Adevěrul, ianuarie 1898 (Anul 11, nr. 3045-3072)

1898-01-01 / nr. 3045

?_...... „ Speranţa in viitor* îr, martorul sub-comisarului. II iă tocmai lingă sine şi privindu’l in ochi il întreabă: Ia spune, cind ai intrat în cir­­u­­­l unde era rl-un comisar? In «traumă. Nu aşa. Ştia că era în circiumă, inume în ce loc era şi ce făcea 7 rtorul stă un moment nedomirit, I de ei e silit să răspundă la o vi­­re la care nu se aştepta. Luat de j\ , răspunde. Era căzut sub masă; îl ţinea un pat dlă­dit: d-nu sub-comisar să cu el. Şi inculpatul ce făcea sub masă? Dormia pe sforăite şi se lupta cu ».l« comisar. D-nu sub-comisari nu era beat? D-ne fereşte! Nici nu mirosea a ură. • Şi ce aţi făcut cind aţi intrat în a­­lie ? aţi arestat pe inculpaţi ? Nu, c’a trebuik să ducem pe d-nu ib-comisar acasă. — Tu singur l’ai dus? — Nu, cu sergentul Şerban că era u'c greu. — Dar procesul verbal cînd Ta­tă­• Nu ştii; peste vr’o săptămină chemat d-nu sub-comis, de am to­­it, urma acestei depoziţii, tribunalul • te că este de prisos să mai asculte ii-l’alţi martori şi achită pe toţi­­• patrî. CondolA IMPRESII şi PALAVRE O mistificare Poftim şi te mai încrede în vorba fe­mei ! Toate teoriile mele foarte adese­ori cad din al şapte-zecelea cer şi mă văd si­lit să mă declar incapabil să descifrez a­­ceastă şaradă care se numeşte sufletul unei femei. Uite, de pildă, Celesta. Aţi citit cu toţii ultimele şi desperatele ei strigăte de agonie ! După aceasta, ori­ ce creştin tre­buia să o plîngă şi să-şi facă în gind pă­rerea că jalnica mea colaboratoare trebue să fie un fel de­ mater dolorosa, o fiinţă deznădăjduită care nu are timpul şi gustul să se gindească la lucruri vesele, la drăcii. Făcind şi eu parte din toată lumea, cre­dem fireşte că aşa trebue să fie, cînd în ajunul Crăciunului, intrînd în biuroul meu, în voluminoasa mea corespondenţă ce să găsesc? Un plic galben, cu o scriere cu­noscută şi în plic simt că este o fotogra­fie. Intrigat, rup coperta şi ce să văd ?... O gingaşe amintire de la amicele mele Ce­lesta şi Rodica, o amintire gingaşe dar şi răutăcioasă. Drăgălaşele mele corespondente îmi trimet ca dar de Crăciun portretul lor, portretul trupului lor, de­oare­ce faţa uneia este ascunsă într’o carte, iar a celeilalte e întoarsă din preajma privirilor mele in­discrete, în sfîrşit portretul acesta pe care l dau în copie ca şi cititorii mei să ştie atîta cit ştifi şi eu. Cruzimea a mers şi mai de­parte. S’a întrebuinţat cuţitul pentru a se tăia firma fotografului, ca nu cum­va, au crezut curioasele mele amice, să m’apuc de cutreerat toţi fotografii ca să aflu se­cretul numelui lor. De­asupra fotografiei „jalnicele“ fete îmi scriu : „Bună dimineaţa la moş-ajun. Ne dai ori nu ne dai, moş Chiţibuş, ne dai ori nu ne dai ? C.R. „Pe dos sta scris : Ghici care este Celesta ? Ghici care e Ra­­dical" Că s’a gîndit cine­va la mine, mi-a făcut de sigur plăcere. Un gînd însă mă obsedează: ca cine­va să se apuce să se fotografieze ad-hoc, ca să-mi facă o mică surprindere păcălitoare, ca să-ţi dai oste­neala să potriveşti ajunul, să-ţi găseşti o poză atît de misterioasă, trebue ca cine­va să nu fie prea „desperată“. In halul acesta nimeni nu se gîndeşte la asemenea „drăcii“. E dovadă clar, că deznădăjduirea aceasta nu-i de cit pa hîrfoie, că fetele mele sînt raia în adevăr, multe şi mărunte i-au luat gustul să mai facă farse şi să se mai a­­vînte pe aripele hazliilor intrigi şi mistifi­cări. Acesta e semn bun, fetele mele, şi vă felicit. Moş Chiţibuş, v’ar fi dat fireşte, co­vrigi şi mere, nuci şi migdale, dar aţi uitat să lăsaţi adresa şi de aceea singurul lucru ce vă poate face, este să dea în vileag, cu bună-voinţa desenatorului Adevărului, inte­ligenţa voastră farsă şi contururile taliei voastre fine. „Care e Rodica şi care este Celesta“? Sîn­­teţî şirete fetele mele, întrebarea voastră este o cursă şi nu voi cădea în ea. Voi v’aţî zis că dacă voi răspunde, răspunsul îmi va arăta preferinţa şi, vedeţi, Chiţibuş este prea bătrîn ca să se lase a fi prins de minorele lui corespondente. Şi fiind­că-i vorba de urare, şi azi fiind Anul nou, şi eu vă urez, cum altă­ dată ura Alexandri pe omonima gentilei Rodica : Până la anul s’ajungî mireasă Viaţa să-ţi fie un lanţ de flori Şi casa casă şi masa masă Şi sânul leagăn de pruncuşori. EiCititorilor, Cititoarelor ai Corespondentelor sale Chiţibuş le trimet© urări de A­­nul nou. Chiţibuş Revista publicaţiunilor A apărut Codul de procedură civilă, ad­notat cu jurisprudenţa Casaţiei (1896-1897) şi precedat de un index alfabetic, de C. Hamangiu, judecător de instrucţie la trib. Ilfov. 630 pagini, 5000 adnotaţiuni. Volu­mul cuprinde în supliment: „ Legea jude­cătoriilor de pace“, „Legea timbrului“ şi „Legea autentificării actelor“ de asemenea adnotate cu jurisprudenţa complectă a Ca­saţiei şi precedate de cite un index alfabetic Preţul 3 lei broşat şi 4 lei legat flexibil. FEL DE FEL Fini Ini Felson.— Fiul celebru­lui inventator Edison merge pe urmele tatălui său. Ca debut, ziarele americane pretind că a inventat, nici mai mult nici mai puţin, un aparat cu ajutorul căruia se poate fotografia gindul unui om. Invenfiunea e ţinută secretă. Tot ce se ştie e că d. Edison, fiul, ia un subiect, il rade, ii toarnă in cap o sub­stanţă gelatinoasă şi pe urmă, cu un a­­parat misterios ii fotografiază gindul. Sintem­ curioşi să vetfem clişeele. Dai’... vorba Romînuluî: Prea e de oaie! * Alo! Ai©!.— De mai mult timp a­­bonaţiî telefonului de pe strada d'Alle­­magne din Paris adresau zilnic plingeri biroului central. Totuşi nu parveneau să poată vorbi la aparat. Amploiaţii telefonului veniră să verifice aparatele şi le găsiră in cea mai perfectă stare. Atunci începură să inspecteze cablurile şi descoperiră că in 1­1­a o­ri ma lunga de ouț de metri. Comisarul cartierului a început cerce­tările. * Aratorul Odiseei.— Un Englez, d. Samuel Butler, a publicat o lucrare sa­vantă în care se încearcă sa dovedească că este o greșeală a se crede ca auto­rul Odiseei este Omer, Odiseea e dato­rită unei principese din antichitate. Se vede ca a. Butler a fost apucat de un acces de feminism retrospectiv. CARNETUL JUDICIAR Revelionul sub-comisarului Titirică Vreme-rea şi alţi vre-o cinci, toţi pescari de meserie, cu pantaloni creţi şi cu căciulă cu ţuguiu, sunt daţi în judecată, pentru că ar fi ultragiat pe don sub-comisar clasa II Pirjol. — Pa la două după deosp’ce noap­tea, spune sub-comisarul, trecind in in­teres de servicî pa la circiuma lu d-na Tescovina am văzut lumină și am au­zit larmă înăuntru. Am bătut in ușă să văz ce-î, circiumaru mi-a daschis. Giud am intrat înăuntru d-lor f'aceau scandal la o masă. Le-am spus să s’as­­timpere, dar d-lor a ’nceput să’mî dea cu huideo, pină ce am fost silit să chem sergenţii. — Auzi Titirică ? spune preşedintele către inculpatul cu acest nume. — Păi nu-i tocma așa, don prezident. — Atunci cum e? — Uite cum a fost pricina. Dă bu­curie c’am ciştigat bine dă la nişte crapi, eu şi cu pretenii am hotărit ara să’i tragem un pui de revelon, adicăte­lea o beţie aşa da seara piuă dimineaţa. Ne-am pus ăra pă benchetuit aşa pă la opt seara. Şi după vr’o două ceasuri ne po­menim cu d-na sub-comisar, că intră şi ne dă buna seara. Noi il poftim la masă, ca p’un om dă omenie. Da d-luî să vede că are arţag la beţie. La o vreme s’a îmbătat şi a ’nceput să cate cearta cu luminarea. Pă unu de-aî noş­tri l’a ’njurat de muiere. Omu i-a dat cu sictir. Atunci s’a ’nceput lată. A ’n­ceput să ne ’njure pa toţi. Noi i-am spus ori să stea să bea ca un om cin­stit, ori să să ducă dracului şi să nu ne mai strice chefa şi nouă. Atunci s’a aprins arţagu ’n d-luî, a eşit in uşă şi a ’nceput să dea ţignale. Mialache, unu d’ai noştri, dac’a văzut aşa, s’a repezit la el, Ta luat dă git şi 1’a tras înăuntru să nu facă scandal. Şi tot luptindu-se a căzutără amindoî de-a berbeleacu subt masă. D’acolo nu s’a mai sculatară pin’a venitără sergenţii, c’adormitară da beţi ce era. — Mă, Titirică, mă, cui le torni aşa de late­mă ? Nu vezi că nu crezi nici tu minciunile astea ? observă preşedin­tele. — Zău, să’mî sară ochii, dă n’o fi aşa ! Nu-i martorii acilea ? Preşedintele ordonă sa vie sergentul IEHOVA D-rului L. Dintre galbenele file I surîde-ironie slova, Ce’l absoarbe—ani şi zite— Gîndul chinuit: Iehova i-e groază de-acest nume Astăzi ca şi ’n tinereţe; Şi se ’ncearcă să’şi sugrume Amintirile răzleţe Din trecut—ce’l duc departe —Totu’l pare o poveste— Cînd citia ’n sfînta carte, Ca copil: „Iehova este 9Zeul urei ’ndelungate ,Şi al fericită paznic / „ Ale neamului păcate , Le-ispăşesc urmaşii groaznic“, f­­i de-atîta timp doar cată printre rîndurile filei. „Zeul urei ’i lehova“, lași 83. Javasa. Litere»Artei Ştiinţe A apărut, ca no. 8 al «Biblioteceî In­ternaţionale», un volum de nuvele intitu­lat In faţa morţeî. Autorul acestui vo­lum este domnul Gh. Becescu -Silvan, un tînăr de talent destul de cunoscut ctitorilor ziarului nostru. • Ministrul instrucţiune­ al Italiei, Gallo, l-a felicitat de anul nou pe Verdi, do­­rindu-i să găsească puterea necesară putiii ca sa poată scrie o nouă operă. Verdi a răspuns: «Ași dori să mai gă­sesc puterea, pentru ca să împlinesc dorința d-voastra, dar cei 84 ani ai mei nu mai permit aceasta. Un bucu pe zi E menit să fie 365 de zile. Azi în mare bucurie pen uri şi bacşişuri şi ee le dă. El însă, nici nu pune pe trăite, de SCllti' A o COpit zile va fi bătrîn, ti viciu ea şi un cai actualitate timp de in ziua naştereî, e ;1 ee primesc cado­­•lictis pentru acel mei nu ia, ci re , . aşa de cind pe te tin an de rit s. «cos din ser­­.,a de la tramvaiu. Per. Acum cîte­ va luni de zile Carageali l’a oferit d-lor Bedro -Buieliu —Missir, dirul cu polivnica dintre d-sa şi sus zişii avocaţi, cari luaseră apăra­rea d-lui Maiorescu, de a fi trecut pe lista membrilor «Junim­ei» şi pe auto­rul «Scrisoareî pierdute». «...Dar te pomenești că mie nu mi place să mân­inc ce vă place d-voastră».. sfirșea Carageali polen­ica. E curioasă această potriveala de..., tratatie. K. II. Anul ni Ştiri teatrale Astă-seară Miercuri, fiind revelionul ca de obicei, nu se joacă la Teatrul Naţional. Direcţia profită de această pentru a face o repetiţie generala a operei Aida. Vineri se va da pentru prima oara Aida. * Joi la Teatrul Naţional se dă per a 5-ea oară Curcanu­, de d. Gr. Jura. La Teatrul Liric reprezent­a pe­ franceze de comedii sul­­eri, d-rei Marcelle Josset. C­RONICA Trataţia literaţilor intre Octav Mirbeau, unul din pole­miştii cei m­ai dirjî ai Franţei, şi Fran­­cique Sarcey, «bonele Sarcey», criticul tei trai de la ziarul «Le Temps» din Paris, a izbucnit o polemică Îndrăcită. Polemica a luat naştere din cauza lui Sarcey, care a criticat, In ziarul unde colii­bor­ează, piesa lui Mirbeau: «Mauvais Bergers». Octav Mirbeau i-a replicat că criticul mănincă cam... ce nu-î place. Sarcey nu s’a lăsat mai pe jos și i-a răspuns: de unde știi că manînc ce nu-mi place, cindi n’am mincat nici o­­data la masă la d-ta­­!... dar iată ca ziarul feminist «la Fronde» din Paris, care de-abia şi-a făcut apa­riţia, anunţă pe pagina I a ultimului săli număr, că Sarcey şi cu Mirbeau s’a fi împăcat şi vor sărbători această împăcare printr’un banchet dat in res­taurantul «Cubat». («Pardon»... că nu vă putem traduce înţelesul. «N. R.») Meni­ul va fi cel următor: Potage Purée do Carottes Hors-d’oeuvre Caviar Poisson Cabiilaud Sauce aux Câpres Entíées Salmis de Canetons rouenuais Canclonis milanaise Roti Cailles sur Canapé Légumes Cardons á la moelle Glace Parfait au Café Fromage Camembert Fruits Pommes de Calville Dessert Caramels assorti3 VLos de Capri Liqueurs Cassis Cacao Chouva Cum vedeţi... Ca... Ca... Ca... Ca... pe toată linia, şi asta o publică «la Fronde», pe pag. I! S’au ca... cam trecut dina­mitardele. Totuşi avem de făcut o observaţie: nu ştim cum se face că felul acesta de bucate il oferă adversarilor și oamenii de litere de la noi. Adeverul tindu-m­ă cel mai lume, fericit copil din Au trecut mulţi ani de atunci. Azi micul Alphonse e bătrîn şi gîrbov de boală, dar totuşi copilăria săracă îmi revine limpede în con­ştiinţa mea bătrînă de muncă şi boală. * Un sfat bogaţilor : d­acă voiţi să înveseliţi o clipă viaţa tristă a copiilor săraci, daţi le ceva d­a Anul nou, încercaţi de ascultaţi sfatul unui bătrîn care în copilărie a gustat din autorul fericit al mizeriei. Încercaţi, fii ai bucuriei şi ferici­re!, încercaţi să alinaţi o clipă su­fletul îndurerat al copilaşilor săr­mani. Calcu. ANUL NOU Ca și anul ce se duse '**»**’î­n­ anule ce vil, Du-te în adinei pustii; Cel trecut, val! nu mi-aduse De cât aspre vijelii ! Pe roboju-p, pentru mine, Dacă tu îl vrea să scrii; Fericiri și veselii Stai... Eu ? nu mai cred înbini După atâtea nebunii!.. An ce vil, nici o ’ndurare S’au dus visele-mi zglobii; Vino vesel la copil, Eu, păşesc cu nepăsare Peste-a tale impar­aţii! Smara. Prigonitorii noştri De toate poţi scăpa. E cu putinţă să scapi de holeră, de febra tifoidă pe care ne-o dă apa primăriei, poţi scăpa de poe­ţii cari te asasinează cu versurile lor, de soacră chiar, în sfîrşit bunul tău geniu te fi scăpat chiar de căsătorie. Nimica însă ■ v­enî nu te poate scăpa de bac­c- nou. Ele prigonesc şi pe jgălţ şi­­mai teribil pe cel care efe pe lingă că ’î pom­­larele, apoi îl mai fac încă ă lumea, abia ai deschis ochii, cînd te veri , faţă cu n­oreasa care­­ sorcovă în­­pe să te deş­tepte şi mai bine ALPHONSE, DAUDET AMIJI.-K©Ű Am su vă povestesc ceva scurt, ceva din sudul plin de soare­­ veseli­e. Eram mic pe atunci, mama era văduva şi săracă totuşi eu aştep­tam cu o deosebită plăcere să so­sească Anul­ nou. La noi în Sud, Crăciunul nu este serbarea darurilor — obiceiurile ro­mane s’au păstrat iacă curate pînă astăzi. Eram micuţ și sărac, dar speram mult. * Anul­ nou sosise. D. Guéremond, dascălul meu, ştiindi-m­ă sărac, veni să’mî aducă un dar. Ca şi astăzi văd fgura bătrînuluî dascăl cu părul alb şi cu faţa bro­dată de creţuri. Cu mina treimi râdă şi sărutîn­­du’m­i fruntea de copil zvăpăiat, îmi întinse o cutie cu bimboane. Veselia mea îmi fu mare, mai cu seamă că în cutie se aflau vre­o două bilete de bancă—bilete cari ne în­veseli mult serbarea noului an. Sînt bătrîn, mă apropii cu pași repezi spre vrîsta fortului meu das­căl de clasele primare, bătrînul Gué­remond. Azi, cînd privirea mi se întoarce spre trecutul meu de corn sărac, fără voe întreg Sudul cu veselul lui soare şi popor îmi apare în mintea mea ostenită de moşneag. Par’ că văd şi acu mea mumă cu ochii­­ mile mizeriei, par­c’ a mă cu drag şi dezm­ii cui el Alphponse. ’Mî-aduc şi azi am ajunului de Anul noii cută şi plină de furaj Strînşi în jurul un mama şi eu, vesel! ciot piine cu vin spumos, bunului Guéremond. In seara aceea am am putut gusta şi­­ bonboane pe caii pli­mb­asem în vitrinele fetării. După mîncare, bu, îmi povesti legende­i P­ovenţeî. Şi, legănat, de fap bravilor meridionali, v­in pe sărmana : Lini de lacră­­văd sărutîndu­­■rdmd pe mi­luţe de seara , ce seară plă­­tec­­­ă mese, Ernest, neam paharele urînd sănătate mîncat mult şi 50 din bunele lă atunci le ad­­luxoaselor co­na mea mamă b­ăgălaşe d’ale rele eroice ale adormeam soco­ în. boala, îţi arde "fc&UJjjS*­. cămăşile şi pînă la sf. Petre, ţi le dă gata. începi să te speli, cînd slujnica vine să-ţi spue că a venit gardistul. Ia poftim şi îi trimete la plim­bare şi nu-i da nimica, dacă nu voeşd ca în fie­care noapte să-ţi lipsească ceva din curte, fără­ ca poliţia să fi văzut ceva... Dar şi începi să te îmbraci, cind ţi sa anunţă că a ve­nit factorul poş­tal schimbul in­­tain, apoi vine schimbul al doi­lea, al treilea, vi­ne delegatul a „peste o sută de factori telegra­fici“, cei de la cabina telefonică etc., etc., etc. Dacă voeşti ca să nu ţi se ră­tăcească scriso­rile, dacă ţii ca telegramele să nu-ţi sosească după trei zile, trebue să dai la toate schim­burile şi la toţi telegrafiştii cami „prin frig, prin ninsoare“, etc. Ai dat, ai dat, cînd ceva se îne­­greşte în faţa ochilor şi coşa­rul, în tradiţio­nalul lui costum, işi face apariţia şi îţi întinde o hîrtie, ultragiată în albeaţa ei cu versuri de cir­cumstanţă : Anul nou cu fericire Să vă dea tot ce doriţi. Cînd crezi că totul s'a isprăvit, pe scară se aud paşi greoi şi un glas pe nas îţi semnalea­ *** ză sosirea popei cu zi întîiă. Ăs­tuia îi închizi uşa în nas, spui că „boeral a ple­cat la Paris“ ; totuşi, el nu se dă învins, pă­trunde în casă, îţi violează do­miciliul şi pînă nu vede francul în căldăruşă nu evacuează bo­btul unde a repurtat victoria. . ». ^

Next