Adevěrul, mai 1900 (Anul 13, nr. 3864-3894)

1900-05-01 / nr. 3864

Ltinî I Mait» 1900 dese că în armata nu merge totul după pofta lui Milan. In cabinetul actual de asemenea lip­­­seşte n­uitatea necesară unei cooperări­­eficace. Toţi sunt duşmani ai libertatei, inamici ai unei desvoltărî progresive a Serbiei. Dar nu se înţeleg între ei. Vla­­d,m şi­ Vukaşin se urăsc. Vukaşin Pe­­trovicî, ministru de finanţe, îşi cu­noaşte importanţa­, dar este în continuu­ respins de arogantul şi ambiţiosul Vla­­dan­­Georgevicî. Lupta angajată între ei acum citi­va ani s’a potolit un moment la ordinul lui Milan, dar se accentuează astăzi in urma numeroaselor intrigi cari domnesc la curtea din Belgrad. * In fine, corespondenţa din ziarul emi­graţilor constată că se­ formează mereu mici comploturi, îndreptate care in con­tra lui Milan care în contra lui Alexan­dru. Consilierii lui Milan ii şoptesc că regele este prea tinăr ca să domnească, că Serbia are nevoie de o mină puter­nică, şi că n’o să poată înainta de­cit sub directa conducere a lui Milan. A­­lexandru de asemenea îşi are partidul său, format din toţi nemulţumiţii şi din­amicii reginei. Poporul, martor al a­­cestei lupte de ambiţiuni, nu aşteaptă nici un rezultat fericit de pe urma a­­cestor intrigi, din cari se pare că tot Milan va esi triumfător, cu coroana re­gală pe cap. Fid. IMPRESIUNI şi PALAVRE ! Patimile Iubire! De abia eşită din şcoală, cu capul plin de iluzii, aspirînd să iubească dar nu iu­bind pe nimeni, de­odată pe neaşteptate, a simţit că iubeşte... Şi dragostea în su­flet face ravagii, ticăra copilă se desnă­­dăjdueşte, căci amorul ei este după dînsa ceva nebun. Intre ea şi fătul­ frumos al gândurilor sate se deschide o prăpastie. (I desparte totul şi rangul social şi na­ţionalitatea şi religiunea şi apoi el nici nu­­bănueşte că a adus desperarea în inima unei copile de opt­spre­zece ani... Ca să facă, ce să facă? Iţi vin gînduri sinistre, ginduri de sinucidere, căci dra­gostea aceasta o doboară, se vede în ne­putinţă de a lupta în potriva ei. A căutat să-l uită şi nu a fost în stare şi în capul aces­tei copile n'a putut veni soluţiunea cea mai practică, aceea de a merge drept înainte, spre ţinta, către care se simte împinsă. Să se omoare! Eată de sigur o soluţiune nesăbuită. Moartea poate veni ori­cînd, o poţi chema la fie­care moment. Da ce dar cînd eşti hatorit să recurgi la urma ti­mei la acest mijloc de liniştire, de ce n'ai încerca mai m­dltu toate cele-­ alte mijloace?. -­ţi pasă că te despart de el atîtea piedici? Ca bărbat nu refuză nici­odată dragostea unei fete tinere şi frumoase.Ce’ţ rpasă dacă este străin neamului şi rele­giu­ei tale ! Dragostea nu cunoaşte ase­menea deosebiri. Ea nu ştie de cit o sin­gură lege, aceea care porunceşte la două fiinţe ca într’un singur dor, ca tetr’o sin­gură flacără să ardă şi să Intoneze cîn­­tecul dulce al triumfului vieţeî asupra mor­ţei.­­ Se poate ca să meargă spre peire; e au putinţă ca o clipă de fericire să o răscum­pere cu ani de ruşine ori da suferinţe. Are insă leacul gata. Dacă este hotărîtă să moară fiind­că nu -1 poate iubi, tot a­­ceiaşi hotarire o poate lua mai apoi, dîn­­ia şi moartea fiind că a iubit... E posibil ch­itor că atunci ,cînd va cu­noaşte toate tainele iubireî, imaginaţiunea pe care l-o îilfierbînta farmecul necunos­cutului, să se răcească şi să vază lumea aşa cum aste, fără plăceri extrem d­e mari, fără dureri prea doborîtoare — un fel de just mijloc în care plictisul este atot stă­­pînitor şi banalitatea unor senzaţiuni de brdhi interior.. KU) ip... nu trebue să moară înainte de a cunoaşte iubirea. Să-şi facă datoria sfîntă către natură, să treacă pe acolo pe nade este fatal să treacă şi ceea-ce va face* nu va fi nimica nou, aşa s'a întâm­plat de cînd e lumea aceasta şi aşa se va întimpla c­u ea va fiinţa. Chiţibuş Poşta lui Chiţibuş: Tottote. Bună dar prea­ lungă.— Julietta. Loco. Nu merge. us pe cîmpul de războiu Corespondentul lui Times la Sm­al­­deet Ulegi­ aliază că proclamațiunea lor­dului Roberts n'a produs de cit prea pufin efect in acest district. ,,M’au mai rămas în ferme de cît femei, scrie corespondentul; pretutin­deni acelaș lucru; bărbații sint la răz­­­boiu­ iar femeile ram in­ la fermă pentru a face apel la clemenţa noastră. Fermierii combatanţi afi Lisat­e şi vite şi cai; lordul Roberts a luat cu sine anuntalele, dind evitanţ­ă in schimb. «E exasperant modul in care coloanele bure scapă sub ochii noştri cu convoiuri e lor». Cecil Rhodes se va duce în curind in Rhodesia,­­dar evitind drumul prin Kim­berley. Se va Îmbarca cu destinaţia la Beira, de unde va porni In interiorul ţarei. Ştirea in privinţa unei Încercări de asasinat in­potriva mareşalului Roberts se­­resminte in mod oficial. Se pare însă că a fost un complot în scop de a se încerca asasinarea lordului Roberts, dar că totul a fost zădărnicit prin faptul prevenirea acestuia. O carte interesantă O carte cu deosebire interesantă mai ales acum că se apropie, timpul călăto­riilor, a apărut în Germania. Este o descriere a drumului pe care î l stră­bate calea ferată sudică austriacă şi a împrejurimilor, bogate în frumuseţi ale naturei, pe cari le poţi vizita pornind de la diferitele staţiuni cari se află In acest drum. Cartea nu este o descriere rece şi schematică a la Baedecker, in care gă­seşti toate detaliile trebuincioase in timpul voiajului, ci este o descriere po­­ietică şi bogat ilustrată a tuturor ace­lor părţi de pămint bine-cuvintate de dumnezeu­, pe cari le întretaie calea fe­rată menţionată. Cei mai reputaţi scrii­tori şi excelenţi pictori austriaci, s’au pus în cartea aceasta care poartă titlul «Calea ferată sudică şi teritoriille stră­bătute de dinsa», la dispoziţia cititoru­lui pentru ca să-i servească de condu­cători şi să-l facă să aprecieze cu ochii omului experimentat şi de artă frumu­seţile prin cari ar trece. * Renumitul romancier Peter Rosegger deschide focul cu o descriere sumară, plină de farmec şi poiezie, a locurilor prin cari vom trece drumul de fer su­dic. După dînsul cunoscutul publicist local vienez, unul dintre cei mai buni cunoscători ai capitalei monarchiei habs­­burgilor, şi unul dintre cei mai cunos­cuţi oameni din această capitală, am numit pe Vincenz Ghiavacci, ne face o descriere a Vienei. Tot Vincenz Chia­­vacci ne întovărăşeşte de la Viena şi pina la Semmering. Frumuseţile din drumul acesta ni le arată in excelente desemnări pictorii Schramm şi Compton. Prin poetica şi originala Stirie, pină la frumosul şi în toată lumea renumi­tul Gleichenberg, pină la romantic si­tuatul Cilii şi pină la Steinbrueck, ne conduce ziaristul vienez Iosef Stradner. Iar de la Steinbruck pină la St. Peter, arătindu-ne şi splendidele grote de la Adelsberg, cari prin staluc­tele şi sta­lagmitele lor se bucură de o reputaţie universală, ne conduce P. v. Radics. Publicistul Iosef Stradner ne arată frumuseţile­ coastei ’ adriatice. Cu el străbatem Miramarul, cu palatul sail azi de două ori renumit, odată ca fo­stă locuinţă a archiducelui Maximilian, nenorocitul împărat al Brasiliei, care a suferit pedeapsa cu moarte, şi a doua oară ca locul in care s’a oficiat cununia archiducesei Stefania cu contele Lonyay. E de prisos, şi nici spaţiul nu-mi per­mite să vorbesc aci de frumuseţile pa­latului Miramar. Ele sunt in­deobşte cunoscute. De la Miramar mergem la Triest, marele port comercial al Au­striei, iar de aci la Pola, portul militar austro-ungar, care însă nu perde nimic din frumuseţile sale naturale prin pre­zenţa atitor vapoare înarmate cu tunuri grele şi prevăzute cu groase cuirase. La Fiume portul pentru care ungurii au făcut atîtea sacrificii, şi la frumosul Abbazia, unde se află actualmente fa­milia regală romină, tot Stradner ne conduce, ca un om care cunoaşte loca­litatea, cum ai cunoaşte tu cititorule, locul în care te-ai născut şi ai crescut. Baronul de Jabernegg ne conduce de­­alungul Karintiei, şi însoţiţi de un atît de agil şi distins causeur vizităm Kla­genfurtul, frumosul.Woertersee, splen­didul Maria Woerth, renumitul Poert­­schach, etc., etc. Unul dintre cei mai cunoscuţi publi­cişti, Julius Rohracher ne conduce de-a­­lungul Pusterthalului. Cu bagheta-i ma­gică el face ca să ne treacă pe dinain­tea ochilor frumosul Lienz, virfurile pli­ne de gheţuri ale marelui Veneţian, fai­mosul Monte Gristallo, poeticul şi ro­manticul lac Maurina, piscul Celor trei turnuri, Croda da lago, Cortina şi altele din frumuseţile de nedescris ale renu­mitei văi prin care ne conduce. Prin valea Innului, prin Achensee, Schwaz, prin renumita baie salină Hali, ne însoţeşte Arthur Foltin, pe cinci de la Insbruck la Franzensfeste, prin mij­locul unei naturi încîntătoare prin gin­găşia­ frumuseţe! sale, ne bucurăm de societatea din cale­a fără de plăcută a publicistului cunoscut şi reputat I. C. Platter.• Cunoscutul ziarist voiajor Carl Wolff ne însoţeşte pe drumul de la Saturn la Fransenzfeste, spre căldurosul Bozen şi splendidul Meran, ale căruia frumuseţi sunt în­deobşte cunoscute. La Meran fa­cem cunoştinţa unui scriitor renumit, a doctorului Theodor Christomannos, fo­stul secretar al împărătesei Elisabeta a Austriei, care, după cum e încă în a­­mintirea tuturor, a fost asasinată la Ge­neva. Doctorul Christomannos ne con­duce prin gheţurile masivului Ortler, de la Meran la Trafai şi Sulden. Acei cavi vor să facă o călătorie prin­tr’una din cele mai bogate în frumu­seţi naturale părţi ale Europei, va citi cu folos cartea despre care ne ocupăm in acest articol. Dar chiar aceia cari n’au norocul să poată face un aseme­nea voiagiu, vor avea intr’însa o lec­tură plăcută. De relevat că această carte a apărut în nemţeşte, franţuzeşte şi en­glezeşte, aşa că ori cine cunoaşte numai una din aceste trei limbi, va putea să se folosească de dinsa. Legătura fru­ moasă precum şi ilustraţiunile datorite condeiului unora dintre fruntaşii artei austriace fac ca această carte să fie şi o frumoasă podoabă pentru salon. K. K. ŞTIRI EXTERNE — Korrespondenz-Bureau desminte ştirea dată de un ziar din Berlin cu privire la căsătoria archiducelui Franz Ferdinand, moştenitorul tronului aus­triac. __ La universitatea din Viena se in­timplă zilnic grave scandaluri şi încă­­erari între diferite categorii politice de studenţi. Joi, studenţii germani-naţionali de­clarară că sunt decişi să nu permită in­trarea în Universitate studenţilor cle­ricali. Puţin mai tirziu de­­ ora 11, membrii societăţilor studenţeşti cleri­cale, un mare număr, şi purtînd em­bleme, voiră să intre in­sulă. Stu­denţii germani-naţionali ai înconjurării şi ii somară să părăsească Universita­tea. Ei le zmulseră in acelaş timp şep­­cile cu embleme şi le azvirliră afară. Se încinse o incierare care avu de re­zultat izgonirea clericalilor din Aulă. Poliţia înştiinţată de aceasta, trimise la Universitate o mulţime de jandarmi, călări, cari ocupară intrările Universi­tatei, pe cind în interior se încinse o bătae în regulă intre diferite grupuri de studenţi. O delegaţie a studenţilor clericali se duse la Cameră ca să ceară intervenţia reputaţilor socialişti­ creştinî in favoarea lor. Două sute de naţionalî­ germani ve­niră in urma lor şi voiră să pătrundă in parlament, dar fură împiedicaţi de o sută de jandarmi. In faţa fierbere! ce domneşte printre studenţii vienezî, rec­torul Universităţii a interzis strict stu­denţilor să mai poarte uniforme şi em­bleme.­­ După o statistică făcută, popula­ţia din Ungaria a crescut in luna marte cu 19706 suflete, adică cu 12000 mai mult de­cit in Mar­tie 1899. Intre cei morţi in Martie 7296 au­ fost victime ale tuberculozei. — Cercul Vrin­uiei comerciale din Madrid si Camera de comerţ nu primit aderarea tutulor grupurilor şi sindica­telor din capitală, chiar şi aceea a per­sonalului tramvailor, cafenelelor, etc. în vederea inchideriei tutulor stabili­mentelor, ca manifestare in con­tra no­ilor impozite. Acelaş lucru se face la Gadix, Valenţa, Toledo, Saragossa, Bar­celona, etc. — Oraşul Górhat din Pensilvania a fost cu desăvirşire distrus de un incen­diu care a coprins pădurile. Cea mai mare parte din locuitori au putut fi salvaţi. Pagubele sint enorme. — Lucratorul Le Naour, din oraşul Brest, fiind beat, s’a gindit să se sinu­cidă cu dinamită Şi-a pus deci un car­tuş cu dinamită, între dinţi şi a dat foc­­uliului. Luînduşî insă seama in ulti­mul moment, a zvirnit cartuşul, care a exploadat in stradă şi a fost’­oit pe aci să omoare pe un marinar trecător pe acolo. Le Naour a fost arestat. — Din cauza secetei extreme care domneşte in Belgia de două săptămini, s’a declarat incendiul de păduri in di­ferite puncte ale ţărei. Incendiile ar fi luat proporţii considerabile dacă o ploae torenţială şi generală n’ar fi venit in ajutorul pompierilor acum trei zile. CARNETUL JUDICIAR Martora Frumoasa d-na Nicol, de curind că­sătorită, a găsit cu cale să ceară să fie divorţată de tînărul ei bărbat. La motive de divorţ, invoacă că a fost bătută și înjurată de bărbat, că în cele din urmă a fost chiar părăsită. Mama ei, e adusă ca martoră, ca să depună in favoarea fiicei sale. întrebată de prezident, martora spune: — Mi-am dat fata după d-lui, că mi-a spus că-i consul inițial, pe cind d-Lul era numai consul al doilea. Va să zică dintr’un înfcriu a umblat cu păcă­leala. Prin urmare a fost nesincer. Cum a făcut nunta, a plecat cu fil­mea La Pesta. A treia zi m’am pomenit c’o scri­soare de la fată in care ’mi scria sără­cuţa : „Mamă, mamă, sint o nenorocită, el e un grobian !“ Și martora își şterge cu batista la­s­crări­le ce i se ivesc între gene. Apoi continuă : — Și cu cel dintiin tren am dat fuga la Pesta. Credeam să-mi găsesc fata in­­tr’un apartament frumos, cu saloane de primire, ca pe o soţie de consul ce era, dar am găsit-o sărăcuţa într’o odae sim­plă şi încă c’un singur pat, o mizerie! Lacrămile iar se ivesc între genele martorei. Batista iar își face datoria să te şteargă. Apoi martora continuă: — Și era slabă şi prăpădită, sără­cuţa ! Ajunsese verde de suferinţe! După un sfert de oră a venit şi de ginerele meu­. Cum l’am văzut, i-am zis :^(aci martora ia un ton tragic). —­ Da bine, d-le, ce va sa zică asta ? D’aia ţi-am dat fata, să o maltratezi? Şi el ştiţi ce mi-a răspuns ? Că abia au sosit şi că încă n’au avut vreme să se instaleze. O să caute casă. Auzi, auzi! ARTIŞTII NOŞTRII In ziua de 6 Mai, va der­uta pe scena Atheneuluî Român o tînără artistă de şase ani, Adeline de Germaine cari în diferitele sale produceri dă atitea speranţe ca să devie un adevărat fenomen artistic. La acest concert, dat cu concursul baritonu­lui Giovachini, tînăra concertista va cînta bucăţi din Chopin, Liszt şi arii naţionale. Adeline de Germaine Da aşa se primeşte o nevastă de con­sul ? Trebuia să aibi casa montată di­nainte, să fie gata cind o sosi fetiţa mea ! — Vă rog, d-nă, nu insistaţi asupra detaiurilor, intervine avocatul d-nei Ni­col, văzind că depoziţia mamei numai din favoarea fetei nu este. — Vă rog să spuneţi scena de la vie, adaogă el. — Scena de la vie ! De, s’o spun ! A fost de o mitocănie nemai­pomenită! A bătut cu picioru in‘pămint și a stri­gat fetii: «Nu vrei să vii ? O să te duc a­casă cu­ jandarmii !» Apoi și-a luat­­geamantanii și a plecat. — Unde? întrebă prezidentul. — Acasă la el. Venise cu nevasta să stea la mine la vie cîte­va zile. După trei zile s’a plictisit şi a vrut să plece. Şi plecat a fost. — D-le preşedinte, credem că e inu­­til să continue martora, a spus destul, intervine din nou avocatul reclamantei. Şi prezidentul să grăbeşte să conce­­dieze pe martoră. Compeiu DN­ I­ARA -De la ooresp. noştri particulari— LAŞI NOUI EMIGRANŢI SPRE AMERICA. Ideia emigranţilor birlădeni de a merge pe jos pînă 1.« Hamburg, spre a se îm­barca apoi pentru America, a impresio­nat adînc pe mulţi tineri evrei din loca­litate. Sugestionaţi de azieastă n­eie, în­­tr'o singură zi, 90 de tineri ieşeni au con­stituit o societate, cu denumirea de „Pri­begii , şi au început a strînge fonduri de ajutor, spre a pleca pe jos pînă la Ham­burg. Curentul de emigrare, care creş­e zilnic, a pătruns acum şi printre clasele mai ale­ie. Ast­fel, printre noui­ drumeţi s’au înscris foşti comercianţi scăpătaţi, comp­­tabili, amploiaţi comerciali, ziarişti şi artişti­ Fie­care dintre aderenţi au depus de­o­camdată cîte 10 lei spre a se cum­păra harabale, cai, corturi ş. a. înscrierile urmează. DIN CAUZ­A MIZERIEI,­­ încă o vic­timă a mizeriei a venit să impresioneze dureros pe ieşeni. D-na Dvorra Kaiser, femeia unui fost comerciant cinstit, dispă­rut din Iaşi în urma unor nenorociri şi mort în Galiţia, lipsită cu totul de mij­loace, a încercat să se sinucidă. Aceasta s-a întîmplat în noaptea de 26 cor. Dvo­­ra Kaiser şi-a uns tot corpul cu gaz şi şi-a dat foc- La ţipetele nenorocitei so­sind vecinii, au stins flăcările, ce cuprin­­seseră deja tot corpul d-nei Kaiser. Tran­sportată la spital, Dvoira Kaiser a pri­mit imediat îngrijiri. Ea prezintă grave arsuri şi doctorii n’au hotărît încă dacă va mai putea trăi. DE LA TEATRU.—La întrunirea comi­tetului teatral ce a avut loc în seara de 26 Aprilie s’a hotărît suprimarea a 6 ga­­giste şi 4 gagiste. Hantra stagiunea viitoare s’a redus simţitor budgetul, făcîndu-se o economie de 7000 lei. Domnul Mihai Popovici senior, artist societar al teatrului naţional din localitate îşi va regula în curind drepturile la pen­sie. D-ra Sabina Laxer, actuală gagistă, va fi înaintată societară de clasa I-a­ DIVERSE.­­ Liga culturala a organizat un matineat muzical, ce va avea loc î­n sala teatrului Naţional, pentru Duminica 30 Aprilie. D­in urma decisiunei luată într’o şe­­dinţat de către Consiliul de higienă şi sa­lubritate publică, se va reînfiinţa leagănul­­bumruit de la Intitutul Gregorian, des­­lâinţit l­uni 1823 de către d-1 A. D. Hei­ban.—Riga. ROMAN GOANA ŞI PERSECUŢIE­ — De abia s’au isprăvit cele 10 procese intentate es­crocului Gheorghe Duca, fost poliţaiul banditului Cartofor Titus Istrati actualul prefect, şi s’a şi început goana şi perse­cuţia contra acelor victime cari aui depus la instrucţie adevărul contra adminis­traţiei. Aşa, prefectul gstrate, fasola escrocilor, ameninţă cu destituirea pe procurorul Rugină şi judeleI­atructor Istorici, pentru că au îndrăznit a deschide ancheta contra protejatului său. ţTot dînsul a Inceput persecuţii ine mai auzite, contra fostului comisar Dimitrie Nicolau pentru că a ară­tat că nu este strein nici prefectul de faptele comise de poliţaiul ean. Cerem anchetă spre a se­­dovedi inca­pacitatea şi complicitea prefectului Istrati pină atunci facem responsabili pe d-nii ministru de interne, general Manu­, şi Georges Bogdan, secretar general cari cunosc foarte bine în ce dai se adminitrea­­ză acest judeţ. NUMIRI IN ADMINISTRAŢIE— Fostul logofăt în treasa proiectului, Titus Istrate, iar de la 1 Noembrie şi pină la 1 Aprilie tocmit cu condicuţa in regulă da poliţia locală, este numit revizor de­­telefoane cu salar de 200 lei lunar. Apoi, se dă ca sig­ură numirea in postul de co­misar poliţienesc a d-luî Alecu Gafencu, protejatul lui Gheorghe Duca.— Tituţă. FOCSANI IN CHESTIA ASASINATULUI DIN BRAILA.—V'am timis intervievurile pe cari le făcusem d-lui Spiru Anghelescu şi Iancu Grădinaru­ în chestia asasinatului politic din Brăila. M’am încercat în za­dar să mai aflu ceva in această chestie. Asasinul Nedelcoff fusese văzut in com­pania unui domn Nicolau. Mai mulţi d-nii îmi spur­ că Nedelcoff discuta cu acest domn Nicolau despre evenimentele din Bulgaria şi de sigur şi despre viitoarele evenimente din Macedonia. Căci, să nu se uite , Nedelcoff era membru în comitetul secret macedonean din Sofia şi încă unul din cei neadormiţi, lucru pe care cetitorii l-a­i răsut din convorbirea mea cu Iancu Grădinaru. DIVERSE.— Gobela, sau mai bine zis taxa pe carne cuşer ce se percepea de la israeliţi şi din al cărei venit se întreţinea şcoala israelită şi cele­l’alte instituţiunî ale epitropiei locale, stricindu-se toate aces­te instituţii de cultură sunt ameninţate să dispară şi aceasta numai din pricina unor indivizi fără scrupule cari n’au ce perde din toate acestea. — Pe ziua de 27 și 28 avem de înre­gistrat cine va plot cari vor folosi mtdt agriculture!— așa se zice.—Mon». BRAILA ASASINATUL Sl ZIARELE. — Unele ziare se fac ecoul știrilor celor mai ne­­cesacte cu privire la asasinatul din Brăila. Intre altele s’a zis că Velicu a fost găz­duit de d-1 P. Tenof, că parchetul a des­cins la aceasta, că a făcut la d-sa perchi­­ţiuni şi că s’ar fi găsit un cufăr cu diferite hîrtiî. Or, Velicu­riu a fost în gazdă la d. P. Tenof, proprietar şi destul de cu­noscut în Brăila, locueşte pa strada regală No. 108, iar Velicu a fost găzduit ca tot­­d’a­una la o vară a lui la No. 106 din a­­ceeaşi stradă. Nici o perchisiţie nu a avut Ioc la domiciliul d-lui Tenor şi cu atit mai puţin tiu s’a putu­t descoperi nici un cufăr Cu hîrtie. Adevărul este că, de­oare­ce curtea ca­selor cu No. 106 şi 108 este comună, în dimineaţa zilei cînd s’a săvîrşit asasinatul, pe la orele 6, d. judecator de instrucţie în aţit de d. procuror, au nemerit la d-l To­­nof, pe care l'au întrebat de Velicu şi după lămuririle date s’au transportat la locuinţa di Velicu, unde i-a găsit bagajul, care con­sista într’un mic geamintan. Giamantanu! a fost dus la parchet, deschis şi perchisi­­ţionat.­ într’insul Insă nu s’a găsit nimic compromiţător : cîte­va rufe trebuincioase şi nişte acte ale proprietăţii ce acesta o posedă în Brăila şi în afacerea căreia ve­nise, atita tot. Velicu după prima ascultare a şi fost eliberat. El venise în Brăila spre a-şi în­chiria sau vin­e proprietatea ce o are si­tuată pe bulevardul Cuza în ap­ropiere de hotel Petersburg şi pentru care scop se şi prevăzuse cu actele proprietăţii Cari s’a fi găsit în giamantan şi care i-a fost res­tituit după cite­va ore. Velicu are în Brăila­, şi un cumnat, tot pe strada bu­levardul Cuza, anume d. Alexandrescu. A­­cesta-i tot adevărul asupra faptului pe care unele ziare brodează tot soiul de in­venţii.—Cor. MEMENTO — Duminică 30 Aprilie 1900 — — Adunarea extra­ordinară l­a asociaţia corpului telegrio-poş­tal. Spectacole Teatrul Naţional. — Orele 2 p. m. Curierul din Lyon, în beneficiul d-luî Const. Niculescu, orele 8 seara. O noapte în carnaval, in beneficiul d-nei M. Singuroff. Tf i,pod,romul­ele la Bâneasa. UBAlergări de cal Expoziţia d­in Paris Concursurile internaţionale de exer­ciţii fizice şi de sporturi se vor deschide rricine in mod simultaneu la Paris şi la Vincenes, la Paris prin concursul inter­naţional de scrimă şi floretă, la care vor participa cel mai celebri trăgaci din lume, iar la Vincennes prin concursul trăsurilor automobile. Suma totală a intrărilor în ex­poziţie pe ziua de Marţi a fost de 73.565. Ministrul de comerţ al Ungariei a decis să se trimeată o sută şaî­ zeci de meseriaşi şi lucrători la Expoziţie, şi pe cheltuiala­­statului. Aceasta va necesita o cheltuială de 54.000 de franci. CAUŢI si REVISTE Ochi căprii poezii de Ion Costin. Un voi. In 8 de 122 de pagini. Biblioteca Steaua folară. 2 lei exem­pl. Fabricarea berei de Vasile Tohan, un voi. Ie 8 de 112 pag. cuprinzind: Cî­te­va poveţe despre cultura hameiului; Impozitul pe bere în diferite ţări; Aflarea­­densităţeî al molurilor precum şi aflarea capacitaţei unor vase pline cu lichide. Bucureşti tip. Albert Baer. Serenadă pentru vioară ca aconpani­­ament de piano de locotenentul G. A. Ba­­caloglu. Călăuza sanitară şi higienică. A­­nul II. No. 5. 1 Mai 1900. Teatre şi petreceri — Joi 4 Mail cor. se dă în sale Lie­dertafel un concert de către d-nul Adolf Hornstein, violonist, cu binevoitorul con­curs al d-lor Teodor Fuchs, pianist, Al. Filioreanu, bariton, G. Buiuc, profesor de flaut, şi George Antonescu, violonce­list,precum şi al pianistei d-ra Theresa Hart. Se vor executa bucăţi de-ale maeştrilor Bee­thoven, Liszt, Donizetti, Mozart, Wienov­­sky, Pergolese, Terschak, Gottermann, Haydn, etc., etc. — Diseară se va juca la Teatrul Naţional pentru prima oară comedia O noapte în carnaval în beneficiul d-nei M. Singuroff. — Azi 30 Aprilie 1900 va avea loc la Teatrul Naţional ultima repre­zentaţie populară cu preţuri reduse, la beneficiul tînărului artist Constantin Nicu­­lescu. Se va juca pentru a doua oară fru­moasa piesă Curierul de Lyon, dramă-co­­medie în 5 acte şi 8 tablouri. Rolul lui Petre Şepard va fi jucat de distinsul şi­ubitul nostru artist Ioan Niculescu.­­ Reprezentaţia în beneficiul d-nei Ricci, profesoară de dans şi primă bale­rină absolută, va avea loc irevocabil Sîm­­bătă 13 Mai, în sala Liedertafel. Vor da concursul d-nii Velescu, Hichter, Montau­­reanu, Gruber şi d-na Vasilescu. —La 21 Maiu d.şoara Constanţa Mărgă­­ritescu, eleva d-şoarei Lucreţia Pretorian, va da un concert în sala, Atheneuluî pen­tru terminarea studiilor. D-şoara Mărgă­­ritescu de abia în vîrstă de 14 ani, dă multe speranţe de a eşi o eminentă ar­tistă. — In ziua de 6 Maiu se va da la Ate­neu un concert de către d-şoara Adeline de Germ­­ine, geniala copilă romîncă în vîrstă de şase ani, cu concursul barito­nului Michel Giovacchimi. Se vor exe­cuta bucăţi din Chopin, Ponchielli, Meyer­beer, Liszt, Totoli, Densu, etc. — Trupa de operete de sub conducerea d-lul Al- Bobescu va da cu începere de azi o serie de reprezentaţii de grădina Mitică Georgescu. Se vor reprezenta în­tre altele : Păunaşul codrilor, Cloreta in concentrare, Boccacio, M­­elle Nitouche, Pe­­richola, Voevodul ţiganilor, Mascota, Vân­zătorul de păsări, Pata mamei Angot, Bărbierul din Sevila, Babtă Sarea, Lum­­patius văgabondus, Georges Danaean, Soții de codru, etc., etc. Financiare, Comerciale Economice Buraa efectelor. 18 Aprilie In străinătate valorile routine au cotat azi: La Frankfurt: rente rom., 5°|0 —.—. id. 4% 79.90 —. La Berlin: renta rom., 5% 93.30 id. 90 4% 81.—. id. 91, 4°|0 81.10; id. 96, 4% 81.10; id- 98,4­/0 81.10. La Paris: rent. rom. 5°|0 95.40; id. 4°|o 83.50; id. 4'ln —.—. Berlin imprum. 1 iunie. Buc. 89.30. Londra, Banca României 6. Valorile străine au cotat: Lozuri tur­cești, la Viena: 115.25; la Paris 121.—. Banca otomană: 575. Renta ext. spa­niolă : 72.60. 29 Aprilie In București valorile au cotat azi: Renta amort. 81—88,5°f0 94 Id. im­pr. 92, 5% 95; Id. 93, o»/o 95; ld. 94 int. 5%—; Id. imp. 32'12 mil. 4% 81 Va Id. id. 50 mil. 4% 82; ld. id. 274 mil. 4P/0 82; ld. id. 45 mil. 4% 82^ ld. id. 120 mil. 4% 82VaI Id. id. 90 mil. 96,4%, 81*/* ld.id. 180 mil. 98,4% 81Vzt Bonuri de tesant împr. lTo mil. 5% —.— Scris fana. rttr. 5°/0 . 943/.; Id. id. id. 4%. 80; Id. id. urb. Hue. 5%. 861/*; Id. id. Iaşi 5% 81. Banca Naţ. 2885; agricolă, 336; scont 287; soc. asig. Dac.-Rom., 467; id. Naţ. 467; id. Constr. 45; căi ferate şi­­tramway. — führ. băut. gaz 107; Soc. romină de tricotage.— Monedele s’au­ schimbat: Napoleonul 20.25. Marca germană 24.70; lira oto­mană—; fl. austr. hort. 2.10Va, rub. id. 2.70. Scont și avansuri: Banca nat. 8. — agric. 12. Casa de dep. av. pe dep. — Devize cek: Londra; 25.467*. Paris. 101.17Va20 Viena 104214. Berlin 124.18 trei luni Londra 25.1772) Paris 100.20. Viena —. — Berlin 122.60. CEREALE Sîmbătă 29 Aprilie In pieţele americane, sub influenţa ştirilor răscoale d­in Europa şi realizări­lor insemnale ale hansiştilor, tendinţa V­p­T «t Smi­V griului cu toate că a rămas susţinută, totuşi preţurile sunt astăzi cu Vin­cents in scădere in unire cu porumbul, care notează aceiaşi scădere. La Londra şi Anvers tendinţa tutu­ror articolelor este calmă ; la Viena sub influenţa ştirilor de ger în interior ten­dinţa este ierna, totuşi preţurile au ră­­mas neschimbate. La Paris, notează uleiul pe Mal ne­schimbat, iar pentru cele­lalte terminurî cu 25 pină 50 centime in scădere. In pieţele noastre, tendinţa rapiţei se menţine fermă, insa in plină agitaţie, din causa ştirilor de acordarea preţu­rilor urcate la schelele Dunărei, știri neconfirmate insă pină in present ;* ce­rerea generală pentru navelta este lei 90 chila predat la gări; cumpărătorii nu acordă de cit leî 86—87 chila. er. Ediţia de dimineaţă IOTORMATITOI ISulejin atmosferic Bucureşti 29 (12) Aprilie ora 12 ziua înălţimea barometrică G°758.7. Temperatura aerului 8°9. Vintul puţin de la S. E. Starea cerului acoperit Temperatura max. de cm­ IO». Temperatura minimă de astăzi 31­. Temperatura la noi a variat intre 210 şi 26. In urma ploilor ce au căzut în toată ţa­ra, timpul s’a răcit simţitor, ma d­ ales în partea de sus a Moldovei unde termome­trul în cursul nopţei s’a coborît­ la —2 grade. Ca şi la Bucureşti in multe loca­lităţi ploaia a fost însoţită de manifesta­­ţiuni electrice. Cantităţi însemnate de ploaie au căzut în Muntenia, Oltenia şi la mare. Cea mai ridicată temperatură a fost plus 21 grade la Giurgiu şi Tg.-Jiu. Barometrul a crescut în mijlociu cu 10 —12 mm. Astăzi timpul închis, foarte rece şi în unele localităţi ca şi la Bucureşti dimi­neaţa au căzut fulgi de zăpadă. , Alegerea de astăzi promite a fi extrem de Interesantă. Conservatorii art dat luptei electorale un caracter emina­mente politic şi art făcut apel la Capitală să se pronunţe In­­tre partidul liberal şi cel con­servator, Intre guvern şi opo­ziţia liberală. Guvernul va recurge deci la toate mijloacele uzitate de conservatori in alegeri pentru a izbuti. Opoziţia liberală, ori­cit de favorabilă i-ar fi oplinia pu­blică, nu va putea impedica ingerinţele poliţieneşti şi ad­ministrative. Lupta va fi deci inegală, ca tot­d’a­una,—căci e inadmisibil ca alegerea să nu fie pătată de fraude şi ingerinţi. Se prevede că liberalii vor triumfa. Junimişti şi drapelişti v­afi da­clarat­ori că dacă vor merge la vot azi nu vor vota de oit pe candida­­tul opoziţiei. Prin cercurile guvernamentale e o mare zăpăceală. __ Se zice că era generalul Manu ar fi primit o telegramă de la Abbazia prin care regele îşi exprimă dorinţa ca ministrul de interne să veghie­ze personal ca nu cum­va să­ se întînt­­mple dezordini in timpul alegerei. Telegrama aceasta se comentează mult in cercurile oficiale. Candidafi la alegerea de azi sint d-nii: Petre Sfetescu din partea conservatorilor şi Procopie Dimitre­­scu din partea liberalilor. Iată şi numele magistraţilor cari prezidează biurourile electoralei d. Giuvara biuroul central, d. Sc. Po­­pescu Clementei, d.­­«Ion şcoal» Ganilie, d. A. Atanasoviei şcoala Ion Rădulescu şi d.­­ Cerkez şcoala Bolintineanu. Timpul desminte­şire­a că s’ar­e dat o despăgubire a expulsatuluî Axen­­tieff din Tulcea. Oficiosul guvernului afirmă ins& că după ce expulsat s’a constatat ci Axentieff are interesa in ţară şi i s'a tolerat deeî să mai stea cite-va luni. Adevărul e că Axentieff a primit din fondurile secrete o despăgubire şi aiasta nu se spune, mai cu seamă că e la mijloc şi intervenţia lega­ţi unei ruse,­fapt care nu se des­minte. D. Neniţescu, prefectul de Tul­cea, a cerut ministrului de interne disolvarea consiliului comunal din Tulcea și numirea ca președinte al comisiei interimare a d-lui Mateiescu- Buzău, fostul procuror revocat de d. FOIŢA ZIARULUI „ADEVERUL — 11 Secretele curţilor Europene IV Prinţul Lămâie Pe cînd îl supraveghem somnul, mă căzueai­ să ’m! reamintesc dife­ritele lucruri pe carl le an aia om despre moştenitorul lui Wilhelm III. Natural că, d fin vedere îl cunoşteam foarte bine, căci aparţineam în acel timp ministerului de externe din Paris, şi se vorbea chiar pe atunci că voi deveni deputat şi ministru. Dar eu am preferat cariera di­plomatică celei politice şi prn regret alegerea ce am făcut. Intr’o ţară că Franţa care e guvernată de burghe­zie, politic» e redusă la un punct de vedere foarte prozaic. Eu pot găsi romantismul după care sufletul meu e însetat, numai în curţile acelor ţări în care vroinţa unui monarch mai preţueşte ceva şi în care mer­sul celor mai mari evenimente poate fî decis printr’o clătinăturâ din cap, i­ dată la momentul oportun sau prin­tr’o hotărîre luată în pansa dintre Idouă valsuri. Ambasadorul se opri. O privire rătăcitoare îi scăpă din ochi și un zâmbet fin ii învioră fața par’că ’și-ar fi amintit ceva din cale afară de plăcut. — Ai vroit sâ spui excelență?.. îndrăznii că să întreb. — Pardon iubitule, iartă-mă te rog, mă perdusem, exclamă ambasa­dorul reculegîndu-se. Da am vroit să spuim că deşi nu venisem mai înainte în contact cu prinţul Lămâie totuşi istoriile scandaloase cari cir­culau cu privire la prinţul pătrunse­seră pînă la urechile mele. Se spu­nea în genere că nu şedea tocmai de voie la Paris, că fusese silit să părăsească Baga în urma unei certe grave pe care o avusese cu tatăl ffftS. Erau şi anii cari susţineau că Mirm­iri rege al Olandei jurase, el atita vreme cit va trăi el, fiul său nu se va întoarce în Olanda. Dar deşi existau sute de versiuni asupra cauzei acestei exilări, adevărul ră­măsese o taină pentru toată lumea­­ şi chiar în momentele sale cele mai de inconştienţă, principele nu scă­pase nici măcar o aluziune cu pri­vire la dînsa. In acest interval modul lui de trai, de cînd venise la Paris, devenise prea cunoscut. Din momentul în care părăsise propria sa ţară se părea că lăsase la o parte ori­ce scrupule şi se lăsa pradă tuturor exceselor, fără de a face cel puţin o încercare de a păstra acel decor exterior, care formează moralitatea principilor. Erau puţine viţii cari să nu fi fost atribuite acestui urmaş al casei Orania, dar se părea că-i face, şi lui plăcere ca să provoace opinia publică. Cele mai rele fapte ce se spuneau despre dînsul, nu pot să le repet şi cred chiar cu siguranţă că erau nefundate. Se ştia însă şi aşa destul pentru ca amiciţia lui să fi fost altceva de­cît o dubioasă cinste. Scurt dacă n’ar fi fost de un rang atît de înalt, de sigur că de mult societatea aşa zisă bună ’i-ar fi în­­chis uşile ei. Aşa apărea acest nenorocit o® asupra căruia cu toate acestea se îndreptau de mult ochii bărbaţilor de stat europeni, şi a căruia viaţă, printr’o stranie întorsătura devenise de cea mai mare importanţă pentru Franţa. — Pentru Franţa ? Mi se pare că nu te pot pricepe domnule am­basador.­­ Foarte simplu. Dacă îţi arunci privirile pe o ch­artă a Europei, vei vedea între frontierele Franţei, Ger­­maniei şi Belgiei, micul stat Luxem­burg. Pe vremea aceia Luxenburg mai era legat cu Olanda printr’o alianţă de căsători­e iden­tică cu aceia care existase altă dată între Hanovra şi Anglia. Cu alte cuvinte Wilhelm II. al Olandei era totodată mare duce al Luxenburguluî. Tocmai ca şi în Anglia însă, erau­ şi aci deosebite legile cari determi­nau succesiunea la tron in ambele ţări. In Olanda o femeie putea să moşteniască tronul, în cazul cînd lipseau moştenitori direcţi, pe cînd în Luxenburg domnea legea salică, după care nici o femee nu­­poate moşteni tronul. Din cauza aceasta marele ducat în caz cînd Wilhelm 111 ar fi murit fără să lase un fiu, ar fi trebuit despărţit de Olanda, după cum Hanovra fusese despărţită de ţara voastră, din cauza urcare! pe tron a reginei Victoria. Acum mă înţelegi ? — Perfect excelentă. Despărţirea de care vorbiţi s’a efectuat acum de fapt, nu-i aşa ? — Aşa-i. Regele Wilhelm a murit, lăsînd o fată care a moştenit co­roana olandeză, pe cînd Luxenburgul a trecut sub domnia casei de Nassau. Atunci însă ar mai fi fost cu putinţă unirea ambelor teritori sub persoana principelui care găsise In condiţiuni atît de curioase azil în locuinţa mea. Franţa era angajată în această ces­­tiune fiind­că ne temeam că dacă Luxenburgul ar fi despărţit de Olanda ar fi anexat la sistemul imperiului German căruia îi aparţinuse altădată, ceia ce ar fi întărit puterea inami­cului nostru celui mai mare. Din Parte-i guvernul german do­rea ca acest eveniment să se înde­plinească, ceia ce s’a şi întîmplat. Vei înţelege acum de ce se legau interese at­it de importante de viaţă principelui Lămâie, a acestui defai­­mat vagabtund al bulevardelor. Ştiu cu siguranţă, că nu mă vei bănui că am avut inten­ţiunea de a trage foloase din accidentul care mă făcuse să fiu protectorul prințului. Bănuiam atît de puţin că eram pe punctul de a afla un secret care ar fi fost suficient pentru a provoca un război, în­cit am aşteptat pînă cînd mosafirul meu era în­deajuns de restabilit, pentru ca să-i ofer de a­­ conduce pînă la locuinţa lui. Primul semn că ’și revenise în fire a fost acela că ’şi-a îndreptat ochi! îndelung şi cu încăpăţînare asupra mea. Abia observase că am răspuns la această privire cînd o roşeaţă profundă îi acoperi obrazul. El în­tinse mîinile cu acel patetic gest ce ’l văzusem cînd l-am găsit. Apoi el scoase un oftat profund. Eu m’am apropiat de dînsul. — Mî-e teamă că alteța Voastră e bolnavă, zisei eu exagerînd poli­teţa în purtarea mea, pentru a ’l reduce la acel sentiment de respect ce ’şi datora sie’sî, și care suferise atîta de mult în condițiuniie date. Dacă ar fi în puterea mea de a Vă ajuta cu ceva, Vă rog să ’mi faceţi cinstea de a ’mi porunci.“ Întărit fără îndoială în sentimen­tele sale, prin modul cum m’am a­­dresat lui, principele își depărta mîinele de pe obraz și mă privi ia­răși lung ca la vre­o jumătate de minut­ă. — Cine ești ? naă întrebă el hezi­­tînd. I-am explicat, insistind asupra relațiunilor mele cu ministerul de externe pentru a-i inspira mai murei încredere, că întîmplarea făcuse să trec pe iio.gă aiteia sa. regală toc­mai pe cînd îi venise r­ău și că ’mi­­am permis să ’l aduc în camera mea pînă cînd se va restabili, de­oare­ce n’aveam onoarea de a-i cu­noaşte locuiinţa. g|p 4JH| g;#!' 13 El se seu­ă în picioare, își dădu la o parte părul ce-i căzuse pe frunte, și răspunse întristatat: — Nu­­mi-a venit rău, am fost beat. M’ai găsit zăcînd pe scările bisericei și înconjurat de oribilele femei. — N’am dreptul să contrazic pe alteța voastră, răspusei eu cu blîfl­­deţe, dar dacă vre­odată ar veni vorba despre aceasta — ceia ce nu cred, — voi menține totuși părerea mea. Cind am spus aceste vorbe, fața lui s’a îmblînzit. El îmi aruncă o privire întrebătoare și tristă, care mă mişcă adine. — De ce ’mi vorbești ast­fel ? zise el mai puţin abrupt. Știi doar cine sînt, un detracat pe care ni­meni nu *1 mai stimează. (Va urma) g­y

Next