Adevěrul, aprilie 1900 (Anul 13, nr. 3837-3863)

1900-04-02 / nr. 3837

A­K Inaugurarea expoziţiunei din Paris’ Dim­. Olănescu-Ascanio George Bengescu Astăzi se inaugurează, la Paris, expoziţiunea universală. Guvernul român este reprez­ntat prin d. Dim. Olănescu-Ascanio, comisar ger­ral, şi prin d-n­. Cucu Starostescu şi George Bengescu, comisari speciali, precum și c­prin d-nii architecți Sterian şi Antonescu. Anul XIII — No 3837. 170^/A~TOH "~”r A ILEX. V. 1SFXBIRKAAU Abonamente Un an Şase luni Trei luni In țară...............30 lei 15 lei 8 lei In străinătate. . 50 „ 25 „ 13 n IO bani in toată țara $5 „ „ străinătate Duminică 2 Aprilie 1900 ululiCTUlu,OLlT 1G — V.O MS To n ILIUR Anunciiu’i Linia pagina IV Lei......................0.50 barr • n yt ' '• ► • • • 2.— •» BLRO­URILE ZIARULUI - II. —Stradă Sin­ indar- M ________W?/,EFOJV __________ SA SE FACA LUMINA! Epoca şl La Roumanie anunţă că astăzi vor publica un document important In afacerea Hallier. Această știre, dacă ziariştii guvernamentali îşi dau seama bine de importanţa actelor şi dacă în adevăr va dovedi culpabilitatea unor oa­meni politici,această ştire nu ne poate de cit bucura. Ori­cine ar­e şi din ori­ce tabără politică fac parte panamiştii noi îi vom înfiera. Să­ fiu bine înţeles însă că nu prin culpa unora se vor disculpa a­­ceî cari slnt învinuiţi a­u trecuţi în registrele lui Hallier cu 400 000 de lei. Chiar dacă ziarele guvernamentală vor publica acte cari vor com­promite pe cîţi­va panamişti din partidul liberal, guvernul tot e dator să dea pe faţă şi misterele catastivelor lui Hallier. Voim lumină, dar o dorim desăvîrşită şi contra tutulor—şi o vom face-o noi la nevoie! Adevărul. Sfîrşitul sesiune! Astăzi ia sfirşit sesiunea par­­lamentară, inaugurată cu atîta fală, cu atîta încredere şi cu alitea făgădueli, încheiată de ruşinos, de ridicul şi aşa de pr­rn­alie­găto­trist. Numai lipsa unei opinii lirice serioase, numai fatala er­oie în care a căzut rul român, sceptic şi blazat i­­nainte de a îl putut trăi, îna­inte de a-şi fi exercitat măcar o clipă suveranitatea pe care i-o dă Constituţia, pot face pe deputaţi şi senatori să-şi ia, fără mare grijă, drumul pe a­casă. Asupra partidului conserva­tor propriu zis, adică asupra celor zece oameni de origini foarte diverse pe cari numai ambiţiile unite cu interesele şi cu cite­va prejudecăţi răsuflate i-au strins la un loc, n’aveam nici o iluzie. Ştiam mai dina­inte ce avea să facă la putere, după cum ştim de pe acum ce va face în apropiata opo­ziţie. Dar un element nou­ se ivise în sinul acestei coterii, un grup de tineri cari debu­taseră cu un cerc de studii sociale pe calea ce duce la pu­tere. Pe lingă acest tineret se a­­lipise, chiar a doua zi după luarea guvernului, o serie de vechi şi aprigi liberali. Şi unii şi alţii ne spuneau că dintre partidele de guver­­nămînt, cel conservator se a­­rată mai larg, mai primitor de idei nouă, mai capabil de a da satisfacţie nevoilor ţării şi de a îngădui talentelor tinere şi bunelor voinţi vechi să se pro­ducă. Numirea de «conserva­tor» tindea a fi făcută sino­nimă cu «dem­ocratizm» de a­­ceşti naivi sau­ interesaţi. 1­o A venit vremea ca faptele să vorbească, şi am avut de înregistrat nu numai fiascul speranţelor acestor noui ele­mente, dar propriul lor fali­ment. Tineretul s’a transformat în hinderii de ridiculă memorie. Liberalii trecuţi la conserva­tori au căzut şi ei parte în ridicul, parte în odios. Repu­taţii vechi de 30 de ani, vieţe strălucite, oameni îmbătri­­niţi in lupte frumoase, şi in iubirea publicului, au nau­fragiat dimpreună cu şubre­da şi mucegăita corabie în care se îmbarcaseră. Luptătorii pen­tru libertăţile publice şi pentru stirpirea moravurilor crude şi destrăbălate, au fost nevoiţi să se facă solidari şi cu asasi­natele de la Slatina, şi cu ba­­şibuzuciile din Capitală. In parlament Kinderii,­ pe cari un ziar guvernamental vrea să-l pue alături cu juni­miştii, reproşind acestora că nu sint logici combătind tineretul conservator pe cită vreme con­tinuă să-şî păstreze numele din tinereţe, — s’au arătat de-o in­capacitate mai pre jos de ori­ce închipuire. Şi cu toate astea teren pen­tru desfăşurarea talentelor şi­­ A activităţei lor era mai mult ca ori cind. Nici o­dată probleme mai grave nu s’am­ pus la or­dinea zilei. Nici o soluţie, nici o idee, nici o vedere originală, nici măcar o năzuinţă de acti­vitate, n’aiî izvorit din mijlo­cul tinerilor deputaţi conser­vatori. Singură presa şi-a făcut da­toria, şi fără ca guvernul ar fi rămas absolut iar de busolă. Avem satisfacţia de-a fi con­tribuit, in marginile cunoştin­ţelor şi a puterilor noastre, la elaborarea măsurilor ce s’au lu­at în contra crizei. Deputaţi şi miniştri şi-am­ însuşit aproa­pe toate propunerile Adevăru­lui. Din nenorocire ne­pregăti­rea lor, incapacitatea de a trage concluzii sănătoase din pre­mize juste, neputinţa de-a fi logici şi curagioşi, am­ făcut că principii bune am­ fost aplicate de­andoasele, in cazul cel mai bun am­ fost ştirbite in mod ne­inteligent. Sesiunea ce se închide are înfăţişarea unui faliment. Sin­gura noastră mingiere şi sin­gura salvare pentru parlamen­tarii actuali, e că a doua oară nu i vom mai vedea întruniţi. Intunerecul vreme! îi va în­ghiţi. Să se simtă fericiţi dacă şi uitarea ţării ii va acoperi I. Teodoresnu RĂZBOIUL ANGLO-AFRICAN Lupta de la Rezervoare.—Cum a mu­rit colonelul Mareuil. Situaţia englezilor în Orange. Unul din succesele mai mari repur­tate in timpul din urmă de armatele republicilor sud-africane este lupta de la Rezervoare, unde burii au fost conduşi tot de generalul Dewet ca şi în lupta de la Meerkatsfontein şi unde au pus mina pe șapte, iar după o telegramă din urmă pe un­spre­zece tunuri de ale englezi­lor. Iată cum s’a petrecut această luptă atit de favorabilă burilor : Vineri seară 24 Martie comandantul Dewet fusese informat că trupele en­­leze cari ocupau Thabanchu evacuaseră această localitate în urma știre­ că ge­neralul bur Olivier se apropie de ea. Comandantul Dewet hotărî atunci să taie retragerea inamicului şi, după un stră­lucit marş de noapte de mai multe ore, sosi cu trupele sale pe înălţimile lui Alma, aproape de uzina hidraulică care alimentează rezervoarele din Bloemfon­tein. Lagărul englez era stabilit jos pe şes şi toată lumea dormea : nici un­ a­­vant-post, nici o santinelă, care să dea alarma, nu se vedea. Dewet ordonă i­­mediat să se aşeze o baterie de tunuri Krupp pe o poziţie pe care o indică, în timp ce diferite trupe, cu un efectiv total de 1 500 oameni, ocupară toate punctele strategice din jurul la­gărului inamic. Armatele din Kroonstad şi Bloemfontein luară poziţiune aproape de staţiunea drumului de fier şi a tre­cătoarei situată mai la vale. In zori semnalul fu dat. Tunurile Krupp bom­bardară viguros lagărul, dind loc unei panici indescriptibile printre soldaţii ce’l formau. Artileriştii englezi alergară i­­mediat la caii lor, incălicară şi plecară in galop către o poziţie situată la oare­care distanţă. Atunci burgherii din Winburg și Bethreem se scoboriră in șesul rămas gol pentru a răspunde fo­cului mușchetarilor englezi, cari n’avu­­seseră încă timpul să-șî revină in fire. Dewet își încuraja mereu oamenii. In vremea asta artileria engleză ga­lopa in spre o ridicătură ocupată de buri, cari nu descărcară nici un foc pina ce englezii nu se apropiarâ destul. Cind bateriile engleze fură la o distanţă de trei­zeci yarzi numai de buri, văzduhul începu să răsune de tocul puştilor Mau­ser. Cai şi oameni căzură cu nemiluita şi odată cu ei căzură în mîinile burilor şi tunurile despre cari vorbirăm. * Din diferitele telegrame primite de pe cîmpul de războiu de către presa engleză pare să rezulte că detașamentul colonelului de Videbois-Mareuil, a că­rui misiune era să distrugă linia de drum de fier din sus de Kimberley, inaintase pină într’un loc tinde nu se aștepta să se intilnească cu inamicul și de aceea atacul englezilor fu pentru co­lonel o adevărată surprindere. Trupele colonelului de Villebois-Ma­­reuil, care la 9 Martie st. n. fusese îna­intat general de către preşedintele Krü­ger, se compuneau din trei­zeci şi doi olandezi, douâ­zeci şi nouă francezi, cîţi­va alţi europeni şi nouă orangistî, cari voiră să se predea fără ca sa des­carce un singur foc. Colonelul insă răs­punse că se va lupta pînă la moarte, ceea ce şi făcu. Numai decit începu lupta din partea acestora, dar englezii, cu tot focul susţinut de adversară lor, putură să ajungă fără pierderi mari pină la 150 metri de convoiu. Şi aci ei începură să şarjeze cu baioneta, deşi burii ridicaseră steagul alb. In această luptă căzu­ din partea en­glezilor căpitanul Williams, djir in schimb nici un bur nu scăpă. TM fu­ră ucişi, răniţi sau făcuţi pri^HVi. Colonelul de Villebois-Mareuni itj^' lo­vit in piept de un obuz. Acesta l sem­nalul că ori­ce rezistență nu mai sta de nici un folos. Deci buni ce mai rămă­seseră se predară englezilor. Corpi­! cu­­ragiosuluî colonel fu îngropat chiar ih acea zi cu onorurile militare de către englezi. * Criticul militar al ziarului londonez Westminster Gazette crede că nimic nu poate să explice pierderea enormă suferită in cai de către armata lui Ro­berts. Nici distanța parcursă, nici repeziciu­nea mersului, nici climatul, n­u chiar natura țarei nu explică o asemenea mor­talitate. Singura cauză este numit ig­noranţa cavaleriştilor englezi, cari nu ştiu ce îngrijiri să dea monturilor lor. Cit despre rest, totul arată gravitatea situaţiei intre Bloemfontein şi frontiera de sud a Orangelui, ca şi intre Kim­berley şi fluviul Orange, in ce priveşte comunicaţiile englezilor. La Bloetofon­­tein englezii au­ o numeroasă armată, care insă din lipsă de cai nici nu poate să sufle; apoi la sud de Orange gene­ralii Brabant şi Gatacre sunt faţă in faţă cu inamicul de la Wepener pină la Springfontein ; in sfirşit la Boshof şi Kimberley afară de o mică parte , mai la indem­iia tunurilor lor, englezii sint intr’o ţară tot aşa de ostilă ca la în­ceputul războiului. Aceasta este situaţia englezilor în O­­range, descrisă de chiar unul din -ii lor, care termină spuninck sărea cotjl foarte complicată și deci gravă, Astern. $ COTID­I­ANE Nici într’o Cameră n’am văzut atitea voturi nule cîte am văzut in cea actuală, aşa că putem spune, cu multă dreptate, că aceste voturi sint după chipul şi a­­semănarea majorităţei şi a guvernului. In adevăr, cînd ai un guvern nau ca cel de faţă, cînd ai un prim-ministru a­­tît de nul ca cel pe care îl cunoaştem, cînd ai o majoritate atit de nulă nu cu­ toţi brinzoii cari nu şi-au­ şters caşul de la gură fac pe oratorii şi pe oamenii po­litici, logica cea mai elementară cerea ca şi voturile acestei Camere să fie nule. Şi altă consecinţă logică este ca toate lucrările actualului regim să fie lovite de nulitate. LE-A FOST FRICA Am relevat faptul acesta neuzitat, cel puţin neuzitat de către un guvern care avea acum 4 luni aproape unanimităţi in parlament, ca în urma unei interpelări po­litice de gravitatea celei dezvoltate de d. Maiorescu în Senat, cabinetul să nu în­drăznească a cere un vot de încre­dere. In adevăr, după răspunsul miniștrilor discuțiunea s’a închis fără altă ceremo­nie, iar guvernul atit de grav atacat n’a avut curagiu ca să ceară un vot cate­goric. I a fost frică. I-a fost frică ca majoritatea care i-ar fi votat încrederea să fi fost o majorita­te ridicolă la număr! Stop. VOTURI NULE ~~Ifn ’zuga condeiul­ui Ca copiii ! Cînd copiii fac ştrengării, ori nu se poartă bine, ori n’ăfi Învăţat lecţia, pă­rinţii îi pedepsesc în diferite feluri: îl pun la genuchî, nu le da prăjitura la masă sau nu’i ia la plimbare. Taman aşa voeşte şi regele să pedep­sească pe domnul Cantacuzino-Nababul. Văzînd că în scurta și bolnăvicioasal carieră ministerială, Nababul a făcut nu­mai prostii, a compromis creditul statu­lui, ne-a adus pînă pe pragul falimentului, ne-a înjosit în chestia Hallier etc. etc., m. s. a hotărît să nu-l ia cu dînsul la plim­bare. Ultimele știri spun că la 6 Maiu stil nou­ regele trebuind să meargă la Berlin, m. S. cugetă foarte serios ca să nu ia şi pe actualul prim-ministru. Noi, de­şi în opoziţiune, ce­rm o pe­deapsă mai uşoară, propunem un pain sec ori nişte urechi de măgar. Vax. “CAINETULM­EU Unei profesoare Primim o scrisoare semnată „ O profesoa­ră“ prin care sîntem rugaţi să ridicăm vo­cea noastră în contra unei strigătoare ne­dreptăţi pe care vrea s-o săvârşească d. Istrati cu noua sa lege a instrucţiei. Iată nedreptatea ce ni se semnalează : D. Haret suspendase concursurile pentru profesionale deşi 82 de locuri erau suplinite, pentru ca să î şî poată aplica legea, adică să permită suplinitoarelor cu vechime de trei ani să se prezinte la examenul de capacitate. Ce face d. Istrati ? Hotărăşte pur şi sim­plu să se umple locurile vacante de­ la pro­fesionale cu institutoare, lăsând ast­fel pe drumuri peste 80 de profesoare şi închizând calea cel puţin la vre-o 5.600 de concu­rente. Profesoara care ne scrie se arată foarte ingrijată de acest fapt. Are dreptate, insă nu atât cât işî inchi­­pue, şi iată de ce: legea d-luî Istrati e şi ridiculă, şi stupidă, in multe puncte. Atât junimiştii prin „Constituţionalul“ cât şi d. Haret prin „Voinţa“, au declarat că ori­ce guvern ar veni in locul celui actual, va avea ca primă grijă să zvârle la coş legea d-luî Istrati. Guvernul fiind slab, existenţa lui fiind foarte efemeră, in zadar am ridica glasul nostru ca să-i combatem legea instrucţiei, căci ea va cădea o dată cu dânsul. Să nu aibă dar profesorii şi profesoarele nici cea mai mică grijă: guvernul nu va trăi ca să'şî aplice stupida-î şi nedreapta-î lege a instrucţiei. Atunci de ce ne am mai obosi in zadar combătând-o, reclamând in contra nedrep­tăților ei ? A te lupta cu stafiile e deja un non sens. Dar a te lupta cu născuţiî-morfî e pur simplu ridicul. 1. T. C­HESTIA­ ZILEI Corabia guvernamentală Cel puţin Epoca nare să mai obiecteze că acest naufragiu este in­­ventat de Adevărul. Toată lumea vede cum corabia se îneacă, dovadă șoarecii cari o pă­răsesc în pas gimnastic. SCĂDEREA CHIRIILOR CASELOR Zece mii de case cu chirie. — Cu cit au­ scăzut chiriile. — Cauzele scădere!. — Ce va fi pe viitor. Nici odată nu s’au observat maî multe bilete «de închiriat» lipite pe casele Ca­pitalei ca în anul acesta. Ori in cotro te-aî duce, în centru ca și in mahalale, aceste bilete multicolore ajung să te agaseze cu mulţimea lor nenumărată. Pare că tot oraşul e de închiriat, că bucureştenii s’au hotărît să părăsească oraşul luxului şi al plăcereî. Această impresiune devine şi mai puternică prin faptul că, deşi numai trei sâptămini ne despart de fatidicul termen al mutări­lor, aproape nici o casă nu s’a închi­riat. Şi totuşi peste zece mii de pro­prietari îşi aşteaptă muşteriii. Unii au început să se îngrijească în mod serios. Vizitatorii sunt puţini, şi chiar cei cari vin pleacă strimbind din nas de îndată ce află preţul. Criza, lipsa colosală de bani, scăde­rea veniturilor, înmulţirea birurilor, ta­xele pe lefuri, s’au restrins cu mare putere asupre chiriilor caselor. * Această scădere bintue crescendo de la centru spre periferii şi de la chiriile de la 2000 in sus. Cele mai mici scă­deri sint de 20 la sută, iar unele ating nişte proporţii de dezastru. Aşa de pildă cunosc o casă, din calea Călă­,­raşilor, pe care proprietarul a oferi­t-o chiriaşului actual cu 2000 de lei in loc de 6000, numai să nu plece. Dalta a scăzut de la 3000 la 1800. Foarte mulţi proprietari mici n’au mai aşteptat ca să le ceară chiriaşii scăderi, ci le-au oferit singuri, temin­­du-se să nu rămunie cu casele goale. E o mare jelanie printre proprietarii de case din Capitală.* Pe lingă scăderea veniturilor, pe lingă cuminţenia tuturor însoţită de ho­tari­rea de-a se mai lăsa de lux’şi de-a se apuca de economii, a contribuit mult la scăderea chiriilor şi înmulţirea pesta măsură a caselor. Numai in anul trecut s-au construit peste cinci mii! A fost o adevărată nebunie. Cine a­­vea cite­va mii de lei cumpăra un te­ren şi d­ădea apoi case cu ajutorul Cre­ditului urban. Specula aceasta neinfrî­­nată a ţinut ani de zile şi continuă încă. Fenomenul nu e nou. El s’a produs in toate oraşele cari cresc repede din cauza enormei centralizări a statului. Roma a cunoscut şi ea nebunia con­strucţiilor fără de sfirşit, urmată de­ o criză înspăimântătoare. * * Astăzi sunt în capitala Italiei nu ştiu cîte strade pu­stii, cu casele pe jumătate isprăvite şi deja căzute in ruină, abandonate de proprietarii lor faliţi. Zola descrie in mod foarte jalnic, in romanul luî Rome, această tristă parte a oraşului. Sint oare şi proprietarii noştri de case ameninţaţi de acelaşi dezastru? Nu, căci la noi construcţia n’a luat chiar proporţia din Roma, şi pe de altă parte fiind-că cele 10-15000 de case nouî ce s’au zidit în Bucureşti au necesitat dărimarea a cel puţin ju­mătate pe atît vechituri şi cocioabe, pe cind in Roma s’au construit numai case cu 4—6 etaje excluziv pe locuri goale. Dacă de un dezastru nu poate fi vorba, de o criză insă da, și încă de-o criză lungă. Să vedem °»-o pont« in» frina și ce-o poate ajuta pe viitor. * Infrinarea va veni necesarmente chiar de acolo de unde a pornit înlesnirea cea mare : de la Credite. Creditele nu mai au interes să dea bani cu ghiotura ca pină acum, căci criza construcţiilor pe ele le va atinge mai grav. De aceea ele îşi vor strînge băeiile pungei. Pe de altă parte bonurile­ urbane fiind foarte scăzute, mulţi se vor gindi se­rios înainte de-a recurge la ele. A vinde cu 84 de lei şi 80 respectiv bonurile de Bucureşti şi cele de Iaşi cu valoarea nominală de 100 de lei, este a­ scumpi in mod considerabil dobinda banilor îm­prumutaţi şi prin urmare costul imo­bilelor. Aşa­dar din partea aceasta criza pro­prietarilor de case tinde a fi înfrâ­nată. frotiţe săptămbnale Exposi^unilo universale Astăzi se deschide la Paris expo­­ziţiunea universală care inaugurează secolul XX. Expoziţiunea din anul 1900 este a patra mare expoziţiune care se ve­de în Paris, fără a mai socoti alte multe mai mici expoziţiuni regionale sau parţiale, ce au fost organizate în Franţa la 1834, 1839, 1844 etc. etc. India mare expoziţiune a fost des­tinsă la­ Paris în anul 1867, sub im­periu. Găsim în autorii de pe vre­muri descrierea acestei întîi mari expoziţiuni universale. Expoziţia a fost instalată pe Champs­ de Mars. In timp de 14 luni s’au lucrat: 350.000 metri pătraţi terasamente; 7 kilometri egout-uri; 5 jumătate kilometri galerii de a­­erat; 50­ 000 metri pătraţi de zidărie. Apoi s’’au aşezat : 13.000.000 kilograme de fer ; 1.500.000 kilograme de luciu; 6 hectare de zinc pentru acope­rişuri ; 6 hectare de geamuri etc. etc. Este curios de cunoscut şi spaţiul şi locul ocupate de Romînia la anul 1867. Din 151,750,76 metri pă­traţi ocupaţi de diferitele naţiuni, Romînia a avut de­­abia 560,83 , aşa că din 35 state ce au figurat, ţara noastră a ocupat rîndul al 32-lea. Spaţiul cel mai mare l-a orimat Franţa cu 63.640,88 metri, iar spa­ţiul cel mai mic Marele Ducat de Luxemburg cu... 6 metri 60 centi­metri. întreaga expoziţiune ocupa un spa­ţiu de 642.520 metri pătraţi, dintre cari 417.520 în Champs-de-Mars, iar restul de 225.000 în insula Billan­­court. Palatul expoziţiune­ ocupa singur, precum spune Larousse, o suprafaţă de 151,751 metri pătraţi. Poliţia internă era făcută de că­tre 553 sergenţi de oraş, 52 agenţi secreţi, 29 brigadieri şi 110 guarzi de Paris. In timpul nopţeî 110 gu­arzi avînd lămpi surde cutre erau expoziţiunea. A doua expoziţîune universală în Paris s’a ţinut la anul 1878. Lucră­rile au durat doi ani în care timp s’au răscolit 1 milion metri cubi de pămînt, s’au ridicat 120.000 me­,­tri cubi zidărie şi s’au aşezat 28.000 tone cherestele de fier. Această expoziţiune a fost insta­lată tot pe Champs-de-Mars şi era compusă din două mari părţi: pala­tul din Champs-de-Mars şi palatul Trocadero. De la 1 Maiu şi pînă la 1 Noem­­brie 1878 au intrat în Paris 3.466.329 vizitatori transportaţi cu drumurile de fier. Dintre aceştia erau 571.792 stră­ini, adică : 64.044 Englezi; 31.419 Belgian!; 23.524 Nemţi; 16.417 I­­talieni; 14.550 Americani din Sta­­tele­ Unite ; 13.284 Elveţieni; 10­ 234 Spanioli; 9.072 Austriaci. Statistica Trăsurile publice, adică omnibu­­surile şi tramvaiele, au transportat în timpul acestor şase luni, 180 mi­lioane călători. In timpul aceluiaşi period drumurile da fier au liberat pentru Chiamps-de-Mars 2.500.000 bilete. Venitul total al intrărilor s’a urcat la suma de 12.653.746 lei şi 70 bani, pe cînd reţeta expoziţiune­ din 1867 n’a fost de cît de 9.830.369 lei. Apoi, lucrătorilor din Paris li s’au dat 500.000 intrări gratuite, soldaţilor şi elevilor din şcolile sta­tului 200.000, lucrătorilor din stră­inătate şi din departamente 250.000, în total 950.000 intrări fără plată. Numărul lucrătorilor veniţi la Paris pe socoteala statului a fost de 22 000, dîndu-se de cap 120 dei în mijlocie. In total au intrat 16.032.725 vi­zitatori fie cu plată, fie gratis. A treia mare expozițiune univer­sală pariziană a fost cea de la 1889, atceea cu care s’a serbat centenarul mitrei -revoluţiuni franceze. De_ astă dată comuna a cooperat cu st^^^^Min’di^se printr’o con­­vențiuUfFtMJ|uL Kt Jg&articipe cu 17.000. 000 v dri/rforulnS^Paris cu 8.000. 000, iar*si­cietatea deî garanţie instituita în vederea expoziţiunei cu 18.000. 000. In afară de aceste expoziţiuni franceze instalate în Paris, să nu uităm marea expoziţiune de la Lon­dra în anul 187^. ^ • Această expoziune n’a putut avea de cît un succes* pur industrial, căci n’a putut atrage atîta lume cît Ex­­poziţiunile (din Paris. , La 1873 s’a ţinut Expoziţiunea u­niversală din Viena. Această Expoziţie trebuia să fie un progres asupra Expoziţiunilor re­alizate pînă atunci, de aceea ea fu aşezată pe o bază foarte largă ,şi cu un mare lux de cheltueli. .Din cauza proporţiunilor ei foarte mari, cheltuelile cari, la început fuseseră evaluate la 37,779,000 franci, s’au ridicat pînă la 47,276,707 iar veni­turile zilnice calculate la 17,290,000 lei nu s’au urcat mai mult de 10,513,182. In 1876 Americanii au voit să săr­bătorească centenariul independen­ţei americane printr’o Expoziţiune. Ea avu loc la Philadelphia... In sfirşit am avut ultima grandi­oasă Expoziţiune americană de la Chicago. «E____ Dar în afară de ceîdSTSKrî Ex­poziţiuni universale, 3 în 1 la Londra, 1 la Viena, 1 la Miladel­­phia şi 1 la Chicago — s’au o­rgani­­zat un mare număr de Expoziţiunî atît internaţionale cît şi naţionale în diferite oraşe marî ale globului. Să facem o enumeraţie în treacăt : In 1879 am avut Expoziţiunea­ u­­niversală de la Sydney în Australia engleză. La 1880 am avut Expoziţia uni­versală de la Melbourne din Austra­lia. La 1 Mai 1883 s’a deschis ‘Expo­ziţiunea internaţională de la Amster­dam. La 1 Mai 1885 s’a inaugurat Ex­poziţiunea internaţională de la An­vers. In 1885-1886 am avut Exipoziţiu­nea universală de la Noul­ Orleans în Statele-Unita ale Americei. In 1886 s’a ţinut Expoziţiunea lu­crătoare internaţională din Paris. In 1888 am avut Expoziţiunile u­­niversale de la Barcelona în Spania şi de la Copenhaga în Danemarca. Avem, după aceasta de înregistrat o întreagă serie de Expoziţiuni de electricitate. La Paris în 1881; la Londra în acelaşi an ;­­la Munich în 1882; la Viena în 1883. Această Expoziţie avu un foarte mare succes. La Phi­ladelphia în 1884; la Turin în a­­celaşi an; la Toeplitz în Boem­ia idem; la observatoriul din Paris în 1885; la Anvers în Mal 1885; la Steyr în Austria în acelaşi an ; la Bruxella în 1887. Este constatat­­ maî întîi şi că Fran­ţei ii revine meritului de a fi dat na­ştere acestor mari concursuri inter­naţionale ale muncei şi, în acelaşi timp putem iarăşi constata că cele mai reuşite expoziţiuni, acelea cari nu s’au soldat cu deficite şi au mul­ţumit pe vizitatori, au fost în­tot­­d’a­una marile expoziţiuni din Paris. Şi aceasta nu doară pentru că En­glezii, Americanii ori Austriecii nu pot prezenta ochilor înmărmuriţi ai omenireî tot atît de bine ca şi Fran­cezii o mare concepţiune teehnică, sau construcţiuni gigantice, ori in­­venţiunî miraculoase, întrunite cu toate produsele munceî şi ale geniu­lui omenesc, nu. De cît, nici o altă naţiune modernă nu posedă astăzi gustul artistic al Francezilor şi nici un oraş cit de mare, cît de pitoresc şi cît de bogat, nu poate oferi cadrul înveselitor şi desfătă­tor pe care îl oferă Parisul. Expoziţiunea care se deschide as­tăzi, a patra Expoziţiune Universală din iris, a opta dintre marile Ex­poziţiuni pe cari le-a văzut pămîn­­tul în cursul acestor 33 ani din ur­mă, făgădueşte să fie una dintre cele mai strălucite. Această Expozi­ţie mai prezintă pentru noi o par­ticularitate, aceea că pentru întîia oară de la 1867, Romînia participă în mod oficial la o Expoziţiune Uni­versală din Paris. Cu prilejul acestei mari sărbă­tori a muncei şi a păcei, a apărut la Paris sub iscălitura G. de Vailly un indicator intitulat A travers VEx­­position. Broşura XI vorbeşte de­spre Romînia, Bulgaria, Finlanda, Persia şi Peru­viul. Am deschis broşura unde se ocupă de ţara noastră. După laudele de rigoare adresate d-luî D. Olănescu comisarul general al Romîniei, după laudele tot atît de indispensabile pe seama d-luî Formigé arch­itectul fran­cez care a construit pavilionul ro­­mînesc, după povestirea inevitabilă a legendei meşterului Manole, se procede la o descriere a organiza­­ţiunei date comisiunei romîneş­­i, la amănunţirea secţiunilor, a produse­lor, a stilului în care a fost construit pavilionul etc., etc. Alături de toate aceste insirărî gă­sim şi o ilustraţia reprezentînd Ty­pes de la montagne. De cît... ce ti­puri, doamne ! In Ioc să vedem pe muntenii noştrii din munţii Bucău­l-J Iui sau aî Ciahlăului, avem înainte doi zăplanî de muntenegreni în şal­vari, cu pistoale şi cu iatagane la brîu, cu calpacul naţional pe cap. D. Olănescu, comisarul nostru ge­neral, care a comunicat autorului toate notiţele biografice cu privire la persoana d-sale, şi pe care d. Vailly îi numeşte: „Une des sommi­­tés intellectuelles de ce royaume danubien“, şi-ar fi putut da oste­neala ca să-i comunice şi cite­va tipuri autentice de rucăreni ceva mai­­puţin Muntenegreni. Broşura sfîrşeşte cu un... proverb românesc : „Cînd Parisul stră­nută, Bucureştiul are guturaiu“­... Credem că în zadar vom cutreera Delea Veche şi Delea Nouă, în za­dar vom consulta saloanele din Tir­­chileşti, în zadar vom recurge la luminile somităţilor intelectuale de la Pricopoaia, căci nicăirî şi nimeni nu ne va putea spune, cînd, cine, şi unde s’a auzit vre-o dată în Romî­nia un asemenea proverb romi­ni­esc ! Pînă acuma, după cum vedem „somităţile intelectuale“ însărcinate cu organizaţia secţiune! romineşti, n’au izbutit de­cît ca să-şî bată joc de noi. Ce-o maî fi vom vedea ! Căci nu puţini vor fi romîniî cari vor vizita marea Expoziţiune care se deschide astăzi 1/14 Aprilie. Const. C. Bacalbașa.

Next