Adevěrul, martie 1889 (Anul 1, nr. 161-187)

1889-03-01 / nr. 161

2 doi mari adversari ai influenţei ruseşti în Balcani, dispărând în acelaşi fel. Prin­cipele Alexandru se retrage în viaţa pri­vată pentru a se căsători cu domnişoara Leisinger, şi regele Milan abdică ca să se căsătorească şi densul cu doamna Christien! “ DE PRETUTINDENI Anglia. Tipperary că doctorul parnelist, a fost con­­pentru coerciţiunei. Dânsul contra sentinţei de con- Effiot. Se scrie din Cairo că căpitanul Wis­­sman­n va pleca la Zanzibar în cursul a­­cesteî săptămâni. Este probabil că va d isbuti cei 300 negri, de care are nevoie. China. Standard a primit din Sangai tele­grama următoare: Venirea la tron a tânărului împărat, provoacă în China întreagă, o accen­tuare a sentimentelor ostile faţă cu stră­inii. Informaţiuni venite din Chefoo spun că se bănueşte garnizona de acolo că ar completa un atac contra coloniei eu­ropene. Colonia va fi apărată de corveta Mu­tine. Italia Cu toate precauţiunile, luate ca să nu fie descoperiţi sub numele de Contele şi Contesa de Hartenau principele de Ba­­temberg şi soţia, au­ fost descoperiţi de către reporteri, la Milan, la otelul Ma­­mis. Se zice că principele are de gând să intre în armata anglo-egipteană. Spania O telegramă din Madrid spune că mi­nistrul de război, refuză formal de a consimţi să se facă o reducere în efec­tivul armatei spaniole. Proiectul unei întrevederi între regiu­­nele Spaniei şi Angliei va fi părăsit pro­babil. Regenta e indispusă de câte­va zile, din cauza răcelei. Indiele Engleze Două sute oameni din regimentul East Kent din Calcuta şi şease sute infante­rişti din Bengal au primit ordinul de a fi gata să plece la Sikkim, la primul ordin.­cest eveniment poate fi o nouă compli­care în chestiunea Orientului. Din fericire, intenţiunile pacifice ale Ţarului sunt în de­ajuns cunoscute as­­tă­zi, şi Rusia nu va lua nici o măsură de natură a compromite pacea în a­­ceastă parte a Europei. Ziarul Daily Telegraph zice că ni­meni în Serbia nu va regreta pe Regele Milan care era foarte impopular. Nu se poate prevedea ceea ce viito­rul rezervă fiului său ; să nădăjduim insă că sfătuirile înţelepte nu vor lipsi tânărului monarch, şi că Alexandru l­iui va asculta glasurile oamenilor înţelepţi şi luminaţi care compun regenţa. SITUATIUNEA IN SERBIA Impresiunea provocată la Londra prin abdicarea Regelui Milan.­Un eve­niment prevăzut. Noutatea abdicărei Regelui Milan a surprins publicul Londrei care-i şi cum, mai cu seamă că era pe neaşteptate. Numai acei caii erau în curent cu situaţiunea Serbiei ştiau că Regele nu renunţase la ideea sa de a abdica ; per­soanele în curent ştiau, că Regele Mi­lan ar fi abdicat acuma cât­va timp, dacă împăratul Austriei nu s’ar fi opus cu energie. Consecinţele acestei abdi­cări, atât înăuntru cât şi în afară, pot fi importante pentru Serbia. Totul va atârna de la atitudinea prin­cipalului membru al regenţei, D. Ris­­tici, care de sigur e omul cel mai în­semnat al situaţiunei actuale. Ştirea abdicărei s’a cunoscut încă de Marţea trecută la Forreing­ Office, unde a fost primită cu nemulţumire căci a­ Informaţiuni Comisiai Nga, de informaţiuni in­stituită pentru darea în judecată a ministerului I. C. Brătianu, este rugată a cerceta cu scrupulozitate următoarele dosare : I. Acel al tunelului de la Băr­boşi. II. Acel al exproprierilor pentru construirea unei gări centrală. III. Acel al liniei metalică în­tre gara Hanul Konaki şi Şerbeşti. Ni se asigură că în acele do­sare se vor găsi urme de scanda­loase gheşelturi. Vom reveni. Straşnica cădere ce a suferit gu­vernul la creditul funciar rural, făcea a fi obiectul tuturor convorbi­rilor atât la Senat cât şi la Ca­meră. O interpelare a fost adresată ori guvernului asupra privigherei ce el are asupra acestui institut. S’au înscris deja a vorbi asupra acestei cestiuni, D-nii Caton Leca, Păucescu și N. Blaramberg. D-nii N. Blaramberg și Caton Leca vor vorbi în interesul institu­­tiunel, iar D. Grigore Păucescu își varsă focul, de necaz că a căzut ori. D-sa însă trebue să se consoleze că a căzut alături cu d. general Manu. Joi, 2 Martie, va veni la ordinea zilei în Senat, interpelarea D-luî Senator Eleva adresată guvernu­lui întreg, pentru prevederea stă­­rei de asediu, în noua modificare a codului de Justiţie militară. Deputaţii şi Senatorii liberali vor provoca în curând o mare întru­nire în Capitală, în care se va protesta contra tendinţei guvernu­lui de a-­şî ocroti prin lege liber­tatea de a proclama, când vor voi, starea de asediu. D. Caton Leca a adresat o interpelare guvernului, între­­bându-l ce are de gând să facă cu eforii spitalelor ci­vile, de­oare­ce D. Simion­Si­­h­ălescu a fost achitat şi că din pertractarea judecăţeî, vi­na toată cade asupra erorilor. Aflăm că D. V. Gr. Morţun işî va pune candidatura şi la colegiul al 2-lea şi al 3-lea din Roman. ADEVĂRUL Eri s’a depus pe biuroul Camerei mesagiile prin care guvernul vrea să stabilească etalonul de aur şi reorgani­zarea Băncei Naţionale. Se crede că discuţiunea bugete­lor va veni în Cameră la începu­tul sâptămâneî viitoare. Adunarea ordinară a Academiei Române va avea loc azi 7 Martie. In această adunare se va pre­cede la alegerea a doi membrii în locurile vacante , la alegerea Co­mitetului pe timp de un an, şi la proclamarea mai multor membrii onorifici. Biuroul Camerei a cerut de la procuror urmărirea D-luî Anton Bacalbaşa, reporter al Epocei, care a insultat pe deputatul D. Nucșo­­reanu în incinta Camerei. Reporterul a avut timp ca să plece ; alt­fel, în puterea regula­mentului președintele putea şi voia să-l aresteze. — — Consiliul sanitar superior al ar­matei, a decis ca inaugurarea nou­lui spital militar să se facă defi­nitiv la 15 Aprilie viitor. D. Nae Ulmeanu va intenta ac­ţiune de despăgubire primarului ca­pitalei, d. Pake Protopopescu, pen­tru neplata biletelor ce a luat pentru representaţiunea unei piese a reclamantului dată astă toamnă, pentru băeţii d-luî Brătescu, întrunirea funcţionarilor care era să se ţină alaltă­eri în Sala vechiului Atheneu, s’a amânat pentru joi seara la orele 8. Azi la Senat D. G­. Mârzescu îşi va desvolta cele două interpe­lări ale sale adresate ministrului justiţiei, în privinţa inamovibilită­­ţei magistraturei şi a modificării codului civil. -------­ Mâine, începe prima sesiune a curtei cu juraţi din Capitală. Curtea va fi prezidată de D. Gr. D. Economu, iar fotoliul ministe­rului public va fi ocupat de D. procuror Paraschivescu. —s-cass**— Se vorbeşte iarăşi că D. colo­nel Voinescu, comandantul şcoa­­lei de infanterie şi cavalerie va fi înaintat la gradul de general pe ziua de 8 Aprilie. Drama din strada Provence Un om, în etate de 40 ani, întâlni acum câteva zile, în faţa No. 17 din strada Provence (Paris) pe fata Julie Daniel, cu care avusese relaţiuni odată, dar pe care o părăsise acuma. Acest individ, anume Henri Peyer, urmărea mereu pe foasta sa amantă, prin locurile pe unde ştia el că vine, ca să-i ceară bani. Ea se temea de el, şi nu îndrăsnea să’i refuse nici­odată, când îi cerea ceva, aşa în ziua de 17 întâlnindu’l “în strada Provence şi el rugând’o ca să’i dea ba­nii cât îi trebuesc pentru ca să meargă să vadă pe mama sa, ea scoase doi lei câţi avea, şi’i dădu. — Tu eşti bună fată, zise el, vin să te sărut! Ea ne­voind să se expună vederei trecătorilor, trase pe Peyer sub gangul casei cu No. 17. Peyer o îngrămădi în colțul peretelui, și pe când cu o mână o ţinea de gât, cu cea­l’altă scoase din buzunar o sti­cluţă de vitriol, şi’i­ aruncă tot conținu­tul în față. Sărind apoi într’o trăsură, strigă birjarului: „la gara Saint-Lazar!“ Trecătorii alergară: cu toate durerile teribile, fata putu arăta trăsura în care era Peyer. Mai mulți alergară în urmărirea tră­­surei, și un sergent o opri la colțul stra­­dei Lafayette. Victima fu condusă la farmacia cea mai apropiată unde i se dădu primele îngrijiri. Peyer fiind dus la comisariatul de po­liţie, nu manifestă nici o căinţă pentru fapta săvârşită. Starea nenorocitei Julie Daniel e foarte gravă. Ochiul drept, tâmpla stângă şi buzele au fost foarte arse de vitriolul aruncat. In spre seară, tocmai când era să se proceadă la interogatorul prevenitului, de­odată se deschise uşa biuroului in­spectorului poliţiei, şi secretarul inspec­toratului strigă: „D-le, prevenitul a fugit“. In adevăr, în camera în care se afla Peyel, nu mai era nimeni, afară de pă­zitorul lui care dormea tun. Cu greu l-au deşteptat din somn pe bietul păzitor. Eşind de acolo, se luară la ceartă, şi de la ceartă se apucară la bătae. Zollo, fiind armat cu un cuţit, vroi să-l lo­vească pe vrăşmaş, dar acesta scoase un revolver din buzunar şi trase câte­va fo­curi asupra lui Zollo, care căzu, fiind rănit de moarte. La sgomotul detunăturilor, vecinii a­­lergară şi încongiurară pe rănit. Omo­­rîtorul, o luase la fugă. Se chemă îndată un medic, dar până când să sosească acesta, Zollo încetă din viaţă. Comisarul de poliţie transportă mortul la domiciliul său şi începu urmăririle con­tra omorîtorului Zanetto Almachio, care fu arestat după câte­va ore în camera sa, aflându-se încă în stare de beţie. Intrebându-1 comisarul asupra moti­velor ce la îndemnat să săvîrşască aşa faptă, Zanetto declară că a tras şease focuri de revolver asupra lui Zollo, şi că e foarte satisfăcut că l-a omorât. Almach­io a fost îndată arestat. Un nebun Un individ, corect îmbrăcat, dându-şi numele de B... de R... în etate cam de 35 ani şi exercitând profesiunea de chi­­rurg-mamos, se înfăţişă mai deunăzi în strada Harygens, la comisariatul D-luî Mourgnes. Dânsul depusese o plângere contra companiei liniei ferate Orleans, pentru că directorul ei, refuzase să organizeze un tren special pentru k­irurgul nostru, un tren care să’l ducă în Rusia cu o repeziciune de 60 d­­ilometre pe oră. Comisarul, convingându-se că are a face cu un nenorocit smintit, începu a’l întreba cu binişorul, pe când alţii, sub diferite pretexte, scoteau tot ce găsea și prin buzunarul lui. „Am primit astă noapte de la țarul, zise bietul R... o telegramă telefonică prin care mă chiamă în Rusia. Vezi bine că am două ceasoarnice: unul mi l’a dat împăratul Alexandru, care mă stimează foarte mult; cel-l’alt a fost lovit de trăsnet cu 50 ani înaintea lui Isus Chri­stos, şi am refuzat să-l vând de atâtea ori, pentru cinci milioane. Dar e târziu, adaugă el, şi am de­ţinut o conferinţă la Elizeu, asupra marelui nerv simpatic, are să vină şi D. Carnot. Mă duc, că trece timpul. Bietul om care n’avea nici bani, nici vre-o scrisoare, ci numai două glistiruri, sub pretext că va fi dus la Elizeu, a fost pus în trăsură și îndreptat în­spre infirmeria depoului. Crima din strada Curial Antonio Zollo, lucrător, locuind în strada Labois Ruillon No. 5, și Zanetto Almachis, de asemenea lucrător, locuind în strada Curial 42, au petrecut în noaptea din Marțea trecută într-o câr­ciumă din strada Curial. DisMeriis Parlamentare SENATÓL Şedinţa de la 27 Februarie Şedinţa se deschide la orele 20a, sub preşedința D-luî general Fiorescu. Răspund la apelul nominal 88 domni senatori. Pe banca ministerială D-nii Teodor Rosetti, Marghiloman, General Manu, Ghermani, Știrbey, D. Vilner, face cunoscut D-lui mi­nistru de interne următorul fapt: o scri­soare a fost găsită în mâna unui parti­cular. D-sa întreabă pe ministru, cum se face ca Direcţia poştelor, să comită aşa neglijenţă. D. Fleva, cere ministrului de resbel, ca să-i pună la dispoziţie lucrările pre­gătitoare ale codului justiţiei militare. D. C. Codrescu, cere ca în budgetul viitor al ministerului instrucţiunei pu­blice, să se prevadă plata încă a două profesori la liceul din Botoşani. D. Presnilă, îşi desvolta interpelarea sa relativă la tunelul Barboşi-Galaţi. D-sa ar voi să ştie în ce condiţiuni s’a făcut această lucrare ? Intr’un cuvent vrea să ştie tot ce se raportă la construcţiunea tunelului Bar­­boşî-Galaţi.­­ Ministru al lucrărilor publice, cere D lui interpelator, ca să'i acorde un timp de câte­ va zile pentru ca să aducă înaintea Senatului o lucrare com­plectă. D. Presniță, convine la această a­­mânare. D. Dr. Frunmşanu. Dă citire rapor­tului privitor la modificarea unor dispo­­siţiuni din legea asupra băuturilor spir­toase. Discuţiunea generală e deschisă. D. A. Vilner. Relativ la art. I al legei, combate concluziunea raportului de a modifica taxa ţuicei pe grad, în loc de pe hectar. D. N. Fleva. Cere închiderea discu­ţiei. D. P. S. Aurelian. Susţine legea aşa cum e redactată de comitetul delegaţilor. D-sa mai susţine prima de export a­­supra spirtului (aplause). Se închide discuţia. Se primeşte art. I fără discuţie. D. Raportor, dă citire articolului 2. D. N. Fleva, vorbind asupra acestui articol spune că i se pare disproporţio­nat diferinţa între taxa de 2 lei pe hectarul de vie lucrătoare, şi între taxa de 10 lei pentru hectarul de livede de pruni. D-sa propune două amendamante la acest articol. Primul amendament, livezile sau frac­ FOIȚA ZIARULUI „ADEVERUL“ 115 CĂSĂTORIA OCNAȘULUI DE ALEXIS BOUVIER PARTEA A TATUA LEGEA. IN­­MEI CAPITOLUL IX Amăgirea D-luî Fontaine Credeam ca nu se’ dau. nici o dată autorisărî d’astea. — A căpătat-o prin mijlocirea unei persoane cu mare trecere. — Da, dar asta nu mă împiedică stri­carea căsătoriei, care va face să se dea cea mai mare parte din avere, femeei și co­piilor sau represintantului lor. — Căsătoria asta nu se poate strica el s’a însurat sub adevăratul lui nume, în termenii legali, și nimic nu mai poate desface ceea ce s’a făcut, de cât moartea. — Dar despărțirea ? — Ar trebui să fie cerută de amân­două părțile. — Dar familia, nu poate apăra inte­resele copiilor. — Familia, zise D. Belutin cu un aer prostuț, ar putea să nu vrea să primească banii veniți dintr’un asemenea isvor... Micul ochi cenușiu al D-lui Fontaine se înflăcăra sub groasele lui sprincine, și își scarpină fruntea, ceea ce însemna că era foarte încurcat. Tata Fontaine se afla într’o mare ne­­dumirire, toate speranțele, toate ilusiu­­nile l­ui se sfărimau; de aceea nici nu-i venea să crează ceea ce i se spunea și reluă: — Domnule Belitin, de­şi sunt sigur că cunoşti bine afacerile astea... totuşi mi se pare că te înşeli... Şi eu cunosc Codul destul de bine, sunt un om se­rios şi catechismul meu este legea. Nu mâ abat de la dânsa... — Dar legea este împotriva D-tale. — Nu cred; îmi cunosc eu trecutul. D. Belitin îşi rezimă coatele pe biu -rol şi uitându-se drept în ochii clien­tului seu zise : — Domnule Fontaine, femeile bă­­trîne zic că nu trebue să ascunzi nimic duhovnicului; cele mai tinere nu cred că au nevoe să fie sincere de­cât cu doctorul lor... Oamenii inteligenţi însă, oamenii tari, aceia cari consideră viaţa din punctul de vedere positiv, n’au de­cât un singur confident... omul de afa­ceri. — Și eu sunt tot de părerea asta.... — Omorîtorul, hoțul, zic advocatu­lui , sunt vinovat; dar iată ceea ce ar putea face să crează că sunt nevinovat... Omul care caută o afacere trebue să zică: Vreau să fac contra lucru. Iată mijlocul... Nu e legal, nu e cinstit, dar să căutăm să -1 facem să isbutească. — Vorbești ca o carte... zise Fonta­ine pe care comparația nu -1 atinsese. — Vorbește-mi cu sinceritate, Dom­nule Fontaine... —• Asta vreau să fac și eu, ziseDé­­siré înaintându-și scaunul, și urmă mai încet: Vreau să despart pe fie-mea de bărbatu-seu, vreau să mă folosesc de con­damnarea lui ca să iau eu casa cu fiul mefi, ca să pot protej­a interesele fiicei mele și copiilor ei... — In sfârșit, vrei să faci o afacere. — O afacere, precum zici! — Vrei, ca ginerile D-tale să ’şi piarzăp drepturi­le în folosul D-tale; se va face scandal. — No, suntem victimele.. — Aşa e, toţi are să vă plângă... dar femeea şi copii vor suferi.. moraliceşte. — Asta nu are valoare. — In sfârşit, eşti hotărît la or­ce, scandalul, care ar compromite viitorul nepoţilor D-tale, şi ar păta numele ce trebue să poarte, nu te sperie. Aceste vorbe­ fură zise cu un ton aşa de îndemnător, in­cât Fontaine răspunse cu un zîmbet: — Câtuşi de puţin. D. Rehtin se sculă și trecu în alco­vul care se afla în fundul cabinetului său. Fontaine se uită la el crezând că se ducea să ia vre­un document folosi­tor causei lui.. Când se întoarse, mi­cul burges sări după scaun dându-se în­dărăt până la uşe, uimit și speriat.... — Nu­ber ! strigă el. Rehtin se schimbase sau mai bine îşi reluase adevărata lui înfățişare. El în­aintă spre micul burges, sdrobindu-1 sub disprețul său. — Da, Nu­ber, zise el, acela care e singurul stăpân al averei copiilor D-tale, acela care ia făcut ceea ce sunt, și care în loc de a goni pe Bérard, l’a ales ca să ’i facă fiul său .. Acela care are în mână dovada scrisă că fiul D-tale e un boț, și care pentru a scăpa pe Bérard ocnaşul de ruşine, — fiind­că aşa îl a­­rata lucrurile, — a plătit pe complicea lui ca să o desvinovăţească... Această dovadă, urmă D. Nu­ber arătând o hâr­tie, iat-o, D-ta nu mai poţi face nimic în potriva lui Bérard, o păstrez pentru ziua când secretul pe care -l ştiţi D-ta şi complicii D-tale, va fi descoperit. Jac­ques va fi desonorat dar nu ruinat, va părăsi Parisul, iată tot.. D-ta vei avea ruşinea familiei D tale, asta e puţin, şi nu vei mai pune mâna pe banii lui, şi asta e mult. Désiré Fontaine, cu ochii rătăciţi, cu capul plecat, cu spinarea încovoiată, nu mai găsea nici un cuvânt ca să respunză, D. Nu­ber urmă: — De la nişte oameni ca D-ta, tre­bue să te aştepţi la tot... şi să te porţi cu ei ca cu viperile pe cari vrând să le faci nevătămătoare le scoţi veninul...... vreau să te opresc d’a mai face rău pe viitor... trebue ca în ziua când vei voi să-l necinsteşti, aceeași necinste să cază pe D-ta. — Ce voeşti dar ? întrebă unicul moş­neag. — Peste un ceas, pricina fiului D- tale va trece la apel; ca să -l scapi, îți trebue, declarația Aimei Davesnes pe care o am... şi deposiția lui Bérard, dar el, nerodul, e fericit de ieri, a uitat tot şi se va duce să spuie că fiul D tale nu l’a furat nici o dată... şi D-ta ştii că nu e adevărat... — Nu, Domnule, nu ştim­... — Aide de! ştii foarte bine... nu iu­beşti pe fiul D tale de cât fiind­că ’ţi seamănă... — In sfârşit ce vrei de la mine . ... nu mai avem vreme de perdut de oare­ce peste un ceas se judecă Adolf. , — Hârtia aceasta care trebue să scape pe fiul D-tale, ți-o vând. — Să mi-o vinzi, dar eri sunt sărac, de oare­ce... și tata Fontaine se opri . Dar Nitber sfârși trasa: — De oare ce n’ai putut să iei ave­rea ginerelui D tale !... Nu’ți cer banii... Șezi colea şi iscăleşte hârtia asta. Tata Fontaine citi: „Dragă, Domnule Belutin, fă tot ce crezi că trebue pentru afacerea noastră, trebue să isbutească tot; când am mă­ritat pe fata mea cu Bérard, ştiam foarte bine cine era dânsul, şi daca am pri­mit să dau pe Aimée după un ocnaş, este că ştiam când în ziua când aș voi, puteam să trag în partea familiei noas­tre averea pe care Bérard putea s’o aibă.“ — Nu voiu iscăli asta nici o dată, mai întâini că nu e adevărat. — Atunci să nu mai vorbim, zise Nutber deschizându-și portofoliul.... (Va urma)

Next