Zimbrulu si Vulturulu, 1858 (Anul 1, nr. 1-42)
1858-11-04 / nr. 1
Aululu lluu Unu numeru unu leu. h JD ILG GIMUCGIU AVONAVEA SE FAGE Pua toate Ilbeagiste, as Disgoph administrat. strada Măliog. MDiuiliste V Nedi ratina a l1-a. Mussigedsi Libiag. DD. Coseii si Ioanidi. Tărmuzi tunmnna CUngovina, Raghis Sarela comana, Cce Casine No. 22 umitintii RVETIULU AVONAM Iali. Re pna anp 3 valurii. Diatgiste Vănerigevsi Adapupla regiștii fostei grsinaptate Soghesrondentine se uogn adghesa la Vingopțin administgatiuț linga Viseghisa ut. Ioan pț. Manpisighis. neriblisate dpra o Inna se log agde pFRREEREGEREE,EGEGEEGGGIG . La administ rostelega. D - lor; țeara aceasta margine . Miși șirate ediție. (oăi i novn. 188. Doi ani sînt acum de cînd se suspendă legea presii. Prodte organele publiceo din țeară conteniă publicațiunile dreptului și a legalitiții. De atunci lucruri triste se petrecură la noi, pradă și numai arbitraritatea au fost supremulu regulatoriu al trebilor din țeară. Trecutulu este alu va cita înaintea Tribunalului posterității și oamenii și fapptele acelor timpuri nefaste!! Astăzi, cînd pe unu principal de legalitate se stabilește în fine acea stare de lucruri, des attea ori reclamată, dînd totulu întră în starea sa normală, Redacțiunea ”Zimbrului și Vulturului, începind publicațiunile sale, nu poate a nu saluta cu sinceritate restatornicirea unei ordine legale, va fi astă dată lăsată care în pace de a păși liberu pe calea ce'i este prescrisă, a se lumina asupra unei faze și că timpii șicanei și ai arbitrarității au trecutu pentru a nu se mai intoarce! Convențiunea privitoare pe țerile noastre încheată între marile puteri la Parisu este acum promulgată și cunoscută. Cînd trecemu în revistă starea noastră politică așa precum resultă din acea convențiune, ne oprimu cu oare care mulțemire asupra numelui de principate rănite; unirea ne este astăzi îndoita scumpă. Ca simțire naturală înăscută în inima fiecăruia romînu, și ca votu legalu și unanimu alu îmbeloru țeri surori. Unirea este o poință naională, unu adevăru scrisu cu litere nesterse în istoris țională, unu adevăru scrisu zere nesterse în istoria noastră, și care va ținea în inimile romîniloru dîtu va ținea și esistința loru ca națiune! Marele puteri dîndu țăriloru noaste numele de principate unite, o comisiune centrală, o curte de Casațiune și de justiție, comună, au legitimatu dorințele noastre, și ne-au pusu pe calea de a avea dată acea Unire Completă, acea asimilare totală, pe care Dumnezeu au făcut'o, și pe care numai patimile omenești au împiedicat'o pină acum! Sumea este Credința noastră nestrămutată, ea este stindartulu nostru politicu!! În ceea ce privește organizarea noastră din lăuntru, pot întrămu în o viață noă, în o viață constituțională comună astăzi națiuniloru civilizate, și dacă facemu unu momentu abstracțiune de stipulările electorale, convențiunea din Augusta au sandiunatu în această privință, multe din principiile emise de memorabilele Adunări Adaos din 1857; ea au nivelatu neegalitățile sociale care amintescu încă la noi niște timpi înapoiți. Ne-au rămas înse prejudețulu; pentru ca acesta se piară, stipulațiunile legii nu sîntu nici de cumu de agiuneu;: elu trebue combătutu și învinsu pe chîmpulu opiniunei publicne; ne-au rămas încă deprinderea lucruriloru învechite, și aceasta poate fi îndepărtată, numai prin o limpede și exactă înțelegere a puseciunei pona toate colorile fu singura protestare ce atuncea, simțimîntulu publicu însă trigilor din afară, pradă jăfuirilor a fi uitați tinderea țerii chiar în care întră, la și alta oamenii de Dumnezeu, au condamnat ne-au fost îngăduită fu unanimu, de această și toate partizile a de la și flagrantă încalcare din lăuntru, păreamu întunereculu era pretine dă certitudinea istoriei, o de airea că n Cmietisa Eteofapgiso. Tgesitul pțrgeseptulu, sitiitortul. NOTELA Nafuia D-NA MARIA D.... I germană Amelio, zise o fetiță frumușică cu ocii înlăcrimați, închizindu unu tomu din operile D-ei. Cotin, cătu ai mai suferitu Căumpă Amelie, adaosă cu o căutătură înflăcărată unu păndru voinicelu, ce stătea alăturea cu fetița,cătu te iubescul Acea căria era adresată astă dechierare se cam rumeni, deși, uine se videa, nu pentru întrea dată ascultase de asemine vorbe. - Domnule Costică, respinse ea în chipu spre a'și ascunde tulburarea în care aceste căteva vorbe și aruncaserăsește fratele - inima, căndu seD. le? - - se așteaptă în toate zilele, îmi pare. - Ce fel de omu este fratele D. le? Spunu că e spare seriosu Tănărulu făcu unu mic gestu de nepăsare. Da, zise elu, Dumnealui este unu mare, filosofu, unu mare făcătoru de frase, unu omu cu idei mari în sine care nu se conduce decătu de legile giudecății; celu puținu ave asemine pretențieni în șiinte de plecarea sa. Apoi dacă trebue să fie nu pre veselu la porbă frățiorule. - Mai ași nici că se mai poate, scumpă Amelie. și a fi pitrecăndu viața făcăndu la cuvinte oratorice. - Deoană cu muzici. - Apoi știi că'mi tai pofta de alu gunoște? mii teamă de unu lucru. - fre care? dură, cucoina Tărzacii, mai alesu - Nu cumva să gâcească sau să bage de samă. .. - Doe ce? întrebă junele vizăndu - la .. că mă iubești, zisă fetiță a încetișoru și rumeninduse. Acești doi fericiți convorvitori erau costică fiiulu marelui logofătu Tărzadi și Amelia Ștefănescu, blăndă și inocentă fetiță care n'avea altă ilustrațiune de cătu a sa frumuseță, altă avuție de cătu căștigul maicăsa, ca guvernantă pe lăngă duduca Olga Tărzacii. Romănă, după tată seu care murisă de tănăru, Amelia nu fusese îngrijită de mee de unu meritu deosebitu, care ăi cultivise mai multu inima de cătu spiritulu. Dorina Ștefănescu găsise în această plăcută copiliță o elevă cu atătu mai ascultătoare cu călu din fire era aplicată la bine. Pentru ca nimeni altu de pe tănăra văcălu de să ademenească mai multu maicăsa, că cunoștea ne Amelia și fecă știa , laci