Vocea Covurluiului, iulie 1887 (Anul 15, nr. 3385-3410)

1887-07-24 / nr. 3404

ANUL XV. — Nr. 3,404. abonambnt pentru România pe ta a» • • • 20 W­­ 6 luni . . . io « VeSÎ Pag- IV premiul oferit abonaților pentru străinătate pe un an ... 34 lei , 6 luni ... 17 * Abonamentel se fac in Galaţi la Ad* ministraţiunea i­*4*11* ui,în districte la biu-10 BANI EXEMPLARUL: curn­e postale Redacţiunea : 15 atr. Mare. APARE IN TOATE piLELE DE LUCRU. VINERI, 24 IULIE 1880. ANUNCIH linia petit Pagina IV : 40 bail . III: 80 * I N S­EITI­­ UNI gi RECLAME Pagina III : 8obam La Cronică : 2 lei Repetirile se fac cu rabat însemnat. Scrisori nefrancate se refusă. — Artico­ lele Depubplicate nu st înapoesc. Administrațiunea : 15, atr. Mare. Xelegrxstaaca.* Serviciul part. al ,Vocii Covurluiulm* AGENTIA HAVAS. PARIS, 3 August. 1.53 sara. — Intr’o două întrevedere ce a avut loc dimineți, martorii D-lui J. Ferry 91 el generalului BouUnger n’ar fi pu­­tut să preâ de a cord asupra condiţi­­unilor luptei. Credinţa generală e că întâlnire» nu se va face. BELGRAD, 3 August.— M. S. Re­gina s’a dus la Arangyalova­k pentru a lua congediu de la Regele şi de la prinţul regal cari vor merge la băi în Ungari». O comisiune de 13 membri a fost Însărcinată să elaboreze un proiect de constituţiune. Se desmint povestirile 4'*rului „Pester Lloyd* a supra unor pretinse negocieri între Serbi» şi Muntenegru AGENŢIA LIBERA PESTA, 3 August.— „ Pester Lloyd1 comentând ştirea despre plecarea prin­cipelui Ferdinand 1» Târnova. Zice că este forta probabil că principele va sosi in Bulgaria dilele acest-1 da» nimeni n’ar pute» predice consdcințele acestui act» Principele, adaogă aceast foe, tre­­buea să îndrăsnască, căci dacă nu voia să renunțe la tron, trebuia să facă un act care, prin energia sea să dea poporului bulgar, care a devenit mai şovoitor, o nouă speranţă şi o nouă încredere. BERLIN, 3 August. U­nKreutzei­tmg4 vorbind de moartea D-lui Kot­­koff, fa ce că nici un german nu poate regreta acestă nearte şi că din contra trebue să escleme . Un mare adversar mai puţin în aceste timpuri grele Dia­rul adaog* , după Skobeleff și Gam­beta, Kaikon­. BERLIN, 3 August. — Stirea des­pre h­artea D. Kaikon a provocat o ridicare 1» Bursă. PESTA, 3 AugUst—»Fester Lloyd* primesce din Viena o telegramă din sorginte oficios* cjhcead că secretarul ambasadei turce a înmânat ieri U prâcz principelui de Coburg o tele­graf a Porţii prin care ii amintesce primele seie declar acțiuni corecte în privința atitudinei sele. In adevăr principele Ferdinand declarase că ple­carea sea în Bulgaria, fără consimți­­mentul tuturor puterilor, ar fi un act grăbit. Depeşa turcă adaogă ca Port» ar vedea cu părere de rea pe princepele fâiând un asemenea pas. VIENA, 3 Agust. — D-nii Nacevici și Straufky au părăsit ieri seara ora­șul în secret. Se credea c­ă principele era cu dinșis dar sa aflat in urmă că va apuca direct de la Ebenthal și că va ajunge cei doi miniștri bulgari la Marchegf .’Inga Viena, pentru a urma împre*£inciPe^Gr*a în Bulgaria. SOFIA, 3 August. — Se anunță că D. Toncef președintele marei Sobra­­nie­, a declarat categoric că princi­pele de Coburg va sosi în Bulgaria cel mult peste 4ece 4^e* Alteța­rea va depune msl âniâ a juran ent con­­stituțiunei bu­gare, la Tărnova, şi se va duce în urmă l» Filipopoli unde va sta doua luni j tocim I în urmă se vă duce la Sofia. SOFIA, 3 August. — D. Toaceff, a părăsit Varna duteadu-se la Fili­popoli. PESTA, 3 August. — D. Stoianoff a plecat la Sofia și are de gând să în'.âpă publicarea unui nou 4’*r» VIENA, 3 August. — Se telegra­­h­iză din Constantinopol „Correspon­denței politice“ că D. Vulkovici, a­gentul Bulgariei la Constantinopol, a insistat în ultimul timp pe lângă Port» pentru a obţine o soluţiune a cestiunei bulgare. Port» caiteza de a lua o dec­­iune definitivă ; ea caută se aducă o înţe­legere cu Rusia prin intervenirea ma­reşaluluî Chikir-Paşa, ambasadorul ei la Petersburg, CONSTANTINO­POL, 3 August.— Plecarea D-lui de Nelidor, ambasado­rul Rusiei, pe lângă Porta, este a­mânată pentru 4 August. ’wXOXâ.ica» îpcsilâ­ — De la corespondentul nostru din Pethea primim următorea scrisoare, interesantă din mai multe puncte de vedere : „Boala de vite, de care trateza con­­respondenţa mea publicată în Vocea Covurluiului de la 15 iulie, tot per­sistă, de­şi numărul vitelor moarte s’a micşorat într’un mod simţitor. Până acuma numai în Pechea au murit peste 70 vite. După disposiţiunile au­torităţilor medicale şi administrative, oamenii au spart cârdurile şi unii şi­­au luat vitele pe acasă, iar alţii lt° au schimbat suhaturile. La Slobozia-Co­nac­he, unde autorităţile se pare că au procedat mai răpede şi mai cu inteligenţă, mortalitatea a încetat. La Branişcea şi Piscu afla că râul se mănţine tot în starea de mal înainte Sâ­n­băr­ă a fost pe aici un inspec­tor interinar, D. Curteanu, care, ca şi medicii Moscu şi Conduros, a de­­corat că boala n’ar fi molipsitoare şi că provine numai din lipsă de iarbă şi apă. Or care ar fi causa ce a dat naşcere acestei bole, un fapt este cert că vite sânatese puse să pască pe un iemaş infectat şi să bee apă din ulu­­cele din cari au beat cele bolnave se îmbolnăvesc numai de cât şi că nu­mai dupe schimbarea iemaşurilor şi apei şi în urma măsurilor de isolare luate boala a început a diminua. In interval de o lună nunul în două comuni it­ murit peste 100 vite de ale sătenilor și nouil afiliați al ban­dei negre, cu Indrasnela pântecelul satisfăcut, intimpină fără să se tur­bure.* iată epizootia de care s’a fă* cut atâta svon prin presă !... O mul­ţime de vite mor, mai multe încă zac de o bolă nouă şi necunoscută, o mulţime de săteni rămân săraci lipiţi pămîntului şi faia »intereselor generale* declară că afacerea nu me­­rită atâta tapaj !... In 4iua de 17 iulie, Pechea a fost visitată de noul prefect al judeţului, D. Ep. Perice, carele, însoţit de ve­terinarul Conduros, venise să se în­credinţeze prin sine însuşi de răul ce -i aduce poporului rural bula de vite. După ce a visitat suhaturile pe unde erau vite bolnave, a inspectat primăria şi subprefectura, cu care o pasiune a primit diferite suplici şi plângeri. Pe toţi îi asculta cu multă bună-voinţă fâgăduindu-le cu convin­gere satisfacerea dorinţelor şi a în­temeiatelor lor raclamaţiuni. Am avut şi eu onoarea să fac cu­­noşcinţa D-lui prefect şi să mă în­treţin mai multă vreme cu D-sea. Foliora ,VOCE COVURLUIUX.UP NAPESTEA DEVOTAMENTUL UNEI LOGODNICE. PARTEA II PROCESUL •Molli O fab ,aQ­U­IGUt IX (Urmare) Împrejurul palatului mulţimea se scurgea încet, şi piaţa era încă nă­vălită de lume, când Meriadeck, că­lă­sit de acel fel de instinct pe care -1 dă amorul, zări pe Bineta în mij­locul unei grupe. Alergă l» ea, și cât de departe putu fi auzit, târît de entusiasmul viele­riei sale, fără » se precupa de oame­­nii ce se aflau acolo, îl întinse obra­zul și ’i - se: — Poți să te cz cutezi, D-s0ră, poți să ’mi dai acel sărutat ce mai promis. Juna modistă deveni roșiă ca o ci­­reșă dar în același timp avu o tre­sărire de bucuriă. Se furișă de privirile oamenilor ce o încunjurau, și se precipită cu totul confuză înaintea lucrătorului brutal. — Ei bine, Îi uifle ea, «I să taci ! Ce ai ? Și’i arătă lumea ce rânji» împre­jurul lor. Menadei­a făcu un gest de indife­rență. — Ce’mi pesa ? 4136 el. Voesc să­­rutatul meu ! Tarn câștigat. Sapristi ! Mai-am dat destulă greutate ! Iată doue oare de când stad în curtea închisori’, doue oare de când vorbesc cu un pă­zitor, și toate aceste pentru « te». întinse obrasul. — Aide, recompensa ! — îndată , ți-am promis e, și o vei avea» II trase la o parte în o stradă, şi ’1 întreba ceea ce se petrecuse. Meriadeck povesti cum se putuse apropia de D. de Gordousn, şi cum ÎI strecurase singur hârtia în mână. —­ Și » luat’o ? — Negreşit. — A găcit de unde i venia ? — A ! asta nu sciCU, N am putut vorbi impreună. Gendarmii îl du­­cera dar a păstrat scrisoarea, și a trebuit să o fi cetit în era presentă. Bineta bătu din palme. — A! cât de mulțumită are să fie D-sora ! Pentru a treia oara Meriadeck în­­tinse obrasul. Juna­feta Îi dădu iute cu mâna o lovitură ușoiră peste obras și se înde­părtă rîsend cu hohot, cu o ușurință și o viteză de jună gazele. Meriadeck, deconcertat, rămase câte­va secunde în același loc, fără a în­țelege bine ceea ce i se întâmpla, a­poi se aruncă în urmărirea ei atri — A ! sirato, te voi prinde ! Dar Bineta era deja departe. Cu toate aceste fu silită a se opri la prima întorsătură a stradei. Nu mai putea alerga. Rîdea prea tara. — Acel sărman Meriadeth! zicea ea Și amintindu’și mina confusă și a­erul deconcertat al junelui, îsbucni­rile sale de veselia se îndouua. își ținea coastele și lacrimi îi veniră în ochi. Cu toate aceste­a reluă seriosul și se îndreptă spre aleele de Toariy.

Next