Vocea Covurluiului, octombrie 1885 (Anul 13, nr. 2860-2885)

1885-10-24 / nr. 2880

ANUL Xir. — Nr. 2.880­­ — 1 nsaMnaBgaaHflMMBBB3ggS3EWHBE!HE"r T*" A B O N A M­ E N T pentru România Pe un an . . . 20 lei fc, 6 luni ... 10 * VeSÎ pag. IV premiul oferit abonaților pentru străinătate Pe un an . . . 34 lei 6 luni ... 17 * Abonamente­ se fac în Galați la Ad­­ministrațiunea chiaru­­lui, în districte la biu­rjurile postale. Redacţiunea :22stvMare 10 BANI EXEMPLARUL. APARE IN TOATE piL^LE v Telegrame Serviciul partie, al »Vocii Covurluiului» AGENTIA HAVAS. VIENA, 3 Nouembrie. — Se depe- reezâ din Belgrad Nouei Presei libere­­că au sosit 40,000 puşcî pentru a fi distribuite armatei serbescî. Populaţiunea e foarte impresionată ide scriea răspândita din diferite părţi că Serbia va întră în ori­ce cas în fracţiune după închiderea conferenţei. 100 vagoane încărcate cu tunuri de sistemul De Range sunt aşteptate din Fran­ci­a. SOFIV, 3 Noiembrie. — In faţa mişcării cauzate în presă de depeşa pe care a trimis-o la 21 octombrie pentru a face cunoscut intrarea Şer­bilor pe teritoriul bulgar, conrespon­­dentul Agenţiei Havas din Sofia a rugat pe ministrul afacerilor străine din Bulgaria să facă o declaraţiune oficială în privinţa faptului anunţat. Ministrul explică deci că guvernul bulgar trebuia cu drept cuvînt să considere năvălirea Serbilor în teri­­toriul Bulgariei ca un fapt îndepli­nit, pentru că aceşti din urmă ocu­pară în noaptea de la 24 octombrie o parte din satul Klisura, situat pe­ritoriul bulgar, şi ca el nu s’au­ în­tors înapoi de cât la 25 diminaţa. Conrespondentul Agenţiei, înainte de a depeşa, cerend şi obţinend voea să ia comunicare de depeşele adre­sate de autorităţile bulgare de la gra­niţă în privinţa acestui eveniment, nu putea să afle sclis din sorgintă mai autentică. BRUNSWICK. 2 Noiembrie.­­ Principele şi principesa Albert au fă­cut 3(J) intrarea lor solemnă. Popula­ţiunea i-a primit într’un mod căldu­ros. Principele a făgăduit consiliului de regenţă şi preşedintelui Dietei că va urma aceeaşi liniă de guvernare ca a defunctului duce şi că va cul­tiva bunele relaţiuni ce există cu îm­­păratul şi imperiul. Din partea sea, ministrul de Stat, D. de Goertz, a făgăduit într’un mod solemn, în nu­mele consiliului de regenţă, o cre­dinţă neclintită către regent, expri­mând ferma convingere că prinţul va guverna cu dreptate şi bună voinţă LONDRA, 3 Noiembrie. — Se a­­nunţă chiarului Stindard că o notă colectivă, care expune situaţiunea po­litică a Danemarcei, a fost trimisă puterilor de membrii corpului diplo­matic acreditaţi pe lângă regele Cris­ti­an. LONDRA, 3 Noiembrie. — Ti­mes a primit nişte scrisori din Assuan, cari confirmă înaintarea Sudanesilor Se aşteptă la un atac apropiat. JOI, 21 OCTOMBRIE 1885, a­nunc­e linia petit Pagina IV : 40 bani , III : 80 , I N S­ER TIUN I şi RECLAME Pagina III : 80 bani La Cronică : 2 lei Repeţirile se fac cu at însemnat. Scrisori neb­ancate se refusă. — Artico­lele nepublicate nu se înapoesc. DE LUCRU. [ Ad­minist­raţiunea : 22, str. Mare.­ teptăm înse să’l vedem ieşit la lumi­nă spre a’l judeca mai de aproape. A se­ vedea ultime seri telegrafice pag. III. GALAJI, 23 Octombrie ÎS85. Am reprodus ieri după Românul sei rea cum că ministeriul finanțelor ar fi discutat și adoptat în principiu pro­­iectul elaborat de regretatul C. A. Rosetti privitor la monopolisarea câr­ciumelor din comunele rurale. Pro­­jectul se va presenta Camerelor în viitoarea lor sesiune. Cu toate aceste­a s’ar fi adus o modificare însemnata. Proiectul Rosetti admitea monopolul în favoarea comunelor. Ministeriul l-a schimbat în aceasta privinţă şi admite monopolul în favoarea Statului. îndată ce se va introduce acest monopol, se va desfiinţa şi licenţa asupra băutu­­rilor spirtoase. Modificarea introdusă de minister noue ni se pare că schimbă cu totul scopul ce a avut în vedere proiectul Rosetti. Acest proiect avea de scop de a da prin acest monopol comu­nelor rurale un venit din care să-şi poata întreţinea sculele şi biserica. Ne temem dar ca modificarea introdusă să nu mai ţintască la acelaşi scop, ci numai la acela de a spori venitu­rile Statului, iar bisericele şi scolele din comune vor rămânea tot în starea de miseriă de pănă acum. Se va pre­texta de alte nevoi ale Statului spre­ a se cheltui venitul resultat din acest monopol, iar cele două instituţiuni ce le a avut în vedere proiectul Ro­setti nu vor beneficia întru nimic din el. Afară de aceste noi n’avem încre­dere în îngrijirea Statului. Avem ex­perienţă cât de rău îngrijeşte el ac­tualmente de scoalele şi bisericele sale. Dacă admitem acest monopol, este pe de o parte pentru că va stârpi acea cangrenă a cârciumarilor ce rui­­nează satele cu produse falsificate şi vatamatoare sănătăţii locuitorilor, iar pe de alta dorim a vedea mai bine îngrijite scoalele şi bisericele sătescî. Scopul al douele nu se va atinge însă de­cât dacă acest monopol se va lăsa comunelor ; altmintrele banii se vor cheltui cu totul la alte destinaţiunî. Afară de aceste mal este o gestiune strîns legată de acesta. Se ştie că veniturile comunelor rurale consistă în cea mai mare parte din acsizele băuturilor spirtuaase. Ce se va face cu taxele comunale? Desfiinţa se­ vor şi ele? Şi în acest cas cu ce se vor în­locui ? Iată cestiuni cari nu ştiiu în ce sens le resolveza noul proiect. Aş­ exorxica, loca­lă. — Se ştie că consiliul nostru co­munal, în şedinţa de la 21, a dat un vot prin care a decis strămutarea biuroului pentru axisul vinului din p­i­a­ţ­a Târgului Nou în piaţa Movilei, lângă şanţul extrem ce înconjura or­a­şul. Acest fapt a produs o mare ne­mulţumire în sinul comercianţilor de vinuri, şi atât ieri cât şi astăzi s’a observat o mare mişcare între ei. »Aflăm că sunt decişi a protesta con­tra acestei măsuri, ce poate să aducă pagube simţitore atât comercianţilor cât şi comunei, prin depărtarea e­­normă unde se deplasează biuroul şi prin lipsa de control, care nu se va putea f­ace la un loc aşa de depărtat. Acum se ştie că este epoca când se introduc vinurile, şi dacă comerci­anţii vor fi siliţi a se duce în locuri depărtate, în pieţe şi strade nepavate, spre a ’şi scoate vinurile lor, ori cine înţelege la ce jignire vor fi expuşi şi câte pagube pot decurge. Noi spe­răm că comuna va reveni asupra mă­­sureî, pentru propriul ei interes. Ajung suferinţele ce indura piaţa ; nu e prudent a le mai îngreuia. — S’a publicat că la 20 Decem­brie se va ţinea licitaţiune pentru construcţiunea dolurilor la Galaţi. Locul ales pentru noi aflăm că e la extremitatea oraşului, în Badalan, pe teritoriul cătunei Şiviţa. Aşa din Ga­laţi vor merge la Şiviţa. Bun de tot. Dar păcat de bani. — Mâne se judecă de secţiunile unite a Curţii de casaţiune recursul FoîioU «VOCII COVURLUIULUI, S.A.UT Triducţiune de B. IONASCU M i- s ££ i s i t * ■ . 63 SACRIFICIUL FILIAL PARTEA III. V S n li-ra a t — Dar acesta e un motiv de ca­nibal. Şi adiniere toceai că un ini­mic chiar avea dreptul la mărturisi­rea unui om de onoare ? — D­­ă, înțelege dar că nu pot eu să spun : acest om n a trădat, câel fără îndoială el vor avea dreptul de a întreba cine a trădat. Și atunci să spun ? Să fitt et­, general an*­gles, silit să arăt... pe complicele meu? Sa fitt eu obligat a ascunde o trădare prin o altă trădare ? Să fitt eu redus la acea mare ruşine să spun în faţa ofiţerilor americani : D­­ar vă înşelaţi, nu de la acesta v’am cum­­părat, ci de la ce­l’alt ? Şi dacă unul din el mi-ar dice : milord, acea târ­­guélà era infamă ! ce aş răspunde ore ? — Vei invoca ceea ce D-vostru numiţi necesităţile resbelului, cari permit unui general să profite de tră­dare, fără a fi desonorat pentru acesta. Elisa avea multă dreptate. De aceea Clinton fu înfuriat de acea luptă în care se simția bătut de adversar, și ieșind din sine, lăsă să se readă în fine adevă­­ratul mobil a absținerii gele, strigând : — Și apoi pe acei vicomte de Roquetel, care și-a râs de mine, și pe care D-tea îl iubescî, îl urăsc. Alții se insarch­eaza să me scape de el. In­deplineasca și scopul. îmi spăl mânele. — Milord, ceea ce 4^di acum, e infam ! — D­­ă ! — Da, milord, și dacă în locul unei femei ar avea înainte’țl pe unul din ofițerii D-tele, nu ar îndrăsni să vorbescî ast­fel cum faci acum, pen­tru a nu’l sili să rocescâ pentru ge­neralul seu. — Aceste insulte sunt stranii, D-nă, zise Clinton, care nu ’și mai putea stăpâni furia, stranii din partea unei femei care în fond îmi cere să o scap de bărbatul ei pentru a’i scăpa amantul. — A ! nefericită !... zise Elisa, care cădu plângând pe un fotoliu. Ia momentul acela Nicu apăru în salon, deschidend și Închidend ușa cu atâta tuțeala în­cât nici nu avură nici­­unul din el timp să veadă cine întră. Și cu mult sânge rece Bretonul trise : — Ce este ? pentru ce, milord, faci pe D-na să plângă ? Trăsnetul că­tend la picioarele lui Clinton nu i ar fi făcut o surprisă mai mare ca aceea care i-o inspiră apariţiunea Hessanului, făcend irup­­ţiune în salon, vorbind franţuzeşte, şi adresându-l cuvîntul fără nici o genă. I se păru chiar că nu înţele­sese bine. — Ce vrei de la mine ? strigă el. — Să te întreb milord, pentru ce faci pe D­na să plângă ? Drept răspuns Clinton scoase sabia și înaintă spre îndrăsneț. Teva unul pistol, un fel de ochitt negru fără privire, pe care’l vătju în fața sea, în mâna întinsă a lui Nicu, îl opri­­el se duse la fereastra pentru a o deschide și a chiema în ajutor. Nicu se temu un moment, însă o aruncă

Next