Adevěrul, iulie 1890 (Anul 2, nr. 558-581)

1890-07-02 / nr. 558

ANUL ÎL—No. 558 Nu­meral 10 Bani ABONAMENTELE ÎNCEP I*A 1 SI 18 AI.K FlK-CiliK! LUNI »1 SE PLATKKC IGT-DRACKA ’«K­STS In Bucurase! Ia casa Administrați«I .Din Județ» și StreSnĂtut» prin man­date poștale. Us an is țară 80 lei, in stremfetate 50 Se»! Iuni , !S , , , 25 Tro! luni , 8 „ , , 13 1.A S®âRI8, sa ar ul 8» g4*«st« de­ven­­sare cu nisterul ia Mos«ui R«s­tiff's BouS*ty»rd 81-WHohsl. MAl«S^b«BLS^F-SB ’SJ.F0Ei.Zl s strada BSouâ, io | Director politics ALEX. V. BELDIMAiiU REDAGTIAI Strad EDIȚIA ANTEIA M ta ferațtt, Rwataal da wM ati lla la aaaa. *. Mmaadrli LUNI si MARȚI 2­8 IULIE 1890. Rumarul IO Bani ANUNCIURILE Din BUCURESCI şi JUDEŢE se pri­mesc direct la administraţie. Din PARS® la Agenţia Havat, 8 Placed« la Bourse, precum şi la sucursalele«1. Din STREISTETATE, direct la admi­nistrate şi ia toate «fidfle­ie publi­citate. v Anunciurî la pag»» Inserţiunile şi urî­stimea­ ,80 b. linia lei . SOCIETATEI ZIARIŞTILOR 990 llóiéra£6 MANEVRELE ARMATEI - -csCSC*-— trareV­IRTUNEOIMELE AFRICII --------------------------4.C©Jg«'»-------------------------­CURIERUL BAILOR Bucur­esdi 2 Iulie Societatea ziariştilor Sâmbătă s’au întrunit mai mulţi ziarişti în localul redacţiei Româ­niei şi, fără multă bătaie­­de cap, au rezolvat chestiunea întemeierea unei societăţi a presei. Mărturisim că ne-a surprins u­­şurinţa cu care confraţii au luat hotărîrea de a delega pe doi din­tre dânşii pentru ca să meargă pe la directorii ziarelor şi să-i roage să bine­voiască a lua iniţiativa pen­tru fondarea unei societăţi sau altă combinaţie a presei. După discuţia urmată în ziare nu ne aşteptam la acest sfîrşit. Intr’adevăr, am dori să ni se arate — abstracţie făcând de im­­posibilitatea lucrului — că un club, cerc sau o stocietat­e, rezultând din iniţiativa directorilor, sau mai bine a proprietari­lor de ziare, ar fî de vr’un folos moral sau material pen­tru gazetarii de profesie. Ce le lipseşte directorilor de gazete —afară de mici excepţiunî — pentru ca să aibă nevoe de a se întruni la un loc ? Care ar fi ne­cesitatea imperioasă, în faţa că­reia D-nul Gogu Cantacuzino şi G. Panu ’şi-ar uita duşmănia politică şi, dându’şî mâna ca nişte fraţi, ar pune temelia unei asociaţiuni a presei? Ce ar face pe D. A­­lexandru V. Beldimann să uite trista şi ingrata purtare a direc­torului ziarului La Liberte Rou­­maine şi, oferindu’i braţul, să’l conducă la masa comună de la clubul presei ? Cine poate admite, că D. Lau­­rian ’şi-ar putea uita demnitatea până într’atât în cât să uite ce’i zice Voinţa Naţională şi să se pupe cu vr’un De la Vrancea? Dar D. Bibicescu cu D. Vintilă Ro­­setti s’ar împăca ? Aceste întrebări au un singur răspuns: o înţelegere între pro­­prietarii-directori de ziare nu se poate face şi deci, pornită pe a­­cest făgaş, ideia îmbunătăţire a stă­­rea ziaristului la noi este îngropată iar, după cum iar fusese înviată. Ce sunt ziariştii noştri şi ce le lipseşte ? Să spunem adevărul întreg şi cu dorinţa de a nu supăra pe con­fraţi . Ziariştii noştri sunt, în cea mai mare parte, tineri, cari, din motive economice, n’au putut să’şî sfir­­şească studiile. Mizeria a împins pe mulţi în gazetărie; pe alţii, pe lângă lipsă, Ta mai îmboldit şi firea. Ajunşi gazetari, aproape toţi ti­nerii aceştia, absorbiţi toată ziua de munca grea şi istovitoare ce le o impune meşteşugul, au fost siliţi ca să spânzure „lira în cuia, să nu mai citească aproape nimic şi să’şî stoarcă, pentru câte o leafă mică şi foarte adesea neplătită la vreme, toată puterea cerebrală de care dispun. Din această cauză, cei mai mulţi sunt anemici, nervoşi, bol­năvicioşi ; tot din această cauză, foarte de multe ori gazetarii noştri îşi înţeleg rea situaţia. Cultura neisprăvită—şi când zi­cem aceasta nu socotim drept do­vadă de cultură isprăvită diploma universitară —lupta de toate zilele cu sărăcia; mizeriile ce îndură de multe ori lucrătorii de gazete pentru atitudinea politică a patronilor lor; mizeriile ce le fac mulţi proprie­tari de gazete cu plata neregulată, — toate acestea au o influenţă ne­norocită asupra stărei sufleteşti a gazetarului, îi înăduse multe sim­ţiri generoase, îl fac să piardă multe din aptitudinile cu care este înzestrat din fire—căci n’are când să le cultive—şi, după câţi­va ani de gazetărie, îl schimbă cu totul, îl fac să nu mai semene de loc cu tenorul dinainte de a intra în breasla gazetărească. De aci lipsa de solidaritate între gazetari, zîzaniile, neînţelegerile şi chiar înjurăturile. Pie­care îşi duce în spinare mizeria sa şi nu are ochi pentru a tovarăşului. Putea-va cine­va să desmintâ afirmările noastre ? Nu credem. A cui e vina pentru toate aceste rele ? A gazetarilor ? Nu, a me­diului în care­­şi-au­ făcut educaţia. La aşa politică, aşa gazetari. Zia­riştii noştri sunt oglinda în care se reflectează societatea română, ast­fel cum e azi organizată. Avem ferma speranţă că lucru­rile se vor schimba un bine , dar până atunci credem că datoria ga­zetarilor muncitori este de a pune ei, şi numai el, mâna pentru a-şi îmbunătăţi starea şi a se sprijini faţă cu nesiguranţa zilei de mâine. Deci, numai o societate de aju­tor mutual între muncitorii de ga­zete, este ideia a cărei realizare o dorim şi o vom sprijini noi. Veritas. TELEGRAME LONDRA, 1 Iulie. — Căsătoria lui Stanley s’a făcut azi la amiază în Ca­tedrala din Westminster. SOFIA, 1 Iulie.—Guvernul bulgar a agreat numirea D-lui Steitsch, consul general șerb la Buda-Pesta, ca agent diplomatic al Serbiei la Sofia. D. Stambuloff se află laȘistov, după ce va merge la Rusciuc, Varna şi Bur­gas se va întoarce peste vr’o 10 zile la Sofia. CONSTANTINOPOL, 1 Iulie.—Un mare incendiu a isbucnit e­l într’un de­pozit de lemne din Stambul; focul s’a comunicat la mai multe alte depozite şi 20o de case vecine au ars cu desăvâr­şire. Din cauza vântului focul n’a putut fi încă stins. SOFIA, 1 Iulie.—D. Djuvara, agent diplomatic al României, a plecat la Bu­cureşti în virtutea unui concediu. D. Petrescu, vice-consul, va gera afa­cerile agenţiei în absenţa titularului. VOSSEWANGEN, (Norvegia), 1 Iu­lie. — împăratul şi-a continuat excur­­siunea sa din Norvegia în trăsură și pe jos de la Eide la Vossewangen, Stahl­heil, Gudwangen, de unde s’a îmbarcat pentru a merge la Faleide. VERONA, 1 Iulie.—Apele Adigelui cresc mereu; străzile joase ale orașului sunt inundate ; lucrările de la cheiuri au suferit stricăciuni; noutăţile din Ty­rol sunt mai bune. PARIS, 1 Iulie.—Cu ocaziunea ser­­bătorei de la 2 Iulie, bursa va rămâne mâine inclusă. Marţi va fi deschisă. CHOLERA ROMA, 1 Iulie. — Ziarul „Opi­­nione“ spune că s’a constatat câ­­te­va cazuri de Choleră la Ko­­deida, pe marea Roşie, printre pe­lerinii ce vin din Indii. Direcţiunea sanitară de lângă Ministerul de interne al Italiei a alcătuit un memoriu asupra reor­­ganizărei serviciului sanitar inter­naţional ; acest memoriu s’a tri­mis tuturor puterilor semnatare a convenţiunei din Paris din 1852, spre a provoca un schimb de ve­deri în privinţa măsurilor ce tre­­bue să se ia, mai cu seamă con­tra proveniențelor din India și Co­­chinchina unde Cholera se găsește în stare endemică. MANEVRELE ARMATEI Respuns unei somităţi militare anonimă II Nu am învinovăţit pe nici un ofiţer personal de greşelile ce se fac în manevre, de­cât am zis că nu pot învăţa nimic bun din ele ceia ce şi D-ta convin a recunoaşte că aşa este. Aşi dori să ştiu ce va să zică după D la prestigiul de comanda­ment, căci nu am văzut în nici un decret ca odată cu învestirea unei persoane cu un comandament sau funcţie se învesteşte şi cu prestigiu. Eu credeam că acesta se capătă tocmai prin om singur când el munceşte cu îngrijire şi ridică funcţia sa prin faptele ei sin­gur. — E lesne de pierdut presti­giul, dar greu de câştigat. Nu’ţi voi­ respunde la cele ce zici relativ la ceai ta între asimi­laţi şi brevetaţi de­cât că: este o onoare pentru aceşti din urmă care duc o luptă învierşunată pentru a da combatanţilor dreptul ce li se refuză şi­­meritul -- ce li se con­testă — de a şti sâ’şî îmbrace şi hrănească trupele singuri, cunoş­­tinţl crezute atât de savante şi de domeniul unor oameni speciali pe care cu toţii îi numim asi­milaţi. Pentru a nu mi se atribui mie deschiderea unui proces între D-ta şi brevetaţi, îi las pe aceştia să’ţî respundă dacă odată obţinut un brevet de capacitate — prin me­rit — îl poţi lăsa să-l murdărească cine­va cu cuvintele ce le înşiri în rîndurile ultime ale foaiei No. 7 din broşură; cred că ţi se va respunde bine şi îmi place a crede că vei regreta mult uşurinţa cu care ai tratat o cestiune atât de delicată, aceia a titraţilor armatei noastre; de­şi nu’ţi va contesta nimeni, cu atât mai mult eu, ve­ritatea celor ce spui relativ la o­­fiţerii ce prin sine şi cu o sîrgu­­inţă mare voesc a’şi căpăta titlu­rile lor.­­Mi-am atribuit mie că am făcut personalităţi prin articolele mele, în faţa declaraţiunelor ce am fă­cut, cred că e de prisos a mai a­­dăoga că ai fost greşit când ai gândit asemenea lucru. Pe când în articolele mele ori­cine putea vedea numai relele ce enumăram, vorbind fără pasiune şi fără rău­tate sau vizând pe vr’o persoană, în broşura D-tale însă se vede cât de colo că iţi verşi amarul contra brevetaţilor de Stat-major, prin urmare faci personalităţi; şi cine cade în acestea o pate cum tre­buie. Toate cele-l’alte ce urmează până unde vorbeşti de arbitri, ne privindu-mă pe mine, ’ţi-o declar sinceramente, nu pot face moti­vul unui respuns din parte’mi; vei înțelege de ce. Ce zic eu de arbitri ? De ce nu ai citit cu băgare de seamă ? Ce însemnează când cine­va zice : nu am văzut mai de loc ? însemnează că am zis nici o dată ? La rîn­du’mî te întreb: numai într’un rînd sau două, s’a prezentat oca­ziunea ca arbitri să intervie ? In­­tr’o manevră în care se fac sute de greşeli este de ajuns ca mai mult de cât o dată arbitri să in­tervie ? Apoi eu am vorbit în ge­neral şi ca concluzie la finele ar­ticolelor mele despre rolul arbi­trilor, deci nu te îndreptăţea ni­mic a crede că am vorbit numai de manevra corpului 2 de armată în 1889. Semnalând că la Titu manevra încetase, se făcea defilarea şi lupta tot continua la aripa dreaptă ; zici că am dreptate şi eşti de acord ; când e vorba să spui cine strică, zici că nici divizia 3 a, nici a 4-a; dar cine, onorabile? Eu? Căci tre­­bue să fi stricat cine­va. Fiind­că eşti de acord cu mine şi relativ la brevetaţii ce însoţeau trupa, nu eşti alături cu mine în ceea­ ce priveşte insultele ce le a­­duci că nu ştiaui nimic; eu am zis că ei trebue să se găsească lângă generali, acolo e rolul lor ; şi D-ta îl insulţi; vom vedea ce zic şi D-lor de această graţiozitate din parte-ţî. Nu am zis de asemenea că ma­nevrele trebuesc a fi perfecte, şi fără de nici o greşală; dar am a­­firmat că la noi ele sunt o şcoală rea, lucru ce nici D-ta nu -l tă­­gădueşti dacă nu cum­va îl afirmi cu mai multă tărie. In­colo eşti tare glumeţ, stima­bile, care respunzi neîntrebat. Nu cum­va eşti şi din geniu de te-am supărat când am spus că în două ocaziuni am văzut greşeli ale acestei arme ? Am arătat gre­şelile pentru a se căuta îndrepta­rea lor, dar nu am acuzat pe ge­niu de neştiinţă. De alt­fel cei ce au văzut lucrurile pot afirma că este exact ceea­ ce am spus, cer­cetează şi vei afla care este ba­teria de artilerie ale cărei tunuri au fost urcate de trupe de infante­rie, lângă Breaza, şi în stânga po­dului unde s’a dat atacul ? Caută asemenea a afla ce trupe de in­fanterie trebuia să treacă podul peste gârlă, tot lângă Breaza, şi au trecut prin apă ? Nu cred că este chestiune de multă inteligenţă a pricepe că o trupă nu trece un pod de sigur atunci când e în rele condiţiuni de construcţie. Apoi am spus eu că acestea s’a petrecut în manevra din 89 a cor­pului 2 de armată ? Vezi ce faci uzurpatoruile de titluri ? De ce’ţi ei răspunderea unor lucruri cărora nu le cunoşti fiinţa, şi mai înainte de a fi sigur că nu s’au întâmplat ? îmi citezi un exemplu unic de disciplină a focurilor, acela de la Mătăsar şi în ziua întâia ? Te în­ţelegeam să vorbeşti de toate fo­curile în general din întreaga ma­nevră, poate nu-mi mai dădeam os­teneala a’ţi respunde, se cunoaşte de toată lumea cum a fost reali­tatea; însă fiind-că taci de cele-l’alte lupte şi vorbeşti de ziua întâia de la Mătăsar, să’ţi respund ce nee­­xactitate mare spui: Se atacă pă­durea a cărei lizieră o apără di­vizia 3-a; tiraliorii aceştia se re­trag in urma înaintărei cavaleriei adverse ce le ameninţa stânga. Cu toate aceste, trupele de atac au bătut cu focuri în urmă, aproape jumătate oră liziera pădurei, iar când au ajuns la marginea cea­­l­altă nu se zărea nici o urmă de trupe inamice ; îmi amintesc o ex­clamaţie aproape generală de mi­rare : Unde sunt oare ? Prin urmare tot timpul cât au avut nevoie a dispărea complec­­tamente trupele apărarei, atacul l’a întrebuinţat dând focuri în arbori. Unde te găseai atunci, D-le Autor ce’mi răspunzi n­eîntrebat ? De si­gur scormoneai în fecunda’ţî ima­ginaţie vre-un mijloc de a crea o nouă pepinieră de generali prin u­­zurpaţie. Recunosc­ apoi că trupe în gloa­tă treceau pe sub focuri de salve a mai multor companii ce se gă­­seau pe şosea! Bine mă combaţi, ce’i dreptul; eu am vorbit fără a cita trupele ce faceau această gre­şală . D-ta arăţi chiar şi locul un­de s’a esecutat; pot face alt­ce­va de cât să ’ţi mulţumesc ? Apoi în toată pagina 17 nu faci alta de cât arăţi greşeli de natura aceasta, cea ce eu am făcut numai în două rânduri ale articolului meu; iar până la jumătatea paginei 21 îmi demonstrezi o serie de lucruri pe care eu nu le-am atins, de­şi sunt pure realităţi în modul cum le pre­zinţi. Restul până la finele broşurei, for­mează partea serioasă a ei, căci aci vii la calea adevĕrului, la ches­tiune ; puţin importă dacă cele ce zici le-ai împrumutat de la autori streini ca Von Scherf, Philibert etc.; atât că dacă nu -ţi perdea­ vremea în zeflemelele de la începutul bro­­şurei, această lucrare ar fi fost un merit pentru D-ta în faţa celor ce conţine. Cunoscând întinsa publicitate a ziarului Adevĕrul, găsesc neme­­rit a menţiona aci propriele D-tale espresiuni, relativ la manevrele ar­matei noastre ; din ele se va vedea că nu spiritul de a mă combate pentru cele ce spuneam şi pe care le găsesc juste, te-a făcut să scrii broşura, ci pentru aţi răsbuna cine ştie asupra cui, pe care l’ai crezut că te atacă. Iată ce zice autorul broşurei, ca concluzie la pagina 23, relativ la manevre . Sunt pentru trupă şi ofi­­ţeri o şcoală falsă, ce capital de în­văţăminte eronate câştigă, cu care a­­poi la un moment dat poate intra în campanie. Da bine, eu ce spuneam D-le Autor ? Şi dacă spaţiul ar fi mai mare, ar trebui să citez tot ce se scrie în restul broşurei pentru a se ve­dea că sunt aprobat nu tocmai la cele ce am publicat, spunând chiar că de nu făceam personalităţi, me­ritam recunoştinţă multă din par­tea tuturor. Şi ca să mă aprobe mai bine îşi ia în ajutor pe Ge­neral Philibert de la care împru­mută principii în schimbul unor observaţii ce’i trimite acestuia; ob­servaţii făcute de cine, D­­e Autor al broşureî ? Voiu termina aci răspunsul ru­gând pe adversarul meu să aibă în vedere următoarele: Nu m’am simţit de loc atins de scrierea D-sale întru cât ea nu a avut se­riozitatea unei combateri bazată pe cunoştinţa faptelor. Dacă ’î-am răs­puns, am făcut’o pentru a nu da ocazia să creadă că fug de discu­ţie, sau mă dau îndărăt în faţa unui atac pe care D-sa trebue să şi’l îndrepteze singur contră’!. Omului cult i se cere raţionare. De ce nu ai făcut apel la ea ? Modestia întru cât nu face prost pe om, îi prinde bine ; mai multă modestie în discuţie nu strică, deci puteai face loc şi acesteia în bro­şura D-tale. In fine, când se simte cine­va cu musca pe căciulă, recurge la cel mai bun mijloc: tăcerea. Aceasta

Next