Adevěrul, martie 1889 (Anul 1, nr. 161-187)
1889-03-01 / nr. 161
2 doi mari adversari ai influenţei ruseşti în Balcani, dispărând în acelaşi fel. Principele Alexandru se retrage în viaţa privată pentru a se căsători cu domnişoara Leisinger, şi regele Milan abdică ca să se căsătorească şi densul cu doamna Christien! “ DE PRETUTINDENI Anglia. Tipperary că doctorul parnelist, a fost conpentru coerciţiunei. Dânsul contra sentinţei de con- Effiot. Se scrie din Cairo că căpitanul Wissmann va pleca la Zanzibar în cursul acesteî săptămâni. Este probabil că va d isbuti cei 300 negri, de care are nevoie. China. Standard a primit din Sangai telegrama următoare: Venirea la tron a tânărului împărat, provoacă în China întreagă, o accentuare a sentimentelor ostile faţă cu străinii. Informaţiuni venite din Chefoo spun că se bănueşte garnizona de acolo că ar completa un atac contra coloniei europene. Colonia va fi apărată de corveta Mutine. Italia Cu toate precauţiunile, luate ca să nu fie descoperiţi sub numele de Contele şi Contesa de Hartenau principele de Batemberg şi soţia, au fost descoperiţi de către reporteri, la Milan, la otelul Mamis. Se zice că principele are de gând să intre în armata anglo-egipteană. Spania O telegramă din Madrid spune că ministrul de război, refuză formal de a consimţi să se facă o reducere în efectivul armatei spaniole. Proiectul unei întrevederi între regiunele Spaniei şi Angliei va fi părăsit probabil. Regenta e indispusă de câteva zile, din cauza răcelei. Indiele Engleze Două sute oameni din regimentul East Kent din Calcuta şi şease sute infanterişti din Bengal au primit ordinul de a fi gata să plece la Sikkim, la primul ordin.cest eveniment poate fi o nouă complicare în chestiunea Orientului. Din fericire, intenţiunile pacifice ale Ţarului sunt în deajuns cunoscute astăzi, şi Rusia nu va lua nici o măsură de natură a compromite pacea în această parte a Europei. Ziarul Daily Telegraph zice că nimeni în Serbia nu va regreta pe Regele Milan care era foarte impopular. Nu se poate prevedea ceea ce viitorul rezervă fiului său ; să nădăjduim insă că sfătuirile înţelepte nu vor lipsi tânărului monarch, şi că Alexandru liui va asculta glasurile oamenilor înţelepţi şi luminaţi care compun regenţa. SITUATIUNEA IN SERBIA Impresiunea provocată la Londra prin abdicarea Regelui Milan.Un eveniment prevăzut. Noutatea abdicărei Regelui Milan a surprins publicul Londrei care-i şi cum, mai cu seamă că era pe neaşteptate. Numai acei caii erau în curent cu situaţiunea Serbiei ştiau că Regele nu renunţase la ideea sa de a abdica ; persoanele în curent ştiau, că Regele Milan ar fi abdicat acuma câtva timp, dacă împăratul Austriei nu s’ar fi opus cu energie. Consecinţele acestei abdicări, atât înăuntru cât şi în afară, pot fi importante pentru Serbia. Totul va atârna de la atitudinea principalului membru al regenţei, D. Ristici, care de sigur e omul cel mai însemnat al situaţiunei actuale. Ştirea abdicărei s’a cunoscut încă de Marţea trecută la Forreing Office, unde a fost primită cu nemulţumire căci a Informaţiuni Comisiai Nga, de informaţiuni instituită pentru darea în judecată a ministerului I. C. Brătianu, este rugată a cerceta cu scrupulozitate următoarele dosare : I. Acel al tunelului de la Bărboşi. II. Acel al exproprierilor pentru construirea unei gări centrală. III. Acel al liniei metalică între gara Hanul Konaki şi Şerbeşti. Ni se asigură că în acele dosare se vor găsi urme de scandaloase gheşelturi. Vom reveni. Straşnica cădere ce a suferit guvernul la creditul funciar rural, făcea a fi obiectul tuturor convorbirilor atât la Senat cât şi la Cameră. O interpelare a fost adresată ori guvernului asupra privigherei ce el are asupra acestui institut. S’au înscris deja a vorbi asupra acestei cestiuni, D-nii Caton Leca, Păucescu și N. Blaramberg. D-nii N. Blaramberg și Caton Leca vor vorbi în interesul institutiunel, iar D. Grigore Păucescu își varsă focul, de necaz că a căzut ori. D-sa însă trebue să se consoleze că a căzut alături cu d. general Manu. Joi, 2 Martie, va veni la ordinea zilei în Senat, interpelarea D-luî Senator Eleva adresată guvernului întreg, pentru prevederea stărei de asediu, în noua modificare a codului de Justiţie militară. Deputaţii şi Senatorii liberali vor provoca în curând o mare întrunire în Capitală, în care se va protesta contra tendinţei guvernului de a-şî ocroti prin lege libertatea de a proclama, când vor voi, starea de asediu. D. Caton Leca a adresat o interpelare guvernului, întrebându-l ce are de gând să facă cu eforii spitalelor civile, deoarece D. SimionSihălescu a fost achitat şi că din pertractarea judecăţeî, vina toată cade asupra erorilor. Aflăm că D. V. Gr. Morţun işî va pune candidatura şi la colegiul al 2-lea şi al 3-lea din Roman. ADEVĂRUL Eri s’a depus pe biuroul Camerei mesagiile prin care guvernul vrea să stabilească etalonul de aur şi reorganizarea Băncei Naţionale. Se crede că discuţiunea bugetelor va veni în Cameră la începutul sâptămâneî viitoare. Adunarea ordinară a Academiei Române va avea loc azi 7 Martie. In această adunare se va precede la alegerea a doi membrii în locurile vacante , la alegerea Comitetului pe timp de un an, şi la proclamarea mai multor membrii onorifici. Biuroul Camerei a cerut de la procuror urmărirea D-luî Anton Bacalbaşa, reporter al Epocei, care a insultat pe deputatul D. Nucșoreanu în incinta Camerei. Reporterul a avut timp ca să plece ; altfel, în puterea regulamentului președintele putea şi voia să-l aresteze. — — Consiliul sanitar superior al armatei, a decis ca inaugurarea noului spital militar să se facă definitiv la 15 Aprilie viitor. D. Nae Ulmeanu va intenta acţiune de despăgubire primarului capitalei, d. Pake Protopopescu, pentru neplata biletelor ce a luat pentru representaţiunea unei piese a reclamantului dată astă toamnă, pentru băeţii d-luî Brătescu, întrunirea funcţionarilor care era să se ţină alaltăeri în Sala vechiului Atheneu, s’a amânat pentru joi seara la orele 8. Azi la Senat D. G. Mârzescu îşi va desvolta cele două interpelări ale sale adresate ministrului justiţiei, în privinţa inamovibilităţei magistraturei şi a modificării codului civil. ------- Mâine, începe prima sesiune a curtei cu juraţi din Capitală. Curtea va fi prezidată de D. Gr. D. Economu, iar fotoliul ministerului public va fi ocupat de D. procuror Paraschivescu. —s-cass**— Se vorbeşte iarăşi că D. colonel Voinescu, comandantul şcoalei de infanterie şi cavalerie va fi înaintat la gradul de general pe ziua de 8 Aprilie. Drama din strada Provence Un om, în etate de 40 ani, întâlni acum câteva zile, în faţa No. 17 din strada Provence (Paris) pe fata Julie Daniel, cu care avusese relaţiuni odată, dar pe care o părăsise acuma. Acest individ, anume Henri Peyer, urmărea mereu pe foasta sa amantă, prin locurile pe unde ştia el că vine, ca să-i ceară bani. Ea se temea de el, şi nu îndrăsnea să’i refuse niciodată, când îi cerea ceva, aşa în ziua de 17 întâlnindu’l “în strada Provence şi el rugând’o ca să’i dea banii cât îi trebuesc pentru ca să meargă să vadă pe mama sa, ea scoase doi lei câţi avea, şi’i dădu. — Tu eşti bună fată, zise el, vin să te sărut! Ea nevoind să se expună vederei trecătorilor, trase pe Peyer sub gangul casei cu No. 17. Peyer o îngrămădi în colțul peretelui, și pe când cu o mână o ţinea de gât, cu ceal’altă scoase din buzunar o sticluţă de vitriol, şi’i aruncă tot conținutul în față. Sărind apoi într’o trăsură, strigă birjarului: „la gara Saint-Lazar!“ Trecătorii alergară: cu toate durerile teribile, fata putu arăta trăsura în care era Peyer. Mai mulți alergară în urmărirea trăsurei, și un sergent o opri la colțul stradei Lafayette. Victima fu condusă la farmacia cea mai apropiată unde i se dădu primele îngrijiri. Peyer fiind dus la comisariatul de poliţie, nu manifestă nici o căinţă pentru fapta săvârşită. Starea nenorocitei Julie Daniel e foarte gravă. Ochiul drept, tâmpla stângă şi buzele au fost foarte arse de vitriolul aruncat. In spre seară, tocmai când era să se proceadă la interogatorul prevenitului, deodată se deschise uşa biuroului inspectorului poliţiei, şi secretarul inspectoratului strigă: „D-le, prevenitul a fugit“. In adevăr, în camera în care se afla Peyel, nu mai era nimeni, afară de păzitorul lui care dormea tun. Cu greu l-au deşteptat din somn pe bietul păzitor. Eşind de acolo, se luară la ceartă, şi de la ceartă se apucară la bătae. Zollo, fiind armat cu un cuţit, vroi să-l lovească pe vrăşmaş, dar acesta scoase un revolver din buzunar şi trase câteva focuri asupra lui Zollo, care căzu, fiind rănit de moarte. La sgomotul detunăturilor, vecinii alergară şi încongiurară pe rănit. Omorîtorul, o luase la fugă. Se chemă îndată un medic, dar până când să sosească acesta, Zollo încetă din viaţă. Comisarul de poliţie transportă mortul la domiciliul său şi începu urmăririle contra omorîtorului Zanetto Almachio, care fu arestat după câteva ore în camera sa, aflându-se încă în stare de beţie. Intrebându-1 comisarul asupra motivelor ce la îndemnat să săvîrşască aşa faptă, Zanetto declară că a tras şease focuri de revolver asupra lui Zollo, şi că e foarte satisfăcut că l-a omorât. Almachio a fost îndată arestat. Un nebun Un individ, corect îmbrăcat, dându-şi numele de B... de R... în etate cam de 35 ani şi exercitând profesiunea de chirurg-mamos, se înfăţişă mai deunăzi în strada Harygens, la comisariatul D-luî Mourgnes. Dânsul depusese o plângere contra companiei liniei ferate Orleans, pentru că directorul ei, refuzase să organizeze un tren special pentru kirurgul nostru, un tren care să’l ducă în Rusia cu o repeziciune de 60 dilometre pe oră. Comisarul, convingându-se că are a face cu un nenorocit smintit, începu a’l întreba cu binişorul, pe când alţii, sub diferite pretexte, scoteau tot ce găsea și prin buzunarul lui. „Am primit astă noapte de la țarul, zise bietul R... o telegramă telefonică prin care mă chiamă în Rusia. Vezi bine că am două ceasoarnice: unul mi l’a dat împăratul Alexandru, care mă stimează foarte mult; cel-l’alt a fost lovit de trăsnet cu 50 ani înaintea lui Isus Christos, şi am refuzat să-l vând de atâtea ori, pentru cinci milioane. Dar e târziu, adaugă el, şi am deţinut o conferinţă la Elizeu, asupra marelui nerv simpatic, are să vină şi D. Carnot. Mă duc, că trece timpul. Bietul om care n’avea nici bani, nici vre-o scrisoare, ci numai două glistiruri, sub pretext că va fi dus la Elizeu, a fost pus în trăsură și îndreptat înspre infirmeria depoului. Crima din strada Curial Antonio Zollo, lucrător, locuind în strada Labois Ruillon No. 5, și Zanetto Almachis, de asemenea lucrător, locuind în strada Curial 42, au petrecut în noaptea din Marțea trecută într-o cârciumă din strada Curial. DisMeriis Parlamentare SENATÓL Şedinţa de la 27 Februarie Şedinţa se deschide la orele 20a, sub preşedința D-luî general Fiorescu. Răspund la apelul nominal 88 domni senatori. Pe banca ministerială D-nii Teodor Rosetti, Marghiloman, General Manu, Ghermani, Știrbey, D. Vilner, face cunoscut D-lui ministru de interne următorul fapt: o scrisoare a fost găsită în mâna unui particular. D-sa întreabă pe ministru, cum se face ca Direcţia poştelor, să comită aşa neglijenţă. D. Fleva, cere ministrului de resbel, ca să-i pună la dispoziţie lucrările pregătitoare ale codului justiţiei militare. D. C. Codrescu, cere ca în budgetul viitor al ministerului instrucţiunei publice, să se prevadă plata încă a două profesori la liceul din Botoşani. D. Presnilă, îşi desvolta interpelarea sa relativă la tunelul Barboşi-Galaţi. D-sa ar voi să ştie în ce condiţiuni s’a făcut această lucrare ? Intr’un cuvent vrea să ştie tot ce se raportă la construcţiunea tunelului Barboşî-Galaţi. Ministru al lucrărilor publice, cere D lui interpelator, ca să'i acorde un timp de câte va zile pentru ca să aducă înaintea Senatului o lucrare complectă. D. Presniță, convine la această amânare. D. Dr. Frunmşanu. Dă citire raportului privitor la modificarea unor disposiţiuni din legea asupra băuturilor spirtoase. Discuţiunea generală e deschisă. D. A. Vilner. Relativ la art. I al legei, combate concluziunea raportului de a modifica taxa ţuicei pe grad, în loc de pe hectar. D. N. Fleva. Cere închiderea discuţiei. D. P. S. Aurelian. Susţine legea aşa cum e redactată de comitetul delegaţilor. D-sa mai susţine prima de export asupra spirtului (aplause). Se închide discuţia. Se primeşte art. I fără discuţie. D. Raportor, dă citire articolului 2. D. N. Fleva, vorbind asupra acestui articol spune că i se pare disproporţionat diferinţa între taxa de 2 lei pe hectarul de vie lucrătoare, şi între taxa de 10 lei pentru hectarul de livede de pruni. D-sa propune două amendamante la acest articol. Primul amendament, livezile sau frac FOIȚA ZIARULUI „ADEVERUL“ 115 CĂSĂTORIA OCNAȘULUI DE ALEXIS BOUVIER PARTEA A TATUA LEGEA. INMEI CAPITOLUL IX Amăgirea D-luî Fontaine Credeam ca nu se’ dau. nici o dată autorisărî d’astea. — A căpătat-o prin mijlocirea unei persoane cu mare trecere. — Da, dar asta nu mă împiedică stricarea căsătoriei, care va face să se dea cea mai mare parte din avere, femeei și copiilor sau represintantului lor. — Căsătoria asta nu se poate strica el s’a însurat sub adevăratul lui nume, în termenii legali, și nimic nu mai poate desface ceea ce s’a făcut, de cât moartea. — Dar despărțirea ? — Ar trebui să fie cerută de amândouă părțile. — Dar familia, nu poate apăra interesele copiilor. — Familia, zise D. Belutin cu un aer prostuț, ar putea să nu vrea să primească banii veniți dintr’un asemenea isvor... Micul ochi cenușiu al D-lui Fontaine se înflăcăra sub groasele lui sprincine, și își scarpină fruntea, ceea ce însemna că era foarte încurcat. Tata Fontaine se afla într’o mare nedumirire, toate speranțele, toate ilusiunile lui se sfărimau; de aceea nici nu-i venea să crează ceea ce i se spunea și reluă: — Domnule Belitin, deşi sunt sigur că cunoşti bine afacerile astea... totuşi mi se pare că te înşeli... Şi eu cunosc Codul destul de bine, sunt un om serios şi catechismul meu este legea. Nu mâ abat de la dânsa... — Dar legea este împotriva D-tale. — Nu cred; îmi cunosc eu trecutul. D. Belitin îşi rezimă coatele pe biu -rol şi uitându-se drept în ochii clientului seu zise : — Domnule Fontaine, femeile bătrîne zic că nu trebue să ascunzi nimic duhovnicului; cele mai tinere nu cred că au nevoe să fie sincere decât cu doctorul lor... Oamenii inteligenţi însă, oamenii tari, aceia cari consideră viaţa din punctul de vedere positiv, n’au decât un singur confident... omul de afaceri. — Și eu sunt tot de părerea asta.... — Omorîtorul, hoțul, zic advocatului , sunt vinovat; dar iată ceea ce ar putea face să crează că sunt nevinovat... Omul care caută o afacere trebue să zică: Vreau să fac contra lucru. Iată mijlocul... Nu e legal, nu e cinstit, dar să căutăm să -1 facem să isbutească. — Vorbești ca o carte... zise Fontaine pe care comparația nu -1 atinsese. — Vorbește-mi cu sinceritate, Domnule Fontaine... —• Asta vreau să fac și eu, ziseDésiré înaintându-și scaunul, și urmă mai încet: Vreau să despart pe fie-mea de bărbatu-seu, vreau să mă folosesc de condamnarea lui ca să iau eu casa cu fiul mefi, ca să pot proteja interesele fiicei mele și copiilor ei... — In sfârșit, vrei să faci o afacere. — O afacere, precum zici! — Vrei, ca ginerile D-tale să ’şi piarzăp drepturile în folosul D-tale; se va face scandal. — No, suntem victimele.. — Aşa e, toţi are să vă plângă... dar femeea şi copii vor suferi.. moraliceşte. — Asta nu are valoare. — In sfârşit, eşti hotărît la orce, scandalul, care ar compromite viitorul nepoţilor D-tale, şi ar păta numele ce trebue să poarte, nu te sperie. Aceste vorbe fură zise cu un ton aşa de îndemnător, incât Fontaine răspunse cu un zîmbet: — Câtuşi de puţin. D. Rehtin se sculă și trecu în alcovul care se afla în fundul cabinetului său. Fontaine se uită la el crezând că se ducea să ia vreun document folositor causei lui.. Când se întoarse, micul burges sări după scaun dându-se îndărăt până la uşe, uimit și speriat.... — Nuber ! strigă el. Rehtin se schimbase sau mai bine îşi reluase adevărata lui înfățişare. El înaintă spre micul burges, sdrobindu-1 sub disprețul său. — Da, Nuber, zise el, acela care e singurul stăpân al averei copiilor D-tale, acela care ia făcut ceea ce sunt, și care în loc de a goni pe Bérard, l’a ales ca să ’i facă fiul său .. Acela care are în mână dovada scrisă că fiul D-tale e un boț, și care pentru a scăpa pe Bérard ocnaşul de ruşine, — fiindcă aşa îl arata lucrurile, — a plătit pe complicea lui ca să o desvinovăţească... Această dovadă, urmă D. Nuber arătând o hârtie, iat-o, D-ta nu mai poţi face nimic în potriva lui Bérard, o păstrez pentru ziua când secretul pe care -l ştiţi D-ta şi complicii D-tale, va fi descoperit. Jacques va fi desonorat dar nu ruinat, va părăsi Parisul, iată tot.. D-ta vei avea ruşinea familiei D tale, asta e puţin, şi nu vei mai pune mâna pe banii lui, şi asta e mult. Désiré Fontaine, cu ochii rătăciţi, cu capul plecat, cu spinarea încovoiată, nu mai găsea nici un cuvânt ca să respunză, D. Nuber urmă: — De la nişte oameni ca D-ta, trebue să te aştepţi la tot... şi să te porţi cu ei ca cu viperile pe cari vrând să le faci nevătămătoare le scoţi veninul...... vreau să te opresc d’a mai face rău pe viitor... trebue ca în ziua când vei voi să-l necinsteşti, aceeași necinste să cază pe D-ta. — Ce voeşti dar ? întrebă unicul moşneag. — Peste un ceas, pricina fiului D- tale va trece la apel; ca să -l scapi, îți trebue, declarația Aimei Davesnes pe care o am... şi deposiția lui Bérard, dar el, nerodul, e fericit de ieri, a uitat tot şi se va duce să spuie că fiul D tale nu l’a furat nici o dată... şi D-ta ştii că nu e adevărat... — Nu, Domnule, nu ştim... — Aide de! ştii foarte bine... nu iubeşti pe fiul D tale de cât fiindcă ’ţi seamănă... — In sfârşit ce vrei de la mine . ... nu mai avem vreme de perdut de oarece peste un ceas se judecă Adolf. , — Hârtia aceasta care trebue să scape pe fiul D-tale, ți-o vând. — Să mi-o vinzi, dar eri sunt sărac, de oarece... și tata Fontaine se opri . Dar Nitber sfârși trasa: — De oare ce n’ai putut să iei averea ginerelui D tale !... Nu’ți cer banii... Șezi colea şi iscăleşte hârtia asta. Tata Fontaine citi: „Dragă, Domnule Belutin, fă tot ce crezi că trebue pentru afacerea noastră, trebue să isbutească tot; când am măritat pe fata mea cu Bérard, ştiam foarte bine cine era dânsul, şi daca am primit să dau pe Aimée după un ocnaş, este că ştiam când în ziua când aș voi, puteam să trag în partea familiei noastre averea pe care Bérard putea s’o aibă.“ — Nu voiu iscăli asta nici o dată, mai întâini că nu e adevărat. — Atunci să nu mai vorbim, zise Nutber deschizându-și portofoliul.... (Va urma)