Vocea Covurluiului, decembrie 1885 (Anul 13, nr. 2912-2933)

1885-12-08 / nr. 2917

la VOCEA COVURLUIULUI pre­ţul la anul 1881 ; la 1881, D-lor, s a votat de Parlament o lege prin, care s’a decretat şi la noi înfiinţarea şi orga­­nisarea instituţiunii domurilor...­. Parlamentul în­­ solicitudinea sea, a consacrat, chiar din întăiu­l an, 17 milioane lei cu destinaţiunea de a se construi aceste docurî. , De la 1881 în fie-care an ni s’a pro­mis ca în prima vera anului viitor stu­­diele vor fi sfârșite și lucrările se vor începe ; și iată că de atunci și pană a# sunt 5 ani de ajde, §i cu toate aceste studiele tot ni se spune că urmeaza, necontenit ,fic că studiea­­ză, și studiele tot nu s’au sfârşit, şi prin urmare lucrarea nu începe, cu toate că instituţiunea porturilor france a fost luată, fără ca aceste institu­­ţiuni noue, votate de Corpurile le­­giuitoare, şi dotate cu mijloacele finan­­ciare, să se fi făcut şi să se fi pus la disposiţiunea comerciului ţerei. D-lor, ceea ce m­e îngrijeşce pe mine, este că ori şi câtă bună voinţă s’ar pune, eu cred că aceste docurî nu le vom vedea noi terminate, nu în douî ani, dar nici în trei, nici în cinci şi nici în nouă ani. Negreşit aceasta convicţiune a mea poate să fie greşită, şi să dea Dum­nezeu să mă înşel eu, dar vă spun că îmi este mult teama. Şi pentru ce ? Pentru că terminarea tuturor acestor lucrări ne va cere mult mai mari sa­crificii de­cât ne am închipuit noi. Este adevărat, D-lor, că am ven­ut şi noi ca şi D-voastră o publicaţiune care este relativă la licitaţiunea ce se va ţinea la 20 Decembrie viitor pen­tru darea în întreprindere a construi­rii de docurs la Brăila şi la Galaţi­­, şi tot atunci am ve­­ut că s a repar­­tizat pentru acest sfârşit lei 3,600,000 pentru Galaţi şi 3,800,000 lei pen­tru Brăila. D-lor, nu am competenţa oameni­­lor tehnici şi ştiii că mijlocul cel în­tai de a ne respecta între noi este de a ne recunosce competenţa fie­căruia in specialitate sea, şi de aceea sunt eu cel d’intăi dator a recunbsce că cel din­tăi cuvînt în materia des­­care vorbim trebue să fie cuvîn­­amenilor de şciinţă şi competenţi. Cu toate aceste, după cât cunosc natura terenului Galaţilor, şi după cât am aflat unde se propune a se infiiinţa aceste docuri, eu cred că a­­cesta sumă de bani va trebui întreită pentru ca să putem vedea­­ abia un început de docuri. Sunt informat că construcţiunea ce se propune a se face se va face pe un loc care este cu totul departe de la sfera de activitate a comerciului actual, adecă la o depărtare de 1.500 stânjeni sau aproape trei kilometri şi jumătate de sfera activităţii comer­ciului de acum, adecă în josul Ga­laţilor la Bădălan, în vale spre Prut, un loc foarte jos, foarte­­salubru şi farte isolat. Se propune a se face acolo, pe o lungime de 400 metri şi 111 adânci­me de 700 metri, un bason, după care apoi să se facă cheiul şi do­curile. Dacă informaţiunile mele sunt e­xacte, şi cred că sunt, câci aşa le am cules în localitate, aci în centru nu am putut dobândi alti şciinţe decât că planurile sunt gata, dar că devi­­sele şi caietele de însărcinare nici nu sunt gata, şi pentru că se pro­pune de a se face un asemene ba­sen care sa fie capabil de a prim 20 până la 30 de vase, D-lor, dacă va fi ast­fel, atunci fiţi incredinţat că mval pentru facerea unui ase­mene base, nu ne vor ajunge trei milioane de lei, fără ca să vorbim de cheiuri şi de magasii, şi de toate cele­­l­alte lucrări în general. D-lor deputaţi, prin o întâmplare norocită şi cu totul neaşteptată, unul din tinerii noştri distinşi de aci din Bucureşt, 1­. Livescu, mi-a procurat chiar ar fi un plan vecinii a situaţiu­­nii Galaţilor, aşa cum era înainte, un plan încă de la 1859, prin urmare nu ne veţi putea bănui că am improvi­sat ce­va întru susţinerea causei, caci, precum­­Jiseu, acest plan este făcut cu cheltuela municipalităţii din Ga­laţi de un inginer Rizer, încă în a­­nul 1859, şi în acest plan puteţi ve­dea limpede situaţiunea Galaţilor la Dunăre, de la gura Prutului pănă la a Siretului. Iată planul, D-lor, privi­ţi­­. Acesta e planul Dunării şi ora­şului Galaţi, şi judecaţi unde este Bă­dălanul şi unde este bursa actuală, centrul actual a comerţului gălăţen. Ve­deţi, vă rog, că nu este un plan pe care mi l’am procurat ad-hoc şi a’l aduce înaintea D-vo­stre aici, ca să ve fac impresiunea ce’mî propun. Ei bine, după acest plan,­ pe care, repet, îl pun la disposiţiunea D-voastre, vă veţi putea singuri orienta şi vedea care este distanţa enormă de la Bă­dălan pănă la centrul actual de acti­vitate comercială. Scara aci este fă­cută pe distanţă de 300 de stânjeni, şi dacă veţi măsura, veţi găsi singuri că sunt 1.500 de stânjeni distanţă, a­­decă trei chilometri şi jumătate. Ei bine, dacă este să facem o in­stituţiune cum au­ făcut’o ’toate cele­­l’alte ţărî, apoi să facem cu bucuria şi hotărîre toate sacrificiele ce merită pentru că de sigur vom avea şi be­­neficiele ce au adus­ aceste insti­uţiuni în toate ţerile unde au­ şoiut să le con­­struească în condiţiuni de a ajuta în adever comercial, iar nu a’l ruina. Dar dacă este vorba numai că am răpit instituţiunile vechi economice de cari s’a servit acestă ţară şi am dat în schimb numai formele aparente ale instituţiunilor none, ale docurilor, atunci mai bine să nu riscăm acestă sumă care o vom risca. In adever, a face docuri în condiţiunile în cari se propune a se face, echivaleză cu a nu se face. O voce : Cu a ruina oraşul. L. Mihrilescu : D-lor, s’a promis aci cum se promite şi acum , s’a promis şi la 1879, când orăşenii se plângeau de neno­rocita situaţiune ce i s’a creat oraşului Ga­laţi, că este in afară de artera principală a căii ferate, şi un port de o aşa însemnătate este lăsat de o parte, şi numai printr’un ambranșament se unesce cu artera princi­pală ; la 1879, 0*°» ni s’a promis că se va face un tunel. Atunci era la ministerul lu­crărilor publice regretatul răpausat general Dabija, care ne g jicea că în primăvera vii­­toare vom intra de sigur prin tunel in Ga­laţi. Pănă astăzi, după şese ani, acel tunel nu s’a mai terminat. S’a promis că se va egalisa tarifa trans­porturilor intre Galaţi şi Brăila, in cât să nu fie nici-o diferenţă de transport pe us­cat, precum nu se face pe apă intre Brăila Si Galaţi. Cu promisiune ne-am ales şi aci S’a promis cu ocasiunea rascumperarii căilor ferate şi a dat ţ£ra câte un milion spre a se face magasii de cereale la Galaţi şi Brăila ; cu promisiunea am rămas. Ni s'a promis, şi eram în drept să ne­­ aşteptăm la înfiinţarea unui biuroil de ana­­lisă chimică, pentru că unde mai imperios era simţită trebuinţa înfiinţării unui asemene biurou de analisa materielor ce intră in ţaita de cât intr'un port ca Galaţii şi Brăila ! S'au înfiinţat biurouri de analise chimice la Bucureşci, Iaşi şi Craiova. Nu am nimic de ajis , să se tacă, dar tocmai in porturile cele mari ale ţărei, unde se face îraporta­­ţiunea cea mare, tocmai acolo nu s’a înfi­inţat asiment biurouri de analise chimic. Ei bine, intr'un port de unde Statul per­­fie­care au taxe in sumă de io­a, de unde Statul percepe numai cinci sute de mii de lei, s’a înfiinţat. Apoi, D-lor, prin Galaţi se importă mărfuri destinate spre a fi supuse analisei pentru suma de 12 m­i­­ioane pe fie­care an, şi comercianţii sunt nevoiţi să-şi lase in părăsire marfa mai mult timp spre a aştepta resultatul analiselor de la biurourile chimice din Bucureşcî sau Iaşi. A­m aflat, D-lor, cu bucuria, dintr'o con­­versaţiune particulară ce am avut cu D. Molojan, că s’a luat decisiunea in consiliul de miniştri să se facă un biurou de analisă chimică­ şi la Galaţi. Mulţumindu’i despre acestă imbucurătore scrie, nu doresc alt de­cat realizarea acestei promisiuni, să fie cel puţin acum reală. D­­ar, dacă nu adever e să se facă îmbu­nătăţire reală, apoi trebue să se plece de aci , să se egalizeze diferenţa de transport care există intre Brăila şi Galaţi, aşa în­cât cur­­ba de la Bărboşi să nu cor­pteze, şi să nu fie diferenţă pe uscat precum nu e pe apă pentru transporturile ce se vor face. Să se lege apoi Bâlciul cu Galaţii prin lungul judeţului Covurlui, cu o linia ferată. .. . sunt c°nvins că o linie făcută în con­­diţiunile aceste, pe lângă că ar renta capi­talurile depuse, dar ar aduce şi beneficii, cac ar fi artera directă între producţiunea ţerei de sus şi debuşeul cel mare al Mol­dovei, Galaţii. O altă îmbunătăţire ar fi în a se ţinea socotelă de fondul ce percepe Statul de la taxa portului. Se ştie că astăzi se percepe o taxă de jumătate la sută de la porturi , cu cifre oficiale aşi putea arăta că portul Galaţi are depus la casa de depuneri şi consemnaţiuni 1.430,855 lei din acest fond şi bine, e drept ca acesta sumă perce­pută numai de la Galaţi să se întrebuinţeze pentru porturile străine şi pentru el nu ? Apoi, D-lor, este partea de jos a por­tului care astăz se găseşte în cea mai de­­plorabilă stare, fără paragiu, fără ecleramu, fără nici­ un mijloc eficace de cea mai mică îmbunătăţire. «d­e urmă, D-lor, dacă avem unde­va de rădicat nivelul intelectual, şi în adevăr a planta adânc simţimintele şi ideile naţionale avem tocmai în portul Galaţi, unde suntem in contact cu mul­tă lume străină ; ei bine, este trist să vedem acolo străinii posedând licee, înstituţiunî de cultură cari atrag şi copiii noştri şi din vecinătăţi, şi noi să nu avem un institut de cultură naţional supe­r­ior care sa raspandesca cultura naţională şi la populaţiunile Dobrogieî. De aceea în t­­t timpul am cerut înălţarea actualului gimnasist la gradul de liceu. Pentru comerciu ar fi de o absolută ne­cesitate dacă s ar deschide un drum de ha­lagiu pe malul drept al Prutului. Ast­fel totă mişcarea de halagii­ se face în bene­­ficul Rusiei, tot transportul se face pe ţoi mul cela-1 a­t, şi acesta numai din causă că 11 am voit sa tăiăm câţi­va copaci ca să deschidem un drum de halagiu­ pe partea nostră. Aceste cred ca ar fi îmbunătăţiri reale ce ar trebui să fie date Galaţii­­, dacă în adever voim rădicarea lui. In ce priveşte cestiunea generală, voi ţinea seama de timpul preţios al onor. Ca­mer­e şi voi căuta să mi restrîng cât mai mult expunerile ce’mi propun a face. ba făcut ieri de un onor, coleg al nostru o citaţiune din istoria poporului elin. Im. voi permite şi eu a me ţinea pe acest tâ­râm şi a aduce şi ea o citaţiune din istoria poporului elin. Se ştie, D-lor, cum se a­­precia la Pâinii vechi cele două oraşe mari cari au făcut şi gloria şi fala şi vitalitatea­­Statului. Bi­sceau , Sparta şi Atena sunt cei douî ochi şi cele două urechi ale tta­­ţ­unii eline. Ba noi am putea duce că Ga­laţii şi Brăila sunt cei douî ochi prin cari ne-a venit Europa înainte de a ne face in­dependenţi, şi astăz, după ce ne am făcut independenţi, Galaţii şi Brăila sunt cei douî plămâni ai României independente, prin cari se face toată respiraţiunea vieţei sale. Şi în adever, D-lor, ce vedem noi? Epoca renaşcerii nustic economice, intrarea ilustră in vieţa comercială europdnâ, hîcepe de in- rată cu deschiderea acestor portun­ l.a i.Gn imediat după tratatul do Bins, imediat pU’­terile cele mari proclamă neutralitatea Du­nării și o pun sub scutul unei comisiuni europene danubiane, imediat începe şi c­eră noua comercială pentru noi. Natural­­mente atunci noi am întins mâna prin Du­nărea deschisă celor­l’alte State, cum la ran­dul lor ne au intins şi ele braţele. Voi să vorbesc de Anglia şi de Francia. Am in­ceput imediat transacţiunî comerciale cu a­ceste puteri, şi tată epoca cât a durat a costă stare de lucruri noi o vedem conti­nuu că mereu exportul nostru covârşia im cepe pe trei 91 jumătate m­ilione nu s a înfiinţat, şi la Cra la°ri875 §i a meiS t0t aŞa de la 1857 Pă*lî Am, D-lor, tablouri statistice aci spre a ve dovedi acesta ; nu voesc să ve obo­sesc cu citaţiuni, să ve citez an cu an să ve demonstrez că de la 1856, de când s’a pus acestă stare de lucruri, am avut con­tinuu­ exportul nostru într’un grad forte su­penor importului. Ea 1S75, încă de pe la finele anulu'1S74 s a început a se pregăti ideea facerii con­veniri comerciale, a început de a se pregăti ideea de a se da un nou tarif va­mal , şi cu ocasiunea facerii acelei legri va­male s a înscris in ca şi principiul desfiin­ţări porturilor france. Imediat, la 1871 în­ legea de atunci vamală se înscria în princi­­piu inlaturarea instituţiunii porturilor­ france.­­’e la 1875 vine îndată convenţiunea com­er-' ciala cu Austria şi ce vedem .­’ Vedem ime­­diat balanţa comerciului nostru luând un declin imens ; imediat vedem venitul an cu an micşorandu-se, şi în Ioc să exportăm mai mult importam, şi aceasta procesiune merge pană la 1883. Diferenţa intre export şi import este de 135,000,000 mai mare la import de­cat la export Cu ce am plătit acesta diferenţă de la 1875 până astăzi? Negreşit ca in prima liniă am plătit cu eco­nomiile ce am avut din timpii cei buni de la împăna la 1871; mai pe urmă, cârt­ am sleit aceste economii, ţera a avisat noue înstituţiunî cari au putut să întrera orţele se e şi aceste noue înstituţiunî au­ r . C,'C? i,°naar urbai­ 5' creditul fun-' ciar rural. De la aceste credite, D-lor n« puţin am luat noi pentru a ţinea cumpena balanţei comerciale. 1 1 Iată, D lor, ce am luat pană la 1885, Mi moşi, am împrumutat 96,000,000 şi pe casc * am împrumutat 37,000,000 ; ei bine ce am făcut cu aceste 133,000,000? Cu parte ne - am regulat datoriile şi cu parte ne am aju­­tat in relaţiunile comerciale ; acesta osebit de împrumuturile ce vom fi făcut de la par­­icular­­ şi cari şi acele împrumuturi trebue ci- B a^bu* să'1° mil,Cne’ Va Să^,câ- 266 mii. a treb”‘t să luam, cum am putut, ca să fa-î cem faţa nenorocitei balanţe comerciale3 a mc^ut continuu să se aplice de la] 1875 Până asta# Bi ! dar cât avem sa­­ mergem aşa Am avut, cât am putut cre­dite, am avut împrumutul î , dar «ccaic’-au sa margă pana la nesfârşit ? Negreşit că nu noi trebue să facem negreşit ca cel întâi om bun gospodar, să facem economia ne restrângem numai la economii cât mult posibil ; acesta este cea d’intăi na, şi a doua este să îmulţim cât se pot, mijlocele nostre de producere. Noi trebue să tindem la următorul lucrul trebue­­ sa avem un plan economic, uil plan comercial, şi în acesta privinţă să i per­miteţi a spune impresiunile mele propri.­ui cred ca daca un minister ar trebui să declaram inamovibil şi in afară de ori­ce in­fluenţe politice, apoi ar fi ministerul como cuilui, industriei si domenielor. Aci nu J mcape polit,că, aci trebue o personă pel maiiLiitu care sa stea acolo, să aibă un pJ conceput, pe care să’1 amelioreze din L tlrlT1'-' CanÎrm Pru£resuhii Si interesek t .r ’ §,.sa r urmăresc* cu persevere» păiajenului Iată care este părerea mea Ua D-lor, acesta este destul ? liste lesne a d;ce­lea J1 U|l plan economic; este lesne sa die I sa ameliorezi acel plan si să perseverezi dl. Dar dupa ce normă trebue să prieatil acest plan economic ? Acest plan trebue J t rZVmediat după mișcarea comerciali trebue să ai continuu înainte cifrele statf­ice cari să ţi arăte direcţiunea vînd. şi direcţiunea cumperătur.lor, încotro v m ii mult şi dincotro cumperi mai multi *­i fac, D-lor, că o ţdră, un popi eu cat va vinde mai mult şi va cu.ni nu. puţin, cu atât va da semne de viei ile inbelşugare economică. l'rm urmare. U** pirerea mea, convl pmua mea cu, Im, stare a produce 3 noi ,n,me tot'; d­­iectele manufacturaledl pre cau vorba U, Tăcu, pâiui Va v v.cmca sa desculțam tuts industria nos t­uxtil.i, pânl v,i veni vremea să desvoli tute minele ji iuti industria nostra m, lurmci, tot trebue aceste lucruri , ile o­pcra.n de unde va. Ei bine, de unde si. U .m larerca mea este s,t ne intorcemi catra purtunic nost • •* 1" lua aceste obiecte del .iccle napan, cu car, ne întâlnim în n tur, de schimb, daci nu ne putem disurf de a lua aceste obiecte. „ trebue sa lele' : e mcc-vIc, Ime, este de preferat *■ iu;un .de î la «atiun.le cu cari putem ji selimbul prin propriile nostre pr­oduC*B eum -uni. 1 „ .u.clia; nstl J lacom schimb de produse, le dim ')■

Next