Vremea, ianuarie-iunie 1932 (Anul 5, nr. 219-243)

1932-01-01 / nr. 219

ANUL V No. 219 In supliment: VREMEA SPORT 12 PAGINI 5 LEI 1 ian. 1932 APARE POLITICĂ — ECONOMICĂ — FINANCIARĂ - LITERARĂ - TEATRALĂ Director: Vladimir AL Donescu DUMINICA gi­siri­i: IM­N STR. 14ROL, I ® TELEFOANE 344/36 sl 311/ 35 Cea dintâi etapă de guvernare „teh­nică“ românească s’a sfârșit. Faptul e important. Și merită să fie subliniat. Fiindcă prin chemarea în fruntea țării a d-lui Iorga, s’a voit să se introducă sistemul guvernelor alcătuite din oa­meni în afară de organizațiile noa­stre politice și cu mare pregătire pen­tru conducerea trebilor Statului. Intenția Suveranului a fost desigur cât se poate de bună. Țara avea în mo­mentul acela neapărată nevoie de ca­­oameni cu mult bun simț și lipsiți com­plect de orice legătură cu vreun club politic. Din nefericire însă rezultatele de până acum ale guvernării d-lui Ior­ga sunt sub așteptările și celor mai pe­simiști spectatori ai arenei noastre pu­blice. De ce avea nevoie România ? Nevoile României erau simple, dar tot atât de urgente. Și reclamau curaj mai mult decât savantă pricepere. In domeniul public, finanțele supte de turma prea flămândă a d-lui Maniu, cereau intervenția neșovăelnică a unui chirurg încercat. Iar svârcolelile econo­miei private­­ ar fi putut potoli dacă „dragostea paternă“ a Statului ar fi fost mai puțin înăbușitoare ca în trecut, în unele privințe, iar în altele mai pu­țin generoasă. Conducerea d-lui Iorga a apărut însă neputincioasă dela început. Sperioasă de cele mai neînsemnate complicații prezente s'a dovedit a fi și sfioasă în fața marilor probleme ale viitorului. Nici un fir conducător nu a urmărit ac­tualul guvern. Nimic serios nu se de­gajă din activitatea sa. Eforturi uriașe ce nu au avut alte efecte, decât să surpe din temelie așezarea întregei alcătuiri românești. S’au dat soluții atât de naive fiecărei probleme ce s‘a ivit, încât s‘au compli­cat situații în loc să se netezească drumuri. Criza economică mondială ale cărei repercursiuni au atins atât de grav și țara noastră, are cauze, în primul rând materiale. Supraproducția de mărfuri a provocat-o. Slăbirea forței consumato­rului de pretutindeni, a agravat-o. Menirea oricărui guvern conștient era deci să întremeze pe consumator. Și mai cu seamă în România trebuia să se țină seamă de această nevoie. Fiindcă valoarea produselor românești ■— ce­realele și petrolul — a scăzut într’o e­­normă proporție. Deci mai mult ca ori­unde consumatorul român toste anunat prin scăderea prețurilor mărfurilor sale. Preocuparea guvernului românesc tre­buia aci să-și îndrepte toate eforturile sale. Cum ? Prin reducerea celor două categorii de impozite : birurile de tot felul ale Statului, și birurile în favoarea indus­triilor protejate, deghizate sub formă de prețuri ridicate. Necesitatea degrevărilor fiscale.. Pus în fața crizei economice. Statul ar fi trebuit în­ primul moment să pur­ceadă la cele mai serioase economii. Cele mai sângeroase reduceri ar fi trebuit să opereze în bugetul său, pentru ca să poată realiza de­grevări fiscale pe o întinsă scară. ceilalți fruntași ai vieții noastre poli­tice, mai puțin „tehnici“, s-ar fi mul­țumit cu contraziceri formale, înteme­iate, poate, dar neeficace. O mare pro­blemă socială s’a născut, în acelaș timp. O problemă care nu cerea ex­plicații, ci soluții imediate și energice. Și guvernul s’a dovedit laș și neputin­cios să le dea. A preferat așadar să fie fie demagog ca oricare grupare de opoziție, cu interese electorale. De aci au pornit toate complicații­le : problema datoriilor, enorme defi­cite bugetare, stagnarea întregei acti­vități, și guvernul s-a dovedit com­plet dezorientat. A început dansul ne­bun al improvizațiilor de tot felul. A voit să ajute băncile și a scos miliarde din tezaurul public. Dar a sleit tezau­rul și n’a mai avut cu ce să plătească lefurile funcționarilor. A sporit atunci impozitele. A voit să ajute pe dator­nici dar a lovit băncile, care s’au vă­zut cu toți deponenții la ghișeurile lor. A voit să atragă micile economii că­tre hârtiile garantate de Stat, dar în acelaș timp guvernul face Casa de a­­mortizare, ceea ce înseamnă decizia Sta­tului de­ a nu-și mai plăti obligațiile. Și hârtiile acestea scad și ele, încolțit din toate părțile, aiurit de propria sa neputință în fața situației din ce în ce mai grele, guvernul găsește scăpare în suspendarea ur­măririlor și votează în pripă o le­ge neclară, nestudiată și cu privile­gii numai pentru o singură clasă socială, fără să măsoare consecin­țele acestui act. Dar efectele nu au întârziat să se producă. Formulându-și incom­plet sau neclar intențiile sale, le­gea moratoriului parțial a produs anarhie și paralizie generală. Din țară ne vin știri că portăreii refuză să mai­­ protesteze polițele.. . sub cuvânt că „legea i-ar fi aprind”. Iar judecătorii nu mai voesc să facă autentificări de nici un fel de act ce-ar avea de o­­biect înstrăinări de orice na­tură, sub acelaș motiv. Iar guvernul înspăimântat, voeș­­te să trimeată circulări în toată țara, ca să-și explice intențiile. Ca și cum simple circulări ministeriale ar fi su­ficiente să interpreteze o lege.­­ Neîncrederea cuprins su­fletele tutoror. Nimeni nu știe ce măsură va mai fi în stare să aducă mâine guver­nul. Vieața toată este din această pricină, întreruptă. NUMĂRUL DE CRĂCIUN AL „VREMII“ ESTE EPUIZAT. DE ACEIA, TOATE CERERILE DE NOUI EXEMPLARE AU RAMAS NE­­SATISFĂCUTE. te ce i se dă guvernul, preferă să-ș tezaurizeze și cel din urmă ban ce­­prisosește ca să-l aibă „pentru vremur și mai grele”. Și criza economică ia prin aceasta aspecte și mai grave. Sărăcia devine astfel mai cumplită, iar criza socială mna amenințătoare. Cercul vițios își urmează însă cursul Repercusiunile sărăciei generale le va simți Statul, prin micșorarea veniturilor Și dacă guvernul „tehnic” nu a cunoscut până acum principiul că excesul de fiscalitate duce la distrugerea materiei impozabile însăși, îl va afla cu sigu­ranță în cel mai scurt timp, când a­­genții fiscali vor refuza DE TEAMA, să mai stoarcă pe consumatorul sleit. Ce ne pregătește viitorul ? Și­ atunci guvernul amenințat de fu­ria funcționarilor neplătiți, va da din colț în colț să-și creieze nouă surse de venituri. Prin ce mijloc ? E greu de spus. Deocamdată împr­­uturile externe­­— pe care guvern actual altădată le condamna, dar cum le dorește — nu pot fi realizat din cauza nesiguranței din țară, unde atunci bani ? Fiindcă aceasta es­t singura preocupare serioasă a guve­nului. Cu siguranță că ultima salva va fi rotativa Băncii Naționale, cu ca:­re va putea potoli vreo lună de zi revolta ce mocnește tot mai mult : sufletele mulțimi mei. Criza va fi deci doar amorțită, di nu înlăturată. Fiindcă elementele pro­blemei românești, rămân neatinse. Și-apoi ? Ce va urma ?„­ N’am ști să preci­zăm. Și poate nici n’am voi. Nu-i îi datina românească să se facă profeți sumbre în preajma unui an nou. Și nu noi vom strica această datină, afișând un pesimism dăunător în locul tradițio­nalului și robustului optimism românesc. Ce-ar trebui să urmeze ?... Suntem datori s’o spunem : sfârșitul acestei domnii a improvizației și a tuturor ex­periențelor ce­ au dus țara de râpă. DOMNIA IMPROVIZAȚIEI și a nivelării prețurilor Concomitent ar fi trebuit să pornească o energică și hotărîtă ac­țiune de scădere a pre­țurilor pentru toate mărfurile fabricate în țară, și cu o valoare artificial menținută prin barierele vamale. Nici una din aceste nevoi nu au fost ținu­te în seamă de repre­zentanții Statului. Zef­­tenirea vieții nu s’a produs, iar birurile în loc să fie scăzute, au fost sporite. Fiindcă guvernul și-a permis capricii de miliarde pe spinarea poporului să­răcit. Rezultatul ? Criza a fost lăsată să-și producă în voie efectele sale funeste. Consumatorul, în loc să fie ajutat, a fost lo­vit mai rău. Și prin aceasta nu numai întreaga activi­tate economică a țării a fost atinsă. Aceasta ar fi mai puțin grav. Fiindcă guvernul „teh­nic” ar fi aruncat în­totdeauna vina asupra Și astfel guvernarea voastră „teh­nică” reuș­i, să adauge ele­a­ment­­ul material al cri­p­iei actuale, unul moral, () _r> gravitate mult mai mare : neîncrede­rea generală. Consumatorul așa­dar cu forțele anemiate de c­iză, înspăimânta- mÉí&é­lem fsplp >”4 >>i^j>fflF -ásajte ÄTM mmi

Next