Adevěrul Literar şi Artistic, februarie 1930 (Anul 11, nr. 478-481)
1930-02-02 / nr. 478
Cuvání si cinemaíograí „Primul film in intregime vorbitor“. Asa scria pe afișele care anuntau „Rainbow“. Ca si cum ar fi fost vorba de cine stie ce calitate. Am vazut bucata. Este o para si simpla catastrofa. Dormic, mi se pare, spusese ca dupa o reprezentatie de Wagner simtea nevoia invincibila de a lua la batie un om. Cum il inteleg pe Doumic, care nu era wagnerian, cu care sunt wagnerian fanatic. Dar vorbaria e vorbarie. Opera va disparea Incetul cu incetul pentru acest viciu congenital: cuvantul. Cuvantul este, dintre toate alfabetele expresive, cel mai putin artistic, si aceasta chiar in poezie. Nu se plângea oare odata Sully Prudhomme de cat de putin vorbesc sufletului aceste semne care se chiama vorbe? Numai podul §fie cat de imperfect instrument de arta este cuvântul, comparat cu altele, sunetul muzicii, forma si culorile picturii. De altfel, nu numai ca mijloc de arta, dar ca instrument de cunoastere in general, cuvântul este o unealta grosolana. Toata filozofia bergsoniana se sprijina pe aceasta idee. De unde vine aceasta imperfectiune? Psihologii si esteticianii o stin prea bine. Cuvântul are doua functiuni, oarecum contradictorii. Are o functie sociala, aceea de simbol de expresie, de mijloc de comunicare a gandirii. Dar are si un rol strict logic : este instrumental cugetärii noastre rationale. Silogismul nu-i posibil fara notiuni, ci notiune inseamna cuvant. Or, gandirea artistica este expresivitate, adica tocmai contrariul logicii. Prin ratiune, cunoastem fiecare obiect descris sau dedus, in masura in care el ne este descris sau dedus. In arta insa e cu totul altfel, nu e nevoie sa ni se descrie tot. Un singur detaliu, daca e, cum se zice, foarte caracteristic, sugereaza, simbolizeaza o infinitate de lucruri care nici n’au fost pomenite. Or, limbajul are s i aceasta functiune. Cuvintele sunt nu numai notiuni logice, ci si simboluri de expresie. Poetul sau prozatorul §tru a gasi cuvantul care trebue pentru a trezi o lume intreaga de sentimente si situatii pe care sa nu aiba nevoie sa le numeasca. Decāt, este firesc ca cele doua functiuni ale cuvântului sa se concure^e lg deosebi, din aceasta lupta, functia artistica de simbol iese invinsa de functia logica, de notatie. Cuvintele, astfel, se banalizeaza, se ofilesc artistice§te, devin cu usurinta clin eu, preteaza foarte lesne la pastivári la parodie. In alte arte (de pilda in cele plastice sau muzicale) alfabetul expresiv n’are altä functiune decat pe aceea de simbol expresiv. Nu are de luptat cu nici o concurent. fata de ce sunetele muzicii, liniile sculpturii sau culorile picturii sunt mai bune simboluri decat cuvintele. Muzica sau sculptura sunt arte mai pure decat bunaoara romanul unde se amestecà multa gandire rationale, greutate-moarta asemenea unui banc de nisip adus fara voie de curentul cuvintelor. In genere se poate spune ca in literatura suprema arta este sa sugeram sentimente multe si tari aproape fara ca cititorul sa observe ca s’au intrebuintat cuvinte. Luam si marii creatori literari: de pilda Cehov, Dostoevschi, Tolstoi, Stendhal (din Le Rouge et le Noir), Gide (din confesiuni), apoi aproape toti nuvelistii scandinavi, luai pe Thomas Mann, pe Thomas Hardy, pe Galsworthy, pe Bunin, insfarsit pe atâia mari scriitori, ale caror scrieri ne-au lasat pe ganduri, ne-au miscat profund, dela care am ramas cu imagini de situatii s i de sentimente adanc intiparite in memorie — dela care insa nu am refinit nici un cuvant. Desigur, se pot concepe si opere facute numai din forule. Tipic in aceasta privinta este Anatole France, ale carui romane sunt pline de diserta ii citabile (§i vai! citate in nestire de toti palavragiii culturali). Dar in masura in care un artist procedeaza astfel, inceteaza de a fi cu adevarat literator, pentru a deveni polemist, orator sau „moralist“. Scriitorii din aceasta familie (Cocteau, Morand, Chateaubriand, etc., etc.), oricat de mare le-ar fi talentul, ne lasa o impresie de saräcie comparati cu marii creatori ca Stendhal, Tolstoi, Knut Hamsun, Dostoevschi, etc., care in permanenta ne fac sa uitam Ca se servesc de cuvinte, dandu-ne impresia ca ne trantesc viata in fata, toata §i exact asa cum e. Dar poezia? In ciuda diversitatii de bisericuțe, o preocupare constanta uneste toate scolile, dela simbolisti incoace. Este dorinta de a alege astfel cuvintele incat eie sa nu mai ne lamureasca asa ca o demonstrare, ci ca niste simple semnale care invie o lume alta decat aceea cuprinsa in sfera logica de toate zilele a vorbelor. Toata istoria poeziei moderne este o opera de rǎbdare prin care se urmareste epurarea a tot ce eliogic in cuvinte, pentru a rǎmane doar cu ceea ce in ele este vag simbolic, la fel cu sunetele muzicale sau cu liniile din artele plastice. Opera grea, nespus de grea, unde multi poeti si-au frant aripile, inecati in ridicol. Dar dificultatea e inca o proba ca acesta e drumul adevarat al artei, de vreme ce se infrunta toate primejdiile pentru a ajunge la tinta. Dupa aceste explicatii, apare limpede toata enormitatea si toata puerilitatea unei intreprinderi ca aceea a cinematografului vorbitor. Iata intr’adevar o arta care dela inceput se naste cu un imens privilegiu, putinta de a se dispensa de cuvinte, de a scapa de o dificultate asa de greu surmontabila. O arta care, aparuta in conditii asa defavorabile, renun ä de buna voie la eie, si-§i fabrica constient, pe cale sintetica, toate aceste greutati! Intr’un moment in care opera insasi decade si opereta ,abia daca mai multumeste cativa liceeni din cursul inferior, iata ca fabrication de filme ridica opereta si music-hall-ul la rangul de tinta artistica idealä! Este intr’adevar de necrezut! Dar filmul mai mai are inca un avantaj la care se ioveste a se renunta. Este posibilitatea de a intercala acele cateva nuduri de text tiparit. Acest procedeu este o minune artistica. §i fatä de ce, in vina, cele mai multe lucruri sunt vazute, simite, traite. Viata reala se petrece in altceva decat in conversatii. Desigur, exista si asta. Dar rar. Exista situatii foarte dramatice, unde un da, un nu, o veste destainuita, o intrebare pusa, un strigat de oroare, etc., etc. dau intregii aventuri omenesti o alta intorsatura. Dar aceste conversatii, care devin importante pentru ca devin adevarate fapte istorice, trebue in schimb sa nu devina mai mult decat niste simple fapte, desigur foarte insemnate, dar egal de insemnate cu toate celelalte (in arta toate faptele sunt importante. Arta e condensare de caracteristic). Si atunci, — cum realizam aceasta problema? Cum reusim sa dam o conversatie, unde, ca in orice conversatie, tot interesul sta in cuvinte — fara ca totu?i sa intrebuintam cuvinte? Caci daca, deodata, din muti, actorii devin vorbitori, pe länga impresia de artificialitate, care „rupe vraja“, mai avem si un alt inconvenient, mult mai grav, acela al unei disproportii care falsifica. Intr’adevar, avem atunci impresia ca aceasta conversatie, care e un fapt ca celelalte, are o valoare si o importanta mai mare decat celelalte. Mijlocul de a invinge asemenea dificultati e deja gasit. Se vor tipari doua-trei cuvinte, atat de putin incat „vraja“ sa nu aiba vreme sa „se rupä“. Si actorii vor continua a se misca, a mima conversatia in jurul acelor doua, trei cuvinte, carora imaginatia noastra se va adaoga altele, multe, dar abia schitate, aproape nearticulate, si care, prin acest truc artistic ar fi exact acelea care trebuiau spuse. Nu vom avea, astfel nici un singur cuvânt fals. Fiecare spectator realizeaza pe cont propriu ceea ce un scriitor nu poate realiza decat cu conditia de a fi genial. Bineinteles, trebue o oarecare pricepere pentru a face textul acelor câteva cuvinte tiparite pe ecran. Trebue ca ele sa fie extrem de putine si de directe. Trebue sa fie foarte proprii, sa nu fie stricate de pretenti stilistice, caci orice asemenea pretentie introduce ca un cor si strain, pe care bucata nu-1 poate asimila. Vorbele tiparite in film trebue sa fie maximum de simple, epurate de orice veleitate de literatura. Desvoltarea lor artisticii o fac actorii, cu miscäri si jocuri de fizionomie. Cuvintele pot fi cel mult spirituale. Dar atata tot In tot cazul, conditia eseniala e sa fie simple si pltine. Putine — ca sa poata fi multiplicate de actorul mut ; simple — ca sa poata fi amplificate de jocul pantomimic al artistilor. Este aci o intreaga arta a scenaristului, care nu e prea grea, dar care are efecte estetice neinchipuite. Si iarasi s’a renuntat de buna voie la o asemenea situatie privilegiata. De ce? pentru ca a intrat panica unei concurente in sufletul catorva negustori! Cata vreme va trece pentru ca preocuparea pur artistica sa invinga? Desigur multa. $i asta pentru patru motive . Trusturile americane sunt puternice si definitiv castigate filmului vorbitor. Al doilea, filmul european (franco-scandinavo-german) nu-i destul de bun pentru a intreprinde el sa reabiliteze arta muta. Al treilea: consideratiuni de grandomanie patriotica vor impinge si pe Francezi, Germani, etc., sa faca filme vorbite in limba lor natala. In sfarsit, al patrulea, Rusia — singura care poate isbandi intr’o asemenea incercare, e saraca financiamente si inca prea izolata fata de lumea zisa „occidentala“. Dar nu se poate — pe o cale sau alta, sau pe vrejma la care noi nici nu ne gandim — ca ratacirea aceasta sa nu ia in cele din urma sfârsit. D. I. SUCHIANU Expon Elfil Micaela Eleutherfudio PossaJ cu sontfe Siji isyrcm capis © letong?pas?Este Byron, fiul capitanului Byron (din familia Byron de Newstead) si al Catherinei Gordon, ramane orfan la trei ani (1701). Tatal, zanatec $i prodig, moare in Franta. Mama sa, neavand alt venit decat o pensiune modesta, isi create anevoe copilul. In 1798, Byron mosteneste titlul de Lord si proprietarile familiei. Rând pe rând, in colegiul din Harow si apoi la Trinity College, el are pentru cei cu care vine in contact o prietenie pasionata sau o aversiune necugetata. Cea dintaiu a sa culegere de poeme suscita atacurile criticei. Lord Byron intreprinde o calatorie in Orient. De aci, aduce volumul Childe Harold, dar — abia sosit in patrie — afla despre moartea mamei sale si a celui mai bun amic al sau. Se stabilese la Londra, unde publica Childe Har >i care are un stralucit succes. Tot in aceasta epoca se imprieteneste cu Tom Moore, care va deveni intimul sau. GLOMM Orasul intreg nu vorbea decat de Lord Byron. Nenumarati oameni ilustri vroiau sa-l cunoasca si ii depuneau cäri de vizita. In Saint-James Street, trasurile oprite dinaintea portii lui, incurcau circulatia. La un librar, era expus un exemplar din Childe Harold pe care Printesa Charlotte, fiica Regentului, il poruncise legat in piele. Regentul insusi ceru sa-i fie prezentat Byron si vorbi indelung cu el despre poemul publicat si despre poezia in genere. La dineuri, murmurul conversatiei parea sa fie un lung „Byr’n, Byr’n”, mereu repetat. Pe-atunci, fiecare anotimp isi avea leul politic, militar sau literar. Byron a fost leul fara rival al petrecerilor de seara din anul 1812. El a cunoscut „aceasta mare scanteetoare de pietre scumpe, de pene, de perle si de mätusuri”. Femeile inchipuiau cu emotie conacul vast, pasiunile criminale, si acest suflet de marmura al lui Childe Harold, respins, deci râvnit. De indata, femeile il asaltara o multime fermecatoare. Le era frica de el si se bucurau intr’un chip delicios ca le e frica. Lady Roseberg, vorbind cu el pe pragul unei odai, simti de odata cu inima ii bate atat de tare, incat abia ii mai putea raspunde. Iar el, banuind efectul pe care-l produsese, isi incerca puterea fascinanta a privirii in adancuri. Dallas, intr’o zi, il gasi citind cu voce tare Childe Harold. Desigur, cauita sa regaseasca in sine insusi, ceia ce admirau ceilalti. „Sunt convins — profetiza Dallas — ca melancolia tineretii se va risipi pentru tot restul zilelor lui”. Dallas se insela. Aceasta melancolie facea parte din personagiul pe care-l lusera cititorii poemului si Byron o simta prea bine. Stind ca aceia care-l invitau se așteptau sa primeasca pe Childe Harold, el intra in saloane intunecat, dispretuitor, mascand cu o rece rezerva timiditatea ereditara a Byronilor. „Lord Byron — scria Lady Morgan — autorul deliciosului Childe Harold, e rece, tacut, rezervat in jurturi”. Nui se mai intampla, ca pe timpul Elizabethei Pigott» , murmure desnadajduit „Unu, doi, trei, patru, cinci, v ise, §apte...” cand era recomandat unei femei. Dar astundea sub cateva cuvinte reci, o mare neliniste. In amea aceasta, atat de plina de viatä si de culori, in lumea care-1 primea atât de sgomotos, dupa ce-1 ignoras, atâta vreme, — nu avea nici o ruda, nici un prieten Oamenii acestia, femeile acestea pareau ca se cunosc, toti, din copilarie, se chemau pe numele cel mic, pe porecle chiar. El insa, nu stia nimic despre ei. Ii era frica sa nu fie unchiul si chiar aceasta teama ii dadea un farmec, de care íné nu era constient. Nemiscat, — pe cand altii dansau, — din pricina piciorului bolnav, el parea —■ in canaturile aurite ale usilor — la fel cu eroul sau in picioare,o corabie, cu ochii tintii departe, pe valuri. Moire, care, in cursul scurtei lor prietenii, il vazuse mereu )e Byron un tovaras vesel, cu râsul aproape copilaresi — incerca ades sä faca glume in privinta acestei subre ,si triumfatoare triste(i. Byron nu voia insa, X) numarul precedent din Ad. Lit. — II. Trad. «1. André Maurois sä admitä ca aceasta este o poza. Nu, el era sincer meulancolic, ci, in fond, desnadajduit. Veselia nu era decat superficialä. El rǎmânea strain de aceastä lume. Se spunea ca el a cucerit-o. Dar el nu credea. Nu credea decat cu mare greutate in succesul poemului sau. • * * §i totusi, febra byroniana sport zi cu zi, in acest sezon. „Subiectul convorbirilor, curiozitatii si entusiasmului in acest moment nu este nici Spania, nici Portugalia, nici razboiul, nici patriotismul. E Lord Byron!... (scria Ducesa de Devonshire). Poemul lui este pe toate mesele si el insusi este, oriunde apare, curtat, fiatat, laudat. E palid, pare bolnav, are un corp urit, dar chipul frumos, in sfarsit este subiectul tuturor convorbirilor, barbatii sunt gelozi de el, iar femeile — una de alta”. Putinii oameni care-l cunoșteau, Rogers, Tom Moore, Lord Holland,— fara asaltari de cereri de-a si-l prezinta. O fetita, Elisabeth Barett, se gandia atunci in chip serios sa se imbrace bäe este si sa fuga de acasa, spre a deveni pajul Lordului Byron. La mese, femeile incercau sa schimbe locurile, ca sa stea alaturi de el. Rogers râdea cu pofta de mestesugurile nobilelor doamne, care-i scriau ca sa-l invite la masa, adaugand in post-scriptum: „Te rog, n’ai putea oare sa-l aduci §i pe Lord Byron?”. Minunata soarta pentru tanarul infirm... Iubirea Din aceasta epoca, Byron isi incepe viata de iubire. El insusi marturiseste: „Nu sunt nici Josef, nici Scipion, dar pot sa afirm ca niciodata in viata mea n’am sedus o femee”. In schimb, l-au sedus ele pe el... Ceia ce placea mai mult, era „gura care marturisia neincetat dispretul spiritului”. Lady Caroline fu una din primele lui amante. Byron a fost pentru ea „un amant detestabil, care isi judeca metresa farä iluzii, cu acel realism necrutator ,si clarvazator — forma naturala a spiritului sau, atunci cand nu iubia”. Byron ii scria—de pilda: „N’am cunoscut niciodata o femee, care sä aibä talente mai multe, mai mari decat tine, dar ele sunt din pacate unite cu o totala lipsa de bun simt...n Tar ea scria cu melancolie: „Ti era rusine sa ma iubeasca, fiindca nu eram destul de frumoasa”. Daca intr’o zi Byron nu venia s’o vada, venia ea dupa el. Il spiona, il astepta in strada. Dar Byron fu repede cucerit de Lady Oxford. Ca sa scape de Lady Caroline, ii scrise acest crud bilet de despartire: „Lady Caroline, nu mai sunt amantul d-tale. §i fiindca mǎ obligi s’o marturisesc prin aceasta persecute atat de putin femeninu... afla ca iubesc pe o alta, al carei nume ar fi necinstit sa-l spun. Imi voi aminti totdeauna cu gratitudine de dovezile de inclinare catre mine, pe care mi le-ai dat. Voi urma sa fiu mai departe amicul d-tale, daca Senioria Voastra imi ingaduie sa spun astfel. Si drept prima dovada a simpatiei mele iti ofer acest sfat, vindecate de vanitate, care este ridicula, — exercita asupra altuia absurdele d-tale capricii, lasa-ma in pace. Prea supusul d-tale serv.— Byron“. In timp ce, despartit de Lady Caroline, era copleșit de dragostea lui Lady Oxford,— Byron primeste o scrisoare de la sora sa vitrega Augusta (vezi onele precedente din Ad. Lit.), care-l anunta ca, gonita de acasa de lipsa de bani a sotului ei, vine pentru catva timp la Londra. Byron n’o mai vazuse pe Augusta de cand se intorsese in Anglia. Ea traia la Six Mile Bottom, o casa de tara vecina cu campul de curse de la Newmarket, cu trei copii si covârsitä de griji bǎnesti. Barbatul sau, colonelul Leigh, unul din oamenii cei mai incapabili din lume, egoist pana la inconstienta, isi facea viata la curse unde se ingloda in datorii, urmaria cuceriri usoare cu amicul sau Lordul Darlington, nu i vedea aproape niciodata so ia si nu sta acasa decat pe timpul alergarilor de la Newmarket. Ea trecea drept femee credincioasa barbatului. Fusese crescuta de o bunica si un curios jargon de devotiune si tinea loc de morala! In familie, se stia ca Augusta nu face cadouri decat Biblii si carti de rugaciuni. De altfel, grijile ei de gospodina ?i de mama (Cominuarea in pag. ila)