Adevěrul, mai 1900 (Anul 13, nr. 3864-3894)

1900-05-01 / nr. 3864

Y­Y HTixü XIII — No. 3864. FONDATOR ÄliEX. V. BEUBIMANU A bonamente Un an Sase tuni 1© bani in toata tara •> In ţară.... In airîiinătate. . 30 lel . 50 „ lő lei 25 Trai Inni ~~ 8 lei 13 „ 15 „ „ străinătate Un număr vechiü 20 bani Luni 1 Maiu 1900 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLS An n­n­c*­iu r*î Luni* pagina IV Lel. ........ 0.50 ban UI 2.— Agereaie azi.­­ Starea ie asen­ți în BIROulat,a BARULUI 11. — stridii i%i* 1 n d­a r — u TELEFON ia* Spania luî La vot! La vot, alegătorî a! colegiu- c lui al Il-lea de Senat! Guver­­a­nul vă cere voturile voastre 11 şi de ce nu i le-aţî da ? Anul de zile al stăpînireî conserva-­n toare nu-î oare de ajuns ca să­­ vă dovedească că el merita in-­­ crederea ţârei ?... Ce-a făptuit e guvernul conservator într’un­­ an de zile, au făptuit alte gu-­­ verne în zeci de ani, ceea ce­­ dovedeşte că sîntem în faţa­­■ unor oameni cari reprezintă capacitatea, cinstea, naţionali­­smul, vrednicia şi patriotismul. ţ Votaţi alegători ai colegiu- 1 lui al 2-lea de Senat din Ca-­­­pitală, votaţi pentru aceia cari , la Slatina au învăţat minte pe ţărani, să-şi ceară dreptate.­­ Ţăranul trebue ţinut cu frica­­ în robie, căci altfel îşi ia na­sul la purtare. Gloanţele cu cari s’au răcit trupurile ţărani­lor în gara Slatina vor fi o lec­­ţiune pentru aceia cari cred că în ţara romînească au şi alte drepturi de­cît acela de-a suferi şi de-a muri de foame. Votaţi cu guvernul neguţători cari nu aţi suferit nimic de pe urma circulărei d-luî Cantacu­­zino, relativă la «obiceiul» co­merciului român de a-şi salva situaţiunea prin dare de foc. Votaţi cu guvernul, căci de­si­gur criza care bintue ţara şi ruinează comerţul n’a fost pro­vocată de incapacitatea guver­nului, ci a venit de la D-zeu­, cum altă dată au venit asupra Egiptului plăgile de cari ne vorbeşte vechiul testament. Daţi voturile voastre fericiţi alegători, căci guvernul a făcut împrumutul de 175 de milioane în cele mai fericite şi bune con­­diţiuni şi l’a făcut şi ori­cine ştie, la timp aşa că nimeni n’a suferit pe urma celor şase luni de in­­tirziere. Si dacă am avut afa­cerea Hallieiv ca o urmare a îm­prumutului, guvernul nu poa­te fi de vină, căci se găseşte în faţa unei «inexorabile nece­sităţii). La vot! La vot, funcţionari şi pensionari reduşi în lefurile şi pensiunile voastre, la vot pentru guvern, căci el va impus o datorie patriotică — şi chiar cind a aruncat pe drumuri mii de mici funcţionari, lăsînd nea­tinse slujbele celor cu lefuri grase, la vot, tot pentru gu­vern căci dragostea pentru ţa­ră l’a condus în această operă de salvare a budgetului pe care totuşi l’a încărcat cu vre-o pa­tru­sprezece milioane ! La vot, căci datoria ţarei esti să fie cu guvernul. Capitala veş­nic a fost consecinţe cu sine în­să­şi votind cu cei de la putere De ce acum ar face excepţiune Ar fi o anomalie, o răsturnare , tutulor precedentelor statorni­cite de ani de parlamentarizm şi ar fi ciudat şi nedrept ca tocmai un guvern care îşi zice cu drept cuvînt al blîndeţei şi al dreptăţei, să păţească o ase­menea ruşine. Intre opoziţiune şi guver­nul acesta părintesc, alegătorul trebue să aleagă pe cel din urmă. La vot! La vot dar, căci dacă aceste argumente nu vor fi suficiente, adu-ţi aminte biet şi inofensiv cetăţean că stăpi­­nirea are şi alte mijloace de­­convingere. La vot! căci armata poliţie­nească este pe picior de razboiu, iar d-l Delavrancea, de l­­a primărie, a mobilizat întrea­ga sa armată de mele stat o­ri şi de contra-manifestanţi. La vot cetăţene, la vot! Şi fără să cricneştî, că altmintre­lea e rău de line, ţopîrlane! Const. Kille DIN FUGA CONDEIULUI Ruşinea lui Delavrancea D. Delavrancea este un bărbat ruşinos, minune mare- Conu Barbu, cui o spui, ruşi­nos ! Nu-i vorba că despre dînsul răposa­tul Alexandru Lahovary vorbea cînd a făcut galuzie la pieile cari nu roşesc nici o dată. Asta însă ce are a face! Pe a­­tunci d-sa, era colectivist; de ruşine îi era greu să iasă pe pod, cînd la orizont a zărit apa clara a conservatismului şi îm­brăcat cum era, cu întreg bagajul în spi­nare s’a aruncat în grila în care unda era aşa de limpede că a zărit în fund o pri­mărie, o afacere a tramvaiului şi pe de­asupra chipurile lui Purendea, Mănciules­­cu şi Ispas. ...Şi închipuieşteţi neobrăzare la unii opozanţi ca să pretindă că apa conserva­toare este o mocirlă infectă, în care afa­cerea Halber şi alte miroase rau pe cind Delavrancea intre vis şi realitate o vede şi miroase ca o apă clară şi mai curată de cit Dîmbovița. Periplizon ALEGEREA DE AST­AZI Frocopie Irmitrecea candidatul partidului liberal Petre Sieteseu candidatul partidului conservator Dezgustători întrunirea de la Eforie de Vineri seara ne-a dat spectacolul dezgustător a oameni cari şi-au­ dat fară de ruşine poalele peste cap. E­ste conceput cum lipsa de ruşine sa fie aşa de mare la d-nii Delavrancea şi Fleva ca să facă apologia con­­servat­izmuluî. Cel dîntîiu, cinci­sprezece ani de zile a luptat contra infamei reacţiunî, cel de al doilea îndoită vreme şi acum n’au măcar ruşinea a­sta ori de o parte ori a înconjura lucrurile, a-şî salva prevederea prin tangenţă. Nu. Ei sînt acum mai conservatori de­cît conservatorii, ei fac chiar exces de zel, ei se pun în fruntea bătăuşilor cari altă­dată îi băteau şi îi înjurau. Că d. Delavrancea şi Fleva sînt contra căpeteniilor liberale, aceasta este uşor de înţeles. E vorba de antipatii personale, de chestiuni de sentimente lovite. Liberalizmul ori democraţia insă se întemeiază pe principii şi cînd cine­va îşi pără­seşte principiul fie pentru un mi­nister, fie pentru o primărie, acel ci­ne­va nu mai merită nici respectul nici stima noastră. întrunirea de la Eforie a fost durere pentru toţi aceia cari nu­ îşi pierduseră toate simpatiile pentru d. Fleva şi toată stima pentru Delavrancea. Azi ori şi ce iluzie este pierdută, căci oamenii aceştia s'au arătat aşa de mici, că ne pare rău că n-am crezut mai resăriţî din mulţimea mediocrităţei şi a laşităţe generale. CUM SE POTRIVEŞTE? Consecinţă de vorbe şi de fapte este prea mult a cere de la d. Brătescu. Totuşi sunt unele prea boacăne. Aşa de pildă, Nea Iancu înainte de a hirotonisi şef pe d. Filipescu s’a prins că liberalii vor să-i­­«schinguiască» băeţii pe ziua de azi, dar dacă «ai noştri» vor şti să-i astîmpere ca altă­ dată pe bulevardul Colţeî. După cum se ştie insă, pe bulevardul Colţeî, a fost «contrama­nifestarea«băeţilor» d-luî De­lavrancea şi «molestarea» presei şi a o­poziţiunei. Ei cum devine dar cu schin­giuirea guvernului de către opoziţie? !&nop. D. CARP ŞI PALATUL Un fapt curios se întîmplă, o evolu­­ţiune şi o schimbare de­ front care este cel puţin ciudată şi neaşteptată: juni­miştii iau o atitudine ostilă palatului. Sunt multe simptome: in prima linie discursul d-luî Maiorescu din Senat în afacerea Halber şi chipul in care a vor­bit despre d. Katinderu şi rolul jucat de acesta in contractarea împrumutului. Apoi vin atacurile din presa junimistă din provincie, comunicatul Constituţio­nalului în această privinţa şi o revistă foarte mult comentată şi intitulată: Omagiu şi Ultragiu­. * Ceea­ ce însă este mai caracteristic, este atitudinea d-luî Carp. D-sa nu se jenează să vorbească pe faţă contra „neamţului“ şi să vorbească în chip foarte ireverenţios faţa de coroană. Sâ cităm de pildă cele petrecute zilele tre­cute in plin restaurant la Capşa, unde prînzea şi şeful junimiştilor— şi mulţi diplomaţi.­­La masa vecină stătea d. Schina şi Carp voind să-l zeflemisească asupra farsei făcute de poliţie cu furarea ca­davrului lui Constantin Ion, întrebă pe fostul senator liberal.’ — Ei ce aţi păţit cu mortul ? — Uite ni l’a furat. Douî generali, Manu şi Algin trebuiau să iese triumfă­tori contra unui mort. — Ai uitat să adaugi și un complice, adaugă d. Carp. — Care? — Majestatea Sea, fu răspunsul șefu­lui junimiștilor, Majestatea Sea care nu ascultă acum de­cit de sfaturile unui amolit... — Dar, insinua d. Schina mai ascul­tă și "de sfaturile altuia care nu se arată de Ioc ramolit. — Vrei să vorbeşti de Sturdza ? — Desigur şi de­­ lumea spune că in curînd îl va aduce la putere... — Fără să încerce un guvern cu mine ? Asta vezi nu se poate, asta nu o va face neamţul ! răspunse cu ştiuta-i siguranţă d. Carp şi conversaţiunea care se făcea cu glas tare, a trecut la alte cestiunî.* Se înţelege că vorbele de cafenea n’au multă importanţă. Totuşi la noi politica care se face este o politică de havadi­­suri, de mahalagisme, de intrigi de cu­lise. Vorbele şefului junimiştilor dar, spuse fie in glumă, fie in serios, au fost raportate suveranului, conservatorii au căutat să facă o armă de luptă în potriva concurenţilor lor politici. De aceea butadele d-lui Carp au însemnă­tatea lor. In tot cazul ele sunt un simp­tom mai ales puse în legătură cu toate cele­l­alte manifestaţiuni anti-palatiste ale d-lui Carp şi ale amicilor săi politici. * Explicaţiunea acestei atitudini se poa­te găsi după unii în faptul că d. Carp a început să dispereze să mai capete puterea în condiţiunî bune, iar după al­ţii se zice că d. Carp a priceput că pe rege trebue să-l iei cu frica, nu cu lin­guşirea. Regele şi Dorobanţul plat­forma de altă­dată o vede acum ridicolă şi de aceea d-sa caută azi să facă întocmai ca şi conservatorii, să terorizeze pe rege pentru a-l convinge că trebue să în­­cercai o formaţiune junimistă­, înainte de a da puterea liberalilor. D. Carp îşi dă seama că nu mai poate aştepta mult. Poate să ajungă şeful par­tidului conservator şi să fie prim-mini­­stru, cu condiţiune ca să trăiască încă zece ani cel puţin. Ovi d-sa se vede deja prea bătrin şi crede că trebue să zorească lucrurile. Impacienţa aceasta şi faptul că­­de la Palat îi se spune că regele il socoate nebun, fac pe d. Carp să iasă din rezervă, pe de-o parte se de­vie ameninţător, iar pe de altă parte să-i răspundă suveranului care ar­e aşa de proastă opinie de d-sa. * Lucrurile ajunse aci pot să meargă mai departe. E posibil ca paşnicii, di­nastică şi constituţionalii junimişti să’ priceapă aceea ce nu au voit să înţe­leagă pînă acum cei alţi politiciani că re­­­gele aşa cum guverna­­v­ă anilfilird par­tidele „este un pericol“. Vorba aceasta de altmintrelea este tot a d-luî Carp. V­ii­­torul dar ne rezervă poate multe sur­prinderi şi cum la D-zeu şi i­i ţara ro­­mânească nu este nimica cu neputinţă, să nu ne mirăm de vom vedea-o şi pe asta şi fireşte ne-ar părea bine. Indiscret. Repeşile nopţei !—Si­v. part. al „Adeverului“— Scandalurile studenţeşti­­din Viena Viena, 29 Aprilie Din cauza scandalurilor uni­versitare şi mai ales din cauza ultimei bătăi dintre studenţii­­ naţionalişti-germani şi studenţii clericali, rectorul universităţii a demisionat.—Bran. Bugetul austro-ungar Viena, 29 Aprilie Guvernul a prezentat în delega­­ţiun­ bugetul comun.—Bran. Proces interesant Paris, 29 Aprilie Se telegrafiază din Petersburg că la procesul scapeţilor opt au fost achitaţi, iar restul condamnaţi la exil perpetuu în Siberia de Est.—Emil. CHESTIA ZILEI Hirotonisirea ca şef lui Nea Iancu, conservator viitorul Nicule, viitor de şef al partide. RĂZBOIUL Lupta va continua Londra 29 Aprilie Se anunţă că Stern a de­clarat corespondentului ma­relui ziar american „New- York Herald“ că lupta va con­tinua pînă la extrem.— John. Intervenţia Franţei Paris, 29 Aprilie Se asigură că Franţa va propune intervenţia sa pentru curmarea răz­boiului anglo-bur, într’un mod ne­jig­nitor pentru Anglia.—Emil. Primirea misiunei bure Londra, 29 Aprilie Consiliul comunal din New-York face preparaţiuni mari pentru primi­rea misiunei bure.—John. COTIDIANE FRICA PĂZEŞTE BOSTANA­RIA De frica opoziţiune! şi pentru a-şi în­curaja bandele, căpeteniile conserva­toare s’au adunat la Eforie şi au făcut o pace care va ţine cît vor ţine şi ale­gerile. D. Delavrancea căruia «micul dic­tator» î-a făcut farsa cu tramvaiul elec­tric, s’a prosternat înaintea «viitorului şef»; acesta s’a pupat cu Delevrancea şi a declarat că susţine şi d-sa pe d. Sfetes­­cu de­şi la început declarase că nu se mai amestecă in alegeri. Numai unde această armonie generală capătă cite­va umbre este că mi­cul dic­tator, acum de o­cam dată pina o fi «viitor şef», a cam dat in d. Take Io­­nescu şi i-a combătut proectele de lege anunţate de acesta. Pentru o armonie generală asta lasă de dorit! SE LAUDA ! Fostul tribun al poporului, la intruni­rea de la Eforie după ce a spus poporu­lui Capitalei, că la partidul conservator şi-a găsit ultima iluzie, a declarat că ace­sta îl respectă mai mult de­cît libera­lii. Eu cred că tribunul, ca toţi cei neamul lui se laudă. Cînd partidul conservator i-a făcut istoria cu finul şi l-a dat în vileag ori ca prost ori ca boţ, e de­­ un respect prea ţigănesc, pardon de o vorbă aşa de proastă. CARNEŢEL MEU Pentru d. Istrati D. ministru al instrucţiei se emoţionase mai deunăzi de mizerabila mâncare ce se dă elevilor din pensionate, fie private, fie ale statului, şi hotărâse a şi pune pe lucru inspectoarele ca să supravegheze pensiona­tele. De atunci încoace s’a produs un fapt nou, care face şi mai gravă această chestie: scăderea indemnisărei pe care guvernul o dă pentru hrana elevilor din internatele sale. Eu cred că şi înainte de această scă­dere mâncarea era tot aşa de proastă ca şi cum scăderea ar fi existat de la început. Cu toate astea, fiind dată ingeniozitatea oamenilor, se poate ca să se fi găsit mij­locul de a scoborî incă cantitatea şi cali­tatea tainului bieţilor interni, pentru ca „e­­last­icitatea“—vreau să fiu­ extrem de par­lamentar — intre indemnisare şi cheltueli să rămână aceeaşi in prezent ca şi pe trecut. Mai mult. Mă tem că şi din pensiona­ţi­le private unele s-au îngrijit să nu le în­treacă cele ale statului, mai ales că indem­­nizarea care la ele se numeşte „plata pă­rinţilor“ e cam anevoioasă in anul acesta. Bănuesc grozav că stomacurile şi sănă­tatea copiilor trebue să sufere grozav prin unele pensionat­. Aşi putea să fiu­ şi maî ;ra-i precis, dar nu i treaba mea să fac poliţia (j;n \ acestor localuri. D. Istrati insă ar trebui să ne demonstreze că solicitudinea sa nu era un moft. Am dori deci să aflăm ce fac in­spectoarele d-sale, câte amenzi au pus şi ce rapoarte au adresat ministrului ? Vom reveni.­­. .. INTRIGILE DE LA CURTEA SERBIEI Activitatea emigraţilor.— Poziţia lui Milan.—Tatăl şi fiul. — Intrigile reginei.— Milan şi armata.— Neînţelegerile din guvern.—Milan rege! In urma persecuţiunilor pe cari le în­dură în Serbia mulţi bărbaţi politici de cind cu faimosul atentat in contra fos­tului rege Milan, numărul personalită­ţilor politice cari emigrează din patria lor creşte pe fie­ca zi. Emigranţii sirbi au­ decis să întreprindă din străinătate lupta pe care n’o mai pot duce in ţară. Spre acest sfirşit ei au hotărit organi­zarea unui fond care să aibă de scop: 1) Ajutorarea provizorie a emigranţilor fără resurse pînă cind vor găsi o ocu­paţie care să le asigure traiul; 2) între­ţinerea ziarelor emigranţilor ; 3) edita­rea broşurilor scrise inşirbeşte, franţu­zeşte şi nemţeşte şi destinate să lumi­neze opinia publică asupra manoperilor fostului rege Milan; 4) organizarea pe o­­ I scară mai întinsă a opoziţiei din ţară în contra tendinţelor generalissimului sirbesc. Ziarele emigranţilor sirbi sunt La Ser­bie şi Sloboda, şi se tipăresc la Ge­neva­, unde este sediul celor mai mulţi emigraţi. Prin aceste ziare, emigraţii a­­duc la " cunoştinţa Europei situaţiunea­ reală a ţărei lor, şi prezintă lucrurile alt­fel de cum le arată relaţiunile o­­ficiale. In ultimul număr al ziarului LaSer­bie, organul emigraţilor publică o inte­resantă corespondenţă din Belgrad a­­su­pra intrigilor de la curtea regală sir­­bească. In această corespondenţă se a­­rată că sistemul guvernamental orga­nizat de Milan, bun pentru a lovi in radicalizm şi pentru a opri cit­va timp desvoltarea ideilor liberale, poartă intr’insul germenii unei apropiate descompuneri. El imbrăţisează­ prea multe interese deosebite pentru a mai putea fura fără o schimbare internă impor­tantă. Mai intîiu, poziţiunea lui Milan este foarte puţin naturală. El este stăpîn ab­solut pe ţară, face tot ce vrea, şi totuşi trebue să-şi ascundă încontinuu ac­tele în dosul voinţei fiului său. El este silit să se mulţumească in faţa lumeî cu rolul de comandant şef al armatei, pe cînd puterea lui absolută se exerci­­tează asupra unui întreg popor, iar am­biţiunea sa merge şi maî departe. Cu greu se lasă stăpînit, izbucneşte din timp in timp, ameninţind prin furia sa existenţa regimului compus chiar de ei cu atita îngrijire. Va veni ziua, zice ziarul emigraţilor, când Milan va uita ori­ce măsură de prudenţă şi se va a­răta în faţa lumeî sub titlul care con­­vine puterei sale. Dar nici regele Alexandru nu poate să rămîe vecinie în poziţiunea actuală, sub tutela tiranică a tatălui sau. Se ştie că nu este pr­ea inteligent, dar a­­ceasta nu-1 împiedică să fie foarte am­biţios. El nu se supune prea bucuros la capriţiile tatălui sǎu, pe care de­si­gur că nu-1 iubeşte, pentru că Milan a fost cauza principală a copilăriei sale nenorocite, a bolilor cari ii amărăsc e­­xistenţa, a greutăţilor poziţiunei actu­­ale, a iitregei sale vieţi zdrobite. Ii­e frică de Milati şi se lasă condus de din­­sul în toate actele sale privitoare la politica internă, dar şi ambiţiunea il munceşte, ambiţiunea unui tinăr de 21 de ani care crede că poate realiza ceva prin el însuşi ; in curind această am­biţiune va izbucni.* Regina Natalia care trăeşte în stră­inătate, nu stă nici ea in neactivitata Ea lucrează cu energia unei femei o­­fensate şi foarte ambiţioasă să-l primia­­scă pe Milan. Ea are amici foarte de­votaţi cu cari întreţine o corespondenţă regulată, şi face tot ce-î stă ia putinţă ca să-l excite pe Alexandru in­­contra tatălui sau. Alexandru a primit de la dinsa maî multe scrisori foarte mişcă­toare şi pe cari nu le-a lăsat fără răs­puns. La urma urmei, el iubeşte pe mama sa şi o ştie nenorocită. El vede într’insa un amic mai devotat decit ni­e tatăl său. Acesta îşi dă seama da primejdia care-l ameninţă din partea Nataliei, şi încearcă să anihileze influen­ţa ei asupra lui Alexandru. Dar reu­şeşte pre puţin în această sarcină, din cauza devotamentului amicilor reginei. * Ofiţerii nu sunt toţi ataşaţi lui Milan după cum se crede in general. Nico­­lica, Strech­ovicî, Popovicî şi atifia alţii căzuţi în dizgraţia comandantului şef sunt dovadă că armata mai ara şi oa­meni devotaţi poporului. In armată", maî ales printre ofiţerii superiori, regina are numeroşi amici. Printr’inşii se a­­pr’opie dinsa de fiul ei, printri’inşii lu­crează in contra a tot puterniciei băr­batului eî. Se spune că desele schim­bări la comandamentele armatei şi sus­­pensiunile numeroase ale funcţionarilor militari foarte sus puşi îşi găsesc ex­plicaţia in aceste intrigi ale reginei. In ori­ce caz schimbările continui dove- Săptămîna literară uils­ă papa* roman de Hugues Le­oux. — „Morala omului politic* studiu de Sortitu Gujii”. — „O sărutare“ poemă de Ion Pe­­trovici. — Mişcarea literară. Este curioasă tendinţa ce se observă de cită­va vreme in literatura franceză, tendinţă prin ca­re se ţinteşte să se a­­rate superioritatea rasei asupra rasei latine. Hugues Le Roux, care este unul dintre cei mai teri aî timpului, tinde şi In noul său roman Fi­s­ă papa, ceea­ ce a demonstrat maî anii trecuţi d-1 De­­molins, in cartea sa intitulată In ce constâ superioritatea anglo-saxonilor. Este fără îndoială pătrunsă descom­punerea in corpul rasei latine şi po­poarele neo-romanice se sting, degene­rează pe zi ce merge. In Franţa, in Ita­lia, in Spania ca şi în Rominia, poporul a început să degenereze; acest lucru a fost observat la noi de abia anul acesta. Ne stingem de o moarte înceată, vi­goarea inerentă vieţei dispare din noi şi va dispare cu totul din viitoarele ge­neraţiunî. Care va fi deci viitorul rasei latine ? Un viitor trist, o serie întreagă de popoare murinde ce se vor contopi în sinul marei rase anglo-saxone. Şi va veni timpul să se vorbească de popoa­rele latine ca de nişte neamuri dispă­rute, peste cari colbul uitărei s’a aş­ternut. Alături de rasa anglo-saxonă maî a­­vem pe cea slavă care cuprinde în ea o mare forţă de viaţă; popoarele slave sint încă tinere, blîndele popoare sla­vice vor avea incă multă vreme de vieţuit. Este de observat că la popoarele latine a început să pătrundă rafineriile pa cari le am văzut in ultimii timpi ai imperiului roman. De aceea popoarele­­latine vor muri, dar incontestabil că moartea lor va schimba mult din caracterele rase­lor tinere. Topindu-se in sinul slavilor si ger­manilor, popoarele latine vor disolva odată cu ele și parte din caracteristica lor, ast­fel că se va altera întreaga personalitate a raselor de mai sus. Hugues Le Roux in romanul sail, ne arată ni­mic ce se va intîmpla mai tirziu in mare. Este vorba în romanul acesta de un anume Henry de La Mare, nobil «de la vieille roche», care primeşte o educafiune conformă cu fa­milia din care descindea. Suflet bun, dar moleşit din causa rasei şi din causa educaţiunei ce pri­meşte, acest Henry devine un sensual care se mimice?*'’ (le dorul un­e foste curtezane, care îmbătrânise­a pe care Henry o iubeşte, numai pentru că fu­sese amanta faimosului duce de Morny. Dinsul cheltueşte toată averea părin­tească și termină prin a cere o slujbă de la republică pe care dinsul o repu­dia. Și este curios procesul psich­ologic ce se petrece in sufletul acestui tinăr nobil, silit­­să-şi plece blazonul in faţa republicei burgheze. Şi Henry de La Mare se stinge incet, vegetează fără a fi nimănui folositor. Paralel cu Henry avem pe William, prieten de şcoala al lui Henry şi fiul unui francez de origină germană. Jaa­­gues Le Roux profită de aceasta ca să arate cum se face educaţia la popoa­rele anglo-saxone şi ne arată pe Wil­­liam ajuns bine şi devenind folositor tuturora. Acesta e în scurt subiectul romanu­lui Fils , papa pe care Hugues La Roux l-a publicat zilele trecute. Henry de La Mare simbolizează rasa latină murindă, iar William pe cea anglo-saxonă deve­nind din ce în ce mai tare. Şi autorul pare a crede in lecuirea boale! de care ne stingem noi popoarele latine şi lea­cul ar consta într’o educaţiune anglo­­saxonă. Anglo-saxonul educă pe copii după cum William a fost educat; din ceasul­­naştere! il bagă într’o copaie cu apa rece şi dacă este sănătos trăeşte, dacă nu moare. Ast-fel popoarele anglo-sa­xone nimicesc pe fiinţele degenerate şi indi­lasă a creşte, să prospere, numai vizii viguroşi. Romanul acesta are o mare impor­tanţă, maî intîi in privinţa scrisului, ne lăsind ni-m­ic de dorit, şi al doilea din causă că autorul in el se sileşte să­­deslege o grea problemă. Lucrarea a­­ceasta este o lecţiune naţională-­pe care autorul o dă aristocraţiei şi burgheziei franceze. Distinsul scriitor parizian Paul Adam, orbind­ de scrierea lui Hugues Le Roux, intre altele: «Tous Ies chefs v­oice de families latines doivent â la patrie de lire et de inéditer l’ouvrage que public M. Hugues Le Rux. Leures défauts de­ed ts les détournent d’y persévérei“. Romanul lui Hugues Le Roux nu este numai o simplă operă literară de ima­ginație, pe Henry de La Mare il intil­­nim in societatea franceza la fie­care pas, el este tipul din romanele luî San­­deau, dar degenerat, este acelasi nobil, dar nu virtuos, mindru de neamul dinsul apare in romanul Fils­t papa sub o culoare urîtă, il găsim murind. Hugues Ie Roux a descris minunat sufletul blind, dar degenerat al lui Henry de la Mare, sufletul care nu are ca Oswald din Strigoii lui Ibsen nici măcar conştiinţa pieirei sale, el este un suflet inconştient care merge fără să ştie unde, pe cărarea ce duce spre mor­­m­int. La el patima dragostei se topeşte în amintirea trecutului şi iubeşte fie o curtezană scofileită de urgia anilor, nu­mai pentru ca dinsa fusese amanta du­celui de Moray, care era fratele vitreg al lui Napoleon al III-lea. Cu această bătrînă dinsul îşi chel­tueşte toată averea şi în nu mă este ne­voit să ceară o slujbă de In republica burgheză — şi este admirabil descrisă starea sufletească a luî Henry de La Mare cînd trebue să mănînce pîinea ciştigată cu atîtea umilinţe. Henry de La Mare, în privinţa incon­ştienţei, se aseamină mult cu Hyacin­­th­e, degeneratul «efeb» din Paris al luî Emile Zola. Dar să ne ocupăm pu­ţin şi de părinţii lui Henry. Autorul zugrăveşte tipurile degenerate ale unor părinţi cari caută să dea fiului lor o educaţiune pur aristocratică în speranţa că monarchia se va restabili. Şi aci Hugues Le Roux arată cit de culpabili au­ fost părinţii nefericitului Henry şi, pentru ca contrastul să fie mai mare, dinsul descrie şi pe părinţii lui William. Unul dintre cei mai inteligenţi şi munc­tori tineri, d. Sergiu Ciujbă, a dat publicităţei un interesant studiu întitu­lat Morala omului politic. Autorul tra­tează cu indeminare o mulţime de su­biecte cari sunt pentru noi de o reală importanţă, înconjuraţi pretutindeni de elemente slave, sintem­ foarte mult ameninţaţi­­ de pericolul slav şi autorul crede că­­ acest pericol se va simţi şi de alte po­poare latine, cam­ curînd, foarte curînd vor pune bazele unei confederaţiuni a tuturor popoarelor latine. Dar alianţa aceasta e numai un vis frumos şi cititorii au putut vedea, din cele zise azi asupra cartei lui Hugues Le Roux, că mai repede popoarele latine vor muri de­cit sa se alieze intre­gele. Ori­cum, va veni timpul cind arma va fi pusă la păstrare şi fatal ne vom con­topi în elementul slavon sau german. D. Sergiu Gujbă mai vorbeşte in lu­crarea sa şi despre confederaţia balca­nică şi despre realizarea idealului na­ţional. D. Cujbă este fără îndoială un entuziast care doreşte neamului său un viitor de aur, cum ar zice poetul, dar tocmai entuziasmul il face să fie în vi­nele locuri prea idealist. Autorul e sincer, admirator al luî Ma­chia­veli şi in cite­va pagini reabilitează pe autorul Principelui, relevînd gemul acestui uriaş al cugetăreî. Capitol interesant este şi acela în care d. Cujbă, autorul drăgălaşelor Povestiri din copilărie, vorbeşte despre rolul so­cial al şefului de partid. D. loan Petrovici este pentru mulţi un necunoscut, d-sa a debutat de abea anul acesta, lucru insă care nu l-a îm­­pedicat să fie superior multor scriitori de versuri. Talent tinăr şi mult pro­miţător, loan Petrovici este fără îndoială unul care imită cu mult succes genul de poesie al lui Haralamb Lecca. Poema sa dramatică O sărutare, este o idilă dureroasă care se petrece in de­­părtatul evul­ mediu. Este vorba de dra­gostea unui copil de 15 ani, o drago­ste nebună pe care poetul o concreti­zează foarte bine în versul: „Da-i păcat cînd toţi prin vîrstă te cred în copi­lărie.“ D. Petrovici a debutat în «Literatura şi arta romînă» şi acum continuă a scriis sub auspiciile d-luî Rădulescu Motru is «Noua revistă romină». Poema d-sale a avut un frumos succes pe scena Tea­trului Naţional şi despre ea s’a vorbit la timp prin Adeverul. Iată şi cite-vi versuri de ale d-lui Petrovicî: Cit dt albă-î pare fruntea subt al părului tezaiu Care­lin e strîm în creştet de al seu pieptene de aur. Ochii negrii încet te fură către tainicul lor fund, Ca un cînt a două harpe ce în noapte se ascund Anul acesta dintre tinerii debutanţi s’a distins mult d. Emanuel Cerkez. Fiind un bun cunoscător al limbei franceze, d-sa a publicat în „Independenţa ro­mînă“ o serie întreagă de nuvele, ca Veffort şi altele. Dintre toate cea maî frumoasă e fără îndoială L’épingle a’or, in care d. Emanuel Cerkez zugrăveşti cu talent dragostea unei ţigane.. .­ ­ai on­­ ei anglo-saxone fără îndoială iluştri scrii­­el să arate, tin­er e tot sărac şi său strălucit, .dar

Next