Adevěrul Literar şi Artistic, ianuarie 1933 (Anul 14, nr. 630-634)

1933-01-01 / nr. 630

AM XÜ.-SDA ll-a.-ÜB. 630 HUMÍR SPECUL de ANUINOU 10 PAGINI — PREȚUI 8 LE! Duminica 1 Ianuarie 1933 Lucru la deosebire îmbucurător, anul 1932 s’a re­marcat printr’o mare ofensivă de reviste și de scriitori tineri. Se înțelege că dacă am examina publicațiunile sub raportul valorii lor culturale și estetice, am avea destule obiecțiuni de făcut. Fenomenul dovedește însă, în complexitatea lui, un interes din ce în ce mai mare pentru literatură din partea tinerimii și prevestește tot­deodată pentru viitor o mare concurență scriitoricească. Adeverul literar, rămas indiscutabil cea mai mare și cea mai citită publicație de acest fel și-a dovedit în anul abia sfârșit interesul ei pentru tinerime, publicând nu­meroase scrieri de debutanți și inaugurând o rubrică specială pentru selectarea încercărilor, intitulată: Primii pași. Ea a recemat cu obiectivitate toate operele apă­rute, fără prejudecăți de cerc literar, răspândind astfel, mulțumită tirajului ei, informații despre întreaga viață literară. O publicație săptămânală care a putut rezista este România literară a d-lui Liviu Rebreanu, foaie de in­formație, critică și polemică, scrisă aproape numai de tineri, într’un ton vioiu și frondeur. Dintre publicațiile informative mai vechi Vremea și Viața Literară continuă să mai apară, cea dintâia încer­când chiar un început de editură. Alături de acestea au apărut în cursul anului un voiu întreg de reviste efemere, scrise de tineri și atacând bine înțeles pe bătrâni (Discobolul, Ulise, Răboj, etc.), dar care sunt oricum simpatice prin entuziasmul pentru litera tipărită. Revista avantgardistă Unu, după cinci ani de rezistență s-a sinucis în pragul noului an. Dintre revistele arhive numai Viața Romînească și-a păstrat locul, cu oarecari întârzieri, ce vor fi răscumpă­rate, printr-o reorganizare complectă a ei. Gândirea și-a rupt aripile iar Convorbirile literare sunt un strigoiu anual. O revistă nouă Azi, strânge în paginile ei un nu­măr de scriitori, nu așa de tineri cum se pretind, în tot cazul încă neafirmați pe deplin. Dintre revistele regionale numai Datina are respi­rația bună și pregătește pentru curând un număr festiv. Și mai îmbucurătoare este intensa activitate a edi­turilor, ceea ce înseamnă că se citește totuș. Editura „Adevărul" a lansat un număr considerabil de opere de valoare, printre care e de ajuns să amintim romanul d-lui C. Stere și Răscoala d-lui Liviu Rebreanu. „Cultura Națională” și-a făcut un punct de onoare de a da ediții critice ale marilor noștri clasici, străduindu-se totuș să tipărească și scriitori tineri. Editura „Ciornei" a tipărit cărți bune, care se citesc, promovând mai ales tehnica alcătuirii unei cărți. „Cartea Românească” a editat deopotrivă opere de bătrâni și versuri de tineri, și editura „Cugetarea", specializată in cărți senzaționale, a primit totuș și opere strict artistice ca acelea ale d-lui Damian Stănoiu. Avem prin urmare editori. Lipsește numai o mare editură curajoasă care să înființeze o co­­lecțiune de caiete pentru operele și mai cu seamă pen­tru versurile tinerilor și care, bine administrate, n’ar ruina pe nimeni. Până atunci tinerii, aliindu-se, au înfi­ințat o colecțiune „Azi” și alta „Carte cu semne” în care s’au publicat un număr apreciabil de încercări în proză și versuri. Revista „Vremea” tipărește și ea cărți de ti­neri, făcând anume înlesniri. Când trecem în revistă scrierile în proză mai de sea­mă ale anului trecut, numele d-lui Stere * ni se impune din capul locului. Căzând ca un bolid fierbinte încă de traiectoria spațială, d-sa s’a înfipt deodată în literatura română cu mas­ivul grandios al romanelor sale, rocă a­­strală condensând o experiență vastă și focoasă. Cu un enorm material uman, cu o pinacotecă întreagă de ființe, cu o viziune a vieții integrală, condusă pe întinderea în­tregii existențe a unui om, romanul d-lui Stere, netermi­nat încă, este o impresionantă construcție epică, fiind totdeodată și un document al societății de acum câteva decenii din Basarabia țaristă. In curând vom avea prile­jul să vedem turnurile acestei fortărețe căreia i s’au ri­dicat numai zidurile exterioare și să constatăm puterea de contemplație și de visare aproape metafizică a d-lui Stere, în jurul viziunii unei Siberii boreale, înmormân­tate sub singurătăți și geruri. In literatura estetică d. Stere era un debutant. Din­tre prozatorii de lungă reputație d. Mihail Sadoveanu și-a dovedit și în anul trecut vigoarea creatoare și pute­rea de reînoire. Nunta Domniței Ruxanda și Uvar arată limpede orientarea povestitorului moldovean către epi­cul pur, cronicăresc și către reveria istorico-geografică. Prima scriere este o capodoperă de arhaitate emoțio­nală și istorică, și este în fond o continuare firească și artistică a seriei de cronici moldovene încheiate prin Ni­­culce. In Uval sentimentul naturii ia forma unui poem al vastității geologice, al tristeței zăpezilor siberiene, vă­zute de un ochiu mare, mirat, al nostalgiei cinegetice, în­sfârșit, căutătoare de pustiuri lacustre, de aglomerațiuni ferm­e și de republici de păsări. . Părintelui Gala Galaetion îi datorăm o povestire în stilul Vieților Sfinților și anume Papucii lui Mahmud,­­ tratând cu puritate duhovnicească și cu humor blând un caz mistic, într’un stil de mare amplitudine și de biseri­cești arome. Tot din domeniul vieții religioase ,sunt­ și ultimele scrieri ale d-lui Damian Stănoiu, care și-a lepădat de cu­rând vestmintele monahale. I­n­fățișă­m­, într’ui­a (Pacain­ța Starețului) ispitele marunte ce bântuesc sufletele nai­ve ale călugărilor și în alta Ale­gere de stareță intrigile dintr’o mănăstire de călugărițe, autorul face mai mult operă de humor decât de­ cri­tică socială, și aceasta într’­un stil de o savoare cuceritoare. Dl. Cezar Petrescu și-a continuat industria sa de pă­ianjen care vrea să prindă multe muște, adică mulți ci­titori. Greta Garbo și Nepoata hatmanului Tom­a (Miss România) sunt exemple de îndemânarea cu care d-sa știe să scoată din efemer scrieri informe, desfânate, bomba­stice, dar nu numai în gustul publicului ci și cu un sche­let de observațiuni ce le dă o valoare literară. D-na Papadat Bengescu și-a continuat în drum ascuns anatomia unui grup de familii, cu acuități rare și putere de expresie a tr­agicului cotidian cum ar fi bunăoară moartea și violul, și cu o dificultate de stil ce-i răpește pe nedrept o parte din cititori. O carte bine primită a fost romanul Asfințit de oa­meni * al d-lui Ludvic Dauș, tablou sumbru al moravu­rilor și turpitudinilor provinciale în care domină figura unui nou Dinu Păturică de astădată deplin victorios. Pitorescul cartierului ebraic și mizeria nostalgică a unui copil născut în mijlocul prostituției și-a găsit un zugrăvi­tor expresiv în d. Z. Peltz (Horoscop). Despre romanul d-lui Liviu Rebreanu, Răscoala,­­ a­­bia apărut, și asupra valorii căruia nu mai poate fi în­doială, vom fi in măsură să vorbim în cea mai apropiată cronică. Numeroase alte cărți de proză au adus câte o viziune personală și cititorul va găsi în colecția revistei noastre informații despre toți. Notăm în treacăt pe d-nii Anton Holban (Parada Dascălilor), observator al corpului di­dactic, Mircea Damian (Celula no. 13), cu reportagii din închisoare, T. Teodorescu-Braniște (Fundătura cimitiru­lui nr. 13 ) și Sărmanul Klopstock (Feciorul lui Nea Tache Vameșul), cu cărți de pitoresc periferic, Lascarov- Moldoveanu (Biserica ruinată), poet al caducității, L. Leoneanu (Dorina), cu un roman de dragoste, precum și alții ale căror opere apărute spre sfârșitul anului sau ne­ajunse încă la cunoștința noastră se vor înregistra la timp. Am lăsat dinadins la sfârșit pe d. Z. Minulescu, pentru că ultima sa lucrare 3 și cu Rezeda 4,­­ face trece­rea către un gen nou, acela al romanului abstract, sim­bolic, făcut din observații generale, humor și volubi­litate. Poezia a fost și ea destul de înflorită. Vom remarca dintre poeții mai în vârstă pe d. Perpessicius, cu al său Itinerar sentimental, de formă clasică ovidiană, pe un fond de tristeță și soliloc intelectual și pe d. I. Pillat al cărui Caet verde, ne-a rămas din nefericire necunoscut. Dl. Ilarie Voronca a început să izbutească a crea stări în noua sa culegere de versuri Peter Schlemihl, ceea ce aduce un început de utilizare al materialului său de imagini. Un poet foarte tânăr este d. Al. Robot, al cărui Apo­calips terestru e plin de obscuritate obscurantistă une­ori, pedantă alteori, dar promite prin coarda sonoră lirică un poet. Colecția Azi a tipărit două culegeri de versuri Zbor Alb de Radu Boureanu, cu originale poeme lacustre, și pastelurile corecte ale d-lui Petre Dinu (Fum de argint). In alte edituri au apărut poemele de factură clasică ale d-lui M. Ioanid (Poteci inlăuntrul meu), poeziile in­timiste ale d-lui H. Bonciu (Lada cu năluci, Eu și Orien­tul) și Relief de Ion Pogan. . . . Toți aceștia sunt poeți fără tendințe și filozofie. De aceea am lăsat la urmă pe d. Nichifor Crainic al cărui nou volum de versuri Țara de peste veac aduce înnoiri de formă și de cuprins, în serviciul unei concepțiuni or­todoxe și tradiționaliste, depășite pe alocurea de senti­mentul spiritualității universale. Critica propriu zisă negăsind editori a rămas încă risipită prin reviste. S’au văzut totuș în cursul anului în vitrinele librăriilor volume de ideologie, de introspecție intelectuală, de observațiuni istorico-estetice, de filolo­gie, bibliografie și istorie literară. D-lui Al. Rosetti, cunoscutul filolog și director de editură îi datorăm o importantă sinteză despre Limba română in sec. al XVI-lea, d-lui Georgescu-Tistu o bi­bliografie de bibliografii literare române (Bibi. lit. ro­mână), d-lui Ramiro Ortiz un volum de Varia romanica, scris e dreptul în italienește, dar privind deopotrivă li­teratura noastră veche și nouă, d-lui Gh. M. Cantacuzino o serie de conferințe asupra monumentelor noastre bi­sericești (Arcade, firide și lespezi). Sunt de remarcat Soliloquiile d-lui Mircea Eliade pentru speculațiunea a­­supra simțului de neant și Fragmentele dintr’un carnet găsit de Mihail Sebastian, pentru atitudini psihologice lucide și clare. Un studiu asupra curentelor noui. Anarhismul poe­tic, datorit d-lui Const. I. Emilian este o încercare de a se privi „obiectiv” fenomenele literare, care arată toate pri­mejdiile unei astfel de întreprinderi. Un eveniment literar însemnat este pentru noi și ediția critică a Operelor lui Caragiale întreprinsă de d. Zarifopol, ediție condusă cu prudență, inițiativă infor­mativă și metodă riguroasă, care o face model al genu­lui. Tot în anul trecut s’a cules și marea ediție critică a Poeziilor lui Eminescu, întocmită după manuscris de d-nii G. Ibrăileanu și C. Botez, dar care nu va putea apare decât anul acesta. Din frumoasa și erudita ediție a Divi­nei Comedii, în traducerea lui Coșbuc, și datorită d-lui Ramiro Ortiz, a ieșit în sfârșit anul trecut și Paradisul. Lipsa de interes a editurilor față de publicațiile in­formative, ne împiedică să cunoaștem direct toată acti­vitatea editorială a anului trecut. Acesta este un vi­ciu de raporturi literare caracteristic țării noastre, de pe urma căruia suferă bine înțeles editorii și scriitorii. Numai îndatoriri bibliografice ne îndeamnă să ci­tăm aci și Viața lui Mihai Eminescu, datorită celui care semnează aceste rânduri și care își răscumpără puțină­tatea prin îndemnul pe care l-a dat atâtora de a se ocu­pa de opera marelui nostru poet național. Dintre nume­roasele lucrări asupra lui Eminescu remarcăm pe aceea a d-lui Lucian Boz, pentru puterea ei de asociațiuni ide­ologice. Acestea sunt cărțile ce stau in raftul anului 1932. Multe altele sunt încă in­festație și-și vor da primul ți­păt în anul ce vine. Nu ne rămâne decât să așteptăm cu încredere misterul anilor cețoși ai viitorului, la răspân­tia noilor talente de mâne. G. CÄLINESCU Operele însemnate ca asteris ,(*) sunt tipărite in Edi­tura „Adevărul”. ^ ~ ANUL LITERAR 1 ®32 C. Stere­dales Galaction L. Rebreanu « ■ [UNK]»■»II II ■ I • I—IP——CT——y " "­­. Minulescu M. Sadoveanu Din Rimele lui Petrarca In timpul vieții Laurel Poetul arată nefericirea stării sale, mai în­tâia in comparație cu toate lucrurile care noaptea se odihnesc, și apoi nefericirea lui in sine. LEOPARDI Nu-s adieri. In ceruri și pe pământ e pace. Dorm fiarele în codru și pasări dorm și ele. încet își mișcă Noaptea aprinsul car de stele Și orice val pe mare a încetat să joace. Eu însă stau de veghe pe gânduri, ard și plâng: Imaginea-i — chin dulce — îmi stă mereu ’nainte, Dureri nemăsurate se răsboesc în minte — Și doar când sunt cu gândul la Ea, durerea-mi stâng. Ci din aceiași vie și limpede fântână Țâșni și-amărăciunea și bucuria mea. Mă vindecă și-mi face grea rană­ aceiași mână. Și ca să nu mai aibă sfârșit durerea grea. De­­ ai de ori prind viață și-s doborât de moarte... Ah, simt că mântuirea mi-e-atâta de departe! Trad, de L. Sb.

Next