Adevěrul, octombrie 1892 (Anul 6, nr. 1310-1338)

1892-10-01 / nr. 1310

2 toată ordinea, distanţele se păstrau regulat nu se auzea pe timpul luptei şi în marşuri acele ordine peste ordine, o tăcere absolută domnea intre rendon şi totul se petrecea în cea mai mare ordine. Infanteria, în ordine strînsă, manevra în perfecţiune. Artileria îşi alegea bine poziţiile, tirul sau totdeauna bine îndreptat, ocuparea şi părăsirea poziţiilor cu grăbnicie executate. Cavaleria era foarte bine montată, caii dresaţi şi antrenaţi pentru necesităţile serviciului lor. .... Impresiunea generală a fost foarte mulţumitoare; trupa avea un aspect cât se poate de satisfăcător; oamenii inteligenţi robuşti şi bine constituiţi se distingeau prin o ţinută adevărat militărească; şi ceea ce era mai cu deosebire de remarcat, era zelul, buna voinţă şi amorul propriu ce puneau toţi ofiţerii şi soldaţii întru îndeplinirea serviciului. Iată cum se exprimă un ofiţer român despre armata elveţiană şi s’ar fi cuvenit să cunoaşteţi aceste aprecieri, D-lor de la L'indépendance. Aşa dar experienţa s’a făcut şi român satisfăcuţi până şi militariştii înşişi. Ce rezultate excelente trebue să fii dat armata naţională elveţiană, dacă până şi un ofiţer militarist nu-şi poate stăpâni impresiunile sale şi le trece în chiar cartea neagră a militarismului român, în Monitorul Oastei ? Sfirşind vom spune confraţilor noştri de la L’Indépendance ca pe viitor să fie mai circumspecţi în discuţie şi să nu dea atâtea dovezi de ignoranţă, de rea credinţă şi de necunoaşterea celor mai elementare lucruri, ca în cazul de faţă. Cu articolul viitor vom termina aceste observaţiuni. I oan G. Deleanu: I de alaltăieri la amiazi pănă astă-seară 6 ore; această ţifră este mai mică de o media ordinară de mortalitate. Azi 3 decese suspecte. CRACOVIA, 29 Septembre.—Un doctor trimes la granița rusească a constatat că întregul district rusesc Olkusz es indemn. Numai 4 cașuri s’au constatat două comune ale districtului Broszow. Notă. In cele două articole anterioare , tratând tot despre obiecţiunile militariste I s’au strecurat câteva erori tipografice şi de corectură care denaturează sensul şi pe care ne grăbim a le rectifica. Astfel în numărul de la 28 Septembre, pag. I, coloana 5, rândul 8, să se citească la derizorie perioadă de instrucţie în loc de I derizorie. In acelaşi număr de la rândul 59 s’al sărit un rând întreg : „Astfel sir Ch. Dilke a putut să de-l clare în studiile sale asupra situaţiei res-j pective ale puterilor că tăria în foc a sol- daţilor români poate fi comparată cu acea I a soldaţilor germani...11 Cuvintele subliniatei au fost sărite. In numărul de la 29 Septembre pag. II, coloana 3, rândul 35 s’a pus ultimă legă- tură în loc de intimă legătură. I. G. D. NI O JL. JS J» .A ANVERS, 29 Septembre. — In urma ordinului autorităţilor de a transporta ca- J davrele direct la cimitir, nişte demonstra- ţiuni sgomotoase s’au produs în stradal Krodenburg locuită maî cu seamă de oa- jmeni sărecî. I, BUDAPESTA, 29 Septembre. — De aseară la 6 ore pănă astă-seară aceiaşi oră !, sunt 38 de caşuri şi 16 decese. L In 13 localităţi ale Ungariei s’au produs! caşuri de deceste suspecte, dar isolate. I SZEGEDIN, 29 Septembre. — De aseară!: 8 ore pănă astă seară la 8 ore sunt 2 J. caşuri suspecte, dintre care un cas în per- J 'soana unui infirmier. ji CRACOVIA, 29 Septembre. — De ieri Ia dimineaţă pănă azi dimineaţă nici un cas de holeră. |. HAMBURG, 29 Septembre. — Ieri laji Hamburg 7 casuri, 5 decese; la Altona, j ] 1 cas, 1 deces. ji MARSILIA, 29 Septembre. — Buletinul J \ marinei pentru ziua de ieri indică 30 de 1ecese, dintre care două suspecte Înregistrate I . s JOI 1 OCTOMBRE 1892 I Crimele iii Djrjtti si Presa Cea maî mare parte din presă se ocupă de crimele de la Dorohoia, care a înmărmurit pre toţi prin grozăvia lor De câte o deosebire, presa reptilian guvernamentală îşi face ca totdeaun trista ei datorie înjurând şi cer îu măsuri represive în contra noastră iar cea din opoziţie infierează în termeni viguroşi crimele. Un lucru s nu uităm: din presa opoziţionistă numai ziarele democratice se ocup, pănă acum, iar cele liberale tac. Dar să vedem mai de aproape părerile presei din Capitală şi din provincie asupra crimelor din Dorohoi, Lupta, organul radical-democrat duce o campanie foarte energică în contra guvernului. Vorbind de comunicatul lahovăresc, zice : Noi atacăm în fals acest comunicat a guvernului şi ne facem forţa a dovedi că tot ce el afirmă sunt neadevăruri sfrunate. Este ştiut că în genere comunicatei guvernului inspiră publicului mai puţini încredere de cât orî-ce afirmare a cele nai din urmă forţe, maî ales când aceste comunicate se referă la isprăvile adminisraţiei împotriva cărora lumea se plânge In adevăr, cuî se adresează guvernu pentru a cere informaţiunî despre cele renunţate, pe cine însărcinează el cu cercetarea faptelor în contra cărora opinia mnblică se revoltă, de la cine ia el elenentele pentru fabricarea comunicatelor sale ? Tocmai de la acel pe cari presa îî bcază, tocmai de la acei ce sunt desemnaţî ca autori a infamiilor revoltătoare. Aşa, în cazul special de la Dorohoia, comunicatul guvernului declară că a înărumat cu constatarea faptelor pe auto■ităţile civile şi militare din Dorohoia, Adică pe autorii crimelor, pe autorii asuiiatelor din acel judeţ. Ce temeiu se poate pune pe un atare comunicat, pătat la online de fals şi părtinire, ce încredere i se poate da? Deci, încă odată o repetăm, noi ne înşriem în fals în contra acestui comunicat, luând respunderea faptelor şi a acuză■ilor înaintate, ne facem forţi a le dovedi dinaintea unei anchete serioase compusă in magistraţi străini de localitate şi la are să asiste secretarul general al ministruluî de interne şi representanţii presei. O asemine comisiune de anchetă, după ce ancţionarii acuzaţi vor fi fost suspendaţi, a descoperi adevărul celor denunţate. Dar comunicatele bazate pe anchetele ăcute de un Dimcea şi Paciurea sau de genţii lui Stroica, sunt mai mult o sfiare decât o liniştire a opiniei publice. Comunicatul vorbeşte de împuşcarea a ei oameni care căutau să fugă de sub scortă. Neadevăr sfruntat. Din ancheta bută la faţa locului de către D. Beldilan şi din declaraţiile făcute dinaintea mai multor ziarişti de către văduvele cer împuşcaţi, rezultă că prinderea şi îmuşcarea acelor nenorociţi a fost de maî îainte chibzuită şi hotărîtă, şi că în aest scop li s’au întins o cursă în regulă, edem pe sergentul Pleşoianu că vine casă la Topală, îl trimite să-i schimbe işte bani, apoi se ia după dânsul şi-l îmuşcă; vedem pe locotenentul Dimcea reurgând la acelaşi procedeu criminal pen■u a prinde şi împuşca pe Russu,— după 3 ambii au fost maî întâi bătuţi şi schimuiţî In modul cel maî barbar; vedem pe ij aceşti bandiţi terorizând satele şi chia 11 pe primarii, prin bătăi şi torturi de neîichipuit şi de necrezut. I Din chiar comunicatul guvernului "I mai ales din declaraţiile femeilor cel •l ucişi, reese că administraţia din Doroho|a întocmit o listă de cei bănuiţi că : 1|exercita meseria de contrabandişti şi I încredinţat’a autorităţilor militare ca să I extermine pe orî-ce cale şi prin orî-u I mijloc, ori-cum şi orî-unde i-ar găsi. | I comunicatul guvernului numeşte criminal pe nenorociţii împuşcaţi şi laudă bravul Jassasinilor pe cari comandantul corpulu I al IV-lea i-a recompensat! | I Ce ruşine, ce tristă ruşine ! Pentru a se vedea că ceea ce se invoac»pentru sivizarea (expresia Constituţioni 11 In’ui) crimelor din Dorohoia, este absolit fals şi fabricat ad-hoc, să punem alăture ll ceea ce zice comunicatul din Monitor c . I cele ce afirmă Constituţionalul. Să luăi .1 cazul asasinărei lui Tihon. I Monitorul: Intru cât priveşte împuşcarea individi I lui Gheorghe Tihon de la Cuslău, se cont ! tată că sentinela, observând un individ care voia să treacă Prutul cu dupî ce jce’i furase şi nevoind a se opri la so I raţiile ce ’i s’a făcut de sentinelă j’l a împuşcaţi conformându-se regulamentului de pază al frontierei. Constituţionalul, Vestitul bandit Tihon care cumula cu această profesie şi cea mai puţin ofensivă de hoţ de cai, a trecut Prutul cu cai de furat. Un sergent cu soldaţii ce păzea fruntaria aşteptau pe musafirul ce trece; j cu cai, fără bilet, fără paşport şi fără ca j să fi făcut carantină, Prutul, şi l’au luat în primire. Tihon vezându-se în capcană j a smucit o puşcă din mâinile unui soldei j pi a tras asupra sergentului fără a’l ne jmeri. Sergentul în luptă de apărare l’ I împuşcat. Deci iată două comunicate de aceeiaş I origină dând două versiuni diferite, unul susţinând că Tihon a fost împuşcat pen tru că nu s’a supus somaţiunilor de a ni I trecut Prutul, —tcel-l’alt afirmând că Tihon a sărit Pruul, a sărit la sergentul care cu mai mulţi soldaţi puzeau fruntarna, a smuncit puşca din mâna unui soldat a tras asupra sergentului fără a’l nimeri iar sergentul în lupta de apărare l’a împuşcat !.. închipuiţi-vâ un simplu om desarmat trecând Prutul pentru a ataca o echipă de soldaţi înarmaţi conduşi de un sergent!.. Am citat numaî cum se încearcă scuzarea acestui omor, pentru ca lumea să judece valoarea întregului comunicat a guvernului şi a versiunilor sale cu privire la aceste asasinate mizerabile. Nu vom înceta de a înfiera aceste monstruozităţi săvîrşite de administraţia conservatoare, pănă când o anchetă serioasă şi imparţială nu va fi rînduită pentru cercetarea acestor crime care au înspăimântat întreaga parte de sus a Moldovei. Romanul, organul liberal-democrat al D-lui Vintilă Roseti scrie următoarele : Guvernul crede că „ambele împrejurări sunt consecinţe naturale ale executăreî pazei fruntariilor.“ Acest natural este un giuvaer care va rămâne nemuritori. A se împuşca oameni nearmaţi, fie eî făcători de rele, poate să fie conform reglementelor militare, dar numai natural nu poate fi. E monstruos şi nimic alt. Ştim că însuşi D. Lascar Catargiu, când i s’a spus că se va da ordin a se împuşca cei cari vor să treacă graniţa, s’a revoltat şi a spus că nici o dată nu va da un asemenea ordin. Atunci s’a recurs la reglementele militare şi s’a dat ordin sentinelelor, să execute reglementul care prevede ca să se tragă asupra celui care nu se opreşte după somaţiune. Sperăm că D. Catargiu, care s’a revoltat la ideea d’a da ordin să se împuşce oameni nearmaţî, nu se va mulțumi cu desluşirile date de comunicatul milităresc, şi că acum, când vede că ceea ce n’a voit să ordone se face şi fără ordin, va trimite înaintea justiţiei pe aceia care penr tru noi nu pot fi ce cât nişte simpli uciîgaşî, chiar după explicările Monitorului. [ Voinţa Naţională, La Patrie, şi î Buna Credinţă organe libaral-naţio- 3 nale, nu s'au pronunţat până asitâ-zi. Să vedem acum presa guverna- mentală : Constituţionalul înjură pe D. Alex. V. Beldiman crezând prin aceasta, de sigur că absoalvă administraţia şi ■ justiţia din Dorohoi, precum şi pe ‘ fraţii Lahovary de respunderea crilmelor. Ce naivitate reptiliană ! Bucuresci într’un limbaj blajin caută să apere guvernul şi spune că sol■ daţii şi-au făcut datoria. Criminală datorie! Timpul devenit canalul fraţilor Lahovary după ce înjură ca de obicei, se întreabă dacă guvernul nu se va gândi o dată să pue capăt libertăţea presei? La această întrebare răspunde mai categoric reptila franţuzească L'indépendance Roumaine . Vom fi cei d’întâiu de a blama orice proces de presă (!) care ar avea un ca- racter politic. Nu admitem ca partidul de la putere să persecute pe adversarii săi (!) ! Dar când se găseşte în faţa unui sistem de şantaj practicat cu un cinism revol- tător, când pentru a-şi face puţină re- clamă şi a-şi mări tiragiul cu câteva sute de exemplare, nu bezită de a emoţiona ţara publicând cele mai grave noutăţi,— atunci orice consideraţie politică încetează, intervenţia parchetului se impune. Sperăm că se va găsi un deputat sau un senator destul de curajos ca să aducă această chestie la tribuna Parlamentului. Nu vom discuta cu reptila fran- ceză ce înţelege prin consideraţie po litică, de cât o vom asigura că cu ragioşi de specia aceasta în parlament, de a cere măsuri represive în I contra presei se găsesc cu prisosinţă sub toate guvernele. Pe noi ameninţările nu ne sperie, I, ci din contra ne batem joc. Intrucât priveşte încercarea criminală al reptilelor de a îmbrobodi crimele cl lăsăm la apreciarea publicului. Se va zice poate că atât presai opoziţionistă cât şi cea guvernamen- tală sunt interesate In felul lor în chestia acestor crime, dar iată ca şi junile ziare independente şi care nur aparţin nici unei nuanţe politice sej* pronunţă în contra guvernului şi al comunicatului lahovăresc : 15 Universul ziar cu totul nepolitic scrie: Cu privire la asemenea comunicate, a- i veni ceva de observat. Administraţia se controlează pe ea în 1nsăşi; pîrîtul e şi judecător. 11 Nimeni nu va putea învinui pe guvern pentru asemenea fapte, dar trebue sâ- T cerem mai puţină încredere în autori- tăţile locale şi un control maî sever. M însuşi comunicatul pe care Tann repro-1* duse o dovadă. |l Se vede haina cusută cu aţă albă. M Adevărul zice că asasinaţii erau oameni | ■ stabili, muncitori şi chiar foşti militari |* în armata română, cu nevastă şi copii,— citează martori pentru cele ce povesteşte. JI Monitorul afirmă că erau nişte hoţi şi l * ucigaşi, cum că fuseseră condamnaţi în I ■ Rusia pentru omoruri şi tâlhării. Insă, cum s’a comis omorul ? Chiar pe când unul dintre „condamnaţii“ aceştia în împărăţia vecină făcea contrabandă şi trecea cai de furat! Oare e posibil? Cu paza mare de la fruntarie e admisibil ca nişte condamnaţi în Rusia pentru omoruri şi hoţii să îndrăznească a trece pe teritoriul imperiului vecin cu atâta uşurinţă riscând să fie arestaţi imediat şi trimişi în Siberia? Desigur că nu. Altceva trebue să fie la mijloc. Faptul că generalul Budişteanu a hotărît recompensarea soldaţilor ucigaşi nu e o dovadă în nici un fel. Generalul, în înalta sa poziţiune, nu poate să se informeze decât de la subalternii sâi, pofte interesată, ca şi D. Lascar Catargi de la inferiorii săi, iarăşi interesaţi. Anchetele făcute de unii dintre aceştia recompensele date de alţii, nu lasă părţii a treia, celei lezate, putinţa de a arăta cum e adevărul. Trei pungaşi, cu un proces-verbal şi un epistat sau un sergent de stradă ca martor, în ţara românească te pot băga în puşcărie, dar încă la ţară, unde mijloacele de informaţie sunt aşa de restrînse. Hoţi sau oneşti, trei oameni au fost împuşcaţi şi jefuiţi pe teritoriul ţării româneşti, unde pedeapsa cu moarte e desfiinţată prin constituţie. Am auzit numai pe cei ce au omorît, să auzim şi pe cei ai căror părinţi şi soţi au fost ucişi. Ar fi o ruşine pentru noi, dacă nu s’ar limpezi lucrurile. Guvernul ar fi responsabil dacă ar acoperi crimele comise de către nişte agenţi inferiori. Opinia publică ar fi nedemnă dacă n’ar căuta să’şi facă datoria de a afla faptele şi de a condamna cu energie pe vinovaţi. Căci, exemplul mişeliilor de acest fel e molipsitor, şi mâine, încurajând asemenea fapte în extremul nord al Moldovei, se vor crede autorizaţi mulţi să facă lucruri de acest fel şi în... oraşe. Şi... mişelia e o boală mai grea decât cholera! Cerem în interesul guvernului chiar să se facă o anchetă severă la faţa locului, compusă din oameni independenţi din toate partidele, la care să asiste şi presa,—cari să n’aibă nici în clin, nici în mânecă cu administraţia din Dorohoia. — Apoi vinovaţii dacă sunt, să fie exemplar pedepsiţi. Războiul de asemenea blamează şi el crimele făptuite. Vedem dlar că presa serioasă, nesubvenţionată din fondurile secrete, nfierează crimele precum şi ridicolul comunicat al guvernului. ♦ * * Din presa provincială pănă acuma avem de înregistrat pe Democraţia Socială, vigurosul organ al socialiştilor ploeşteni, care înfierează crimele precum şi pe Vocea Botoşanilor din Botoşani, care de asemenea duce şi ea campania alăturea de presa democratică. Celelalte ziare provinciale nu zic încă nimic. Spicuitor .........------------------------------ informaţiuni! Directorul nostu a fost primit azi la orele II dimineaţa în audienţi de către D. Lascar Catargiu, preşedintele consiliului şi ministru de interne. Toţi confraţii, cari au participat la întrunirea ţinută Vineri seara la redacţia noastră, precum şi ceilalt cari ar dori să ia parte, sunt rugaţi şi frame-voiancă a veni din nou astăseară, Mercur!, la orele 8, în localul redacţiunei noastre, pentru ca D. Beldimană să le comunice rezultatul întrevedere! sale cu D. Lassan Catargiu. FOIȚA ZIARULUI „ADEVERUL“ FORTUNÉ DU BOISGOBEY VIII (89) Loja slngerată E disperată, esasperată. Nu maî e stăpână pe sine-și. T trebue cu orice preț scrisorile cari pot să o peardă. Ea se întoarce, regăsește pe Julia, reîncepe convorbirea. Julia refuză, femeea de lume ca scrisorile cu sila și pleacă tată, prietene romanul. Ce zici de dânsul ? — Nu e un roman, căci totul trebue să se fi petrecut astfel. Totuși nu găsești ciudat lucru, că Julia a fost depositorul atâtor secrete, că ea a posedat scrisorile a două femei de lume? — Scumpul meu, în această privință sunt, convins că secretele D-nei d’Orcival erau şi ale lui Golymine. E singura moştenire ce-i lăsase. Când şi cum i-a transmis-o, nu ştiu, dar sunt sigur de fapt. Julia a vrut să lichideze această succesiune cu o singură lovitură. Dar Golymine avea mai multe amante. Şi nu aş fi surprins dacă Julia ar fi făcut să vină o jumătate duzină de femei. Două e un minimum. — Marieta cu toate acestea n’a dus decât o scrisoare. — Dar ea ți-a spus că în aceeași zi, la aceeași oră, Julia scrisese maî multe. Ea ți-a mai spus că pachetul acuzator pe care 1 a dus cu sine și la bal, era atât de mare în cât n’a putut să’l pună în corsagiul sau. De altmintrelea or cât de scriitoare ar fi o femeeă, ea nu redigează un volum în timpul unei relațiunî. Trebue dlar ca pachetul să fi fost opera maî multor victime ale lui Golymine. Marieta și observase că teancul de hârtii era subdivizat In pachetele legate cu sfericele roze și albastre. Și tot Marieta ’șî aduce bine aminte că Julia, în momentul plecăreî, strigase : Sunt proaste, aceste femei de lume ! Bagi de seamă că aci e vorba de mai multe ? — Nu, eram foarte zăpăcit. Fata asta vorbea de D-ra Lesterel în niște termeni care mă iritau. — Era încredinţată că îţi face o plăcere nespusă, căci din fericire nu bănueşte că iubeşti pe fiinţa care e învinovăţită de omorul D-nei d’Orcival. Şi ai fi nedrept dacă te-ai supăra pe dânsa, pentru că mărturia ei ne va fi foarte folositoare ca să dovedim că preveniia nu e vinovată. — Rămâne pumnalul japonez. — Pumnalul japonez nu mă neliniștește de loc. D-ra Lesterel a putut să-l uite în loja, sau, ceea ce e și mai probabil, a putut să i-1 ceară însăși Julia, și biată fată nu putea de loc să nu i-1 dea. Era prea fericită că scapă așa de eften. Așa dar pumnalul a rămas la D-na de Orcival. Cine ştie dacă, atunci când discuţia cu cea-l’altă femee s’a înrăutăţit, ea nu l’a scos ca să arate că avea cu ce să se apere? Iţî poţi închipui maî departe scena. Femeea i-1 smulge fără veste din mână, i-1 împlântă In gât şi’l lasă acolo. De sigur, nu l-ar fi lăsat dacă ar f fost al ei. — In adevăr, asta e încă o dovadă în folosul D-rei Lesterel. Și acum nu crezi tu că aș fi în drept să mă duc să găsesc pe unchiul, împreună cu tine dacă vrei, să fac să prețuiască argumentele atât de puternice... — Dragă Darcy, zise cam încurcat căpitanul, mi se pare că ne-am prea grăbi și că tu nu te gândești la un pericol pe care ți-l voi arăta ea. Ne-am prea grăbi, pentru că încă nu putem acuza pe marchiză. — Dar mi se pare că sunt în contra ei fapte care sunt aproape constatate. E foarte probabil că marchiza a fost amanta lui Golymine. Simancas știe asta. Simancas a recunoscut-o în loja Juliei. Din pricina asta îl primește ea acum. Butonul de manșetă are inițiala pronumelui ei, Barancos... — Și a numelui D-rey Lesterel, dragă prietene. Butonul ăsta e un cuțit cu două tăișuri. — Fie! însă Marieta ne-a spus că stăpână-sa ura pe marchiza. Și eu aș putea s’o atestez. Julia mi-a făcut de zeci de ori scene din pricina acestei streine. Ișî închipuia că voiam s’o iau de nevastă. •— De unde urmează că dacă D-na de Barancos a fost asasinată, ori cine ar fi în drept să acuze pe D-na d’Orcival. Ori, e tocmai din contra, și D-na de Barancos nu avea de ce să urască pe Julia. — Uiți că Julia îl luase pe Golymine. — Afară numai dacă nu i l’ar fi luat ea Julie pe Golymine. Asta trebue s’o aflăm împreună cu multe altele. Dar să trecem la altceva mai delicat. Și te rog sa te înarmezi cu tot curajul, căci voia spune lucruri cari pot să te atingă rău. — Ce vrei să zici? — Ascultă-mă. Bănuiala mea, pe care tu ai primit-o, e aceasta: D-ra Lestérel s’a dus la balul Operei, unde D-na d’Orcival II dăduse întâlnire. A intrat în loja No. 27, dar n’a stat de cât un sfert de oră. Plecând, și-a uitat acolo, pumnalul-evantaliu. O altă femee, să zicem, dacă vrei, D-na de Barancos, a venit mai târziu, a găsit arma și s’a servit de dânsa ca să ucidă pe D-na d’Orcival. Așa este? — Tocmai. — Bun! dar ce căuta D-nu Lesterel la Operă ? Căuta niște scrisori compromițătoare pe care D-na d’Orcival trebuea să i le dea cu sau fără condiții. Cui le scrisese D-ra Lestérel ?... unui amant. — Novitel! strigă Darcy. — Dragă, te-am înștiințat că voia fi silit să fiu aspru. Va urma).