Voinţa Galaţilor, 1897 (Anul 2, nr. 1-68)

1897-09-26 / nr. 30

IO BANI EXEIPI.ARIII VINERI 23 SEPTEMBRIE 1897. ANUL II — No. 3( ABONAMENTUL Organ al partidului Naţional-Liberal d­in Galaţi Ori­ce s­c­r­i­sori nefrancate se refuză. APARE DE TREI ORI PE SEPTAMANA - REDACŢIUNEA ŞI ADMINISTRAŢIUNEA STRADA EGALITĂŢEI No. 27 -50 bani linia petit pe pagina IV 1 len » » » la II 2 lei „ „ inserţii şi re­clame pentru cari redacţiunea nu este respundetoare. Conservatorii şi Galaţii De nenumerate ori, am a­­vut peasiunea sa dovedim, cu câtă vitregie, au tratat tot­d’ auna portul Galaţi, d-nii con­servatori oposiţioniştii de azi, cei cari au fost însă erîtărîşi mari. Ori de câte ori, am pus punc­tul pe ,,i“­citând fapte, rea­mintind actele lor dăunătoare oraşului şi judeţului nostru,­­ el nu au putut respunde, ci au făcut pe mortul în popuşoî. Insă, la răstimpuri voesc să pară,— fiind in oposiţie,—că se­­ interesează de Galaţi, şi deplâng soarta oraşului, tocmai el, cam­ pe lângă că n’au făcut nimica dar încă hau lovit, şi îl de­plâng zicem tocmai că se află la putere partidul naţional-li­­beral, care singurul a făcut ce a putut şi continuă şi azi să îmbunătăţească soarta capita­lei Moldovei de jos. Opt ani cât au­ stat la pu­tere d-lor nu au făcut nimic, spre a preveni multe din relele de cari suferim, şi d-lor azi ne acuză pe noi, de acesta neac­­tivitate, că adică, nu am să­vârşit noi în doi ani aceia ce au­ avut timpul să facă el. Se va zice poate că nu au avut cunoştinţă. Lasă că nu le este permis a susţine acesta dar am dovedit în unul din numerile noastre precedente, printr’un articol, scris despre Galaţi în „Cooperatorul Ro­mân“ de câtre chiar un mem­bru marcant al partidului con­servator, de d. Dinu Butculescu fost deputat de Galaţi, că d-lor aveau perfectă cunoştinţă de lipsurile şi miseria acestui o­­raş. Nu numai atât însă. In timpul domniei conserva­torilor, ziarele independente, s’au ocupat şi ele de oraşul nostru. Au semnalat şi aceste ziare multe rele. Cu tote aceste nimeni nu s’a mişcat, nimeni na cugetat să facă nimic, spre a ne putea o­­cărî pe noi adî de vina lor. Iată de pildă, ce scrie, ziarul «Adevĕrul No. 960 din 30 Sep­tembre 1891, despre Galaţi : Din timpurile cele mai depărtate, Istoria ne spune că adesea preocupaţiunea princi­pală a Domnilor Români şi a guvernelor pa­triote de pe timpurile de linişte cari erau foarte scurte pe atunci, nu era de­cât în­lesnirea comerciului şi îmbunătăţirea por­tului Galaţi, primul port al ţerei. Această îngrijire era şi naturală, căci, cu cât aceste măsuri erau mai reale cu atât comerciul, acest isvor de viaţă, lua o desvoltare mai mare, dar nici timpurile şi mijloacele de a­­tunci, nici stabilitatea şi gradul nostru de cultură nu permiteau a se face pentru Ga­laţi aceea ce ar ar fi trebuit şi s’ar fi cu­venit. Veacuri întregi primul port al ţlorei n’a fost destinat de cât numai să producă şi să alimenteze budgetul statului cu sute de milioane, fără ca în schimb să i se dea ceva din ceea ce merita. In timpurile noastre în care mijloacele şi nesiguranţa nu mai pot fi o scuză, acum când statul român este constituit cu drep­turi recunoscute şi stabilite prin legile cele mai democratice, nu ne-a fost dat să vedem alt­ceva de­cât că toate guvernele care au venit la cârma statului toţi oamenii politici care au dispus de soarta şi punga ţerei dupe plac, n’au făcut absolut nimic pentru îmbunătăţirea soartei Galaţilor. Dacă zidul Chinei ne-ar desparte de res­tul lumei civilizate, ruşinea ruinei şi deplo­rabilei stări în care se află oraşul şi portul Galaţi ar cădea numai asupra noastră Gă­­lăţenilor, dar din nenorocire, astă­di când a­­semenea hotare nu mai pot împedeca vede­rea şi pătrunderea civilizaţiei, când contac­tul zilnic şi comercial ne pune în fie­care zi de faţă cu streinii cu comerciul ţerilor ci­vilizate, această ruşine se restrânge asupra întregei ţeri, căci după starea portului Ga­laţi, se judecă şi se apreciază întreaga ţară, naţiunea şi statul român. Această stare de nepăsare trebue să aibă un sfârşit. Starea oraşului şi portului Galaţi de as­tăzi se poate asemăna unui oraş turcesc oare­cum spoit sau lustruit ici colea, mai cu seamă Partea portului , ce privelişte şi impresiune pot să facă malurile sale rui­nate şi lugubre, gropile şi baltagurile din vale care pe lângă că fac impracticabilă co­municaţia, dar sunt şi un focar de infecţiune şi epidemie? Apoi autorul acestui articol continue să enumere o serie de îmbunătăţiri de făcut pen­tru Galaţi. De ce dar d-lor, care ştiau în ce mizerie zace oraşul a­­cesta, au încă obrazul să ne bârfească pe noi ? Vom respunde în doue cu­vinte . Pentru că tot­deauna conservatorii au fost incapa­bili, şi pentru că nu pot face alt­ceva de­cât larmă mare. Insă, din fericire, ţara ştie să facă deosebire între noi şi el. Iar dacă am ţinut să rele­văm acesta, este pentru că am venrut la el o persistenţă neînchi­puită de a se recomanda pe el, criticându-ne pe nedrept pe noi.

Next