Adevěrul, octombrie 1892 (Anul 6, nr. 1310-1338)

1892-10-01 / nr. 1310

ANUL No. VI— 1310 NUMERUL 10 BANI mmnMEWTELE ÎNCEP la 1 ȘI 15 ALE FIE­CĂREI LUN; |î ge plătesc tot-d’a-ana înainte In Bacu­refti la casa Administraţiei. Din Jaden­ şi Străinătat« prin mandate poştale Un an în tară 30 lei; în străinătate 50 Şease luni, 15 . . . 25 Trei luni , 8 » » , 13 ua In.stPiliUato 15 baaa! manosceiptels­ku se inapoiaza Să te ferești, Române! «le^cuiți strein în casă T, Alexandri, i«ț • JOI 1 OCTOMBRE 1892 NUMERTO ÎOBÂNI MItINCIURILE Din BUCUREŞTI si JUDEŢE se primesc : NUMAI la ADMINISTRAŢIE. din StrâiwMa*®* direct la administraţie şi !îS OfSciel» ti» pwfeBîpâftafte. Antinciuri la pagina IV..................0,30 b. linia nr ..... . a.— iei „ n ...................3.­ lei , Reclamele 3 lei rândul găsește do vSnxare cu nu­­uî Ne. îl?, 5e»lex»rd St.-Xicîis [EE VECHIO §0 BANI 8TR ADA AC ADEMI EI, — 16! ADMINISTRATIA STRADA A C A D E M I E I,­­ IO Director politic: ALEX. V. BELDIMAHU DAC JU REPTILELE Obiecţiuni militariste Crimele din florohom­ si Presa Reforma instrucţiei Loja singerata București, 30 Septembre 1892 REPTILELE Când ne-am hotărît să dăm la lu­mină crimele comise in judeţul Do­­rohoia de nişte militari fără­ suflet, ne-am făcut o iluzie: am crezut, că toată presa, fără deosibire de culoare politică, va fi alături cu noi in mo­desta cerere ce am formulat: o an­chetă nepărtinitoare la faţa locului, sub controlul reprezentanţilor presei. N’am acuzat de criminali de­cât pe locotenentul Dimcea, pe sergen­tul Pleşoianu, şi pe soldaţii cari i-au ajutat. Aceşti indivizi nefiind înro­laţi în nici un partid, nici un ziar nu putea să se simtă atins. Am a­­dăugat, după toate dovezile adunate, că administraţia şi justiţia din jude­ţul Dorohoi, nu şi-au­ făcut datoria faţă cu crimele comise, deci au cău­tat, să le acopere. Şi ne-am mărginit la atâta, decla­rând că nu facem chestiune politică din nişte crime odioase făptuite de câţi­va indivizi, tocmai pentru a pu­tea aduna toate glasurile, tocmai pentru că nouă ne ardea înainte de toate, ca lumina să se facă şi ca să nu remâie nepedepsite nişte grozăvii fără seamăn. Noi n’am cerut nici presei, nici guvernului ca să ne creadă pe cu­­vânt, de­şi adunaserăm probe sufi­ciente şi martori vrednici de credinţă, deşi în adîncul inimei noastre suntem ferm convinşi de cele ce am susţi­nut şi susţinem. Ba încă, am adus martori oculari, pentru ca auzindu-se din gura lor tot ce ştia asupra oro­rilor întâmplate, inimile să se înduio­şeze şi dreptate să se facă. Dar în loc de aceasta, ce vedem? Vedem o privelişte tristă, desgustă­­toare, ruşinoasă. Afară de două trei organe demo­cratice, care au luat cu vigoare o atitudine faţă cu criminalii din Doro­­hoia, toate cele­l’alte ziare s’au în­ţeles par’că pentru a înăbuşi lucrul, a tăinui crimele şi a face scăpaţi pe criminali. In special ziarele guvernamentale, începând cu Monitorul oficial sunt a­­tât de neruşinate in modul cum tra­tează chestiunea, în­cât ne vine greu sii mai stăm de vorbă cu dânseie. Dacă un simţimânt de milă nu ne ar îneca dispreţul ce avem pentru condeele vîndute tuturor cauzelor murdare, nici n’am sta să mai rele­văm infamiile inconsciente şi min­ciunile intenţionate ce scribii de la Constituţionalul, sau de la Timpul caută să arunce asupra noastră. In special Constituţionalul e atât de mizerabil în atitudinea sa, în­cât îţi vine să desperezi de presă şi de menirea ei. Mă rog, ce vină are D. Alex. V. Beldimann, care în toată afacerea asta a fost condus de cele mai curate sentimente umanitare şi care a avut faţă cu guvernul atitu­dinea cea mai corectă în chestiunea crimelor de la Dorohoia, pentru ca mişeii şi desfrânaţii, puşcăriaşii şi spionii de poliţie de la reptila juni­mistă să -i ataca cu atâta îndrăz­neală ? Oare faptul că prefectul de Dorohoiu este junimist să justifice această turbare reptiliană ? Noi credeam, din potrivă, că toc­mai fiind­că prefectul de Dorohoiu este junimist, trebuia ca organul grupului său­r— dacă e convins de nevinovăţia şi de onestitatea D-lui Stroici, pe care noi nu l’am acuzat de­cât de acoperirea crimelor, — să ceară împreună cu noi o anchetă imparţială şi, după ce ea va fi ab­solvit pe adeptul D-lui Carp, apoi să ne atace pe noi cu ori­câtă ve­hemenţă , iar prea onoratul, ener­gicul şi cu prisosinţă filantropul Stroici să ne dea în judecată pentru calomnie. In loc de aceasta, ce se întâmplă ? Reptilele se năpustesc asupra noas­tră, ne înjură, ne insultă, scormo­nesc cu nasul toate murdăriile în care sunt învâţate să înnoate şi lasă cu totul de o parte crimele din Do­rohoia. Scopul acestei campanii de injurii şi ameninţări la adresa noastră este lesne de ghicit, întocmai cum Dim­cea a atras într’o cursă mişelească pe Vasile Topală, pentru a ’l putea împuşca ; tot ast­fel reptilele caută să reducă chestiunea la o ceartă de persoane, la o luptă de cerneală în­tre gazetar şi gazetar, pentru ca noi să uităm crimele odioase din Doro­hoia, să fim ocupaţi într’o polemică meschină, iar muşamaua conserva­toare să ’şi întindă aripele protec­toare peste capetele lui Stroici, Dim­cea et Comp. Ei bine, nu vor izbuti. De­oare­ce toţi complotează pentru înăbuşirea adevărului şi a Adevărului, noi vom şti să le ţinem piept şi nu vom în­ceta de a agita chestiunea aceasta de dreptate şi umanitate, până când şi surzii cari nu vor să audă vor fi siliţi să asculte. Cunoscând mobilul care pune în mişcare condeele reptilelor, cunos­când marele interes ce are guvernul de a scăpa mai curînd de o chesti­une, care, — agitată cu tărie de oa­meni de inimă, — poate să-i provoace căderea, noi nu ne vom opri la lu­cruri mici, la certuri meschine, la polemici degrădătoare cu Constituţio­nalul şi lignoul sau L’Indépendance roumaine. Cauza ce am îmbrăţişat e sfântă. Am voit să ne mărginim a cere gu­vernului descoperirea adevărului şi a nu face politică , atât mai răa pentru guvern, dacă nu înţelege care e in­teresul său şi luând apărarea câtor­va indivizi de nici o importanță, se face solidar, complice și egal răspunzător de crimele lor. Cu reptilele însă am sfirșit. D. Virgil C. Arion, cel mai ener­gic susţiitor al proiectului­­D-lui Foni, primind funcţia de secretar general al ministerului, era legitimă ilusiunea mul­tora, cari s’au aşteptat şi se aşteaptă ca ideile principale din proiectul D-lui Foni să fie adoptate şi în proiectul de reformă al D-lor Take Ionescu-Arion. Aceasta cu atât mai vîrtos, că în ul­timul consiliu general de instrucţie D. V. Arion a susţinut cu căldură ina­movibilitatea absolută a învăţătorilor in contra garanţiilor de stabilitate prevă­zute de D. Poni. Şi optimiştii pare că nu s’au înşelat, căci azi aflăm din izvor autentic că proiectul de reformă al instrucţiei, pe care -l va prezenta în sesiunea viitoare D. Take Ionescu, în ideile sale prin­cipale este aproape identic cu proiectul D-lui Poni. Garanţiile pentru stabilitatea învăţă­torilor şi obligativitatea instrucţiei sunt menţinute şi în proiectul D lor Take Ionescu-Arion. Instrucţia primară se va face astfel ca elevii să ne îndru­maţi pentru şcolile profesionale. Se vor creea în toate judeţele şcoli profesionale cu internate ; se va prevede contracta­rea unui împrumut mare pentru con­struirea localurilor de şcoli primare ru­rale, pe alocurea, acolo unde mai multe cătune risipite formează o singură co­mună, pe lângă şcoala primară se va înfiinţa, şi un internat. Proiectul de reformă este aproape terminat graţie activitaţei D-lui Arion, care a deschis un loc larg în acest proiect principiilor democratice. Dar chiar fiind că acest proiect cu­prinde mai multe reforme înaintate, ne temem ca nu cum­va­­ să se izbească de reacţionarismul dinastiei Lahovari şi al junimiştilor, cari vor să introducă instrucţia confesională. Argus Reforma instrucţiei Printre cele dintâi­ proiecte de legi ce urmează să fie discutate în viitoa­rea sesiune parlamentară, cel mai im­portant este proiectul pentru reforma în­văţământului. Sub actualul regim al legei învăţămân­tului, instrucţia noastră şi în special istrucţia primară este osîndită a re­meme staţionară. Aceasta a­ ştiut’o aproape toţi miniştrii de instrucţie câţi s’au succedat în cei din urmă 20 ani şi aproape toţi au lăsat pe urma lor câte un proiect de reformă. Incontestabil că dintre toate aceste proiecte cel mai serios şi cel mai bine studiat a fost proiectul D-lui P. Poni. Şi aceasta este cauza, că toată lumea cinstită a regretat retragerea D-lui Poni din minister, căci această retragere pă­rea a însemna abandonarea reformei democratice a instrucţiei. IGOIT XA ^ DOUA INSTĂSTASEE Nichaia Gr. de (?!) Bonache Scurt şi îndesat, de vr’o 60 ani, cu toate că în aparenţă foarte tiner. Cu ochii spălăciţi, cu figura corectă şi selivisită tare. Luna’i în roată splendoarea; mustăţile cosmeticate. Om cult, aproape encyclopedist. Vorbeşte multe limbi moderne: helenist şi latinist distins. A tradus pe Anacreon şi alţii. Advocat, dar nu tocmai orator. Vorbeşte în public binişor şi se înfurie lesne. Senator de Galaţi. Se dă drept liberal, dar in fond e reac­ţionar; se poartă ca un feudal faţă cu ţăranii de pe moşia sa Vlădeşti. Are oare­care avere. Ingântat ca un ciocoiu. Nu salută pe cei mo­dest îmbrăcaţi. O­ dată când aveam în cap un jo­ben nou nemeţ şi bine văcsuit mi-a făcut un salut foarte reverenţios; de vre­o două ori când nu-1 mai aveam, nu mi-a răspuns la salutare. Grozav de afemeiat. Cam are datorii şi nu prea le plăteşte. Unul din rarii senatori liberali, ca valoare politică ocupă aproape locul din urmă dintre aceştia. Poatastru. A colaborat mult la Convorbiri li­terare. Acum în urmă a scos Poesii şi Nuvele săteşti destul de slabe. Face poesii de dragoste, deşi e de 60 ani. Duşman neîmpăcat al trifoiului din Galaţi (Resu-Robescu-V. Macri, acest din urmă pe altă dată). Când se aude numele, temperamen­tul său belicos îndată se revoltă; o dată la Al­cazar a spus despre Ressu: cum nu’l am aici, să’l strivesc ca pe o viperă. Curagios, are o forţă musculară puţin obiş­nuită. Mai are câte­va dueluri pa.. conştiinţă, dintre care acela cu un colonel rus ajuns cele­bru, pentru că’i aminteşte tot-d’auna in întru­nirile electorale. O notă caracteristică. S’a dus o dată la Bu­cureşti să vadă pe fiu-său, student în medicină. Servitoarea ’i anunţă stăpînului ei ast­fel : — Un băiat a venit să vă caute ! Băiatul era D. Bonache. Am aflat că lucrează de mult la o comedie Când cânta găina, ce se va representa în sta­giunea aceasta la Teatru Naţional. In Parlament a făcut tot ce a putut pentru a contribui la reînfiinţarea secţiei a II-a a tri­bunalului de Galați, I. Kim. TELEGRAME PARIS, 29 Septembre. —­ Mica bursă a avut loc aseară pe trotuar înaintea Cre­ditului Lyonnais ; asistenţa era numeroasă; nu a fost nici un incident de şi circula­­rea era împedicată. CARMAUX, 29 Septembre. — In urma hotărîreî prefectorale care interzice orî ce manifestaţie, deputatul Baudin a telegra­­fiat D-luî Loubet rugându-l să facă să se retragă această hotărîre care a agravat în mod brusc situația. jefuiţi de tot ce aveau şi pe urmă înpuşcaţi în pădurea Tăioasa, unde erau trimişi înadins pentru a fi împuşcaţi. Comunicatele guvernului Se ştie că comunicatul lahovarist în afacerea asasinatelor de la Dorohoia, spune că Rusu şi Topală, au fost în­­puşcaţi pe drumul dintre Rădă­uţi şi Dorohoiu în pădurea Tă­ioasa. Iată un pasagiu din comunicat: Mai multe ziare, făcându-se ecoul unor informaţiuni greşite, au dat publicităţeî, într’un mod cu totul eronat, faptul îm­­puşcăreî unor contrabandişti ce erau tran­sportaţi de la Râdăuţi la Dorohoia sub escortă militară. Şi mai departe, alte două pasagii Indivizii Toader Rusu şi Topală Vasile, despre care se face menţiune în zisele jur­nale, făcând parte din aceia cari fugise din Rusia pentru a scăpa de osânda la care erau supuşi, fiind prinşi în flagrant delict de contrabandă, au fost trimişi sub escortă la Dorohoia. Pe când soseau aproape de pădu­rea Tăioasa căutând a fugi de sub escortă, au fost împuşcaţi în momentul de a intra in pădure unde, adă­postiţi, puteau scăpa şi urma criminala lor meserie. Va să zică reroane bine stabilit că, după cum pretinde comunicatul, Rusu şi Topală au fost înpuşcaţi pe când erau duşi sub escortă de la­ Rădă­uţi la Dorohoia, pe când intrau în pădurea Tăioasa, unde voiau să fugă şi să se ascunză. Iată acuma o mică hartă a jude­ţului Dorohoia . Cetitorii sunt rugaţi să observe unde este aşezat târgul Rădăuţi şi up­de oraşul Dorohoia. Linia dusă în­tre două localităţi este şoseaua na­ţională, care trece prin Darabani. La Nord de Darabani, pe Prut, este satul Cuzlan, în marginea că­ruia a fost înpuşcat Tihon, după ce a eşit din casa lui Romaşcu, unde a petrecut cu sergentul Pleşoianu, asa­sinul. La Nord-Vest de Darabani, la o distanţă de 4—5 kilometri, tot pe Prut, este satul Tâioasa, lângă care este mica pădure Tăioasa, pădure ti­­neru, formată din vlăstar­. Este evident că dacă Rusu şi Topală erau aduşi sub escortă de la Rădăuţi la Dorohoia, ei nu puteau fi îm­puşcaţi în pădurea Tăioasa. Două oameni cari încearcă să fugă, nu fug 5 kilometri pe câmp liber fără să fie prinşi sau împuşcaţi. Comunicatul lahovarist deci minte cu neruşinare, abuzând de faptul că publicul nu cunoaşte aceste amănunte. Acuma, când guvernul e prins în acest flagrant de minciună groso­lană, judece publicul ce credit trebue sâ dea­­ comunicatelor­­sale şi cum trebue să privească şi să califice ati­tudinea presei guvernamentale in a­­ceastă afacere. Noi am spus adevĕrul aşa cum s’a întîmplat. Topală a fost luat de la el de acasă prin înşelăciune. Rusu a fost ridicat din o cârciumă din Rădăuţi. Amîndoi au fost duşi la cort, bă­tuţi, schingiuiţi într’un chip oribil. O secţiimi militariste III Am spus că ziarul L’indépendance roumaine se încearcă a discredita sis­temul de înarmare elveţian. Insă cum? Amintind de un raport al u­­nui distins general din 1871, care s’a pronunţat foarte defavorabil pen­tru armata elveţiană. Aceasta în­semnează la L’indépendance că expe­rienţa n’a fost făcută, şi chiar dacă a fost făcută, apoi ea este în contra naţionalizărei armatei. Să vedem ce este acel raport din 1871. Pentru aceasta ne vom servi tot de scrierea D-lui G. Lorand, şi capitolul unde se vorbeşte de acest raport. Intru cât priveşte criticele organizărei militare elvețiene făcute de generalul Her­zog, în raportul său din 1871 —singurul argument care ni s’a opus când am cerut aplicarea acestui sistem în Belgia, — in­terlocutorul meu (Colonelul Feiss) a fost foarte mirat când i-am spus că generalul Pontus s’a suit la tribună combătând cu acel raport sistemul elveţian. Aceste cri­tici datează de 17 ani şi cum ele au fost recunoscide ca fundate, s’a transformat complect organisarea naţiunei armate prin legea din 1874. In timp de 8 ani s’a ajuns la situaţia actuală de care însuşi D. Her­zog s’a declarat cel întâi satisfăcut, după cum am avut plăcere să'l ved la aceste manevre. Totuşi partizanii rutinei, ai ca­­zarmeî şi ai sistemiduî prusian în Belgia (şi în România...) opun înainte raportul din 1871. Când n’aî argumente trebue sa le inventezi, şi toate cauzele rele sunt apă­rate în acest mod. (La nation armée pag. 27—28). Din această citație—scrisă anuma pare că pentru L’indépendance, — se vede că raportul din 1871 nu mai poate servi astă­zî, de­oare­ce chiar generalul Herzog s’a declarat satis­făcut. Insă L’indépendance o ține înainte și la articolele noastre asupra naţiunei armate opune acel raport, facându-se prin aceasta gratis de rîs în ochii streinătăţei. Ei, D-lor de la L’indépendance, e uşor ca în mod afirmativ şi sen­tenţios sa critici un sistem, o soluţie oare­care, fără ca pentru această în­cercare să ai măcar cunoştinţa ade­­vărată şi exactă a lucrurilor. Dar ce să mai zicem despre fraza că experienţa n’a fost încă făcută? Putem uşor dovedi că şi aici L’in­­dépendance vorbeşte fără să ştie. Ex­perienţa a fost făcută şi a eşit în favoarea sistemului elveţian. Iată ade­vĕrul ! Pentru a arăta încă odată că ziarul francez se află în eroare, vom recurge la o autoritate militărească română, care nu poate fi bănuită de parţialitate pentru armata elveţiană. In Monitorul Oastei din 1887 No. 9 se află un studiu intitulat: Memo­­ria asupra organizărei armatei elve­ţiene şi manevrelor din toamna anului 1886, — studiu datorit D-lui Colonel Carcaleţeanu. In acest studiu D. Colonel Carca­leţeanu expune organizarea armatei elveţiene, arătând câ după campania franco-germană din 1871, ea a fost reorganizată pe baze nouî, astă­zi în vigoare. In partea în care se ocupă de manevre D. Colonel Carcaleţeanu face loc următoarelor impresiuni: Manevrele privite în întregul lor, aveau în execuţiune cu totul aparenţa unei rea­lităţi ; afară de mici observaţiuni de de­­taliu, diferitele faze şi peripeţii ale lupte­lor se succedeau într’un chip regulat, po­ziţiile se ocupau într’un chip foarte judi­cios, schimbările dintr’o poziţie în alta se faceau la timp, marşurile se executau în

Next