Adevěrul, iulie 1890 (Anul 2, nr. 558-581)
1890-07-02 / nr. 558
ANUL ÎL—No. 558 Numeral 10 Bani ABONAMENTELE ÎNCEP I*A 1 SI 18 AI.K FlK-CiliK! LUNI »1 SE PLATKKC IGT-DRACKA ’«KSTS In Bucurase! Ia casa Administrați«I .Din Județ» și StreSnĂtut» prin mandate poștale. Us an is țară 80 lei, in stremfetate 50 Se»! Iuni , !S , , , 25 Tro! luni , 8 „ , , 13 1.A S®âRI8, sa ar ul 8» g4*«st« devensare cu nisterul ia Mos«ui R«stiff's BouS*ty»rd 81-WHohsl. MAl«S^b«BLS^F-SB ’SJ.F0Ei.Zl s strada BSouâ, io | Director politics ALEX. V. BELDIMAiiU REDAGTIAI Strad EDIȚIA ANTEIA M ta ferațtt, Rwataal da wM ati lla la aaaa. *. Mmaadrli LUNI si MARȚI 28 IULIE 1890. Rumarul IO Bani ANUNCIURILE Din BUCURESCI şi JUDEŢE se primesc direct la administraţie. Din PARS® la Agenţia Havat, 8 Placed« la Bourse, precum şi la sucursalele«1. Din STREISTETATE, direct la administrate şi ia toate «fidfleie publicitate. v Anunciurî la pag»» Inserţiunile şi urîstimea ,80 b. linia lei . SOCIETATEI ZIARIŞTILOR 990 llóiéra£6 MANEVRELE ARMATEI - -csCSC*-— trareVIRTUNEOIMELE AFRICII --------------------------4.C©Jg«'»-------------------------CURIERUL BAILOR Bucuresdi 2 Iulie Societatea ziariştilor Sâmbătă s’au întrunit mai mulţi ziarişti în localul redacţiei României şi, fără multă bătaiede cap, au rezolvat chestiunea întemeierea unei societăţi a presei. Mărturisim că ne-a surprins uşurinţa cu care confraţii au luat hotărîrea de a delega pe doi dintre dânşii pentru ca să meargă pe la directorii ziarelor şi să-i roage să binevoiască a lua iniţiativa pentru fondarea unei societăţi sau altă combinaţie a presei. După discuţia urmată în ziare nu ne aşteptam la acest sfîrşit. Intr’adevăr, am dori să ni se arate — abstracţie făcând de imposibilitatea lucrului — că un club, cerc sau o stocietate, rezultând din iniţiativa directorilor, sau mai bine a proprietarilor de ziare, ar fî de vr’un folos moral sau material pentru gazetarii de profesie. Ce le lipseşte directorilor de gazete —afară de mici excepţiunî — pentru ca să aibă nevoe de a se întruni la un loc ? Care ar fi necesitatea imperioasă, în faţa căreia D-nul Gogu Cantacuzino şi G. Panu ’şi-ar uita duşmănia politică şi, dându’şî mâna ca nişte fraţi, ar pune temelia unei asociaţiuni a presei? Ce ar face pe D. Alexandru V. Beldimann să uite trista şi ingrata purtare a directorului ziarului La Liberte Roumaine şi, oferindu’i braţul, să’l conducă la masa comună de la clubul presei ? Cine poate admite, că D. Laurian ’şi-ar putea uita demnitatea până într’atât în cât să uite ce’i zice Voinţa Naţională şi să se pupe cu vr’un De la Vrancea? Dar D. Bibicescu cu D. Vintilă Rosetti s’ar împăca ? Aceste întrebări au un singur răspuns: o înţelegere între proprietarii-directori de ziare nu se poate face şi deci, pornită pe acest făgaş, ideia îmbunătăţire a stărea ziaristului la noi este îngropată iar, după cum iar fusese înviată. Ce sunt ziariştii noştri şi ce le lipseşte ? Să spunem adevărul întreg şi cu dorinţa de a nu supăra pe confraţi . Ziariştii noştri sunt, în cea mai mare parte, tineri, cari, din motive economice, n’au putut să’şî sfirşească studiile. Mizeria a împins pe mulţi în gazetărie; pe alţii, pe lângă lipsă, Ta mai îmboldit şi firea. Ajunşi gazetari, aproape toţi tinerii aceştia, absorbiţi toată ziua de munca grea şi istovitoare ce le o impune meşteşugul, au fost siliţi ca să spânzure „lira în cuia, să nu mai citească aproape nimic şi să’şî stoarcă, pentru câte o leafă mică şi foarte adesea neplătită la vreme, toată puterea cerebrală de care dispun. Din această cauză, cei mai mulţi sunt anemici, nervoşi, bolnăvicioşi ; tot din această cauză, foarte de multe ori gazetarii noştri îşi înţeleg rea situaţia. Cultura neisprăvită—şi când zicem aceasta nu socotim drept dovadă de cultură isprăvită diploma universitară —lupta de toate zilele cu sărăcia; mizeriile ce îndură de multe ori lucrătorii de gazete pentru atitudinea politică a patronilor lor; mizeriile ce le fac mulţi proprietari de gazete cu plata neregulată, — toate acestea au o influenţă nenorocită asupra stărei sufleteşti a gazetarului, îi înăduse multe simţiri generoase, îl fac să piardă multe din aptitudinile cu care este înzestrat din fire—căci n’are când să le cultive—şi, după câţiva ani de gazetărie, îl schimbă cu totul, îl fac să nu mai semene de loc cu tenorul dinainte de a intra în breasla gazetărească. De aci lipsa de solidaritate între gazetari, zîzaniile, neînţelegerile şi chiar înjurăturile. Piecare îşi duce în spinare mizeria sa şi nu are ochi pentru a tovarăşului. Putea-va cineva să desmintâ afirmările noastre ? Nu credem. A cui e vina pentru toate aceste rele ? A gazetarilor ? Nu, a mediului în careşi-au făcut educaţia. La aşa politică, aşa gazetari. Ziariştii noştri sunt oglinda în care se reflectează societatea română, astfel cum e azi organizată. Avem ferma speranţă că lucrurile se vor schimba un bine , dar până atunci credem că datoria gazetarilor muncitori este de a pune ei, şi numai el, mâna pentru a-şi îmbunătăţi starea şi a se sprijini faţă cu nesiguranţa zilei de mâine. Deci, numai o societate de ajutor mutual între muncitorii de gazete, este ideia a cărei realizare o dorim şi o vom sprijini noi. Veritas. TELEGRAME LONDRA, 1 Iulie. — Căsătoria lui Stanley s’a făcut azi la amiază în Catedrala din Westminster. SOFIA, 1 Iulie.—Guvernul bulgar a agreat numirea D-lui Steitsch, consul general șerb la Buda-Pesta, ca agent diplomatic al Serbiei la Sofia. D. Stambuloff se află laȘistov, după ce va merge la Rusciuc, Varna şi Burgas se va întoarce peste vr’o 10 zile la Sofia. CONSTANTINOPOL, 1 Iulie.—Un mare incendiu a isbucnit el într’un depozit de lemne din Stambul; focul s’a comunicat la mai multe alte depozite şi 20o de case vecine au ars cu desăvârşire. Din cauza vântului focul n’a putut fi încă stins. SOFIA, 1 Iulie.—D. Djuvara, agent diplomatic al României, a plecat la Bucureşti în virtutea unui concediu. D. Petrescu, vice-consul, va gera afacerile agenţiei în absenţa titularului. VOSSEWANGEN, (Norvegia), 1 Iulie. — împăratul şi-a continuat excursiunea sa din Norvegia în trăsură și pe jos de la Eide la Vossewangen, Stahlheil, Gudwangen, de unde s’a îmbarcat pentru a merge la Faleide. VERONA, 1 Iulie.—Apele Adigelui cresc mereu; străzile joase ale orașului sunt inundate ; lucrările de la cheiuri au suferit stricăciuni; noutăţile din Tyrol sunt mai bune. PARIS, 1 Iulie.—Cu ocaziunea serbătorei de la 2 Iulie, bursa va rămâne mâine inclusă. Marţi va fi deschisă. CHOLERA ROMA, 1 Iulie. — Ziarul „Opinione“ spune că s’a constatat câteva cazuri de Choleră la Kodeida, pe marea Roşie, printre pelerinii ce vin din Indii. Direcţiunea sanitară de lângă Ministerul de interne al Italiei a alcătuit un memoriu asupra reorganizărei serviciului sanitar internaţional ; acest memoriu s’a trimis tuturor puterilor semnatare a convenţiunei din Paris din 1852, spre a provoca un schimb de vederi în privinţa măsurilor ce trebue să se ia, mai cu seamă contra proveniențelor din India și Cochinchina unde Cholera se găsește în stare endemică. MANEVRELE ARMATEI Respuns unei somităţi militare anonimă II Nu am învinovăţit pe nici un ofiţer personal de greşelile ce se fac în manevre, decât am zis că nu pot învăţa nimic bun din ele ceia ce şi D-ta convin a recunoaşte că aşa este. Aşi dori să ştiu ce va să zică după D la prestigiul de comandament, căci nu am văzut în nici un decret ca odată cu învestirea unei persoane cu un comandament sau funcţie se învesteşte şi cu prestigiu. Eu credeam că acesta se capătă tocmai prin om singur când el munceşte cu îngrijire şi ridică funcţia sa prin faptele ei singur. — E lesne de pierdut prestigiul, dar greu de câştigat. Nu’ţi voi respunde la cele ce zici relativ la ceai ta între asimilaţi şi brevetaţi decât că: este o onoare pentru aceşti din urmă care duc o luptă învierşunată pentru a da combatanţilor dreptul ce li se refuză şimeritul -- ce li se contestă — de a şti sâ’şî îmbrace şi hrănească trupele singuri, cunoştinţl crezute atât de savante şi de domeniul unor oameni speciali pe care cu toţii îi numim asimilaţi. Pentru a nu mi se atribui mie deschiderea unui proces între D-ta şi brevetaţi, îi las pe aceştia să’ţî respundă dacă odată obţinut un brevet de capacitate — prin merit — îl poţi lăsa să-l murdărească cineva cu cuvintele ce le înşiri în rîndurile ultime ale foaiei No. 7 din broşură; cred că ţi se va respunde bine şi îmi place a crede că vei regreta mult uşurinţa cu care ai tratat o cestiune atât de delicată, aceia a titraţilor armatei noastre; deşi nu’ţi va contesta nimeni, cu atât mai mult eu, veritatea celor ce spui relativ la ofiţerii ce prin sine şi cu o sîrguinţă mare voesc a’şi căpăta titlurile lor.Mi-am atribuit mie că am făcut personalităţi prin articolele mele, în faţa declaraţiunelor ce am făcut, cred că e de prisos a mai adăoga că ai fost greşit când ai gândit asemenea lucru. Pe când în articolele mele oricine putea vedea numai relele ce enumăram, vorbind fără pasiune şi fără răutate sau vizând pe vr’o persoană, în broşura D-tale însă se vede cât de colo că iţi verşi amarul contra brevetaţilor de Stat-major, prin urmare faci personalităţi; şi cine cade în acestea o pate cum trebuie. Toate cele-l’alte ce urmează până unde vorbeşti de arbitri, ne privindu-mă pe mine, ’ţi-o declar sinceramente, nu pot face motivul unui respuns din parte’mi; vei înțelege de ce. Ce zic eu de arbitri ? De ce nu ai citit cu băgare de seamă ? Ce însemnează când cineva zice : nu am văzut mai de loc ? însemnează că am zis nici o dată ? La rîndu’mî te întreb: numai într’un rînd sau două, s’a prezentat ocaziunea ca arbitri să intervie ? Intr’o manevră în care se fac sute de greşeli este de ajuns ca mai mult de cât o dată arbitri să intervie ? Apoi eu am vorbit în general şi ca concluzie la finele articolelor mele despre rolul arbitrilor, deci nu te îndreptăţea nimic a crede că am vorbit numai de manevra corpului 2 de armată în 1889. Semnalând că la Titu manevra încetase, se făcea defilarea şi lupta tot continua la aripa dreaptă ; zici că am dreptate şi eşti de acord ; când e vorba să spui cine strică, zici că nici divizia 3 a, nici a 4-a; dar cine, onorabile? Eu? Căci trebue să fi stricat cineva. Fiindcă eşti de acord cu mine şi relativ la brevetaţii ce însoţeau trupa, nu eşti alături cu mine în ceea ce priveşte insultele ce le aduci că nu ştiaui nimic; eu am zis că ei trebue să se găsească lângă generali, acolo e rolul lor ; şi D-ta îl insulţi; vom vedea ce zic şi D-lor de această graţiozitate din parte-ţî. Nu am zis de asemenea că manevrele trebuesc a fi perfecte, şi fără de nici o greşală; dar am afirmat că la noi ele sunt o şcoală rea, lucru ce nici D-ta nu -l tăgădueşti dacă nu cumva îl afirmi cu mai multă tărie. Incolo eşti tare glumeţ, stimabile, care respunzi neîntrebat. Nu cumva eşti şi din geniu de te-am supărat când am spus că în două ocaziuni am văzut greşeli ale acestei arme ? Am arătat greşelile pentru a se căuta îndreptarea lor, dar nu am acuzat pe geniu de neştiinţă. De altfel cei ce au văzut lucrurile pot afirma că este exact ceea ce am spus, cercetează şi vei afla care este bateria de artilerie ale cărei tunuri au fost urcate de trupe de infanterie, lângă Breaza, şi în stânga podului unde s’a dat atacul ? Caută asemenea a afla ce trupe de infanterie trebuia să treacă podul peste gârlă, tot lângă Breaza, şi au trecut prin apă ? Nu cred că este chestiune de multă inteligenţă a pricepe că o trupă nu trece un pod de sigur atunci când e în rele condiţiuni de construcţie. Apoi am spus eu că acestea s’a petrecut în manevra din 89 a corpului 2 de armată ? Vezi ce faci uzurpatoruile de titluri ? De ce’ţi ei răspunderea unor lucruri cărora nu le cunoşti fiinţa, şi mai înainte de a fi sigur că nu s’au întâmplat ? îmi citezi un exemplu unic de disciplină a focurilor, acela de la Mătăsar şi în ziua întâia ? Te înţelegeam să vorbeşti de toate focurile în general din întreaga manevră, poate nu-mi mai dădeam osteneala a’ţi respunde, se cunoaşte de toată lumea cum a fost realitatea; însă fiind-că taci de cele-l’alte lupte şi vorbeşti de ziua întâia de la Mătăsar, să’ţi respund ce neexactitate mare spui: Se atacă pădurea a cărei lizieră o apără divizia 3-a; tiraliorii aceştia se retrag in urma înaintărei cavaleriei adverse ce le ameninţa stânga. Cu toate aceste, trupele de atac au bătut cu focuri în urmă, aproape jumătate oră liziera pădurei, iar când au ajuns la marginea cealaltă nu se zărea nici o urmă de trupe inamice ; îmi amintesc o exclamaţie aproape generală de mirare : Unde sunt oare ? Prin urmare tot timpul cât au avut nevoie a dispărea complectamente trupele apărarei, atacul l’a întrebuinţat dând focuri în arbori. Unde te găseai atunci, D-le Autor ce’mi răspunzi neîntrebat ? De sigur scormoneai în fecunda’ţî imaginaţie vre-un mijloc de a crea o nouă pepinieră de generali prin uzurpaţie. Recunosc apoi că trupe în gloată treceau pe sub focuri de salve a mai multor companii ce se găseau pe şosea! Bine mă combaţi, ce’i dreptul; eu am vorbit fără a cita trupele ce faceau această greşală . D-ta arăţi chiar şi locul unde s’a esecutat; pot face altceva de cât să ’ţi mulţumesc ? Apoi în toată pagina 17 nu faci alta de cât arăţi greşeli de natura aceasta, cea ce eu am făcut numai în două rânduri ale articolului meu; iar până la jumătatea paginei 21 îmi demonstrezi o serie de lucruri pe care eu nu le-am atins, deşi sunt pure realităţi în modul cum le prezinţi. Restul până la finele broşurei, formează partea serioasă a ei, căci aci vii la calea adevĕrului, la chestiune ; puţin importă dacă cele ce zici le-ai împrumutat de la autori streini ca Von Scherf, Philibert etc.; atât că dacă nu -ţi perdea vremea în zeflemelele de la începutul broşurei, această lucrare ar fi fost un merit pentru D-ta în faţa celor ce conţine. Cunoscând întinsa publicitate a ziarului Adevĕrul, găsesc nemerit a menţiona aci propriele D-tale espresiuni, relativ la manevrele armatei noastre ; din ele se va vedea că nu spiritul de a mă combate pentru cele ce spuneam şi pe care le găsesc juste, te-a făcut să scrii broşura, ci pentru aţi răsbuna cine ştie asupra cui, pe care l’ai crezut că te atacă. Iată ce zice autorul broşurei, ca concluzie la pagina 23, relativ la manevre . Sunt pentru trupă şi ofiţeri o şcoală falsă, ce capital de învăţăminte eronate câştigă, cu care apoi la un moment dat poate intra în campanie. Da bine, eu ce spuneam D-le Autor ? Şi dacă spaţiul ar fi mai mare, ar trebui să citez tot ce se scrie în restul broşurei pentru a se vedea că sunt aprobat nu tocmai la cele ce am publicat, spunând chiar că de nu făceam personalităţi, meritam recunoştinţă multă din partea tuturor. Şi ca să mă aprobe mai bine îşi ia în ajutor pe General Philibert de la care împrumută principii în schimbul unor observaţii ce’i trimite acestuia; observaţii făcute de cine, De Autor al broşureî ? Voiu termina aci răspunsul rugând pe adversarul meu să aibă în vedere următoarele: Nu m’am simţit de loc atins de scrierea D-sale întru cât ea nu a avut seriozitatea unei combateri bazată pe cunoştinţa faptelor. Dacă ’î-am răspuns, am făcut’o pentru a nu da ocazia să creadă că fug de discuţie, sau mă dau îndărăt în faţa unui atac pe care D-sa trebue să şi’l îndrepteze singur contră’!. Omului cult i se cere raţionare. De ce nu ai făcut apel la ea ? Modestia întru cât nu face prost pe om, îi prinde bine ; mai multă modestie în discuţie nu strică, deci puteai face loc şi acesteia în broşura D-tale. In fine, când se simte cineva cu musca pe căciulă, recurge la cel mai bun mijloc: tăcerea. Aceasta