Voinţa Galaţilor, 1897 (Anul 2, nr. 1-68)
1897-07-17 / nr. 1
JOUI 17 IULIE 1897. ANUL II. — No. 1.a IO BANI EXEM1PLARUL ABONAMENTU/r o Organ al partidului Naţional-Liberal din Galaţi . . . 200 lei 00 lec Orîce scrisori nefrancate se refuză. APARE DE DOUA ORI PE SAPTAMÂNA - REDACŢIUNEA ŞI ADMINISTRAŢIUNEA STRADA EGALITĂŢEI No. 27 -bani linia petit pe pagina IV 1 leu „ „ „ „ HI 2 lei „ „ inserţii şi reclame pentru cari redacţiunea nu este răspundetoare. Interesele judeţului nostru precum şi ale oraşului Galaţi, trebuind a fi manifestate şi susţinute printrun organ serios de publicitate, membrii partidului naţionalliberal din localitate, au luat iniţiativa de a face să reapară ziarul « Voinţa Galaţilor), mai ales în înprejurările actuale, când o mulţime de trebuinţi ne bat la uşă, aşa că cu toţii trebue să ne * ? încordăm activitatea pentru o muncă rodnică şi utilă. Fiecare dine creiază alte necesităţi, la cari trebue să facem faţă, fiecare împrejurare ne arată atâtea învăţau minte; noi trebue a le utiliza şi a merge tot înainte pentru binele nostru şi cel obştesc. Liberalii avend ca de visă progresul şi binele comun, membrii aceştia partid din localitate, deschid, ca şi în trecut, coloanele acestui ziar pentru realizarea acestui scop şiva strânge în jurul acestui organ, pe toţi liberalii şi iubitorii de binele judeţului nostru. Galaţi, 17 iulie. Toată lumea este de acord a recunoaşte că, anul acesta, a fost un an rău, sub toate raporturile; agricultura, însă, a suferit în primul loc. Dacă acest reu ar fi băntuit numai ţara noastră, poate, că am fi suferit cu mai multă durere, pagubele ce ni s’au causat; dar mai toate ţerile din Europa au încercat aceleaşi daune, aşa că întru cătva este o mică mângâere, că natura nu sa mâniat numai contra noastră, ci contra tuturor. Este necontestat că puterile omului, — cu toată ştiinţa şi mijloacele lui de apărare — sunt de multe ori insuficiente pentru a brava forţa nemărginită a naturei, şi este chiar legendară la ţeranul român suferinţa cu resignaţiune a oricărei nenorociri care vine de la Dumnezeu. De aceia în împrejurările actuale, toată lumea a vedut pe agricultor, pe neguţător cât şi pe toţi cei ce au suferit pagube din causa ploilor şi inundaţiilor, ridicând ochii către cer şi dicând că puterea naturei este nemărginită. Şi când cu toţii lucram ca să putem împedeca râul, când toate autorităţile locale, dina şi noaptea, munceau fără preget, pentru a pune stavilă unei mări întinse de apă care creştea ca în timpul deluviului, când toţi inginerii îşi frământau mintea de a găsi cel mai bun mijloc de apărare, şi când armata din întreagă garnisona noastră de la soldat până la general, erau continuu în picioare şi munceau; în aceste , înprejurări dureroase şi critice, s’au găsit suflete vile, oameni fără de inimă, speculanţi de meserie, reptile hidoase, care din nenorocirile semenilor lor să facă cal de batac, de antagonism politic, şi să aibă curajul a bârfi prin cafenele şi a seri prin foiţele lor, că dacă erau ei la putere, ca prin minune, ar înlănţuit nourii să nu ploaie şi ar fi înpedecat apele să nu mai curgă. Dar care om cu minte pote spune asemenea nebunii? Cine ar cuteza să înfrângă legile sau capriciile naturei? Care o m seri os şi cu m in tea întreagă, ar putea acusa pe cineva fiindcă n’a oprit vântul să bată, nourii să se înalţe şi apa să curgă? Evident că numai un maniac poate îngăna ast-fel de halucinaţiuni, sau un om de o perfectă rea credinţă. S’a acusat guvernul cât şi administraţia locală, că n’au luat măsuri la timp şi că au fost indiferenţi la apariţiunea nenorocirei, ţesând pe această temă, o mulţime de minciuni şi calomnii neruşinate, pe cari orice om onest când le citea, era cuprins de un suprem desgust. Mângâerea noastră este că toţi cetăţenii au fost martori oculari, la munca încordată de 20 de zile pe care a desfăşurat-o toţi funcţionarii statului, ai primăriei şi armata, şi mai avem şi satisfacţiunea, dupe cum vom proba în numărul viitor, că toţi concetăţenii noştri desaprobă diatriba unor paraponisiţi, şi cari plângfilele fericite, pe când jefuiau lada primăriei. Mai avem şi altă mângâere