Adevěrul, iulie 1890 (Anul 2, nr. 558-581)
1890-07-02 / nr. 558
2 are negreşit meritul său mare, că nu te demască şi nu te aruncă direct dispreţului public ; cât despre acesta nu scuteşte pe nimeni, nici chiar deşteptăciunea galonată când este întrebuinţată în ren. Sentinela. ■f XX TV/T Ginn A TVTT .XT'.V * 10 IHTUN^CIMELE APRIGEI ‘ Cu jmnyuemiî de la Ipoto Compania vînătorilor de fildeş de la Ipoto venise acolo cu cinci luni mai înainte de pe ţărmul drept al rîului Lualaba. Călătoria lor, în timpul căreia nu zăriră iarbă şi nici glas omenesc nu auziseră, durase şapte luni şi jumătate. Cât se opriră o lună la Kinena pe Leudi construiră o casă pentru şeful lor Kilonga-Longa care veni cu grosul trupei. Acesta trimesese o expediţie compusă din 200 oameni armaţi cu puşti şi 200 sclavi, ca să pătrundă cât s’o putea mai mult în spre Nord-Est. Acolo căutară să descopere vreun loc nemerit de unde bandele lor să poată năvăli împrejurimile, să pustiască culturele, să ardă colibele şi să reducă pe indigeni în sclavi pentru a’i schimba pe fildeș. Sosind la Leude, auziră de isbânzile lui Ugaruye. Trecură rîul şi isbutiră să atingă ţărmul de miază zi al Ituriului. Faptele lor erau aşa de sălbatice şi aşa de sângeroase, încât chiar Tipu- Tib şi Tagamoyo rămâneau pe jos. In regiunea Leudel şi Ihurulul prefăcuse în cenuşă toate satele, tăiară bărcile în bucăţi, scotociră în toate insulele, pătrunseră în toate părţile pentru a-şi satisface patima lor: să omoare lumea, să captiveze pe femei şi copii. Şi furia lor nimicitoare şi-o vărsară şi pe plantaţiuni, pe semănături. Pe unde treceau nu lăsau decât ruina în urma lor. De la Ipote la Leuda distanţa e de aproape 168 chilometre. Şi Mauquemil pe întinderea asta îşi fac prădăciunile şi pustiurile. Nimic din toate acestea nu s’ar întâmpla dacă n’ar avea praf de puşcă. N’ar îndrăzni el să se aventureze nici până la un chilometru depărtare de tabăra lor. Dacă s’ar putea interzice intrarea prafului de puşcă în Africa, arabil s’ar retrage îndată spre mare. Şefii indigeni i-ar pune îndată pe goană, avănd a lupta unii cu alţii cu aceleaşi arme, suliţi şi săgeţi ? Ce ar putea Tipu-Tib, Abed bin Selim, Ugarune şi Kilonga-Longa contra Basongorilor şi Bakuşilor, dacă n’ar avea praful de puşcă ? Un singur mijloc e pentru a împiedeca nimicirea desăvârşită a aborigenilor africani. Anglia, Germania, Francia, Portugalia şi Statele din Africa meridională, cele din Africa Orientală şi Congo, ar trebui să se înţeleagă şi să oprească formal intrarea prafului de puşcă în toate părţile acestui continent, afară numai cât trebue pentru uzul agenţilor, soldaţilor şi funcţionarilor lor. Afară de aceasta ar trebui să pună mâna pe tot fildeşul ce trece pe sub ochii lor, căci a ajuns lucrurile aşa ca cea mai mică bucată să fie dobândită cu traficul cel mai vinovat. Cea mai mică părticică de fildeş în mâna unui traficant arab e mânjită cu sânge omenesc : o jumătate chilogram de fildeş a costat viaţa unui bărbat, unei femei sau unui copil; pentru mai puţin de 3 chilograme s’a ars o casă; pentru nu ştiu cât un sat întreg s’a nimicit. Şi fiindcă se întrebuinţează fildeşul pentru fabricarea lucrurilor de lux şi a bilelor de biliard, trebue să prefaci inima Africei într’un imens pustiu şi să extermineze triburi, populaţiuni, naţiuni întregi, şi asta când ? la sfîrşitul unui secol care a îndeplinit atâtea progrese! Şi traficul acesta sângeros, pe cine îmbogăţeşte, mă rog? Pe câţiva arabi şi negri, cari, dacă dreptatea li s’ar aplica bine, ar trebui să ’şi sfîrşească zilele în închisoare. Mai apoi aflu că cardinalul Lovigerie a predicat o cruciadă în potriva traficanţilor de fildeş şi că o mişcare se propagă în Europa pentru a combate cu armele pe arabi şi pe aliaţii lor şi a’i urmări în fortăreţele cele mai depărtate ale Africei centrale. Planul acesta e demn de aceia cari aplaudau pe Gordon când plecă cu şase servitori ca să elibereze toate trupele din Sudan, încercare pe care n’ar fi făcut’o 14.000 compatrioţi ai săi, conduşi de unul din cei mai dibaci generali englezi. Ne numim oameni, oameni cuminţi şi practici, dar când din vreme în vreme se aude glasul vr’unul intuziast Gladstone, Gordon sau Lavigerie, o suflare de donchişotism trece pe asupra lumei civilizate. Ultima nebunie, ce mi s’a povestit e următoarea: un grup de 100 suedezi, cari au dat fiecare câte 625 franci, are să debarce undeva pe coasta orientală a Africei şi c are să înainteze până la Tongaugca, hotărîţi să pună capăt traficului cu sclavi. Sâ trecem mai departe şi să facem cunoştinţă, mai întinsă cu Mauyuem I. Mauyuemii aveau peste 150 hectare de porumb, două de orez, trestie de zahăr şi altele; apoi, mai aveau o sută de capre furate de la indigeni. Colibele cari le serveau de grînare erau pline cu previziuni de felul acesta. Banamii lor promiteau recolta cea mai frumoasă şi toţi păreaţi a fi foarte sănătoşi. La început, precum a spus, el ne au primit tare bine, dar a treia zi raporturile noastre fură mai reci. Credeau ei că aveam cine ştie ce lucruri scumpe. Din nenorocire mărgăritarele cele mai bune le perduserăm în naufragiul unei luntre la căderea de la Ponga, şi dezertorii ne luaseră burugurile arăbeşti ţesute cu aur; arabil începură a se da pe lângă oamenii noştri şi a le lua în schimbul porumbului etc. cămăşi, boneturi, rochi, haine de bumbac, cuţite, etc. îşi vîndură până şi puştile. Aşadar, după ce am scăpat de triburile sălbatice, de foamete, de primejdiile de tot soiul, eram ameninţaţi acum să ajungem sclavii traficanţilor arabi. Cu toată făgăduiala de a le plăti întreit lucrul cumpărat după sosirea ariergardei, primeam atâta porumb pe zi, cât nu ne ajungea să ne amăgim stomacii, numai. Trei carabine dispărură, şi şefii noştrii nu putură afla pricina acestei dispariţiuni. Dacă Mauquemil bănuiau că noi venisem ca să-i combătem, apoi desigur nu le rămânea alt mai bun de făcut decât să ne cumpere armele, pentru ca în curând să ajungă a ne dicta condiţiile lor. Im ziua de 21 Octombrie, dispar alte şase carabine. Ne era peste putinţă acum să avansăm sau să ne retragem. Nu ne rămânea decât moartea ori supunerea absolută care pretindea să ne fie stăpân de acum înainte. Dar m’am hotărît să înfrunt soarta păcătoasă, fie provocându’l imediat, fie în alt mod. Se făcu apelul; oamenii cari nu pot să’şi arate armele sunt legaţi şi osândiţi să primească câte două-zecî şi cinci de bice. După multă zarvă, tocmai când un nevinovat era sâ’şi primească pedeapsa, iese un om şi cere să fie ascultat : Stăpâne, ăsta nu’i vinovat. Carabina lui e în coliba mea. Am luat’o aseară de la Djuma, fiul lui Forkali, care o vindea unul Mauyuema. Toți spun că li s’au furat carabinele când dormeau... De astă-dată e adevărat!! In vremea asta Djuma fugise, dar îl găsirăm ascuns în porumb. Ne mărturisi că după îndemnul denunțătorului furase două carabine şi i le remisese având făgăduiala că în schimb va primi o capră ori porumb... Povestea era rău țesută. Djuma fu osândit să fie spânzurat îndată. (Va urma). r 'l----- LUNI şi MARȚI 28 IULIE 1890 CURIERUL BAILOR CURTEA DE ARGEŞ Curtea de Argeş ca staţiune de vară ieftină şi igienică. Locuitorii Monăstirei de Argeş, Părintele Drăgănescu Situaţia orăşelului Curtea de Argeş este din cele mai fericite. Aşezat în valea Argeşului aproape de poalele Carpaţilor între două ramificăţii ale munţilor, orăşelul şi cu satele din împrejmuire are o climă dulce, un aer curat şi apă de băut excelentă şi abundentă. Mijloace de trai se găsesc cu îndestulare : carne, păsări, frupt alb etc. de calitate bună şi ieftene ocaua de unt proaspăt 1,50—2 lei, încât o persoană fără multe pretenţiuni poate trăi bine cu 50—70 lei pe lună. Numai brutarii, se vede că din spirit de colegialitate către fraţii bucureşteni, au scumpit jimbla de la 20 la 30 bani chilogramul, scăzând încă şi calitatea. Şi este lucru de mirat, cara administraţia comunală a îngăduit aceasta în o localitate, unde lemnele, serviciul şi chiria nu costă mai nimic. Brutarii sub pretext de cheltueli de transport (5 ore de la gara Piteşti pe şoseaua cea mai bună!) încasează şi locuitorii plătesc şi înghit! Locuinţe de închiriat se găsesc destule atât în oraş, cât şi în satul Flămândei, care este o continuare a oraşului. O cameră în oraş costă între 7—12 lei, iar în mahalale şi în sat între 3—5 lei pe lună. Pentru băi locul este foarte avantajos curgând Argeşul chiar în coastele satului şi oraşului. Mai ales la moara, numită a lui Cristea, cade apa ca în cataract şi afară de aceasta aripele de la roţile morii radiază unde ţîşnitoare în raze ca de 2 metri. Şi apele Argeşului sunt pline de elemente minerale, ce se scurg mai în sus din multe şi felurite surse. Este de remarcat, că aerul şi apa acestei localităţi au arătat efecte admirabile în contra boalelor de stomac, a maladielor febroase, a anemiei etc. Escursiuni se pot face cu înlesnire în partea munţilor, în spre Olt şi Călimăneşti şi spre romanticele văi şi locuri ale celor 7 muscele ale Câmpu-Lungului. Locuitorii sunt numai români, neaoşi ca toţi românii de la munte, prietenoşi şi foarte primitori. Locul ar fi cea mai potrivită staţiune de vară pentru Bucureşteni cu mai puţină dare de mână. Insă până acuma n’are nici o căutare. Se pare că moda băilor cu renume face pe unii, ca să se întinză mai mult decât îi ajunge plapoma, şi pe cei mai mulţi, ca în timpul căldurelor să se tortureze în aerul infect al Capitalei ! In sasul apei 12 minute de la oraş cu o promenadă frumoasă, se află mănăstirea de Argeş, renumita biserică a lui Neagu Vodă, împrejmuită de satul Flămânzeşti. Nu sunt competent in ale architecture!. Dar acest templu creştin şi după restauraţie n’are seamăn în ţara noastră. Insă nu ştiu ce gust a avut architectul restaurator, că a încărcat aşa de mult, nu numai cheltuele, dară şi spoiala bisericei cu aur. Face un râu efect şi’ţî orbeşte privirea. Pe lângă acestea s’a comis greşala mare, că nu s’a prevăzut biserica cu un sistem de încălzire pentru iarnă. Spre primăvară se aşează pe pereţii din lăuntru o pătură de promoroacă, care spre vară topindu-se curge şiroaie stricând pictură şi clădire. Zilele astea a fost aici ca în anchetă D. ministru al cultelor, apoi architectul restaurator împreună cu un alt architect francez. Nu ştiţi care va fi rezultatul. Dar oamenii păţiţi zic, că corb la corb nu scoate ochii şi că tot ţara va mai plăti vreo 20.000 lei de anchetare pe lângă milioanele deja înghiţite ! Episcopia de aici, în deosebire de alte Episcopii, mai este înzestrată cu vreo 100 pogoane loc cultivabil, grădini, eleşteie etc. Ferice de episcopul care aici trăieşte ca în o retragere idilică, fără multe cheltuieli şi emoţiuni, afară doară de desele vizite de miniştri şi notabili. Dar şi mai ferice, pentru că actualul episcop este un bărbat vrednic şi om cu mult tact şi cumpăneală. Nu pot răbda a nu aminti şi de părintele Gheorghe, preotul comunei Flămânzeşti. Acest bărbat este un adevărat model de abnegaţie apostolică şi ar fi chiar apostol, dacă ar avea şi inspiraţia activă a apostolilor. II vezi în cămaşe şi ismene, încins cu o curea şi în cap cu o pălărie ţărănească. Nu l’ar putea cunoaşte, dacă n’ar avea barbă şi un chip mai distins, tot-d’auna blând şi zâmbitor. Părintele Gheorghe n’are leafă. El trăieşte din ceia ce’i dafi creştinii de bună-voie şi din câteva pogoane de pământ, care poporenii nu i le lucrează, pentru că el nici nu dă zor la aşa ceva. Cu toate acestea el este foarte mulţumit cu soarta sa, o soartă de tot mizerabilă. Să încheiu tot cu un preot, cu părintele Drăgănescu, directorul şi profesor Seminarului de aici. Multe s’au scris în socoteala acestei persoane, tot lucruri în defavorul lui. Am tras informaţii şi am observat. Din media între pornirile locale inspirate de pasiune şi între judecata obiectivă reese, că părintele Drăgănescu este dintre fruntaşii clerului nostru şi ca ştiinţă şi aptitudine şi chiar ca purtare. In afacerea seminaristului mort din bătaie S. Sa n’a avut nici un amestec, afară doară că ar vrea cineva să facă responsabil pe superior pentru păcatele inferiorului său. In ce priveşte cele 300 monete della Sf. Filotea, precum şi cei 100 galbeni de la societatea profesorilor, chestiunea n’a eşit încă de sub forma de vârtej de pulbere. Negreşit părintele Drăgănescu este dator a’şi limpezi situaţiunea. Dacă culpabil va fi, îşi va lua pedeapsa cuvenită, pentru că societatea trebuie să rupă odată cu nişte deprinderi turceşti, — cu toate că n’ar trebui a pune în vileag toate murdăriile şi nişte apucături rele s’ar putea îndrepta pe altă cale. Iar dacă nu este vinovat în măsura în care pretind adversarii sei, cum rămâne atunci cu onoarea’i terfelită? Avem atât de puţini oameni de valoare. Pasiunile şi urele sunt atât de deslănţuite, Lumea la noi condamnă şi nu judecă. Ce mai devine atunci cumpăna dreptăţii ? ------ ---------NHH------------------ pe la pasul Vulcan, Turnu-Roşu şi Ghimeş. Aceste combinaţii ale Ministrului de comerţ al Ungariei, D. Baross, nu convin de loc austriacilor, cari văd în ele nişte acte de concurenţă pentru drumurile de fier austriaco şi pentru comerţul vienez. Pe lângă aceasta D. Baross, pentru a-şi justifica planurile, a căutat să convingă pe cei din Viena, că liniile în chestiune sunt drumuri strategice de mare importanţă. D. Baross a încercat mai interu să facă un drum de fier de la Siget (Maramureş) la Suceava, dar guvernul austriac s’a opus şi de aceia s’a hotărît să facă legătura cu linia românească de la T.Ocna. Ştie D. Al. Lahovary toate acestea ? Suntem informaţi din Galaţi, că D. Arghir Chiriac, şeful-inspector al liniei ferate, circumscripţia Galaţi, a fost descoperit că ar fi comis o mulţime de iregularităţi în ceia ce priveşte facerea unor terasamente, şi din această cauză s-a degradat, transferându-se în biuroul central din Bucuresci. Lumea din Galaţi vorbesce multe în comptul D-luî Arghir Chiriac. Aşa, toată lumea era alarmată de trenul şi de luxul D-luî Chiriac, care voia anul trecut să cumpere o casă de 80 mii lei. Corespondentul nostru se miră şi întreabă că , de ce nu s’a depărtat definitiv din rândul amploiaţilor D. Chiriac, dacă a comis ceia ce i se impută; iar dacă e curat, de ce s’a degradat dintr’un inspector de circumscripţie cu puteri şi încredere nemărginită într’un simplu funcţionar ?! Aşteptăm răspuns D-le Duca. —»-assa»»— Catone. Iiismaţiai. Suntem informaşi dintr’o sorginte demnă de toată credinţa, că Maiestatea Sa Regina Elisabeta nu mai vizitează Azilul Elena Doamna ; nu mai trimite la sărbători cozonaci, cum obicinuia, şi nu se mai ocupă de loc de fetiţele orfane. Şi ştiţi de ce şi de când ? Din cauza nemţoaicei Smalţ, care ’şi bătea odinioară joc ■ de bietele orfane şi de nenorocitele de roielinţe dobitoare, cum le numea parvenita. De când s’a dus această nemţoaică, generoasa şi mărinimoasa noastră Regină a pierdut toată iubirea, ce o avea pentru bietele orfane. Dacă Majestăţile pierd aşa de iute, aşa cu uşurinţă iubirea datorată unor inocente orfane române din cauza unei destrăbălate nemţoaice, nu avem noi dreptul a pierde toate simpatiele, ce nutream pentru Majestăţile Lor din cauza atâtor orfane române. Fără supărare ! Ziarele guvernamentale de la noi au dat zilele trecute ştirea, că guvernul român s’a înţeles cu cel unguresc pentru construirea unor linii ferate, cari să lege mai de aproape Pesta cu Bucureşti, Galaţi şi Iaşi. Aceste linii ar trece Cititorii noştri cari locuesc pe Şoseaua Bonaparte ne roagă să mulţumim D-lui Primar al Capitalei pentru măsura luată d’a stropi şi p’acolo. După cum am publicat cererea acestor cetăţeni, ne grăbim a publica şi mulţumirile lor, ,la care adăogăm şi pe ale noastre. Ceva unguresc. La vama de la Semiin s’a presintat Vineri, după cum ne anunţă o telegramă a serviciului special, un transport de câteva sute de porci sirbeştî. Vameşul Ungur ’i a respins pe cuvîntul că porcii nu grohăiau ca porcii sîrbeştî ci ca cei româneşti. No ! Aflăm că în şedinţa consiliului de administraţie a căilor ferate, se va discuta şi cestiunea de a se da bilete de ducere şi întoarcere pe toate liniile ferate din ţară. Noi credem că această idee este foarte nemerită şi punându-se în aplicare va reuşi desigur. D. D. Buiu a susţinut teza sa pentru licenţă la facultatea de drept din Bucureşti. Subiectul tezei este: Dota în dreptul Roman şi dreptul Român. Din 9 candidaţi câţi s’au prezintat, au reuşit numai 2 şi anume, D. Buiu şi Lupaşcu. Felicitările noastre noilor licenţiaţi. Revista Nouă face mereu progrese. Sâmbătă am primit No 3 din anul al 3-lea. Revista se prezintă sub o formă cu totul nouă, avănd o copertă artistic lucrată de talentatul Jiquidi. Numărul 3 cuprinde următorul sumar : O. Lugoseanu : Mitropolitul Andrei Șaguna (biografia) ; Artur Stavri: Vom fi siguri (poezie) ; De la Vrancea: Irinel; Gh. din Moldova : Poezii; R. Rosetti: Ţara Moldovei; T. C. Lecca: Ecou ; N. Iorga : Din Ralia (Neapoli); T. D. Speranţă: Minune ungurească (anecdotă) ; Const. Ioniţă: Cronica lunară ; B. P. Haşdeu : Notiţe bibliografice ; Potret: Andrem Şaguna şi mai multe alte ilustraţii. Primim următoarea scrisoare din Galaţi : Domnule Redactor, Rog binevoiţi a însera în stimabilul D voastră ziar, următoarea informaţiune demnă de a fi cunoscută de etitoiinea publică şi în special de D. Ministru al instrucţiune! publice. D. Dimitrie V. Cerchez, profesor de matematică la cursul inferior al liceului local, în scop de a-şe resbuna pe unii dintre elevii clasei a IV-a liceale, care au ridicat masca sub care i se ascundea faptele necorecte de la liceu, cunoscute tuturor şi pentru care D-sa este condamnat de Universitatea din Iaşi la suspendarea pe două ani din profesorat , îndreaptă o adevărată persecuţiune contra acelor elevi, lăsându’i pe nedrept corigenţi şi prin urmare să’i pue la cheltueli pentru a se prepara pentru examenul de corigenţă. Faptele fiind astfel, vă întreb D-le Redactor: e drept ca aceşti elevi să ’şi piardă un an degeaba, care le este atât de preţios, numai pentru că D. D. V. Cerchez să’şi satisfacă dorinţa sa de resti mnara ?? Suntem siguri că D. Ministru convingendu-se de veritatea faptelor, va da acestor elevi o urgentă legitimă satisfacere, promovându’l. Hotărîrea D-lui Ministru este aşteptată atât de părinţii elevilor cât şi de nenorociţii elevi, victimele D-lui D. V. Cerchez !!! Primiţi, vă rog, stima şi devotamentul meu, T. Lerescu. Rugăm pe onor. Primărie a Capitalei să ia măsuri mai serioase în privinţa câinilor, căci de treci noaptea prin mahalale este aproape imposibil să scapi fără să nu -ţi rupă hainile, şi cine ştie dacă unii nu sunt turbaţi. Dăm aci numele ofiţerilor cari au absolvit cursul şcoalei speciale de artilerie şi Geniu (anul II-lea). Artilerie. — Georgescu Theodor, Bâsceanu Mihail, Petcuşi Leonida, Zadic Iacob, Ragovici, Cotescu Emil, Buzetescu N., Aslan Enric, Panaitescu loan, Bârsescu loan, Mironescu Gg., Drăguţescu loan, Carp Gg., Archipp Gg., Miculescu loan, Racoviţă Mihail, Costin Grigore, Enescu loan, Streja Alex. Geniu. — Diana Tertulian, Gheorghiu Petre, Gărdescu Nicolae, Stănescu, Mătăsaru Sculy, MichăilescuN.,JiSărăbiu, Ionescu Stelian. Societatea studenților în medicină din Bucureşti, având să lege vr’o 450 — 500 volume din biblioteca sa, în acest scop va ține licitațiune Luni 2 Iulie orele 2 p. m. în localul său din Băile Eforiei. —♦«Mg»» — "® 2S* Vaporul societăţei Danubiene va circula între Izmail şi Chilia-veche o dată pe săptămână şi adică, va pleca de la Izmail în fiecare joi şi de la Chilia-veche înapoi în fiecare Vineri la 4 ore a. m. Sub-comisarii secţiei I (Sf. Gheorghe-nou) sunt foarte rău crescuţi şi îşi permit obrăznicii faţă cu persoanele ce au dar avere la secţie. Rugăm pe D. Colonel Algiu să le recomande vr’un cod al manierelor poliţistului urban. Ni se scrie din Constanţa că în ziarul nostru de la 20 c. în articolul „amănunte asupra sinucidereî Maiorului Russenescu“, s’a strecurat o eroare. Nu Locotenentul Antonescu a ținut discursul pe piața Independenței, ci Locotenentul Andreescu. Rectificări. Ştiri Telegrafice LONDRA, 30 Iunie. — Dl. Smith, prim lord al tesaurului, a declarat că nu părăseşte de loc portofoliul său şi că nu e de loc vorba să fie înălţat la rangul de Pair. MADRID, 30 Iunie.—Socialiştii pregătesc pentru mâine Duminică un meeting pentru a protesta contra patronilor cari impun urmerilor nişte condiţiuni ce nu pot fi primite. PARIS, 30 Iulie.Ziarul l’Echo de Paris află cât guvernul rus a ratificat convenţiunea relativ la predarea de®500.000 de puşti, calibru mic, de către fabrica de arme din Saint-Étienne. _______________................................ ......