem firmă speranţă, că oricare ar fi guvernul nostru, va căuta din toate puterile a apăra interesele ţării noastre. Dacă Austro Ungaria va desconsidera interesele României şi va voi atrage numai ea singură foloase din o asemene convenţiune, ca până acum, apoi negreşit, statul român este în deplin drept de a nu mai încheia o convenţiune, care să cucereascâ ţara în mod economic. In acest cas naturalmente că va trebui Statul român să ’şi apere interesele aele pe altă cale, poate prin aplicarea tarifului autonom. Neue Lreie Presse dice mai depar te, că Austro Ungaria cea d’intâi a ajutat România spre independenţă, prin faptul că la 1875 a încheiat o convenţiune comercială în speranţa unei bunevoinţe pe viitor. Da, România a încheiat o convenţiune, şi numai situaţiunea politică de atunci a putut influenţa, ca să închee o convenţiune atât de desastrasă pentru ea. Mai departe Neue freie „ Presse . Primul pas pentru independenţa României, a fost încheiarea convenţiunii comerciale cu Austro-Ungaria, iar după acea, pas cu pas ea a favorisat şi ajutat pe România, pănă ce a devenit Regat, prin urmare Statul român ar trebui sa’şi aducă aminte de aceste binefaceri şi să nu îi dea în gând a se pune pe picior ostil, făcându-i resbel vamal, câci cel ce poate face bine, acela poate face şi fert, şi că uşor România va putea perde succesele din trecut şi din cele ce ar putea să le mai câştige pe viitor.“ Noi ştim cu totul altceva, ştim că independenţa ţerei am câştigat-o cu sângele nostru pe câmpul de onoare, şi meritul este al nostru exclusiv, iar ameninţârile ce ni se fac, nu le luam de serioase. Ciornica, locala — Suntem informaţi că astă-di la orele 5 p. m. va sosi în oraşul nostuu, general Falcoianu ministrul de resbei. Felicia • VOCII COVURLUIULUI, 29 SECHESTRATUL S-A.X7 Casa de Nebuni Traducţiune de B. IONASCU PARTEA II. V. Urmare Bâtrînul nu răspunse, și era pentru ce, înse un om a cărui vedere îl încremeni, se ivi în cadrul unei uși. Era Jones Trenk. Armand deveni serbed. Tremurul seif febril îl cuprinse. —Ce făcea acolo omul acela? Dacă la urmărit, dacă l a vecrut ? Era cuprins de o astfel de spaimă încât simţia portofoliul seu atârnând în poşmar, aşa de tare că părea ai sparge stofa, a cădea pe pămînt şi biletele împrăşciându-se. Mai că e să se spună totul, să se justifice. Inse Jones Frenk avea o figură cu totul naturală, amabilă și zimbitore chiar. Ce putea să’și imagineze ? Cum ar fi șciut el ? Adevĕrul e că omul fusese însărcinat să supravegheze casa Liliei, ca’l vetfuse pe el la juna feta... Dar de acolo până acei... încercă să se linișească și să se țină bine. — Căutam pe tata Jonatan, zise el pentru a’i da cheia mea. __ L’am trimis pănă undeva. Mi a fost spus că erai acolo. Dacă vrei să mi o dai mie. — Poftim, D-le. Armand dădu cheia și se depărtă. Jones părea nesciutor de toate. Nu cunoscuse de sigur pe Armand în coridorul întunecos a Liliei. Părea chiar a avea pentru june un aer mai binevoitor decât altă dată. Pănă acum Armand fusese totd’auna înghețat, când îl vedea, cu aerul seui rece, aproape sinistru. Pentru prima ora poate îl vedea zimbind. Goni astă neliniște. Desigur omul nu vtia nimic. Noi știm cum era lucrul. Când fu în stradă, Armand se depărtă cu pași răpiți. Ar fi (J’8 cineva că se grăbea de a fi departe de acea casă, care fusese martoră primei sale greșeli. Intră în o cafenea și ceru un pahar cu coniac, își ștergea fruntea ca și când umblase mult sau muncise ceva greu... Sudorea îi curgea de-a lungul spinării. Ceru plicuri, furișă în unul din ele biletele care puteau a frige, alergă de le dădu D-nei Burgogna rugând-o să le remită Liliei, chiar în mâna ei, cât mai curând posibil, apoi se duse de dejună, mai liniștit, ca ușurat de o sarcină grea. Acei bani nu’l mai atârnau. Părea că dacă a intrat în manele fetei, apoi a încetat orice grijă, orice remușcare... Nu el, în adever, se cuvenea acei bani ? Făcuse el altceva decât o restituire? A doua după ce petrecuziua și noaptea în ași umplea spiritul cu astfel de frumoase resonamente, era ceva mai calm. Afecta chiar de a fi vesel când găsi la biurou pe camarazii sei. Numai când întră în comportamentul cu grilaj de ferm-