Adevěrul, aprilie 1891 (Anul 3, nr. 787-813)

1891-04-01 / nr. 787

tiunea Ardealului, ca să ştim care sunt agendele prescrise de M. S., pentru care ne-am adunat aci. (Se citeşte manuscri­­sul imperial). . . Ex. Sa Haynald şi ilustr. sa Teleki, prin cuvântările lor remarcabile, înfrumu­seţate prin arta retoricei, voiesc a ne persuada că noi suntem aci adunaţi ca, lăsând la o parte înaltul manuscris im­perial, să adoptăm legile din 1848, u­­nind Transilvania cu Ungaria, cu des­fiinţarea dietei transilvane. Prin faptul însă că înaltul manuscris nu pomeneşte de aceste lucruri, din contra cere să se elaboreze un proiect de o nouă lege e­­lectorală care să fie înaintat M. Sale, nu reiese clar că autonomia Transilvaniei recunoscută de însuşi M. Sa ? Oare nu în urma acestei disposiţiuni s’au numit un can­celar şi un guvernator provizoriu­ al Tran­silvaniei ? Alt­fel toate aceste lucruri pe­trecute în faţa monarhiei şi a Europei ar fi numai un joc înşelător de ochi, ceea ce nimeni nu poate zice. Deci naţiunea română, prin organul meu, declară serbătoreşte că nu primeşte Uniunea, nici legile din 48, cauzele a­­cestei hotărîri sunt pe larg expuse în ex­trasul protocolului conferinţei naţionale de la Sibiu, ţinută la 1 (12) ianuarie 1861, care rog a se citi aici şi împreună cu discursul meu să fie luat la protocolul conferinţei regnicolare. Eu, pe lângă toate acestea, mai adaog că nu putem primi legea electorală de la 48 şi pe motivul că la paragraful 4, lit. a, se dă nobililor dreptul de alegere fără nici un cens, pe câtă vreme locuitorilor comunităţilor pe lângă un cens greu se cere o taxă „capitatim“ de 8 florini, în urma căreia majoritatea locuitorilor din Ardeal şi anume Românii sunt excluşi de la dreptul de alegere. Mărită adunare, în nenumărate rîndurî am auzit nobilimea lăudându-se cu libe­ralismul său faţă de poporul de cuvînd, emancipat, zicând că a împărţit cu toate drepturile şi libertăţile. Drept vor­bind acestea mi se par vorbe lăudăroase şi deşerte căci de fapt să întîmplă con­trariul. Prea stimaţii domnii preopinenţi afirmă că uniunea e de dorit şi pentru Români, de vreme ce art. 7 al dietei din Ungaria asigură tuturor locuitorilor ai Ungariei, egalitate de drepturi şi datorii. Pe noi însă tocmai articolul din cesti­­une ne înstreinează mai mult, căci acolo se zice apicat că, contopindu-se toate na­ţiunile într’o singură naţiune nu se recu­noaşte ca atare de cât una care e cea maghiară. Afară de aceasta paragrafele 2, 3 şi 5 din numitul articol, cari vor­besc de naţiunile magiară, săsească, se­­cuiască, nici nu pomeneşte de Români ca şi cum ei nici n’ar exista. Mărită adu­nare, eu vă declar fără sfială că preţuesc mult ardoarea Ungurilor pentru naţiunea ş limba lor, dar trebue să ştiţi că şi Românul e de asemenea gelos pe aceste tesaure ale sale, şi nici­odată, şi nimeni nu-l va putea sili să se facă ungur sau german. De la o unire silită nimic bun nu e de aşteptat nici pentru noi nici pentru alţii şi e prea temerar a se crede că 1,303,000 Români vor putea fi luaţi şi trecuţi în Ungaria ca o turmă blândă de oi. A crede aceasta ar fi o injurie adusă ambiţiune! noastre naţionale, căci precum Ungurii se mândresc cu strămoşii lor şi cu fală îşi aduc aminte de un Arpad, de un Lu­dovic cel Mare, asemenea noi Românii nu mai puţin suntem mândri de nobila noastră origine şi cu fală ne aducem a­­minte de un Scipio, Africanus, Caius Caesar, Octavianus Augustus, Traianus şi alţii, ai căror descendenţi suntem. Mărită adunare, noi reprezentanţii ro­mâni, aci prezenţi, bazaţi pe sentimentele de frăţietate şi amicie sinceră cu care ne-am întrunit în această conferinţă re­gnicolară, ve supunem cu o deplină în­credere postulatele noastre, specificate precum urmează : 1. In dieta cea mai apropiată, naţiunea Română să se recunoască de a 4-a na­ţiune legiuită a Ţării, având toate drep­turile politice şi civile precum şi limba sa introdusă în administraţiunea publică iar ilegile anterioare anului 1848 care atacă drepturile şi onoarea naţiune! Ro­mâne, să se declare nule pentru toate veacurile; 2. Dreptul reprezentaţiunei şi al ale­gerii în dieta Ţării să se acorde în pro­porţiunea sarcinilor impuse. Românii cari pentru apărarea Patriei îşi dau sângele şi viaţa lor, dând astfel censul cel mai mare de avere ce o posed­e just şi echi­tabil ca în aceiaşi măsură să se bucure şi de beneficiile Ţărei. Iată postulatele noastre, prea stimaţi Domni şi fraţi în urma căror numai se poate ajunge la o apropiere durabilă în­tre naţiunile conlocuitoare. E rîndul vos­tru să ne întindeţi frăţeasca voastră dreaptă sigilând astfel o amicie veşnică care va­­ razemul şi gloria iubitei noastre patrii comune. Care toate rog a se lua la pro­tocol. Alba-Iulia, i­ Februarie 1891. Tţa OTipii­lor cu începere de la 23 Aprilie curent, i/C­­U UiUla­­ moşia Tisan din plasa Săraţii, dis­­strictul Buzeu şi un parchet de pădure, parte cherestea şi lemn de foc, în apropiere de gara Buzeu 3 ore, sosea până în sat, şi de gara Mizil 2 ore. A se adresa în strada Spătaru Nr. 10 Bu­cureşti. ~LA LIBRĂRIA C.­SPETEA strada Lip­­ani Nr. 96, SE CERE un tânăr care pe pomptabilitate se cunoască şi cores­­în limbele franceză şi germană. PROFESIE DE CREDINŢĂ ANDIDATURA MEA Scumpi cetăţeni, vezînd şi eu Că îşi propun candidatură Aţâţi nemernici derbedei Aţâţi nerozi şi cască gură . —x— M’am hotărît să me propun L’al patrulea colegiu şi eu; M’aşi fi propus în Cer mai bine, Nu pe pament,— dar sunt ateu! —x— Deci îngerii, fără ’ndoială, Nu mi-ar fi dat un pic de vot; Iar bătăușii lui Iehova Zen, m'ar fi ciomăgit de tot1 —x— Astfel fiind, viu printre oameni Să mă propun cu sincer scop; Am mii de calități și-un singur Defect că sunt foarte miop! —x— Programul meu e : Monarhismul! Sunt pentru Regele Carol, fi de scriu la „Adevĕrul“ , îl susţin fără ocol ! —x— Ve spune Beldiman că este Un Iezuit, dar nu’i aşa, E sincer, bun, sărac, şi n’are Adese­ori nici ce mânca! Biata nevastă-sa, într’una, Iî scrie versuri şi romane, Şi de la bragagii, săraca, Lui Ferdinand îi ia bomboane. O! ce femeie ! e iubită De flori, de fluturi, de colibrii, Iar în Provenţa ’i fac sonete Şi ode tainici toţi Felibriî! —x— Gândesc că ţara milostivă Pomeni mai poate să le facă Acestor regi ce avură ’n lume O soartă-atâta de săracă ! --------­In Parlament de m’eţî trimite Voiu cere Camerei gu sila Lui Ferdinand să ’i dăruească Domeniul mare din Brăila! Eu cred că toţi mă veţi alege Căci tot sunt mai presus, la dracu, De cât prietinul Chitanţă, Or cuviosul nostru Pacu / Don­ Nucşoreanu voiajorul Vă poate­ asigura cu zor Că ar putea din mine face Cel mai celebru voiajor ! Eu pot din Bucureşti şi până La Meca, fără să mă roage, Să voiajez numa ’n călcâie, Sau dacă vreţi, în picioroange ! —x— Când Toni va lua cuvăntul, Eu pot să dorm atuncea greu; Că ’s somnoros nu ’ncape vorbă, întrec şi pe Hrisoscoleu­­ —x— Ii voiu vota fără ’ndoială exportul pentru porci şi boi; Ast­fel de vite ştiţi prea bine Avem destule pe la noi! —x— Voiu înfiinţa şi ghilotina, Căci deputaţii geniali Vor să avem şi noi de sigur Ghilotinaţi naţionali ! —x— Programul meu e foarte mare f­i nu vi’l pot expune tot!... a urma urmei plătesc votul: O litră de pelin un vot! Tradem. CRONICA ŞTIINŢIFICA BOALELE SIFILITICE Lecţie clinică la spitalul Colţea In una din zilele din urmă, eminentul profesor de clinică kirurgicală, D. dr Assaky, a vorbit despre sifilis şi cu deo­sebire de consecinţele fatale ce le are a­ceastă maladie, nu numai însuşi asupra individului care a contractat sifilisul, dar chiar şi asupra celor care-l înconjoară, în întâia linie soţia şi apoi copii lui. D-sa desvoltă pe rînd toate pericolele ce le prezintă un bărbat sifilitic îndată ce a devenit cap de familie. Această conferinţă prezentând un inte­res general, cred a fi util dând pu­blicităţii această interesantă şi instruc­tivă conferinţă, înainte de a intra în subiectul propriu zis al conferinţei care este : „pericolele ce le prezintă un bărbat sifilitic pentru femeia şi copii săi“. D. profesor Assaky face o repede descriere a modului cum survine sifilisul și a evoluțiunei lui. LUNI, 1 APRILIE 1891 ttdtîuâ f/Sjf TcTu. „M. ENH^SCU* Un bărbat are un coit (împreunare) cu femee sifilitică. Prima manifestaţie a si­filisului, este şancrul ce începe cu o mică roşeaţă, apoi o vesiculă care se sparge dând loc unui ulcer care pe urmă ia ca­racterele ulcerului şancros. Nu tot­ d’a­una vede bolnavul roşu şi bubuliţa şi se deşteaptă într’o bună dimineaţă cu ulce­raţia şancroasă, sau se poate întâmpla ca în loc’ de şancrul clasic să aibă o mică sgârietură, o mică erosiune care are aceiaşi semnificare ca şi şancrul clasic, ceea­ ce face că o mulţime de persoane care au avut şancru să susţină că n’au avut. Bărbatul care a avut şancru, poate să aibă puţin timp după apariţia ulcerului şi alte manifestaţii sifilitice, numite se­cundare, cari consist în erupţiune de mici pete roşii, pete alburii şi ulceraţii în gît, pe buze, (plăci mucoase), etc. Alte­ori aceste fenomene secundare sur­vin târziu, sau nu survin de loc şi apar după mai mulţi ani fenomenele sifilitice terţiare, care consistă în boala măduvei spinărea cunoscută sub numele de ataxie şi altele escrescente osoase (exostose), sifilis cerebral. Sifilisul poate să fie acompaniat de fenomene puţin violente, adică şancrul să fie mic, fără tendinţă a progresa accidentele secundare puţin marcate (câte­va plăci mucoase la gură) ce trec iute. Acesta este sifilisul benign. Alte ori si­filisul se presintă cu fenomene violente, şi numai un tratament energic şi făcut în grabă poate înlătura accidentele. S’a observat însă, că dacă sifilisul benign, asta nu însemnează că acciden­tele sifilitice terțiare nu vor fi grave, din contra s’a observat că sunt mult mai grave de­cât la sifilisul malign. Un individ devenit sifilitic este peri­culos nu numai intereselor comune ale fa­miliei, dar şi lui însuşi, fiind expus mai curând sau mai târziu, dupe 3, 5, 15 sau 20 ani să fie atins de sifilis terţiar care -l va pune în imposibilitate de a mai pu­tea servi ca cap de familie; tot­odată el este periculos şi pentru soţia sa şi pentru copii săi. Prin urmare este de un interes capital pentru omenire de a cunoaşte aceste pericole şi a căuta să te evite. Luăm mai întâi cazul unui individ si­filitic ce se căsătoreşte cu o femee să­nătoasă, care n’a avut nici o­dată nici cel mai mic accident sifilitic. El e peri­culos, căci poate să transmită sifili­sul soţiei sale. Această transmisiune se face în doua moduri: a) Sau acel individ a avut sifilis. Prin un tratament apropiat fenomenele au dis­părut pentru un timp oare­care. Indivi­dul crezîndu-se scăpat de sifilis se căsă­toreşte. Cât­va timp după căsătorie, is­­bucnesc din noul fenomenele şi în acest moment el poate transmite sifilisul şi so­ţiei sale. b) In alte cazuri se poate întâmpla ca in­dividul sifilitic să fie în aparenţă sănătos, fără simptome exterioare, şi femeia sa să devie însărcinată. In tot timpul până ce fe­meia a devenit însărcinată, ea a fost imună, adică nu a contractat sifilisul. După ce a devenit însărcinată fătul care e sifilitic de la părintele său, poate transmite sifi­lisul şi mamei sale, care devine sifilitică prin faptul concepţiunei şi capătă un si­filis fără şancru. In general în asemenea caz, urmează o lepădătură. Un medic distins, Gailleton, citează, relativ la transmisiunea sifilisului prin concepţiune, o observaţiune foarte semni­ficativă. Un tînâr capătă sifilis, se tra­tează regulat şase luni în­cât ori­ce fe­nomene dispar. După aceste şase luni de tratament vede că nu i se mai arată nici un accident, atunci are o relaţiune sen­­suală, o singură împreunare cu o tînără fată de 16 ani complect sănătoasă. A doua zi după unicul coit, acest tînâr vine la Gailleton spre a fi examinat, şi medicul nu descoperă nici cea mai mică leziune. In urma acestui singur coit, fata de­vine însărcinată şi după doua luni şi ju­­mâtate ea are accidente sifilitice fără să fi avut şancru. Copilul se naşte la ter­min, însă e sifilitic hereditar. Din această observaţie se vede clar cât de periculos e bărbatul sifilitic pentru soţia sa, mama căpătând sifilisul de la copil. Să vedem acum ce pericole sunt pen­tru copii. Tatăl sifilitic are o influenţă mai mică de­cât mama sifilitică. In ade­­vâr, când numai tatăl e sifilitic, iar mama e sănătoasă, în unele cazuri copii nu sunt sifilitici, prin urmare copii nu moştenesc sifilisul de la tată. Une­ori însă transmite sifilisul tatălui la copii, mama fiind sănătoasă. In acest caz, copilul naşte sifilitic, alte­ori şi ur­mează un avort (lepădătură). Iată doua observaţiuni foarte intere­sante, pentru că sunt provenite de la doi medici ce au suferit însăşi, prin urmare ne putem baza pe ele. Fournier citează cazul unui doctor care contractează un sifilis un an înainte de a se căsători. Face un tratament in­suficient de 8 fricţiuni mercuriale. Se că­sătoreşte cu o femee sănătoasă, şi care observată de aproape, n’a avut nici un fenomen sifilitic chiar după căsătorie. Are cinci sarcini, dintre care: trei avorturi de fetuşi ce aveau pete şi semne sifilitice, şi doi copii ce au trăit însă au fost sifili­tici, uzul tot al unui doctor care capătă un sifilis. Face un tratament insuficient şi se căsătoreşte trei ani după căpătarea sifilisului. Femeia este sănătoasă, nu contractă sifilisul după căsătorie, are 11 sarcini: douâ sunt cu copii născuţi morţi, douâ sunt cu copii născuţi şi mor de sifilis şi şapte copii sifilitici. Afară de aceste urmări, când mama nu are lepădătură şi copii nu se nasc sifi­­itici, copii sunt inapţi pentru viaţă, au accidente cerebrale, convulsiuni, broncho­­pneumonii, sunt imbecili, idioţi, sunt dis­­ruşi la Hidrocefalie, la scrofule şi la rachitism şi une­ori mor după naştere fără nici o cauză. După ce a examinat influenţa tatălui sifilitic asupra copiilor, D-l Prof. Assaky trece la influenţa mamei sifilitice a­­supra copiilor, tatăl fiind sănătos. Această influenţă este mai mare de­oare­ce bărbatul contribue numai la feconda­­ţie, pe când mama nutreşte totul cu sîn­­gele sau, şi prin urmare’e mai capabilă a’i transmite infecţiunea. O femeie poate deveni sifilitică, băr­batul său, fiind sănătos, prin alăptarea unui copil sifilitic. Aşa de ex. o doică este sănătoasă, ia să alăpteze un copil sifilitic, devine şi ea sifilitică şi îşi exer­cită influenţa sa sifilitică asupra copiilor pe care i-ar mai face cu bărbatul sau sănătos; sau un alt caz , că femeia a fost căsătorită cu un bărbat sifilitic care i-a transmis sifilisul. Bărbatul moare şi femeia se căsătoreşte cu un alt bărbat sănătos. Ea îşi exercită influenţa sifili­tică asupra copiilor. In aceste cazuri copii mor 80°/0. Fournier citează o observaţie pentru cazul I, a unei mame sănătoase care naşte un copil sănătos. Luând să alăp­teze un copil strein sifilitic, devine si­filitică. Are în urmă şase sarcini, din care, trei avorturi şi trei mor după un timp scurt de la naştere. Tot Fournier citează pentru cazul II observaţia unei femei sănătoasă, care se căsătoreşte cu un bărbat sănătos şi are doi copii sănătoşi. — In urmă bărbatul capătă sifilis, îl transmite soţiei sale, care naşte un copil sifilitic şi care moare după trei luni de la naştere.’ După câtva timp femeia se căsătoreşte din nou cu un băr­bat sănătos. Are şase copii toţi sifilitici, dintre cari: unul’moare după’şase săp­tămâni, unul moare după 5 luni, altul după 4 luni şi jumătate, altul dupe 5 luni, altul dupe 4 luni, şi altul după 6 luni. Se vede clar cât este de mare influenţa sifilisului matern asupra copiilor. In cazul când atât mama cât şi tatăl sunt sifilitici, periculele transmisiunea si­filisului la copii sunt foarte mari şi copii sunt sifilitici. In altă parte a conferinţei eminentul profesor tratează despre mijloacele de pre­vedere ce trebuesc luate pentru a înlă­tura pericolele sifilitice. a) D-sa consideră cazul unui individ căsătorit care e sifilitic, (femeia sănătoa­să) şi vine să consulte medicul. Primul lucru ce e de făcut e a suprima focarele de infecţiune şi contagiune, adică ulce­­rile sau plăcile mucoase cauterizându-le în un mod energic. Când sunt accidente secundare, se face un tratament iute şi intensiv. Trebue a recomanda bărbatului a se abţine com­plect de la raporturile sexuale căci atunci va transmite sifilisul şi femeei. b) Când bărbatul este singur sifili­tic şi femeia devine însărcinată. In acest caz sunt diverginte de opinii dacă trebue a da sau nu tratanfent antisifilitic, unirea Ricord hesită, iar Depaul ş­i Four­nier sunt pentru tratament. c) In caz când bărbatul e sifilitic şi femeia a contractat şi ea sifilisul prin băr­bat. In acest caz trebue a face un trata­ment antisifilitic femeei fără ca ea să ştie, pentru a nu strica buna armonie în a­­cea familie, precum şi bărbatului. Acesta însă este lucru foarte greu, căci prin spi­ritul sau fin, e foarte greu a înşela mult timp o femeie. De asemenea go ’interzîce bărbatului de a face copii, căci în acest caz din 90 sarcini 88 sunt morţi, dfi când şi bărbatul şi femeia sunt sifilitici şi femeia e însărcinată. In acest caz suntem datori a face un trata­ment antisifilitic femeiei pentru a preveni avortul. Copilul se poate ast­fel naşte fără sifilis. D-na dr. Assaky vorbeşte apoi de pe­ricolele la care e expusă o doică alăp­tând un copil sifilitic. D-sa arată cum şcoala franceză are dreptate când susţine că nimic nu este mai periculos de­cât un copil sifilitic pentru cei ce -1 înconjoară Proba cea mai palpabilă reese din urmă­toarele exemple prin care se­ vede cât de uşor se poate contamina de la un copil sifilitic persoanele din apropiere. Four­nier citează cazul unei doice sifilitice care transmite prin alăptare sifilisul unui copil. Acest copil contagionează la rîndul său de sifilis pe mama sa, pe bunica sa și pe doua servitoare, fete virgine Mama la rîndul sau contagionează pe bărbat. Ilillab­et citează cazul unui bărbat si­filitic care contagionează pe femeia lui Se naște un copil sifilitic care conta­gionează pe doica sa, apoi pe bunica și pe bunicul său, care aveau obiceiul a suge biberonul cu care se alăpta co­pilul. Un alt exemplu, a unui bărbat care con­tagionează de sifilis pe femeia sa, co­pilul lor sifilitic transmite sifilisul doi­­cei sale. Doica infectează pe propriul său copil şi alţi copii. După doi luni această doică transmite sifilisul bărba­tului său. Sunt numeroase exemple de acest fel însă aceste trei sunt suficiente pentru a proba în de ajuns cât e de periculos un copil sifilitic, putând infecta întreaga fa­milie din care face parte. Un ultim punct important pe care îl a­­tinse D. Dr. Assaki, e dacă copilul si­filitic poate fi alăptat de mama sa ? S’a observat că un copil sifilitic, născut din un părinte sifilitic, dacă mama a râ­­mas imună, (adică dacă n’a căpătat sifilis­t roct ft de bărbat sau prin concepțiune) poate fi lăptat de mama sa, fără ca a­­ceasta sa devie sifilitică. Acest fapt a fost observat de Colles sau de­ Baumussi poartă numele de legea lui Colles sau a lui Baumes. De asemenea s’a vâzut, că daca mama sifilitică și copilul născut e sănătos» adică a fost imun la sifilis, copilul nu ia­ nici odată sifilisul de la mama sa, sugând laptele ei. Se constată prin urmare că mama când scapă de sifilis până după naștere, nu capetă sifilis de la copilul său sifilitic şi vice-versa de şi mama e sifilitică, dar că copilul s a născut sănătos, nu mai capătă sifilis, sugând ţîţa mamei sale care e si­filitică. Ţinând cont de pericolul ce prezintă un copil sifilitic pentru doică, trebue deci ca copilul sifilitic să fie lăptat de propria sa mumă. Primejdiile despre care s’a vorbit pot fi în mare parte înlăturate printr’un tra­tament sistematic și destul de prelungit care de sigur nu vindecă sifilisul dar care permite unui bărbat ce a avut sifi­lisul să nu mai fie un pericol pentru mijlocul ce -l înconjoară şi să poată să aibă copii născuţi viabili şi capabili pen­tru a fi utili familiei şi societăței. Microb. Discursul împăratului Franţ Josef , VIENA, 29 Martie. — Reichsrathul s’a deschis într’un mod solemn. Discursul tronului zice: Toate state­­e din Europa manifestă dorinţă de a trăi în pace unii cu alţii. Primim din partea tutulor guvernelor asigurarea că menţinerea păcii este privită ca sarcina cea, mai esenţială. Acest fapt şi relaţi­­unile noastre amicale cu cele l­ai puteri ne autorizează să ne bizuim pe o noă serie de ani de pace şi să sperăm că Teschsrathul va putea să continue să ocreze fără să fie tulburat. Botitele crăşm­arului Fetiţele crâşmarului Sunt foarte frumuşele; A fi părul negru, lung şi des, La gât poartă mărgele. * * * Şi ochişorii negri ai lor, Sunt ca şi nişte stele, Şi buzele li’s trandafiri, Obrajii viorele... H. * U. Fetiţele crăşmarului. Voios primesc pe-ori­cine, Fie el tîner ori betrin... Ce să petreacă vine. * * * Nu le resping vorbele dulci, Necum a lor suspine, Şi... chiar câte-un sărut primesc, Dar... nu de la ori­cine. * * * # * # Fetiţele crăşmaruluî ) . Sunt foarte frumuşele Au părul negru, lung şi des Şi’n degete... inele. Iaşi, 1891. E. T. A. Dialoguri pentru Francmasoni ERNEST FALK Dialogul al treilea (Urmare şi fine) Ernst. Tu azi în adunare m’ai evitat tot timpul, dar eu te urmăresc şi în ca­binetul tău de dormire. Falk. Ai tu ceva atât de important a’mî comunica? E. Tu’ţi baţi joc de curiozitatea mea. F. De curiozitatea ta ? E. Pe care azi dimineaţă ai ştiut a o stârni într’un mod demn de un maistru. F. Despre ce vorbeam azi dimineaţă? E. Despre Francmasoni. F. Ei şi ? — Doar nu cumva în beţia Pyrmontului ţ’am tradat secretul lor? E. Pe care, după cum spui, a trăda nici nu’l cu putinţă. F. Ei da, asta iar mâ liniştește. E. Dar totuși mi-ai spus despre Franc­masoni ceva, ce mi-a fost neașteptat, m’au surprins, m’au făcut să gândesc. F. Și ce a fost aceasta ? E. Ăh! nu mă mai necăji! — De sigur că tu ’ți aduci aminte.

Next