Adevěrul Literar şi Artistic, noiembrie 1929 (Anul 10, nr. 465-468)

1929-11-03 / nr. 465

■WWIMWnWEMB I„ADEVERUL LITERAR ȘI ARTISTIC“ Singurul laxativ sau purgativ admis, în casa Du­­­duei era „Fruit-Salt, ’Eno” unicul agresat de intestinul lui Dolly, care în copilărie reacționa foarte entuziast la sare amară. In clipa când îl născuse pe Pussy, Duduia era atât de complect pătrunsă de fermentul britanic, încât parcă nu născuse românește, ci izbutise în sfârșit să articuleze perfect întâia vorbă englezească. De la primul scâncet al noului născut, Duduia aflându-i sexul de la moașă — „Și băiet, să-ți trăiască coane Fanachi”, — îl și numise Pussy, adică pisicuță, pe englezește. Din nenorocire, Pussy luase tot ce era țigănește din Fanachi și Duduia, — păr negru, ochi negri, ten smolit, — contrazicând de la ’nceput voința mamei lui dezolată că fiziologia era mai rebelă la accentul en­glezesc chiar decât buzele ei. Dar contrazicerea stârnise și mai mult temperamentul focos al Duduei, așa că Pussy, danciul, era înecat de educație englezească, așa cum ar deghiza o felie de malai cu ajutorul sosurilor englezești, într'o mâncare stranie, fără de patrie. Du­duia era hotărîtă să-l păzească de microbii românești; dorea să facă din el un gentleman, un al doilea Mar­ghiloman al țării, căci Marghiloman era singurul băr­bat politic pentru care Duduia avea o admirație fără rezerve. Anglicizată, cu părul scurt și roș, cu accentul en­glezesc, în „home”-ul ei, cu Stephen și cu Pussy, Dolly devenise atât de altfel față de vechea Duduia a casei Danielescu, încât părinții simțeau în fața ei mirarea u­­luită a unor găini care ar fi clocit fără să știe, un ou de fazan. O admirau intimidați și epatați. „Așa a spus Du­duia”, „Așa a făcut Duduia”, „Așa vrea Duduia”, — erau comandamente divine, pe care nimeni nu le dis­cuta. Rolurile se inversaseră. De unde în copilărie și în tinerețe, Duduia fusese un fel de vechil cu fustă, al doamnei Danielescu, în administrația casnică, — acum doamna Danielescu devenise o preoteasă fanatică a concepțiilor Duduei. Căci și doamna și domnul Danie­lescu, o socotiseră pe Duduia, cât timp fusese în casa lor, ca pe o viitoare bună gospodină și femee frumoa­să. Nimic mai mult, Gloria i-o prevedeau numai lui An­di. Andi nu le desmințise așteptările, dar Duduia le răs­­turnase prevederile, parcă dând mai mult răsunet des­cendenței Danielescu, chiar decât Andi. Nu numai că Duduia devenise „cineva” în Iași, dar era „unică”. Până la căsătoria cu Duduia, averea lui Fanachi Dobrescu se amplifica activ,­­ dându-i prestigiul pe care-l au oame­nii foarte bogați, mai ales după războiu, dar lăsându-l în massa cenușie a îmbogățiților. Duduia, deodată, dădu­se un sens și un stil acestei averi amorfe, diferențiind-o de celelalte, și departe de a contrazice interesele soțului ei, se servea.Grație Duduei, Fanachi Dobrescu devenit Stephen, începuse să cunoască nu numai ca avocat și ca­ om de afaceri, lumea ieșană, ci și ca amfitrion dis­tins, venind în atingere, cu acest prilej, și cu altfel de lume decât până atunci. Stilizarea pe care o dădea Du­duia averii lui, îi deschidea alte perspective de viitor, încetul cu încetul, energia lui, până atunci afectată ex­clusiv îmbogățirii, începea să aspire la alt plan de acti­vitate. Se pregătea pentru viața politică — nu aparți­nea încă niciunui partid — dându-și seamă că situația lui de om bogat și civilizat, de om energic și cinstit, pu­tea fi valorificată în supremele altitudini ale vieții po­litice. Și viziunea acestui viitor probabil, abea Duduia i-o dăduse, făcându-l parcă să-și ridice privirile magne­­tizate de cotidianul plat, în sus, spre orizonturile spiri­tualității. Această energie napoleoniană a Duduei care abea eșită din casa părintească se dovedise vrednică să tran­sforme viața și milioanele unui astfel de om, — o impu­sese pe Duduia în societatea ieșană, ca o „forță”. Doamna Danielescu nu se încumeta să-i dee nici­ un sfat, nici­ o povață. Cerea și primea ea de la Duduia. Duduia îi explicase că trebue să-și cumpere un au­tomobil: —Nu mai merge, mamă, ascultă-mă! Nu-i demn pentru oameni ca Voi să mergeți pe jos și cu tramvaiul. Așa e vremea. Toate merg în automobil... Domnul Danielescu suspinuse și cumpărase un „Ford”. Apoi urmase instalarea unui aparat de radiofonie, tot impus de Duduia: „Așa-i vremea. Toate comunică prin Radio”. Apoi un guler de intră la blana domnului Danie­lescu. După moartea Mamiiței, Duduia nu vroise să accep­te pentru mama ei doliul de un an. Fleacuri­ Ii arătase mamei ei, că doliul îmbătrânește și întristează, că do­liul e „durere”, nu „culoarea hainei”. Doamna Danie­lescu o ascultase, scurtând timpul doliului, și amendând cochet rigoarea lui. Deasemeni, tot Duduia impusese părinților vinde­rea etacului — cel vechi, cu paturi de nuc — și înlo­cuirea cu un divan mare acoperit cu șal oriental, precum și suprimarea lavoarului de marmură. —• Astăzi fiecare trebue să se spele în odaia de bac Lavoarul în etac, e o barbarie compromițătoare! Tot Duduia o determinase pe Doamna Danielescu să-și cumpere mașină electrică de călcat, precum și a­parate aspiratoare de praf. Ce-i drept, ședeau în cădi odăii de bac, alături de sacii cu nuci, fiindcă întrebuin­țarea lor ar fi însemnat o dureroasă risipă de electrici­tate — față de energia servitoarei care mătura fără să fie special plătită, activitatea aceasta fiind socotită în leafă, — dar Duduia fusese ascultată. Apoi telefonul casei Danielescu, tot Duduei i­și datora. Singura nesupunere la injoncțiunile Duduei, fuse­seră caloriferele. Aparent Ștefana era cauza menține­rii sobelor, dar, de fapt, cauza efectivă era cheltuiala p care instalarea caloriferelor o impunea. Așa­dar, de când Duduia nu mai aparținea suba­­terii căminului părintesc, domnea peste voința doamne Danielescu. Singurul din familie, care-i nesocotea făți regalitatea absolută, era Luchi. — Te faci de râs, păpușico! Dă-i pace lui Fanache Voi o să ajungeți să puneți sarmalelor monograma vor­stră de aur! De-atunci nu mai vorbeau, nici nu se mai salutai De altfel, Luchi era socotit un fel de pată neagră familiei. Doamna Danielescu vedea în comportările la aceiași absență a instinctului de conservare, pe car domnul Danielescu o descoperise în Ștefana. Luchi u ma la Drept. Doamna Danielescu îl și văzuse lucrân pe lângă Fanachi, fruntaș recunoscut al Baroului ieșat Pe lângă Fanachi, Luchi ar fi putut să învețe și să câ­tige totodată. Dar Luchi, în loc să „cultive” bunăvoina pe care Fanachi nu știa cum s’o dovedească întregii fa­milii, se „stricase” cu Duduia. Și, culmea, refuza să se mai împace. — Nu din ambiție, mamă, dar n’am ce căuta la­­ „London­ Palace”. Vrei să le râd în nas! Andi și Ștefana erau constrânși s’o frecventeze din când în când pe Duduia, rărind pe cât puteau corvezile vizitelor la ea, fără să le poată evita, cum ar fi dorit. Duduia „ținea” s’o aibă pe Ștefana în salonul ei, s’o „producă” așa cum se produsese când o cunoscuse în­tâia oară. O considera pe Ștefana ca pe un fel de număr de Music-Hall, gratuit, pe care dorea să-l arate musafi­rilor ei. Și prevenise că cumnata ei e cam „excentrică”, „originală” și „sălbatecă”. * * # Seratele Duduei însemnau mese de cărți în jurul cărora se adunau bărbații, și audiții patefonice — siro­poase, duete englezești, coruri negre — în fața cărora pe scaune confortabile cloceau în mătăsuri oul plictiselii de lux, soțiile avocaților ieșeni, prietenii lui Stephen. Bărbații deoparte, femeile deoparte, așa socotea Duduia că se petrec lucrurile în societatea londoneză. Bărbații jucau cărți, fumau havane și țigarete engle­zești oferite de amfitrion, și beau alcooluri englezești dătătoare de congestii, ascultând patefonul cucoanelor, având impresia că au devenit Lorzi în fotoliile de piele și în mirosul de havană. La început, Andi și Ștefana fuseseră constrânși să participe la astfel de serate, făcând parte din categoria „femei”. Zăceau pe scaune, ascultând patefonul, câteva ceasuri în șir, stăpâniți de o stenatorie care-i electro­cuta. Deja o vreme însă, Duduia organizase anume pen­­ru Ștefana, ca să o poată „produce”, serate intime, cu persoane alese nominal, își mobiliza prietenele aprecia­te ca „fete subțiri” și „numerele” bărbătești cele mai reușite, ale lașului monden. Aceste serate fuseseră definite de un tânăr intelec­tual care participa la ele, cu o vorbă istorică, menită să reverse o nobleță arhaică asupra casei Fanachi Do­brescu. — C’est le dernier salon ou l’on cause. Discuțiile de la aceste serate erau mai cu seamă lite­rare, ca punct de plecare. Iată câteva subiecte: „Dacă „La gargonne” e o carte morală sau imorală?” „Dacă Proust e un farsor sau un geniu?” — Proustii! — fusese concluzia­ calambur a unui in­vitat, vorbă de mare duh reprodusă într’un ziar local la rubrica „Cronica Mondenă” iscălită Marchizul de 5riola. „Dacă poți face curte unei fete subțiri în limba ro­mânească?” — Roh­ exclamase Duduia indignată, dând a înțe­­ege invitaților că Fanachi o cucerise în limba engleză, ca Romeo pe Julietta. „Dacă complexul Oedip e descoperirea lui Freud, sau născocirea lui iudaică?” „Dacă teoria relativității e valabilă și ’n amor?” „Dacă a existat, altfel decât în li­teratură, amorul platonic?” „Dacă în veacul vitezei, ro­manul nu e un ce­perimat?” „Rasputin era un mistic?” „Gide e un pederast activ sau pasiv?” „E adevărat că Albertina lui Proust e un băiat trecut în contrabanda numelui de fată?” „Fetele subțiri” fumau cazon, beau vârtos, ședeau pi­cior peste picior făcând un fel de plajă până la șolduri, — și decând cu Freud, vorbeau orișice fel de porcării , considerând problemele, așa cum moașele consideră fă­tul, mai ales din punct de vedere al conformației sexuale. Totul era freudian, adică pornografic. Vorbeau des­pre copulațiune, ca despre micșunele. Lapsus-urile fie­cărui invitat, dădeau naștere la interpretări freudiane care erau numai o trambulină științifică a vechiului ma­halagism și a indiscrețiunilor picante. Pederastia și les­bianismul înlocuiau în discuții adulterul de odinioară. Zâmbea Priap deasupra virginelor savante, intrând nu ca odinioară prin inima lor, ci dea dreptul prin creer, dând la o parte fantoma Minervei. Intre timp, aparatul de Radio plimba auzul invita­ților prin Europa vocală și instrumentală. Duduia — stăpânită de ritmul veacului — era febrilă și oarecum sincronică. Nu suferea monotonia, nici limitarea. Ca Duhul Sfânt, vroia să fie pretutindeni în acelaș timp. Degetele ei de lăptăreasă elvețiană murgeau când mu­zica Vienei, când pe-a Berlinului, când pe-a Romei, când pe-a Budapestei. Valsurile se încrucișau, după o răspântie de haos vâjâitor, huiduitor și orăcăitor, cu o­­perile wagneriene, sonatele cu jazzurile, operetele cu­­ simfoniile, — dând o impresie de ospiciu al muzicei , care se zbătea epileptică în cămașa de forță a undelor captate * * * Casa Duduei, pe care n’o frecventa. „London­ Pa­­l­­­lace”-ul, cum îi spunea el, făcea deliciile lui Luchi. La ultima masă intimă cu Andi și Ștefana, se istorisi­se „cacialmaua“ cu bull-dog-ul adus de Duduia din An­­­­glia. Luchi îl văzuse pe stradă cu Duduia, și aflase deja mama lui că bull-dog-ul costase o „groază de parale”,­­ și că nu-și avea pereche în toată România. Dar Luchi­­ care știa ce ’nseamnă un bull-dog autentic, de când îl vă­­­­zuse pe Baby al Ștefanei, bănuise dela ’nceput păcăleala­­ Duduei. Bull-dog-ul lui Dolly-Fanachi Dobrescu, era­­ cam turtit, cam fârnâit, cam lăcrămos și la ochi și la nas, 1­i și cam bleg. — O mutră de leat tâmpit! Luchi se documentase într’o carte de enciclopedie o canină, și acolo găsise descripția tipului de bull-dog a­­dus de Duduia din Anglia: „Câne de poiată”. Așa era desemnat. Și specificările urmau: „puturos, adică trân­dav nevoie mare, nerod, lacom, nu se atașează de stă­­­­pân, predispus la astm și la obezitate”. — Gloria Păpușicăi! Să știe ea că merge pe stradă [] cu un câne de poiată pe care l-a adus din Anglia, — le­­ș ,t șină, se sinucide, sau devine anglo­fobă... IONEL TEODOREANU Cununa Aphroditei Câteva epigrame de dragoste din an­­tologia greacă MELITA. Ai ochii Herei, Melita, mâinile tale sunt mâinile A­­thenei; sânii tăi, sunt fragezi ca sânii Aphroditei; și pi­cioarele tale sunt mai albe decât picioarele Thetisei. Mă privești! ce fericire! îmi vorbești! ce bucurie! Mă săruți, iată-mă semizeu! Ești a mea, sunt zeu! PRIMĂVARA. Mâine va iubi acel ce n’a iubit niciodată; cine a iu­bit, va iubi și mâine. Primăvara luminoasă, primăvara sonoră reînoește pământul. Amanții se plimbă pe pajiști, păsările își cântă dragostea și arborii beau cu nesaț ploaia fecundă. Aphrodita împletește din ramuri de mirt, adăposturi verzi. Mâine va iubi acel ce n’a iubit niciodată; cine a iu­bit va iubi și mâine. SĂRUTUL DE NECTAR. O fată m’a sărutat spre seară cu buzele ei umede. Sărutul ei era nectar, pentru că gura avea aroma necta­rului, și sunt amețit de sărutarea prin care am sorbit toată dragostea. TRIMISUL DRAGOSTEI. — Spune-mi, Pythias, stăpâna ta e singură? — Știu eu! — Dacă vreun amant e lângă ea, voiu pleca. De nu, fii bună, Pythias, și lasă-mă să intru. — Cine ești, tu care mă rogi și ce să-i spun stăpâ­nei mele? — Du-te și spune stăpânei tale că un om beat, un om orb o dorește. — Un om orb! Un om beat! Totuși ai nimerit casa noastră. — Am venit purtat de mâna lui Eros. DESPĂRȚIREA. Adio! Cuvânt pe care aș trebui, pe care aș vrea să ți-l spun, cuvânt oprit de buzele mele! Și totuși rămân lângă tine; nu mă pot îndepărta, aș suferi prea mult. Numai la gândul plecării îmi pare că rătăcesc prin groaznica noapte a Alcheronului. Lumina ce-mi vine de la tine, e ca lumina zilei; dar lumina e tăcută și tu mă farmec în murmure încete, mai dulci decât melodia si­renelor, care deșteaptă atâtea speranțe. CÂNTECUL. E dulce cântecul tău, o Zenophila, Pan Arcadianu îmi este martor. Și tot Pan mai poate spune cât de dul­ce e cântecul lirei tale. Unde pot fugi? De pretutindeni văd venind spre mine iubirile, iată-le, mă înconjoară, nu mai pot res­pira, sunt sfârșit. Ador frumusețea ta, vocea ta, gingășia ta. Te ador toată, toată. Focul dragostei mă mistue. MINCINOASA. Știu că jurământul tău e zadarnic, desfrânata! Ochii te trădează, ochii tăi grei de somn. Părul tău e încă li­med de miresme și poartă urmele cununelor, ale căror flori s’au veștejit. In beția ta, ai îngăduit orice nele­giuire. Vinul te face să tremuri toată! Du-te, du-te femeie ! fără rușine! Du-te, oferă-te sărutărilor vulgare! Lira te cheamă cu un cântec trivial. Du-te, du-te! Nu auzi cum sună clopoțeii șarpelui? Celebra lucrare a e­i­ a „PROFESIUNEA D­NES WARREN“ —Comedie neplăcută în 4 acte de Bernaard Shaw ri_ a apărut în „Biblioteca Dimineața“ No. 52 și cost­­a­ numai 10 lei. [a De vânzare la toate librăriile și chioșcurile de ziar ti Colțul librăriei „Hasefer“ Ultimele noutăli: In limba germană. — In limba franceză, IN LIMBA GERMANA lak­ob Wassermann: Christoph Columbus — der Don Qui­chotte des Ozeans. Dinaiite recomandăm: Der Fall Mauritius — Laudin und die Seinen. Ștefan Zweig: Fouché: Bildnis eines politischen Menschen. Dinaiite minunatele: Amok — Erstes Erlebnis — Verwirrung der Gefühle si volumele de escuri: Balzac, Dickens, Dostojevski — (Drei Meister) —, Hölderlin, Kleist, Nietzsche (Kampf mit dem Daemon ), Stendhal, Casanova, Tolstoi (Drei Dichter ihres Lebens). Theodore Dreiser — cel mai mare scriitor american —: Das Genie (2 vol.). Dinainte : Amerikanische Tragödie (3 vol.) — Der Titan (3 vol.) — Schwester Carrie, — Jenny Gerhardt — Sowjet Russland. Upton Sinclair: Marelé roman al nenorociților Sacco și Van­­zetti: Boston (800 pagini lei 190). — Dinainte amintim: Petro­leum (650 pagini, lei 190), Hundert Prozent, Jimmie Higgins, König Kohle etc., etc. Radclyffe Hall: Quell der Einsamkeit: das Problem der les­bischen Liebe mit so viel dichterischem Feingefühl und Takt behandelt, dass man kaum begreift, warum dieses Buch in En­gland öffentlich verbrannt werden konnte. Oscar Walter Cizek: Die Tatarin (despre­care Thomas Mann scrie : ...es ist eine sehr schöne, gediegene Arbeit... die alles erreicht, was sie anstrebt und künstlerisch den besten deutschen Ueberlieferungsgeist verwaltet”. Volumni de 260 pagini lei 160; elegant legat lei 240. Studii-Istorie: Valeriu Marcii: Schatten der Geschichte (Eu­ropäische Profile: Jack London, Jean Paul Marat und Antoine de Rivarol, David Hume, Baudelaire, Caillaux, Maurras, Painlevé Stamboliski, Anatole France, Briand, Sinowjew, Trotzki, Rakow­­ski, Charles Rappaport, Radek, Stendhal, Liebknecht). Dinavite aminu­m volumele: Scharnhorst oder die Geburt einer Militär­macht; — Lenin (30 Jahre Russland). Emil Ludvig: Juli 14; — Rosa Mayreder: Krise der Ehe; Margareta Sänger: Zwangsmutterschaft; Ross: Raum für Alle? Urmarea în numărul viitor: noutăți franceze. Librăria „Hasefer” str. Eugen Carada 7 București trimete cărți și reviste în provincie socotind marca 40 și francul francez 6.50—7 lei, numai contra unui acont anticipat, restul ramburs. AVEȚI R*A»D*l*0 ? 10 APARATE IN VALOARE BE­Lei 100.000 Urs capcarcat cu © lămpi £ 2 opeerate cu 3 lampi 22 upsiresse cu 1 scampâ L epgpiste cu «galeria Oferi în mú gratuit ziarul „Radio-Radiofonia“ cetitorilor și abonaților săi Păștrăți cupoanele ce vor apare in ziarul „RADIO­­RADIOFONIA“ începând de la 1 Noembrie S 1 Vitrina Librăriei „Universala” Alccaleiy , Co. Calea Victoriei No. 27 (Colo B-dul Elisabetica) București I LEI I. C. Petrescu, Școala activă Ediția 11 125.— Ștefan Șoimescu, Idealul moral în filozofia și pe­dagogia lui Jean-Jaccques Rousseau 100.— Al. Dima, Tradiționalismul lui Mih. Eminescu 20.— C. Argetoianu, Naționalism și Internaționalism (conferință) 35.— C. Leadbeater, Către cei cari plâng 20.— C. Negoescu, Rusia Sovietică (Studii și cercetări) 100.— Al. Topliceanu, Lupta pentru petrol, Trusturile străine și politica României 100.— Petre Mateescu Maior, Undele scurte în radiotele­grafie și radiofonie 120.— Alex. Lazeanu, Prin labirintul sufletului femeiesc. (Studii) 40.— Gri Gri, Epigrame 40.— E. Lovinescu, Istoria literaturii române contem­porane. Vol. VI 100.— N. Ior­ga, Istoria Bisericii Românești și a vie­ții religioase a Românilor Vol. 1 100.— Citiți „Biblioteca Pentru Toți” 1200 numere apărute. Fiecare număr lei 7. Literatura franceză Martet Jean, Dolores (roman) 78.— Nicolle Charles, Les deux.Larrons (roman) 78.— Hertz Henry, Enlevement sans amant (roman) 78.— Normand Suzanne, Marie-Aimée (roman) 78.— Duhamel George, Le Club des Lyonnais (roman) 78.— Bordeaux Henry, Valombré (roman) 72.— Du Fournet vicc-amiral, A travers les Mers 72.— Fervacque Pierre, L’Alsace Minée 78.— Ger vili e-Réachc Léo, Autour du Monde en Zep­pelin 78.— Delaisi Francis, Les Deux Europes 130.— Bois B., Les fétes révolutionnaires â Angers Bois B., La vie Scolaire en Anjou pendant la re­130.— volution 292.— Phaloriés F., Gioberli 260.— Duprat Jeanne, Prudhon, Sociologue et Moraliste 195.— Tagore Rabindranath, La Machine _ 78.— Bazin René, Les Oberlé (Col. Les Grands Ecri­vains 260.— Géraldy Paul, L’Amour (notes et maximes) 33.— Silvestre Charles, La Prairie et la Flamme 72 — Peixoto Afranio, Sortiléges 72.— Boylesve René, Opinions sur le Roman 72.— Brenot, La T. S. F. (Coll. Nobles vies, grandes oeuvres 36.— Reynés-Monlaur, Sous la Conduite de Bossuet 60.— Groiisset René, Sur les traces du Bouddha 120.— Cataloagele Editurei gratuit la cerere. Expediție promptă în țară. r­ii CETIȚI AZI Vishm »»T* iTTî »»* «i vT* «Ts* vsTo a77* LECTURA Mo. M7 FLOAREA LITERATURILOR STRĂINE RIVALELE ARABE» ELISSA RHAÎS­T _•_ I Lei 5 Scrierea completă la chioșcari și librari­­i Cetiți marele roman popular R­asputin Diavolul de era Țarilor* 1.100 pagini3 coperta ilustrată în culori. Prețuz 1 © © lei De vânzare la librăriile principale și la toate depo­zitele de ziare. închisorii­ lui Verkitte Nimic mai interesant ca descrierea întemnițărilor lui Paul Verlaine, făcută de el însuși și cuprinzând im­presiile ilustrului și nefericitului poet din toate închi­sorile pe unde a trecut, de la cariera școlară sau cea mi­litară, până la pușcăriile din Belgia, în care a fost deți­nut după zgomotoasa lui tentativă de asasinat săvârșită împotriva straniului și genialului poet Arthur Rim­baud. Povestirile acestea, scrise pe un ton de persiflare glumeață, de sub care răzbate, însă, o sensibilitate exce­sivă, au fost traduse în românește de d. Ioachim Botez și publicate în BIBLIOTECA DIMINEAȚA. No. 118. Prețul 8 Lei

Next