Adevěrul, noiembrie 1889 (Anul 2, nr. 362-385)
1889-11-01 / nr. 362
destinat, pentru boalele contagioase ; suma votată pentru clădirea acelui pavilion este de 10.000 lei. Asemenea a admis să ajute creșterea unei copile a căpitanului pensionar D. Paladi, cu suma de 600 lei din fondurile extraordinare. — Muntele Ceahlăul, de mai multe zile este acoperit de o zăpadă groasă. — Dealul Cozia, ameninţând cu mulţi ani prăvălirea unei părţi din el peste casele locuitorilor din oraşul Piatra, aşezate la poalele lui, se luase într’o vreme dispoziţiuni pentru plantarea coastelor cu diferite soiuri de arbori prin rădăcinele cărora terenul moale şi nisipos să câştige mai multă consistenţă, oprindu-se în acelaşi timp şi urcarea vitelor pe el. Aceasta făcu ca în puţină vreme poalele să fie acoperite de tufiş şi să înlăture pericolul, mai ales că scursurile de pe el, fură în parte canalizate, ceea ce asigură şi mai mult pe locuitori de a nu se trezi într’o bună dimineaţă îngropaţi sub deal. De vr’o două ani aproape orice privignere şi interes pentru apărarea locuitorilor dispăru, aşa că vitele prin urcarea lor, desrădăcinează tufăriile, scurgerile umplând canalurile de pietre şi nămol, făcură să debordeze apele din ploi, care acum inundă din nou casele oamenilor, surpă iarăşi dealul prin repeziciunea cu care cad formând din nou cataracte de unde se rostogolesc în valuri uriaşe apele adunate de pe întinderea dealului, ducând cu ele tufăriile şi piatra. Ar fi necesar ca autoritatea comunală să ia grabnice măsuri pentru înlăturarea nenorocirilor ce ar decurge din nepăsarea în care stă până acuma. Fără îndoială că va trebui cheltuială şi aceasta este una din cauzele principale care face pe părinţii comunali ai oraşului Piatra să stea nepăsători, cu brațele încrucișate, ascultând sgomotul asurzitor ce’l produc apele pornite din ploi în rostogolirea lor. —r— ----------------• 4warn* r---------------------Pion. Moartea principesei Batenberg Ziarul Saeglicher Anzeiger din Darmstadt anunţă din izvor sigur, că principesa de Battenberg, soţia fostului prinţ al Bulgariei, a murit la o facere. -----------------.----.—------------------------— Contele îgnatief Ziarele ruse povestesc istoria aceasta veselă care s’a întâmplat autorităţilor din Rusciuk. Un vapor rus — Contele Îgnatief — trebuind să sosească a doua zi, s’a crezut că e vorba de fostul ministru de interne al Rusiei. S’a telegrafiat îndată i-lui Stambulof, care a ordonat poliției din Rusciuk să nu lase pe contele Ignatief să debarcheze pe teritoriul bulgar. Poliția a stat în picioare toată noaptea. CRONICA Discursul D-lui I. C. Bratianu Domnilor, Un amic al meu, Cavur, îmi spunea pe la 1859 : Cum ai ghicit, că dacă ai lua la 1876 drapelul libertăţei şi al naţionalităţei în mâini, toţi au să se ridice şi au să te urmeze ? Dacă reposatul meu amic, mort acum două zeci şi şeapte de ani, ar trăi, s’ar încredinţa că nu am mers pe ghicite, pentru că la 1848, mie nu ’mi era teamă nici de puterea ruşilor, nici de armata austriacă. România azi nu mai e în starea ei pasivă, şi Catargiu, Manu, Lahovari, Carp sunt consumatori. ».,aist*gs^;TO)igg 3^^ Cuceririle nu se mai fac azi cu sabia şi cu puşca, şi acela care va ataca teritoriul României mă va găsi pe mine gata să -mi apăr căminul, pentru că nu sunt bătrân gârbovit şi slăbănog, ci viguros de la 48. Acum patruzeci de ani Rusia domnea de la Sud spre Nord şi de la Occident spre Orient. Noi suntem generaţiunea care ne-am luptat atunci cu Rusia, am intrat în puşcărie, şi vom mai intra în puşcărie pentru că suntem oţeliţi. In luptele pe care le-a purtat Europa cu Hunii, Gepizii, Avarii, Longobarzii, noi Românii am format avantgarda, şi în locul aristocraţiei s’a întemeiat oligarhia: greci, arnăuţi, ovrei, ţigani şi alte neamuri. Nichi Xenopol, Luţescu : Hm ! (tuşesc înăduşit). 1. Brătianu. A fost un concurs în anul acesta la Paris, şi cine a rezolvit chestiunele cele mari? Consumatorii, Carp, Lahovari, Catargiu, Mânu, ori Tisza, care guvernă la Pesta cu ajutorul ovreilor ? Eeei nu, şi iar nu, de o mie de ori, nu! Şi de asta mă indignez eu când aud acuma nu mai departe, de câteva ceasuri de când am sosit în Capitală, că Catargiu a cerut Regelui disolvarea Corpurilor Legiuitoare. Asta î mi dovedeşte că am dreptate eu să mă tem de cotropirea economică, și elita socială nici nu crede că există burghezie românească. Eu am intrat de mult în rîndul bătrînilor, dar să nu mi se zică că nu mai pot... Garada. Mai e vorbă, frate ? I. Brătianu: Da nu permit... pot mai mult decât Catargiu și decât venerabilul meu frate. Eu citesc tot ce se petrece în ţările streine, şi un prieten al meu, un mare personagiu politic din Francia, îmi spunea acum câteva luni: Cum se poate, ieri Camere şi popor liberali, azi Camere şi popor neliberali ? Vinovaţi sunt ţiganii, pentru că ei au dat ajutor Bulgarilor şi Muscalilor, de s’au ridicat în potriva negustorilor. Sunt cutezători boerii. Auziţi D-voastră ! înainte umblau cu sabia şi cu puşca, cu pinteni şi cu zale, şi acuma nu! Noi am făcut armată de producţiune şi puterea aristocraţiei a fost sleită. Să ducem lupta înainte, şi vom vedea dacă Kiselef va mai face ceea ce a făcut când a părăsit ţara românească, şi D. Tisza îşi va băga în cap o dată că nu trebue să guverneze la Pesta cu ajutorul ovreilor. Să luptăm umăr la umăr, şi ţiganii nu vor mai da mână de ajutor Bulgarilor şi Muscalilor ca să se ridice în potriva negustorilor. Şi sfârşesc cu cuvintele pe cari le spuneam o dată unui vechiu prieten al meu, lordul Palmerston: Ţara e ochiul meu!* * * Ce impresiune puternică a produs acest discurs asupra adunăturei de la clubul naţional-liberal, ’şi o poate închipui ori şi cine. A doua zi Voinţa Naţională l’a publicat în rezumat, și cititorii ’l pot găsi în depozitul tutulor băcanilor cari vînd untul marelui patriot. Nazone. Premiul Adevărului Administraţia AllevfAuîşi oferă, pe viitor, abonaţilor săi, următoarea combinaţiune: 1) Un abonament la Adfvftruis şi la Uovista Noné (anul 1 sau al lî-iea) pe timp de un an, cu preţul de 40 lei, în loc de 50 2) Un abonament la Adevĕrul pe un an şi amendoui anii Revistei Noul împreuna cu premiul Revistei, 59 lei, în de po 74 lei. MERCURI*1 NOEMBRIE 1889 informaţioni Situaţii mea este astfel: In privinţa disolvării s’a stabilit un acord între miniştri. Dar există încă diverginţi în privinţa formărei, sau mai bine zis complectărei Cabinetului. In urma acestor diverginţi se crede că, în consiliul de miniştri ce se va ţine mâine sub prezidenţia Regelui Cabinetul întreg îşi va depune demisiunea. Este probabil că Domnul Lascar Catargiu va fi însărcinat de a forma noul Cabinet care vă obţine decretul de disolvare. D. General Manu, ministrul de resbel a avut ieri la ora 1 p. m. o întrevedere particulară cu D. Catargiu. D. Al. Lahovari a fost ieri de a vizitat pe D. P. Carp. D. Lahovan a plecat însoţit de D. Goluschowschi, ministrul plenipotenţiar al Austriei. Telegraful din străinătate, care se află în mâinile, triplei alianţe, s-a ferit de a ne vorbi de un împrumut de 75 milioane ruble ce guvernul rus a emis în interiorul Imperiului. Acest împrumut a fost subscris, numai de trei mari Case de bancă din Petersburg, de 25 de ori. Se aşteaptă rezultatele din provincie. Ce spune pasnicul de la Warzin? Delegaţii tuturor puterilor comisiunei Europene, se întrunesc astăzi. Domnul Ion Bălăceanu, delegatul ţarei noastre, a plecat la Galaţi In judeţul Roman hoţiile de cai s’au înmulţit. De la locuitorii din comunele Boteşti şi Văleni mai cu seamă caii oamenilor dispar ca prin farmec. Avram Ilaim Cerbu cunoscut de hoţ de cai şi asupra căruia e bănuiala furtului a câtorva cai de la locuitorii din Văleni şi Boteşti a fost împuşcat zilele trecute pe drumul dintre Sascut şi Adjudge crede că, cu ocazia exerciţiului meşteşugului său, şi care muri în spitalul de la Adjud unde fu dus spre căutare. Unul din fruntaşii comerciului român, Petre Enciulescu, a încetat din viaţă Duminecă, la fora 11 dimineaţa. Ultimele preţuri de cereale în portul Brăila : Gráü de 55 lbr. lei 9,05 ; de 60 lbr. lei 11,80. Orz de 41 1/2 lbr. lei 4,30 ; de 50 % lbr. lei 6. Ovăz 1/0, lei 10,15. Secară de 54 1/2 lbr. lei 7,37 1/2-Orzoaica de 50 V2 lbr. lei 8,90. Porumb de 61 lbr. lei 8,25. Porumb roşu de 62 lbr. lei 8,40. Procesul sublocotenentului Maori pentru bătaia D-nei Thor, a fost amânat pe ziua de 23 Moembrie curent.—«Mattaw*— Aflăm cu plăcere că la examenul pentru admiterea in şcoala Naţională de mine din Paris, au reuşit cu succes tinerii români Gr. Piliţi şi S. Sucher. —IHK221X — Grânele de toamnă de prin judeţele Iaşi, Botoşani, Suceava, Roman, Bacău şi Neamţu, sunt prea frumoase. Lanurile fiind cu totul acoperite, proprietarii sunt nevoiţi nu numai de a da drumul vitelor pentru păşune, dar chiar de a şi le cosi. Dacă iarna va fi bine îmbrăcată recolta anului viitor promite a fi ca și cea din anul trecut. — — Mâine, 1 Noembrie, se judecă procesul autorilor bătaiei din strada Israelită. Credem că judecata îi va condamna după cum trebuie. mo*®. Ştiri Telegrafice PARIS, 29 Octombrie.— Se asigură că bulangiştii nu vor face manifestaţia proectată pentru Marţi, ziua deschiderea Camerei. Orce decisiune ulterioară în această privinţă ar fi amânată până la întoarcerea D-lui Laguerre. D. Joffrin a declarat că posibiliştii nu vor merge marţi pe piaţa Concordiei. Journal des Débats asigură că două regimente de cavalerie au fost chemate la Paris ca întărire, in prevederea unor tulburări eventuale. ROMA, 29 Octombrie.—Alegerile administrative din Roma s’au făcut cu o ordine perfectă. Din 46,563 alegători înscrişi, 17,000 au luat parte la vot. Judecând după rezultatul alegerilor pentru consiliile provinciale, tot lista comitetului central-liberal va fi obţinut majoritatea în alegerile comunale. BUDAPESTA, 29 Octombrie.—Regele Milan a trecut prin Budapesta incognito, mergând la Belgrad. El a fost salutat la gară de consulul general al Serbiei și de Cornițele Eugeniu Zchy, cari au stat în vagonul său până la plecarea trenului. BELGRAD, 29 Octombrie. — Nu se va face Regelui Milan nici o primire oficială la sosirea sa la Belgrad. Colonelul de stat-major Prapovcetovici a fost numit comisar general pentru colonisarea muntenegreană. Regenţa a primit demisia D-lui Mijatovici, din preşedinte al Academiei de ştiinţe. D. Nicolae Cristici, fost preşedinte al consiliului, a fost pus în retragere. Deputatul Popovici a propus Scupcinei Lîde a aloca o sumă anuală de o sută mii de franci pentru propagandă în favoarea religiei ortodoxe. PARIS, 30 Octombre.—Se anunţă din Constantinopol Agenţiei Havas că Poarta ar fi făcut cunoscut marelor puteri străine şi Greciei că s’a acordat o amnistie desăvârşită insurgenţilor creteni. BELGRAD, 30 Octombrie. — Regele Milan a sosit şi a fost primit la gară de către Regele Alexandru, regenţii şi miniştri. PARIS, 30 Octombrie.—Jurnalul Oficial publică decretul de numire a D-lui Barbey ca ministru al marinei. Cabinetul se va înfăţişa deci complect mâine în fața Camerei. Din pricina Poştei Ton Fudulescu sta într’o dimineaţă în faţa oglinzei şi ’şi zmulgea nişte fire roşie din barbă pe care el o întreţinea cu multă grije „fiindcă barba este cel mai frumos apanaj al virilităţei“ care „frumos apanaj“ nu este tot frumos după părerea femeilor... dar ce vrei ? fiecare după părerea lui. De o dată auzi că trage cineva clopoţelul cu furie. Lăsă jos repede cimbistra şi alergă să deschiză uşa ca să vază cine o caută aşa până în ziuă. Era un servitor, care ’i dete un bilet personal şi care era astfel conceput: „Puiule, „Vremea mi se pare prea lungă. Nu „pot trăi departe de tine ! Vino ! aleargă ! te iubesc !! te ador !!! „Oița ta „Otelul Cornului de Aur. Camera No. 7 Brăila. — Drace! ce pasiune!... Oița? cine dracul să fie femeia asta ? se întrebă Fudulescu. Se gândi un sfert de ceas și văzând că nu’șî aduce aminte se puse iar dinaintea oglinzei ca să’şî reguleze barba. Fiindcă trenul accelerat porneşte din Bucureşti tocmai seara, el căută să’şi petreacă ziua. Seara prinzi mai devreme, se duse acasă, se îmbrăcă foarte elegant, ’şi luă o pereche de mănuşi noi, se sui într’o birje şi alergă la gară. III Răsturnat pe canapeaua unui vagon de clasa I Ioil Fudulescu se uita la rotocoalele de fum pe cari le scotea din ţigară şi se silea să-şi reprezinte fizicul incandescentei Zoe. Vezi bine că Oiţa asta era o femee din lumea bună, hârtia de scrisori era parfumată, scrierea era măruntă, deasă şi regulată, stilul deosebit. Bălană era ? Oacheşe era ? Lui Ioil i-ar fi plăcut mai bine să fie oacheşe. Bălanele sunt sarbede. Nerăbdarea lui nu mai avea margini. Se învârtea prin vagon ca într’o colivie. O! Doamne! cât de încet merg trenurile accelerate în România! In sfârşit trenul se opri la Brăila. M oil Fudulescu se sui într’o birje şi se duse drept la Cornul de aur; întrebă pe chelner unde e camera cu numărul 7, sui repede scara, şi se opri la uşe. Inima îi zvâcnea ! Cheia era în broască !! Fudulescu era să fie fericit!!! O ! femee iubită! zise el deşi nu o cunoștea. Î li tremura mâna când deschise ușa și se văzu... în întunericul cel mai cumplit. Din fericire un glas dulce îl întrebă încet, foarte încet? — Tu ești dragul meu ? — Eu! răspunse el tot încet. — Ah! când ai ști cât te iubesc ! — Sărmana femee! își ziseroil în gând. — Dar, de vreme ce ai venit... — Era vremea... îşi zise el. Lui Fudulescu îi părea rău că din pricina întunericului nu poate să vază obrazul gingaş, formele durdulii ale Oiţei lui. In sfârşit se gândi că o s’o vază de dimineaţă, şi fiindcă se desbrăcase se urcă în pat. VI A doua zi de dimineaţa pe la 8 ore — adormiseră foarte târziu—pe când el dormea încă cu somnul dreptului, adică cu conştiinţa căşi-a făcut datoria, fu deşteptat de o voce care ţipase : — Cerule! FOIŢA ZIARULUI „ADEVERUL« Georges Grinet DRAGOSTEA DIN URMA li — Proştilor ! N’o recunoaşteţi ? E princesa de Svarţburg. In fiecare zi ea vine prin casele voastre, şi vă ajută în nevoile voastre... Şi acuma chiar va adus ajutoare nevestelor voastre.. Şi voi vă folosiţi de asta ca să-i stricaţi trăsura, să-i bateţi oamenii, şi s-o ameninţaţi pe ea chiar... Iată cum vă purtaţi cu prietenii voştri cei mai buni!... Oamenii îl ascultară. Armand privi atunci pe princesa.... era de tot schimbată la față. El îi luă brațul, și apoi cu un ton poruncitor, strigă: — Aide, lăsați-ne să trecem. Apoi, dădu în lături pe cei mai îndrăsneţî, îşi făcu drum prin mulţime, cu toate strigătele şi murmurele, şi ducând pe princesa în casa sa, închise iute poarta. Mina suspină lung, picioarele ’l slăbiră şi dacă n’ar fi ţinut-o, ar fi căzut. O duse în salon, o duse pe un jilţ lângă sobă, îi scoase paltonul, pălăria, o udă pe frunte cu apă de Colonia. Ea respiră anevoie, şi era aşa de frumoasă în suferinţa ei, încât Armand se cutremură. Se apropie de ea. In casă, era puţină lumină pentru că storurile erau ăsate, şi afară sgomotul se liniştise puţin, mulţimea începuse a se împrăştia. Căzu în genunchi înaintea ei. Privirile iubitoare ale lui Armand o reînvioră. Nu-şi dădea încă bine seama unde se afla acum. Se uita prinprejur, mirată, apoi îşi alunecă ochii pe contele, şi un surâs îi răsări pe buze, atunci. Armand nu se mai putu stăpâni: îi luă mâna cea albă ca laptele, şi o sărută. Impresiunea fu aşa de puternică, încât princesa se trezi, în realitatea lucrurilor. îşi trase iute mâna, clătină din pleoape ca şi un om care se trezeşte din somn, se sculă şi se duse mai la o parte, speriată. Dar tot era aproape de el, aşa de aproape că el putu să-i apuce iar mâna şi să i-o sărute cu foc. Apoi încetişor, ca şi cum şi-ar fi spovedit un păcat, murmură: — Te iubesc aşa de mult! Mina tăcu dintr-untâl, apoi ridicând capul , zise: — Pentru ce mi-o spui ? Nu eram noi fericiţi aşa? Cum putea să-i declare mai lămurit că-i împărtășește dragostea, dar că nu vroia sa cedeze. El o înțelese, și ridicându-se îi zise: — Știți că vă respect pre atât pre cât vă iubesc. I Atunci se simți asigurată. II întrebă atunci. — Ce s a făcut trăsura mea ? — Vroiți să mă informez? — îndată. Apoi începu a privi în giurul ei cu curiozitate. — Unde suntem aici? — In salonaș. Mina surise. — Stai singur aici? Putem vedea casa ? — Sunt la poruncile dumitale. — Atunci, dusă prin odăi, ca să le văd. Trecură prin salon, prin sufragerie, foarte luxos mobilate. Urcară o scară de lemn sculptată și intrară intr-o galerie, înfrumusețată cu splendite stofe orientale și cu arme de preț. — Ai închiriat așa cum e arangiată. — Nu princesa am adus multe lucruri de-ale mele de acasă. Intrară apoi într-un larg cabinet de lucru.. Soba pălpăia. Printr-o uscioară deschisă se vedea odaia de dormit a lui Armand, foarte elegantă, foarte luminoasă, cu mobile Ludovic XVI, şi cu covoare scumpe aşternute pe jos şi bătute pe ziduri. Armand se puse pe un taburet aproape la picioarele ei, şi luându-i mâna începu a-i vorbi, povestindu şi primele impresiuni de la balul Curţei, când ea i s-a înfăţişat atuncea aşa de strălucitoare. II asculta, fără a se îngriji de cea ce-i spune. Ghicise şi ea de la început, că o dragoste căreia nu puteau să i se împotrivească, are să-l lege, şi va fi ea nebună de dragoste ca şi el. Se uita la el şi îi părea încântător, aşa cum îl visase. Un glas înăuntru par’că-i spunea: „Şi tu-l iubeşti. Pentru ce nu i-o spui ? Nu îndrăsneşti să-i mărturiseşti dragostea“ Dar îi era teamă. Nu ştia de ce, dar îşi spunea: Dacă mă las să fiu împinsă la dragoste, are să ni se întâmple o nenorocire. Furia soţului ei o ameninţa, sau gelozia o ameninţa? Parcări spunea cineva: „ II iubeşti, nimic nu te va împedica să te supui. Sunteţi tineri, sunteţi frumoşi, vă adoraţi şi veţi fi unul altuia, cu orice preţ.“ Nici nu băgase seamă că Armand o luase de talie, şi mai că o ţinea în braţe. Niciodată nu simţise ea cea ce simţea acum. „Dacă ceasul ar fi cel din urmă din viaţa mea, dacă aş muri peste un minut, nu mi-ar părea oare răa că nu m-am dat lui? O dorinţă îi cutremură toată fiinţa. Ridică ochii. Armand nu mai era un genunchi , şi în picioare, şi o stăpânea, o ţinea strânsă de pieptul lui. Vroi să se scape, dar el o apucă iar în braţe. Atunci bălbâi. Armand te rog... Dar buzele-l tăcură, astupată de un sărutat, pe care i-l dete înapoi cu cea mai neînchipuită coprindere. Simţi atunci că o lua pe sus, ţipă. Se înghemui în el, şi cu tot focul simţirei ei aţîţate, se dădu cu totul lui. Din ceasul acela, se schimbă traiul pentru ei. Armand merse și mai rar la princesa. Dar nu plăcea Varadin. De o parte se arăta gelos de vecinica prezență a acestui om pe lângă femeia pe care o iubea, iar pe alta era preacinstit, și se revoltă când se gândea că bietul om acela joacă rolul de paravan. Intr-o zi cerea Minei ca să pună un capăt vizitelor dese ale lui Waradin. Ea î 1 ascultă cu cea mai mare supunere, dar o asemenea măsură imprudentă avu urmările cele mai grave. Waradin lovit în simţirea sa, şi lămurindu-se că e despreţuit, începu a bănui că princesa îl trădează începu a o spiona când esia de-acasă, şi aşa într’o dimineaţă o urmări până la casa lui Fontena. De trei ori veni acolo, ca să vadă daca nu intră la el. A treia oară, era într’o seară, stătu până la unsprezece ceasuri ascuns într’un colț. Se sperie când auzi pe cineva pe urma ei. D-na de Swarțburg se întoarse și recunoscu pe maiorul. El se apropie cu o politeță prefăcută, și scoțându-și pălăria zise. (Va urma) ----------------------WASM---------------------