Zimbrul, 1850-1851 (Anul 1, nr. 1-97)
1850-07-24 / nr. 7
26 ZLIMBE POL TERI CUPEINE. Turcica. Giurnalul de Constantinopoli din 24 Iulie cuprinde următoarele: — Piza Pașa, fostul Mare Bizip, au co mité in 22 Isaie de aa Salonicu la Constantinopoli. — J\n 19 à ae aceștiea, Domnul Deli eanu, Șarje d'Afer al Greciei, acompaniata de Secretariul mi de 1% Dragomanu al legației „s'au dusu mai întăi la Marele Vizir, la Ministrul Trebilor din Afară și la Musteșarul Viziriatului Fuad-Efendi și le au datu insigniile Crucei Mari a ordinului Măntuitoriului hărăzite acestor înalți funcționari de cătră M. S. regele Ozonu. Cu această ocazie D. Delieanu și au luatu ziua bună de la Miniștrii Înaltei Porți, avănd a se înbarca pe vaporul franțezu spre a merge în Grecia, în urmarea congediei de doue luni ce au căpătatu de la guvernulu lui. - scriu de la Smirna că Domnul de Lamartinu au vizitatu proprietatea din Asiea Mică ce iau hărăzitu M. S. Sultanul. Această moșie este de o întindere mare și foarte mănoasă și se numește Burgas-Ova. Ileea ce adlă șapte sate ș o casă mare. Codpea Domnului de Lamartinu la Smirna au fostu foarte bine sărbată de cătră toate clasele poliției care s'au grăbitu a da cele mai mari onoare faimosului poetu și politicu a Franției. Ei au asistatu la doue esamine a pansionatelor franțeze, și la acela a Surorilor de Haritate. - Canonike, 17 Iulie. Coloniea evropieană de aice vede plecăndu cu părere de rău pe D. Berzoleze, vițu-Consul sardinescu, pe care se zice, că se rănduește de consul la Galați, in locul D. Matiu numitu Consul General la Alger. D. Dela Tore se așteaptă spre a înlocui pe D. Berzoleze. D. F. Norece, redactoru an șeful jurnalului de Constantinopoli, căpătăndu o congedie de la Înalta Poartă, au plecatu în 23 ale acestei spre a face o călătorie de șase săptămăni. Miniștrii Cabinetului Grecescu nu prea se învoescu între ei. Se zice că Londosu Ministrul Trebilor din Afară este foarte rău văzutu de colegii lui, din pricina numeroaselor decorații ce au primitu acesta de la mai multe Cabinete a Europei; de aceia unile giurnale Grecești detună furiosu cu această ocazie. — D. Poanu Ionescu din călătoariea ce face in Rumelica au împărtășitu Jurnalului de Constantinopoli, din 29 Iulie unu articul foarte înteresatu asupra șchelilor Dobrogei, într'unu scopu statisticu, etnologicu, agricol și comercial. Austriea. Viena, 16 iulie. Statutul pentru țara Lombardo-Venețiană, ape să ce publice, cum se vede în săptămăna viitoare. Propozițiile delegaților au primitu prin aceasta o dislogare mulțumitoare. Vorbele răspăndite despre demisionarea Mareșalului Raderci ce razămă ue niște păreri dișărte și cu totul fără temeiu. Din contra încă, bătrănul Mareșalu vroește a contribui și elu întru deplina pacificație a Provinției pe care spada lui au recăștigat'o Austriei. Cele de pe urmă raporturi a lui sănt prea mulțămitoare. În toate părțile se arată unu spiritu înpăciuitoriu din partea populației, și însuși adversarii cei mai npătăngi pănă acum, se apropie cătră Guvernu cu mai multă încredire. Creștrea reorganizației Ungariei morționază greutăți mai mari și în parte nedislegabile încă deocamdată. Locuitorii de acolo sufărit încă de urmările dureroase a epopei revoluționare, care nu s'au închieti prin depărtarea feldmareșalului Hainau. Ar trebui poate să se recunoască nevoia de a se așăza în Ungaria pe căruva timpu încă o putere cărmuitoare mai stabilă și nemărginită: nu se știe însă dacă aceasta trebue să fie încredințată unui Guvernatoru civilu sau militaru; se crede încă că nici Baronul de Gheringher nici Contele Valmoden nu sănt potriviți pentru mănuirea unei asemine puteri, și chear trimeterea Generalului Hall care ce credea pănă acum KB ar fi posta hotărită au întimpinatu de o dată greutăți, fiindu că acesta este cunoscutu de unu omu moale, care n'ar putea să opue energiea trebuitoare la înmuriri mai înalte. A despărți puterea țivilă de acea militară se socotește de ocamdată cu neputință, pentru că din aceasta s'ar naște o confuzie fără margini. Cu toate aceste ministeriul voește să facă totu cei prin putință spre a grăbi înființarea tribunalelor țivile acele noue. — 18 Iuaie. Ce vorbește pretutindene despre o criză ministerială apropiată. Vorba'i pentru cveștiea dacă trebue să se înființeză pentru Italica o curte giudițiară înaltă îndeosebi la Verona, sau să se păzască prințipurile centralizației. Ministrul justiției D. de Smerling au declaratu că'și va păstra portofoliul numai precătu se va păzi unitatea sfaturilor, subiu cuvăntu că dacă s'ar învoi aceasta Italienilor, o asemine concesie aru trebui să urmeze și cătră Croați, Magiari, Deci ș. a. și ideea fundamentală a Constituției de la 4. Martie s'ar resturna puținu căte puținu. Este de luatu aminte încă și această înpregiurare: se știe că voturile sănt de opotrivă înpărțite în cabinetu, încă nu ar trebui să deie precumpănirea Baronul de Corb noul numitu ministru de resbelu. Se încredințază că cu Domnul de Smerling se unescu Presidentul ministeriului, Contele Tun și D. de Tinveld, în contra lui săntu DD. Ban, Craus, Bruc și Culmer. f Feldmareșalul Hainau au părăsit Pesta, se însemnează ca urmașu al lui la comanda corpusului al treilea pe generalul de cavalerie Contele Șlic. Această alegere ar trebui să capete o aprobare ge pe a CĂNTEE Ș ȘOCURI ROMÂNE, Finală, căteodată sălbatică pentru acompaniamentul lor, care le conține acordurile cele mai capricioase, cele mai diseuțate chiar, căte odată cu totul simplă, ba chiar și monotonu. Și cu toate acestea nu ne sfiima de a spera că cu cătuț își va da cineva ostineală de ale giuca, cu atătu va prețui espresiea de melancolie dulce, posomorâtă, dureroasă chiaru, care ce pronunție mai în toate ariile de căntece ale Românilor. Săntu în muzina națională a acestui poporu de acele pangiuri misterioase, care facu să se presimtă dorinți arzănde sămănate în fundul inimei și care se manifestează prin plânsetu numai. De altă parte ariile de danțu resuflă acea veselie nebunatică, sgomotoasă, la care nenorocitul se aruncă cu totul în aceste momente de plăcere. Instrumentele ne întrebuințază Românii sântu: buciumul, cavalul, soțu nedespărțitu al păstorilor, cimpoiul și naiul. Sântu mulți țarani carii mai gioacă și din vioră (scripcă) dar artiștii de acestu instrumentu se află mai cu samă pintre țigani, carii sântu adevărații muzici a politiilor aceștii ce servescu și cu naiul, cu cobza, unu feliu de mandolină cu coarde de metalu care să gioacă ca o pană. Caacestei colecții e probă că naționalitatea acestui pop al trupei esecută melodica pe vioră; -naiul face porți se pronunție precisă, necontestabilă, nu numai să se audă mai tare în sunete ascuțite pasagiurile în limba și datinile sale, dar încă și în muzica cele mai pătimașe; - cobza ține locu de bază, și ca, care deferă de oricare alta cunoscută pănă mai totudeauna e giucată de cătră celu mai învățat cum astă dintre artiștii țigani, care le esecută pe acestu in- Negreșitu aceste apii ce voru părea foarte streine strumentu acompanimentele cele mai dificile cu o la întărea vedere pentru melodica lor cu totul ori îndemănare amirabilă. puntu plă În giurnalul nostru No 3 ams cerea încunoștiința pe publicu despre frumoasa colecție de prii naționale puse pe piano de D.lui Xanpi Erlil, ch tinspus la Viena. Acumu socotimu de datorie a publica și pregfinta însoțitoare acestoru prii ue este scrisă în limba romănaă și franțeză; un premu nevoe a recomenda o asemine lucrare caci ea de la cine ce recomendă. Și mulțămimu numai de norocita idee ne pu peuiu mai întâiu Domnul Erlizt de a deprinde ne publicul europicanu cu priile noastre. Iată cumu ce esprima chipru însuși domnul puteru. Am viețuitu mai multu de trei ani pintre acestu poporu. Amu avutu ocazii a'i învăța limba, a'i cunoaște obiceiurile, moravurile și ariile naționale. Și fiindu că pămăntenii m'au încredințatu că amu nemeritu sine caractirul acestor melodii atătu de originale și atătu de interesante, credu și îndeplinescu o datorie de recunoștință pentru priimirea favorabilă de care totu d'auna m'amu bucuratu lăngă Români, contribuindu din parte'mi prin publicarea giocu sau hore și altele și în marșuri antice naționale. Baladele, sântu arii vechi ale cărora cuvinte readucu totu da una aminte pre o suvenire istorică, sau pretinu romanții de amoru. Țaranii munteni, carii sântu adevărații Barzi Romăni, căntă aceste balade Pe oamenii acestii, speție de orchestră umblătoare, ai întălnescu în toate sărbătorele. Ei sântu mai totu d'auna cu veșminte orientale. Căndu cineva -i aude esecutăndu c'unu chipu seriozu mi melancolicu, carele nici odată nu'i lasă ariile naționale române într'o societate aleasă, adăogăndu muzicei instrumentelor lor unu căpte cu plinu de tristeță - mi căndu vede cineva impresina ce produce asupra auzitorului lor, atunci se pricepe că, deși toți Romănii carii au luatu o educație cătu de puținu îngrijită, au luatu manierile și moravurile societății moderne, cu toate aceste, sentimentul naționalu esistă în toată virtutea la dănșii și pătrunde lustrul modelor streine. Cătu pentru caracterul și ritmul muzicalu al ariilor Romăne, se cade, și mărturisescu curatu, că este totu ce e mai dificilu a cuprinde și a înțălege, dacă cineva nu le-au auzitu giucate în țară de cătră țigani chpru. Mă voiu încerca însă de a explica pe că nu se va pute diferitele genuri și nuanțele cele mai caracteristice a muzicei naționale Romăne. Ariile române se apartu în doine sau balade, în căntece de lume sau romanțe, căntece de