Adevěrul, noiembrie 1889 (Anul 2, nr. 362-385)

1889-11-01 / nr. 362

destinat, pentru boalele contagioase ; suma votată pentru clădirea acelui pa­vilion este de 10.000 lei. Asemenea a admis să ajute creșterea unei copile a căpitanului pensionar D. Paladi, cu suma de 600 lei din fondu­rile extra­ordinare. — Muntele Ceahlăul, de mai multe zile este acoperit de o zăpadă groasă. — Dealul Cozia, ameninţând cu mulţi ani prăvălirea unei părţi din el peste casele locuitorilor din oraşul Piatra, a­­şezate la poalele lui, se luase într’o vreme dispoziţiuni pentru plantarea coas­telor cu diferite soiuri de arbori prin rădăcinele cărora terenul moale şi nisi­pos să câştige mai multă consistenţă, o­­prindu-se în acelaşi timp şi urcarea vi­telor pe el. Aceasta făcu ca în puţină vreme poalele să fie acoperite de tufiş şi să înlăture pericolul, mai ales că scursurile de pe el, fură în parte cana­lizate, ceea ce asigură şi mai mult pe locuitori de a nu se trezi într’o bună dimineaţă îngropaţi sub deal. De vr’o două ani aproape ori­ce pri­­vign­ere şi interes pentru apărarea lo­cuitorilor dispăru, aşa că vitele prin urca­rea lor, desrădăcinează tufăriile, scur­gerile umplând canalurile de pietre şi nămol, făcură să debordeze apele din ploi, care acum inundă din nou­ casele oamenilor, surpă iarăşi dealul prin re­peziciunea­ cu care cad formând din nou cataracte de unde se rostogolesc în va­luri uriaşe apele adunate de pe întin­derea dealului, ducând cu ele tufăriile şi piatra. Ar fi necesar ca autoritatea comu­nală să ia grabnice măsuri pentru înlă­turarea nenorocirilor ce ar decurge din nepăsarea în care stă până acuma. Fără îndoială că va trebui cheltuială şi a­­ceasta este una din cauzele principale care face pe părinţii comunali ai ora­şului Piatra să stea nepăsători, cu bra­țele încrucișate, ascultând sgom­otul a­­surzitor ce’l produc apele pornite din ploi în rostogolirea lor. —r— ----------------• 4warn* r---------------------­Pion. Moartea principesei Batenberg Ziarul Saeglicher Anzeiger din Darm­stadt anunţă din izvor sigur, că princi­pesa de Battenberg, soţia fostului prinţ al Bulgariei, a murit la o facere. -----------------.­----.—------------------------— Contele îgnatief Ziarele ruse povestesc istoria aceasta veselă care s’a întâmplat autorităţilor din Rusciuk. Un vapor rus — Contele Îgnatief — trebuind să sosească a doua zi, s’a cre­zut că e vorba de fostul ministru de interne al Rusiei. S’a telegrafiat îndată i­-lui Stambu­­lof, care a ordonat poliției din Rusciuk să nu lase pe contele Ignatief să de­­barcheze pe teritoriul bulgar. Poliția a stat în picioare toată noaptea. CRONICA Discursul D-lui I. C. Bratianu Domnilor, Un amic al meu, Cavur, îmi spunea pe la 1859 : Cum ai ghicit, că dacă ai lua la 1876 drapelul libertăţei şi al na­­ţionalităţei în mâini, toţi au să se ridice şi au să te urmeze ? Dacă reposatul meu amic, mort acum două zeci şi şeapte de ani, ar trăi, s’ar încredinţa că nu am mers pe ghicite, pentru că la 1848, mie nu ’mi era tea­mă nici de puterea ruşilor, nici de ar­mata austriacă. România azi nu mai e în starea ei pasivă, şi Catargiu, Manu, Lahovari, Carp sunt consumatori. ».,aist*gs^;TO)igg 3^^ Cuceririle nu se mai fac azi cu sabia şi cu puşca, şi acela care va ataca te­ritoriul României mă va găsi pe mine gata să -mi apăr căminul, pentru că nu sunt bătrân gârbovit şi slăbănog, ci vi­guros de la 48. Acum patru­zeci de ani Rusia dom­nea de la Sud spre Nord şi de la Oc­cident spre Orient. Noi suntem genera­­ţiunea care ne-am luptat atunci cu Ru­sia, am intrat în puşcărie, şi vom mai intra în puşcărie pentru că suntem oţe­­liţi. In luptele pe care le-a purtat Eu­ropa cu Hunii, Gepizii, Avarii, Longo­­barzii, noi Românii am format avant­­garda, şi în locul aristocraţiei s’a înte­meiat oligarhia: greci, arnăuţi, ovrei, ţigani şi alte neamuri. Nichi Xenopol, Luţescu : Hm ! (tuşesc înăduşit). 1. Brătianu. A fost un concurs în anul acesta la Paris, şi cine a rezolvit ches­­tiunele cele mari? Consumatorii, Carp, Lahovari, Catargiu, Mânu, ori Tisza, care guvernă la Pesta cu ajutorul o­­vreilor ? Eeei nu, şi iar nu, de o mie de ori, nu! Şi de asta mă indignez eu când aud acuma nu mai departe, de câte­va cea­suri de când am sosit în Capitală, că Catargiu a cerut Regelui disolvarea Corpurilor Legiuitoare. Asta î mi dovedeşte că am dreptate eu să mă tem de cotropirea economică, și elita socială nici nu crede că există bur­ghezie românească. Eu am intrat de mult în rîndul bă­­trînilor, dar să nu mi se zică că nu mai pot... Garada. Mai e vorbă, frate ? I. Brătianu: Da nu permit... pot mai mult de­cât Catargiu și de­­cât vene­rabilul meu­ frate. Eu citesc tot ce se petrece în ţările streine, şi un prieten al meu, un mare personagiu­ politic din Francia, îmi spu­nea acum câte­va luni: Cum se poate, ieri Camere şi popor liberali, azi Camere şi popor neliberali ? Vinovaţi sunt ţiganii, pentru că ei au dat ajutor Bulgarilor şi Muscalilor, de s’au ridicat în potriva negustorilor. Sunt cutezători boerii. Auziţi D-voas­­tră ! înainte umblau cu sabia şi cu puşca, cu pinteni şi cu zale, şi acuma nu! Noi am făcut armată de producţiune şi puterea aristocraţiei a fost sleită. Să ducem lupta înainte, şi vom ve­dea dacă Kiselef va mai face ceea­ ce a făcut când a părăsit ţara românească, şi D. Tisza îşi va băga în cap o dată că nu trebue să guverneze la Pesta cu ajutorul ovreilor. Să luptăm umăr la umăr, şi ţiganii nu vor mai da mână de ajutor Bulga­rilor şi Muscalilor ca să se ridice în po­triva negustorilor. Şi sfârşesc cu cuvintele pe cari le spuneam o dată unui vechiu prieten al meu, lordul Palmerston: Ţara e ochiul meu!* * * Ce impresiune puternică a produs a­­cest discurs asupra adunăturei de la clu­bul naţional-liberal, ’şi o poate închipui ori şi cine. A­ doua­ zi Voinţa Naţională l’a pu­blicat în rezumat, și cititorii ’l pot găsi în depozitul tutulor băcanilor cari vînd untul marelui patriot. Nazone. Premiul Adevărului Administraţia Alle­vfA­uîşi oferă, pe viitor, abonaţilor săi, următoarea combinaţiune: 1) Un abonament la A­dfvftruis şi la Uovista­ Noné (anul 1 sau al lî-iea) pe timp de un an, cu preţul de 40 lei, în loc de 50 2) Un abonament la Adevĕrul pe un an şi amendoui anii Revistei Noul împreuna cu premiul Revistei, 59 lei, în de po 74 lei. MERCURI*1 NOEMBRIE 1889 informaţioni Situaţii mea este astfel: In privinţa disolvării s’a stabilit un acord între miniş­tri. Dar există încă diverginţi în privinţa formărei, sau mai bine zis complectărei Cabine­tului. In urma acestor diver­ginţi se crede că, în consiliul de miniştri ce se va ţine mâine sub prezidenţia Regelui Cabi­netul întreg îşi va depune de­­misiunea. Este probabil că Domnul Lascar Catargiu va fi însărci­nat de a forma noul Cabinet care vă obţine decretul de di­­solvare. D. General Manu, ministrul de resbel a avut ieri la ora 1 p. m. o întrevedere particulară cu D. Ca­targiu. D. Al. Lahovari a fost ieri de a vizitat pe D. P. Carp. D. Lahovan a plecat însoţit de D. Goluschowschi, ministrul plenipo­tenţiar al Austriei. Telegraful din străinătate, care se află în mâinile, triplei alianţe, s-a ferit de a ne vorbi de un îm­prumut de 75 milioane ruble ce guvernul rus a emis în interiorul Imperiului. Acest împrumut a fost subscris, numai de trei mari Case de bancă din Petersburg, de 25 de ori. Se aşteaptă rezultatele din provincie. Ce spune pasnicul de la Warzin? Delegaţii tuturor puterilor comi­­siunei Europene, se întrunesc as­tăzi. Domnul Ion Bălăceanu, dele­gatul ţarei noastre, a plecat la Galaţi In judeţul Roman hoţiile de cai s’au înmulţit. De la locuitorii din comunele Boteşti şi Văleni mai cu seamă caii oamenilor dispar ca prin farmec. Avram Ilaim Cerbu cunoscut de hoţ de cai şi asupra căruia e bănuiala furtului a câtor­va cai de la locuitorii din Văleni şi Boteşti a fost împuşcat zilele trecute pe drumul dintre Sascut şi Adjudge c­rede că, cu ocazia exerciţiului meşteşugului său, şi care muri în spitalul de la Adjud unde fu dus spre căutare. Unul din fruntaşii comerciului­­ român, Petre Enciulescu, a înce­tat din viaţă Duminecă, la fora 11 dimineaţa. Ultimele preţuri de cereale în portul Brăila : Gráü de 55 lbr. lei 9,05 ; de 60 lbr. lei 11,80. Orz de 41 1/2 lbr. lei 4,30 ; de 50 % lbr. lei 6. Ovăz 1/0­­, lei 10,15. Secară de 54 1/2 lbr. lei 7,37 1/2-Orzoaica de 50 V2 lbr. lei 8,90. Porumb de 61 lbr. lei 8,25. Porumb roşu de 62 lbr. lei 8,40. Procesul sublocotenentului Ma­ori pentru bătaia D-nei Thor, a fost amânat pe ziua de 23 Mo­­embrie curent.—«Mattaw*— Aflăm cu plăcere că la exame­nul pentru admiterea in şcoala Na­ţională de mine din Paris, au reu­şit cu succes tinerii români Gr. Piliţi şi S. Sucher. —IHK221X­ — Grânele de toamnă de prin ju­deţele Iaşi, Botoşani, Suceava, Ro­man, Bacău şi Neamţu, sunt prea frumoase. Lanurile fiind cu totul acoperite, proprietarii sunt nevoiţi nu numai de a da drumul vitelor pentru păşune, dar chiar de a şi le cosi. Dacă iarna va fi bine îmbră­cat­­ă recolta anului viitor promite a fi ca și cea din anul trecut. — — Mâine, 1 Noembrie, se ju­decă procesul autorilor bătaiei din strada Israelită. Credem că judecata îi va con­damna după cum trebuie. mo*®. Ştiri Telegrafice PARIS, 29 Octombrie.— Se asigură că bulangiştii nu vor face manifestaţia proectată pentru Marţi, ziua deschiderea Camerei. Or­ce decisiune ulterioară în această privinţă ar fi amânată până la întoarcerea D-lui Laguerre. D. Joffrin a declarat că posibiliştii nu vor merge marţi pe piaţa Concordiei. Journal des Débats asigură că două regimente de cavalerie au fost chemate la Paris ca întărire, in prevederea unor tulburări eventuale. ROMA, 29 Octombrie.—Alegerile ad­ministrative din Roma s’au făcut cu o ordine perfectă. Din 46,563 alegători în­scrişi, 17,000 au luat parte la vot. Ju­decând după rezultatul alegerilor pentru consiliile provinciale, tot lista comitetu­lui central-liberal va fi obţinut majori­tatea în alegerile comunale. BUDAPESTA, 29 Octombrie.—Re­gele Milan a trecut prin Budapesta in­cognito, mergând la Belgrad. El a fost salutat la gară de consulul general al Serbiei și de Cornițele Eugeniu Zchy, cari au stat în vagonul său până la plecarea trenului. BELGRAD, 29 Octombrie. — Nu se va face Regelui Milan nici o primire o­­ficială la sosirea sa la Belgrad. Colonelul de stat-major Prapovceto­­vici a fost numit comisar general pen­tru colonisarea muntenegreană. Regenţa a primit demisia D-lui Mija­­tovici, din preşedinte al Academiei de ştiinţe. D. Nicolae Cristici, fost preşe­dinte al consiliului, a fost pus în retra­gere. Deputatul Popovici a propus Scup­­cinei Lîde a aloca o sumă anuală de o sută mii de franc­i pentru propagandă în favoarea religie­i ortodoxe. PARIS, 30 Octombre.—Se anunţă din Constantinopol Agenţiei Havas că Poarta ar fi făcut cunoscut ma­relor puteri străine şi Greciei că s’a acordat o amnistie desăvârşită insurgenţilor creteni. BELGRAD, 30 Octombrie. — Regele Milan a sosit şi a fost primit la gară de către Regele Alexandru, regenţii şi miniştri. PARIS, 30 Octombrie.—Jurnalul O­­ficial publică decretul de numire a D-lui Barbey ca ministru al marinei. Cabinetul se va înfăţişa deci complect mâine în fața Camerei. Din pricina Poştei Ton­ Fudulescu sta într’o dimineaţă în faţa oglinzei şi ’şi zmulgea nişte fire roşie din barbă pe care el o întreţinea cu multă grije „fiind­că barba este cel mai frumos apanaj al virilităţei“ care „frumos apanaj“ nu este tot frumos după părerea femeilor... dar ce vrei ? fie­care după părerea lui. De o dată auzi că trage cine­va clopoţelul cu furie. Lăsă jos repede cimbistra şi alergă să deschiză uşa ca să vază cine o caută aşa până în ziuă. Era un servitor, care ’i dete un bilet personal şi care era ast­fel conceput: „Puiule, „Vremea mi se pare prea lungă. Nu „pot trăi departe de tine ! Vino ! alear­gă ! te iubesc !! te ador !!! „Oița ta „Otelul Cornului de Aur. Camera No. 7 Brăila. — Drace! ce pasiune!... Oița? cine dracul să fie femeia asta ? se întrebă Fudulescu. Se gândi un sfert de ceas și văzând că nu’șî aduce aminte se puse iar di­naintea oglinzei ca să’şî reguleze barba. Fiind­că trenul accelerat porneşte din Bucureşti tocmai seara, el căută să’şi petreacă ziua. Seara prinzi mai de­vreme, se duse acasă, se îmbrăcă foarte elegant, ’şi luă o pereche de mănuşi noi, se sui într’o birje şi alergă la gară. III Răsturnat pe canapeaua unui vagon de clasa I Ioil Fudulescu se uita la ro­­tocoalele de fum pe cari le scotea din ţigară şi se silea să-şi reprezinte fizicul incandescentei Zoe. Vezi bine că Oiţa asta era o femee din lumea bună, hârtia de scrisori era parfumată, scrierea era măruntă, deasă şi regulată, stilul deosebit. Bălană era ? Oacheşe era ? Lui Ioil i-ar fi plăcut mai bine să fie oacheşe. Bălanele sunt sarbede. Nerăbdarea lui nu mai avea margini. Se învârtea prin vagon ca într’o colivie. O! Doamne! cât de încet merg trenurile accelerate în România! In sfârşit trenul se opri la Brăila. M­­ ­oil Fudulescu se sui într’o birje şi se duse drept la Cornul de aur; întrebă pe chelner unde e camera cu numărul 7, sui repede scara, şi se opri la uşe. Inima îi zvâcnea ! Cheia era în broască !! Fudulescu era să fie fericit!!! O ! femee iubită! zise el de­şi nu o cunoștea. Î li tremura mâna când deschise ușa și se văzu... în întunericul cel mai cum­plit. Din fericire un glas dulce îl întrebă încet, foarte încet? — Tu ești dragul meu ? — Eu! răspunse el tot încet. — Ah! când ai ști cât te iubesc ! — Sărmana femee! își zise­­roil în gând. — Dar, de vreme ce ai venit... — Era vremea... îşi zise el. Lui Fudulescu îi părea rău că din pricina întunericului nu poate să vază obrazul gingaş, formele durdulii ale Oi­ţei lui. In sfârşit se gândi că o s’o vază de dimineaţă, şi fiind­că se desbrăcase se urcă în pat. VI A doua zi de dimineaţa pe la 8 ore — adormiseră foarte târziu—pe când el dormea încă cu somnul dreptului, adică cu conştiinţa că­­şi-a făcut datoria, fu deşteptat de o voce care ţipase : — Cerule! FOIŢA ZIARULUI „A­DEVERUL« Georges Grinet DRAGOSTEA DIN URMA li — Proştilor ! N’o recunoaşteţi ? E prin­­cesa de Svarţburg. In fie­care zi ea vine prin casele voastre, şi vă ajută în nevoile voastre... Şi acuma chiar va adus aju­toare nevestelor voastre.. Şi voi vă fo­losiţi de asta ca să-i stricaţi trăsura, să-i bate­ţi oamenii, şi s-o ameninţaţi pe ea chiar... Iată cum vă purtaţi cu priete­nii voştri cei mai buni!... Oamenii îl ascultară. Armand privi atunci pe princesa.... era de tot schim­bată la față. El îi luă brațul, și apoi cu un ton poruncitor, strigă: — Aide, lăsați-ne să trecem. Apoi, dădu în lături pe cei mai în­­drăsneţî, îşi făcu drum prin mulţime, cu toate strigătele şi murmurele, şi ducând pe princesa în casa sa, închise iute poarta. Mina suspină lung, picioarele ’l slăbiră şi dacă n’ar fi ţinut-o, ar fi căzut. O duse în salon, o duse pe un jilţ lângă sobă, îi scoase paltonul, pălăria, o udă pe frunte cu apă de Colonia. Ea respiră anevoie, şi era aşa de frumoasă în suferinţa ei, în­cât Armand se cu­tremură. Se apropie de ea. In casă, era­­ puţină lumină pentru că storurile erau ăsate, şi afară sgom­otul se liniştise pu­ţin, mulţimea începuse a se împrăştia. Căzu în genunchi înaintea ei. Privirile iubitoare a­le lui Armand o reînvioră. Nu-şi dădea încă bine seama unde se afla acum. Se uita prinprejur, mirată, apoi îşi alunecă ochii pe con­tele, şi un sur­âs îi răsări pe buze, a­­tunci. Armand nu se mai putu stăpâni: îi luă mâna cea albă ca laptele, şi o să­rută. Impresiunea fu aşa de puternică, în­cât princesa se trezi, în realitatea lu­crurilor. îşi trase iute mâna, clătină din pleoa­pe ca şi un om care se trezeşte din somn, se sculă şi se duse mai la o par­te, speriată. Dar tot era aproape de el, aşa de a­­proape că el putu să-i apuce iar mâna şi să i-o sărute cu foc. Apoi încetişor, ca şi cum şi-ar fi spovedit un păcat, murmură: — Te iubesc aşa de mult! Mina tăcu dintr-untâl, apoi ridicând capul , zise: — Pentru ce mi-o spui ? Nu eram noi fericiţi aşa? Cum putea să-i declare mai lămurit că-i împărtășește dragostea, dar că nu vroia sa cedeze. El o înțelese, și ridicându-se îi zise: — Știți că vă respect pre atât pre cât vă iubesc. I Atunci se simți asigurată. II întrebă atunci. — Ce s a făcut trăsura mea ? — Vroiți să mă informez? — îndată. Apoi începu a privi în giurul ei cu curiozitate. — Unde suntem aici? — In salonaș. Mina surise. — Stai singur aici? Putem vedea casa ? — Sunt la poruncile dumitale. — Atunci, du­să prin odăi, ca să le văd. Trecură prin salon, prin sufragerie, foarte luxos mobilate. Urcară o scară de lemn sculptată și intrară intr-o ga­lerie, înfrumusețată cu splendite stofe orientale și cu arme de preț. — Ai închiriat așa cum e arangiată. — Nu princesa am adus multe lucru­ri de-ale mele de acasă. Intrară apoi într-un larg cabinet de lucru.. Soba pălpăia. Printr-o uscioară deschisă se vedea odaia de dormit a lui Armand, foarte elegantă, foarte lumi­noasă, cu mobile Ludovic XVI, şi cu co­voare scumpe aşternute pe jos şi bătu­te pe ziduri. Armand se puse pe un taburet aproa­pe la picioarele ei, şi luându-i mâna în­cepu a-i vorbi, povestindu şi primele im­­presiuni de la balul Curţei, când ea i s-a înfăţişat atuncea aşa de strălucitoare. II asculta, fără a se îngriji de cea ce-i spune. Ghicise şi ea de la început, că o dra­goste căreia nu puteau să i se împotri­vească, are să-l lege, şi va fi ea nebu­nă de dragoste ca şi el. Se uita la el şi îi părea încântător, aşa cum îl visa­se. Un glas înăuntru par’că-i spunea: „Şi tu-l iubeşti. Pentru ce nu i-o spui ? Nu îndrăsneşti să-i mărturiseşti dragos­tea“ Dar îi era teamă. Nu ştia de ce, dar îşi spunea: Dacă mă las să fiu­ îm­pinsă la dragoste, are să ni se întâm­ple o nenorocire. Furia soţului ei o a­­meninţa, sau gelozia o ameninţa? Par­cări spunea cine­va: „ II iubeşti, nimic nu te va împedica să te supui. Sunteţi tineri, sunteţi fru­moşi, vă adoraţi şi veţi fi unul altuia, cu ori­ce preţ.“ Nici nu băgase seamă că Armand o luase de talie, şi mai că o ţinea în bra­ţe. Nici­o­dată nu simţise ea cea ce sim­ţea acum. „Dacă ceasul ar fi cel din ur­mă­ din viaţa mea, dacă aş muri peste un minut, nu mi-ar părea oare răa că nu m-am dat lui? O dorinţă îi cutremură toată fiinţa. Ridică ochii. Armand nu mai era un ge­nunchi , şi în picioare, şi o stăpânea, o ţinea strânsă de pieptul lui. Vroi să se scape, dar el o apucă iar în braţe. Atunci bălbâi. Armand te rog... Dar buzele-l tăcură, astupată de un sărutat, pe care i-l dete înapoi cu cea mai neînchipuită coprindere. Simţi atunci că o lua pe sus, ţipă. Se înghemui în el, şi cu tot focul simţirei ei aţîţate, se dădu cu totul lui. Din ceasul acela, se schimbă traiul pentru ei. Armand merse și mai rar la princesa. Dar nu­­ plăcea Varadin. De o parte se arăta gelos de vecinica pre­zență a acestui om pe lângă femeia pe care o iubea, iar pe alta era preacin­stit, și se revoltă când se gândea că bietul om acela joacă rolul de paravan. Intr-o zi cerea Minei ca să pună un ca­păt vizitelor dese ale lui Waradin. Ea î 1 ascultă cu cea mai mare supunere, dar o asemenea măsură imprudentă avu urmările cele mai grave. Waradin lovit în simţirea sa, şi lă­­murindu-se că e despreţuit, începu a bă­nui că princesa îl trădează începu a o spiona când esia de-acasă, şi aşa într’o dimineaţă o urmări până la casa lui Fontena. De trei ori veni acolo, ca să vadă daca nu intră la el. A­ treia oară, era într’o seară, stătu până la un­spre­­zece ceasuri ascuns într’un colț. Se spe­rie când auzi pe cine­va pe urma ei. D-na de Swarțburg se întoarse și recunoscu pe maiorul. El se apropie cu o politeță prefăcută, și scoțându-și pălăria zise. (Va urma) ----------------------WASM---------------------

Next