Adevěrul, iulie 1900 (Anul 13, nr. 3925-3955)

1900-07-01 / nr. 3925

f N­oul guvern şi chestia evreiască Printre nenumăratele dificul­tăţi în faţa cărora se va găsi noul guvern, va fi şi chestia evreiască provocată de actualul guvern. Că ea constitue una din marile dificultăţi ale prezentu­lui­, nimeni nu se mai îndoeşte. Un ziar căruia numai reproşuri de filosemitism nu i se pot a­­dresa, a primit o telegramă din Berlin în care i se confirmă ceea­ ce de mult am anunţat noi: scăderea valorilor romîneşti acolo, din cauza „relelor stări sociale din România“, adaugă corespon­dentul berlinez al acestui ziar, citiţi din cauza emigrărei evrei­­lor­ şi a agitaţiunilor ce dom­­nesc în sînul lor în urma mă­­surlor nesăbuite luate de gu­vern. Ori cum am voi să judecăm faptul acesta, întîiîi de toate trebue să considerăm că el e­­xistă, şi ca atare cere o solu­ţie. Această soluţie va trebui s'o dea noul guvern. In ce priveşte pe junimişti­, şi în special pe d. Carp, ştim că sunt dispuşi să-i dea o solu­ţie omenească, raţională, dreap­tă, că nu le lipseşte nici fran­cheţea, nici bună-voinţa. Dar junimiştii nu sunt singuri. Dacă în guvernul actual ele­­m­entul antisemit năbădăios era prezentat prin d. Istrati, în viitor el va fi reprezentat .a d. Filipescu. Ori­ce măsură aţeleaptă în chestia evreiască va provoca o furtună în con­sult de miniştri, şi ori­ce în­cercare de îmbunătăţire finan­ciară prin concursul străinătăţii va întîmpina cea mai rece pri­mire la Berlin, pe cită vreme elementul antisemit militant va figură în guvern. '^Ca să presupunem că d. Fi­lipescu va renunţa la ideile sale în această privinţă — dacă de idei poate fi vorba—nu putem. Iî va fi de ajuns d-sale sa ţină piept d lui Take Ionescu, con­servatorilor bătrîni şi asimila­ţilor svîrliţî peste bord cu atîta desinvertură, pentru a-şi mai creea duşmănii şi printre anti­semiţii partizani devotaţi pînă astâ­zi aî propagandei prin fapt. E probabil că în viitoarea crizei şi a combinaţiilor fără de sfîrşit, d. Carp nu s’a gîndit încă, încă nu i-a trecut prin minte să se gândească la incon­venientele incalculabile ale unei •colaborări cu antisemiţii. Pe lingă contrastul de idei în a­­ceastă privinţă, d. Carp se va expune la un fiasco desăvîrşit în materie financiară. Şi singura putinţă pentru ju­nimistile-a deveni stăpîiî pe sitîrc de-a subjugă tot par­­tidu conservator, de-a’î lua pen­­tru »t-d’auna direcţia, de a-şî prenmăra guvernul printre cele cari au însemnat ceva în bine în ţta aceasta, e numai de a reuşi să rezolve chestia finan­ciară Pentru asta vin la pu­tere. Şii chestia financiară n­u se poate rezolva, adică ţara nu poate scăpa de colosala prim­ej­­­die­­i care e expusă, dacă „gă­rile ser­ale din ţară“, cum îi place să se exprime corespoi­­dentiul berlinez al ziarului la care a făcut aluzie, nu vor de­veni armate, liniştite. Şi acă d. Carp nu s’a gh­­dit la această dificultate rezil­iată cu colaborarea sa cu el­ment­e cari au provocat şti­rea de faţă şi scăderea valoi­­lor romîne la bursa din Bern­., e vrerea să se gîndească. I facem serviciul de a-i atrag atenţii. Iar dacă gîndindu-se, s încumetă să meargă înainte a combinaţia la care pare a se i oprit, atunci îi prezicem o îin­momîntare de clasa I, cu par­­tid ca tot. I. Teodoressu A se vedea în pag. III ui­timeri slin despre mersa crizei ­­S 9Ba Niculae Filipescu Ia nomentul cînd scriem, gut, Mg­­v-pihiu este demisionat iar coi ns~ -V-r.-V format, j®' Ia pripinţa acestei nişterinu a-i vem nimita sigir și este foarte podbi!­ea să sfîrnească printr’un simplu avort. Mărtuiiim că dorinţa noastră sinceri ar fi ca alcătuirea Carp-Filipescu să reuşească, am dori dn sinet ca si vedem constituit cabinetul tsa c­ă l’au aranjat viitorii mi­niştri. D lorin aceasta, pentru că aşa cura s’au­ iloât ifc incruiile, d-l Filipescu intră pe tranullSntiiO, este pus în sfârşit în poziţiune să arate’ce poate[da. Am­ spus tot­ il a­una că îCest om numai barb­a de stat nu peste f, că este un bolnav care ar putea aui­ine figura într’un ospiciu de alienaţi,că singurele sale calităţi sunt brutalitate şi inconştienţa, însuşiri per­­fecte pentr­u opoziţiune disperată de strada, daunsuficiente pentru a face un om ce gujmămîat. Azi barajură rile aduc pe omul acesta in p^tiuj.^le a dovedi că este ncuri-iunaa , t r U WIU U \At 9! denunţi reputaţia ce şi-a făcut de dublat de un im­­pulziv priajdios. Ei bine, să vedem pe om la luci­ui, vedem guvernînd, şi să ne dezmint dacă poate reputaţia ce i-am făcut. In mod da noastr­ă părere nri socotim că viitorul linistru se va demonetiza în mai puţin i trsî ]„Bî do zile, că se va dovedi de ci mai crasă incapacitate de gu­vernare şi ţ avînd de luptat pe de o parte cu d­upiarp şi pe de altă parte cu d-nul T­y ionescu, voind să stăpî­nească pe c­u-imuu -A — ț-—- * cel de al dcea, va sfirşi prin a eşi din luptă, dezul­lat ca im simplu balon „re­­g-1* de la »şi... Dorinţa di a scăpa ţara de această personalitate gălăgioasă, dar goală, ne face să dorii alcătuirea combinaţiunoî ministeriale îi care în si’îrşit i se va da să joace un rolactiv şi productiv. Cauzele şi efectele abţinerea d-lui Take Ionescu înţelegerea Take Ionescu-Filipescu. — Cuponul de Iunie Octombrie.— Prestigiul partidului conservator.— Ma­nopera d-lui Filipescu.—D. Take Ionescu susţine noul guvern! — De ce? — Concluzie. De ce nu cedează d. Take Ionescu să intre in guvernul Filipescu-Carp? De ce declară d. Take Ionescu că nu va combate noul guvern, ba mai mult, că-l va susţine mai ales când se va forma cu d. Filipescu ? ! Cu aceste două întrebări sperăm că am rezumat toată curiozitatea cercuri­lor politice şi acum putem anunţa că suntem in măsură a şi satisface această curiozitate, de alt­fel foarte justificată. * Din sorginte destul de autorizată pu­tem afirma că de mai bine de o lună de zile — de la memorabila «împăcare» de la restaurantul hotelului „Continen­tal“ — d-nii Take Ionescu şi Filipescu au fost deplin înţeleşi să se­ facă fuziu­nea cu junimiştii. La condiţiile ce enu­­măra d. Filipescu, d. Take Ionescu a răspuns: — Nu­­ portofolii, ci şi maî multe, chiar şi preşidenţia, totul să se ofere d-lui Carp şi să se facă fuziunea. Dar să nu se facă aceasta de­cit la toamnă. Asupra lucrului acesta a inzistat d. Take Ionescu şi d. Filipescu a declarat că e de acord cu d-sa. De ce a cerut aceasta d. Take Ionescu şi a inzistat ! Plata cuponului de Iulie era asigurată. Plata cuponului de Octombrie era iarăşi asigurată prin combinaţia vinderea ti­tlului de 4 milioane, fie că s’ar fi făcut cu Banca Naţională fie in alt chip. Era insă sigur şi e sigur şi azi că ori­cine n’ar fi putut face alt­ ceva pînă la toamnă. De aceasta s’a convins bine şi d. Filipescu. Ce şî-a zis atunci d. Take Ionescu: — Este o chestiune de prestigii­ pentru Latrina ramură conservatoare, ca avînd pe aceste vremuri grele finan­ţele ţarei pe mină, să treacă cu cinste Carul statului peste toate obstacolele. A da în acest moment—cînd greută­ţile financiare sunt aproape de sfârşit­­junimiştilor situaţia înseamnă a-şî da un brevet de incapacitate şi a face sa se creadă de toată lumea că a trebuit să vină junimiştii ca să salveze situaţia financiară. Căci, repetăm, nimeni altul nu poa­te avea altă soluţie pentru plata cu­ponului de Octombrie. Cu străinătatea nu putem redeschide relaţiile de cit pe la Noembrie după ce se vor fi cunoscut rezultatele complecte ale recoltelor şi încasărilor. Pentru prestigiul deci al partidului conservator d. Take Ionescu ţinea ca, lină la toamnă, guvernul din care făcea parte şi d-sa să aibă răspunderea com­­plectă­ a situaţiei. • D. Filipescu, de­şi înţelegea lucruri­le şi a convenit la aceasta, totuşi in­trim­ă a întors foaia şi s’a pus să aran­­eze în secret fuziunea imediată cu ju­­nimiştii. De ce a făcut-o? Lesne de înţeles. A făcut-o fiiind­că a ştiut că d. Take Ionescu are pregătit totul pentru a merge cu succes pînă la toamnă. A făcut’o fiind­că a văzut că la toamnă ascendentul moral al d-lu Take Ionescu va fi şi mai mărit. Numai pentru acest motiv a grăbit lucrurile. Cind a venit să prezinte d-luî Take Ionescu faptul îndeplinit, acesta a în­ţeles imediat de ce, cu preţul călcăreî cuvintuluî, d. Filipescu n’a aşteptat toamna. Faţă insă cu faptul îndeplinit, d Take Ionescu, a declarat: — Foarte bine. Voiu fi un mameluc disciplinat, voiu susține noul guvern mai cu seamă fiind­că e si d. Filipescu in el. — Dar cum ? Nu vei intra in gu­­vernul nostru ? l’a întrebat uimit d' Filipescu. — Nu! Sint obosit. Voiu să mă odihnesc si voiu pleca pentru cit­va timp in streinatate. Aceasta l’a derutat, l’a abătut şi a stricat cu totul calculele d-lui Fili­pescu. De aci, insistenţe, implorări, la cari pină in momentul de faţă d. Take Io­nescu a opus un refuz net. * De ce acest refuz şi de ce declaraţia că va susţine noul guvern, în special cu d. Filipescu ? Foarte simplu. A intra în noul guvern înseamnă a face jocul d-lui Filipescu, care alăturea cu d. Ionescu ar însemna ceva şi ar putea face ceva în acest guvern. A susţine însă acest guvern înseamnă a menţine singur în acest guvern pe d. Filipescu pentru a arăta ce poate face d-sa. Neintrarea în guvern va mări şi mai mult personalitatea d-lui Take Ionescu şi cînd — in cel mai scurt timp — va reveni, va fi adus nu de d. Filipescu, ci de întregul partid conservator.’ In adevăr d. Tache Ionescu nu maî e un ahtiat după minister. D-sa a lucrat şi cu Lascar Catargi, şi cu d. Carp şi­ poate aştepta. A ceda acum ar fi a procura iarăşi d-lui Filipescu ocazia de a exploata un om de valoare, precum a făcut altă­dată cu d. Panu, azi cu d. Carp. A nu ceda, însemnează a tăia pen­tru tot­d’a­una gustul d-lui Filipescu de a face pe rivalul, pe «sfredelul dra­cului» şi a-1 sili să-şi arate odată pen­tru tot-d’a-una valoarea personală in­trinsecă. Partidul conservator va putea să-şî facă ast-fel prin experienţa a junta ideie de valorile sale. Ti’discret Repeşile-nopţeî • .1___ Serviciul particular al „^Deverului Presa streină și guvernul junimis­­to-conservator Viena, 28 Iunie. — Neue Freie Presse spune că înțelegerea juni­­misto-conservatoare e stabilită în principiu.— Bran. Valorile romíne Berlin, 28 Iunie. — La bursă s’a produs ori o mare scădere în cursul valorilor romíne, motivată prin incontinuele emigrări și prin de­­ficitul budgetar.—Bran. .» Războiul Ghino-european Tratat Anglo-Japonez Viena, 28 iunie.—Se confirmă definitiv existența unui tratat anglo-japonez privitor la Chi­na.—Bran. Hoax trupe în China Berlin, 28 Iunie.—Germania închiriează douăzeci Vapoare pentru transportul tr­upelor in China. — Rusia trimite patru re­gimente europene cari să con­lucreze cu cele­l’alte trupe la înă­buşirea insurecţiuneî. — Mem­phis. COTIDIANE PRETORIENII Pînă acum micul dictator răspundea pretorienilor cari îl asediau cu cereri de slujbe, că d-sa în definitiv nu-i nici* primar, nici ministru şi că toată vina cade pe aceia cari pot şi nu fac nimic pentru dînşiî. De astă dată micul dictator este pe cale să devie ministru şi ni se comunică în adevăr că cei fără de slujbe dar cari au fapte de arme în partid îi vor cere ca de astă dată să-şî ţină făgăduinţa. La caz contrar este vorba ca bietul coponn Nicu să fie contra-manifestat şi molestat ca un simplu opozant. Cînd te joci cu focul, te arzi ! CRĂPĂTURILE PARTIDULUI La Roumanie, vorbind despre fuzio­narea celor două tabere conservatoare, declară că este o mare zi acest eveni­ment, chiar dacă el ar produce cite­va crăpături in bătrina şi marea casă conservatoare. E crăpătură şi crăpătură şi sint cră­pături de acelea cari dărîmă o casa. Fu­ziunea d-luî Filipescu cu d. Carp este ea una din acele, de oare­ce coservatorii adevărați și bătrinî, cu uimire se întreabă unde mai este casa lor ? Snop. DIN FUGA CONDEIULUI Programal micului dictator In vremea cît a stat în puşcărie pentru că l’a asasinat pe Lahovary, conu Nicu a fivut timp suficient să studieze un întreg proiect de reforme, ale cărui principale puncte iată-le : 1) Desfiinţarea închisorilor şi ocnelor şi înlocuirea lor prin săli de arme. 2) Modificarea codului duelului, în sen­sul suprimarei martorilor, cari încurcă lu­­crurile. 3) Infiînţirea unei noi distincţiuni: „Ră­splata munceî... silnice“, pentru cei ce au avut onoarea să fie admişi ca bursieri ai statului în salinele de la Telega. Programul maî conţine cîte-va numere şi ar fi conţinut şi maî multe dacă regele nu ar fi pus capăt studiilor d lui Filipescu graţiindu-1. Jovial. X'. C.—l'jimul ttot al laicului L.”■.f .f — «a ministru va fi si ceară regelui şi graţierea luî Zdro­ea, pe care vrea să-l facă şef de cabinet. J. CARNETUL MEU Pe timp d­e criză Pe cînd lumea politică se agită şi se agită de patimi ori de interese de gaşcă ori de clientelă, pe cînd noi ziariştii aler­găm după ultimele informaţiuni ori după nota justă a situaţiunei, pe cînd mulţi nu sa interesează de această nouă schim­bare de regim de­cît doar din punctul de vedere zeflemist ori pitoresc, pe cînd toate acestea se întimplă în Capitală, pro­­vincia dă alt spectacol mult mai original. A­­colo ştirile ziarelor sa aşteaptă cu o nervo­­zitate din ce în ce mai mare. E vorba pentru atîţia de a pierde slujba, pentru atâţia de a căpăta bucăţica de pîine după care umbl­ă Fie­care ştire are importanţa ei Dacă X este la interne, de pildă, X fiind amic cu Y din oraş, ii va da situaţia pe mină. O clipă acest Y este omul zilei. Este salutat pe strade şi de necunoscuţi şi de duşmani, toată lumea ii face curte. O altă ştire însă vine că la interne­t are şansa să vie şi imediat omul zilei de om­ nu sa mai bucură de stima generală. Fie­care om poltic are clientela !«?, el este amia al miniştrilor plecaţi, se vede părăsit dintr’un ceas în altul, apoi îmbră­ţişat de îndată ca se zvoneşte că­t­re prop­tele la centru. E un teribil joc de şah, la p­­ov­neie pe timpul crizei ministeriale, e o colosală a­­vîntare la unii şi o grozavă deprimare la alţii, aşa că pe timp ,le criză este foarte curios de studiat „ţara“. C. St Ch­ESTIA ZILEI RELUA»*^ VECHEI OCUPAŢII — Tribunal (cu ton jalnic): Sa ne reluăm vechea ocupaţie! Noul guvern şi situaţia financiară Un nou împrumut. — Scăderea valorilor romîneşti.—Desfiin­ţarea unui corp de armată. — Chestia funcţio­narilor publici. Ne-am ocupat pe scurt de sumarul­­program economic schiţat de junimişti pentru cazul—astă­zi foarte probabil cind vor veni la putere. A crea noi impozite şi a face noi economii, iată un program care spune totul sau ni­mic, după felul cum va fi aplicat. Am arătat că noile impozite înseamnă ruină sau prosperitate pentru budget după cum vor fi puse asupra obiectelor de consumaţie curentă sau asupra averea şi luxului. De­ asemenea economiile vor trebui sa ama ca normă nu reducerea la mizeria neagră a celor mici şi folo­sitori, ci tăierea din prisosul celor mari şi suprimarea celor inutili. * Dar numai cu atit, presupunînd că va alege soluţiile cele bune, noul guvern nu va fi făcut tot ce trebue. Ii maî ră­mine de rezolvat o chestie foarte mare şi urgentă : realizarea unui respec­tabil împrumut. Fără de aceasta si­tuaţia financiară şi economică va ră­­minea nerezolvată. Maî intiî noul guvern trebue să scape ţara de împrumutul stupid, one­ros şi primejdios de 175 de milioane. Acest împrumut nu numaî că apasă budgetul prea mult, dar ne va pune peste trei ani, data expiraţiei lui, in­tr’o poziţie inspăimîntătoare. A achita peste trei ani 175 de milioane dintr’o dată e imposibil, — dar cu desăvirşire imposibil. Nu ne-ar răminea de cît două al­ternative, ambele îngrozitoare: fali­mentul statului sau reînoirea poliţei pe­ un alt termen scurt în schimbul abjugăreî totale a ţării către cămătarii străini. Dar nu ne trebue numai 176 de mi­lioane. A­vere nevoe de cel puţin 300. In adevăr, nu putem lăsa baltă­ o sumă de lucrări publice începute, şi altele absolut indispensabile. Nu putem opri brusc in loc dezvoltarea materială a ţării. Din budgetul ordinar nu se pot găsi resurse pentru aşa ceva, chiar de-um presupune realizate economiile cele mai mari şi aşezate toate impozi­tele posibile, cu­ acestea se vor umplea de-abia golurile deficitelor. Dacă e adevărat că trebue să ne o­­prim o dată pe panta nenorocită a îm­prumuturilor, nu e mai puţin adevărat că un ultim mare împrumut se im­pune. Liberalii îl evaluau la 400 de milioane. Cele 300 în ori­ce ca­z nu se puteai­ realiza, căci acesta e minimul absolut indispensabil pentru a conso­lida datoriile flotante şi a săvirşi lu­crările publice necesare. Din această teribilă dilemă va avea noul guvern să scoată tura. Cum va face-o ? Iată întrebarea sfinxului! Junimiştii vor fi pierduţi dacă nu răspund intre­­bărei. Şi. Din nenorocire situaţia financiară con­tinuă să fie extrem de rea în străină­tate. Din Berlin se telegrafiază că va­lorile române scad necontenit «din cau­za reţelelor stări sociale din România». Se face aluzie prin aceasta la emigra­rea evreilor. Negreşit că o ţară nepopu­lată din care lumea emigrează, nu pre­zintă garanţii serioase minuitorilor de bani. Dar influenţează de­sigur mult şi e­­venimentele din extremul­ orient. Toate statele mari sunt pe punctul de­ a con­tracta noi împrumuturi pentru a face faţă împrejurărilor şi teama de­ un răz­­boi­ general ia tot mai multă consi­stenţa. E natural ca bancherii străini să caute a se desface de valorile ţărilor mici. Nici­odată situaţia financiară externă nu sa prezentat în condiţii mai proaste. Trebue un guvern foarte înţelept, foarte tare, foarte popular, cu mare credit mo­ral peste graniţă, pentru ca să reuşească a face un nou împrumut in atari’con­diţii. Aşa cum ni se anunţă guvernul d-luî Carp, cu toate forţele partidului conservator in opoziţie şi­ cu multe non­valori in minister, nu credem că el va întruni condiţiile cerute de împreju­rările excepţionale prin cari trecem. * Printre economiile anunțate ceea a desființărei uniri corp de . al III-Iea. N’avem destule cuvint tru a protesta in contraac­t Darab Widd Am cetit o dată următoarea po­­l veste : Un tînăr ședea lingă patul de­­ moarte al amantei sale. Rugăciuni 1 «calde îndrepta către Dumnezeu. I doar'acesta îndura-se-va și va mai • lăsa în viață pe aceea care era maî '• frumoasă de­cît toate femeile din lume. Pe cînd se ruga ast­fel moar­tea îi se arătă şi-î spuse : dacă vei găsi o altă fiinţă care să primea­scă să moară fie chiar şi cu o oră nunai înainte de­’i este dat, voi mai lăsa pe fecioară în viaţă cît­va timp. Amantul s’a dus la un ofticos, la o bătrînă care abia gă­sea o coajă de pîine ca s’o roază, la un ocnaş bătrîn care ’şi petre­cea ultimele zile în cea mai grea muncă, dar în zadar, nici unul n’a vroit să renunţe nici măcar la o clipă din viaţa-­i. Atunci amantul se h­otărî să se sacrifice el, dar cînd se sculă din vis, o găsi pe fe­cioară zăcind neînsufleţită pe pat. O voce internă însă îi striga: „Ne­ghiob ce eşti! nu ştii că în natură nici o fiinţă nu trăeşte mai mult de­cît trebue, dar nic! nu moare de cit cinci a devenit inutilă !“ Da, ori­cine va recunoaşte că, ori­ce de grea­­ar fi viaţa, cînd ora fatală sună pentru o rudă, pentru un amic, se simte mai împovărat de ideia ca şi pe el aceeaşi startă îl aştesptă, ele cjt de durerea, pe care de altmintirea nu o neg, ce i o cauzează pelierea unei îîzrfp scumpe. Abia cultura înaltă filozofi­că ne face să priv­im moartea nat liniştiţi, nu numisfi ca o fatalitete inexorabilă, ci chiar ca un înţeleg aşezămînt al naturei. Fie­ cine, în­ copil naiv sai filozof grav, doreşte în fond ca vaţa să-i fie cît se poa­­te mai lungă, iar momentul fatal al „rechemărei” să fie cît se poate mai mult amănat. De mult ne-am obici­nuit a vedea în­ ori­ce jucărie un fond serios, aşa că şi jucăriile sta­tistice cărora­­ voi ds- 'ac mai jos, nu trebuesc privite dă'­cît ca o for­mă mai uşoară menită să trateze cîte­va din cele mai arzătoare che­stiuni pentru om, ca : durata vieţeî, cauzele cari determină lungimea sau scurtimea vieţeî, probabilitatea de a mai trăi pentru oamenii la diferite vîrste, etc., etc.* Dacă ne învîrtim privirea în r°­­tură, găsim deosebirile cer' frapante privitoare la durat Ici fluturele care abia decursul \ colo­gi şii ar'1- Verde sease putea p uliii insă au este exact, căci dacă bale­nele pot atinge o vîrstă de cîte­va sute de ani, nu mai puţin şi lebe­dele ajung la atît de „adîncî bătrî­­neţe,“ iar dacă elefantul poate trăi şi două sute de ani, apoi sunt ca­pabili de aceeaşi viaţă lungă: cra­pii şi ştiucile. Cioara, ulin!, şoimul şi vulturul pot trăi cu mult peste o sută de ani, chiar cucul poate trece peste treizeci, ciocârlia, privighetoa­rea şi racul trăesc pînă la douăzeci de ani. Poate deci durata creştere! pînă la complecta dezvoltare a fiinţei, de­termin­a lungimea vieţeî ? Nici a­ Ciasta nu se poate spune de şi Flou­­rms şi Buffon după lungi observa­ţi­uni au­ crezut că pot afirma că viţa celor maî multe animale este de cinci pînă la şoapte ori mai ma­re de­cît perioada creştere! lor. Dar elefantul poate atinge vîrsta de do­uă sute de ani şi se dezvoltă com­plet în 24 ; calul poate trăi 40-50 ani şi e crescut d’a binelea in pa­tru luî. Din - ' " ! trăeşte modul de trai se resimte în durata vieţeî. Cu privire la chestiunea întru­cît bună­starea economică sau sără­cia lungesc sau scurtează durata vieţeî, se poate vedea din rezulta­tele unei statistice făcută de o so­cietate de asigurare germană. A­­ceasta a examinat mortalitatea membrilor ei pînă la vîrsta de 50 de ani şi a constatat că la o sută de morţi cari se asiguraseră pentru un capital modest de pînă la 8000 lei, veneau 89 cu un capita asigu­rat de 6000 lei şi numai 83 cu un capital de peste 6000 lei. Asiguraţii nu făceau parte din clasele de po­­pulaţiune sărace, şi a­i drept cuvînt un statistician observi în astă pri­vinţă : „Dacă la acestea buna starea economică mai mare sau maî mică produce asemenea deosebiri, cît de defavorabil trebue să se mai pre­zinte cifrele de comparaţie pentru cercurile de jos ale populaţiunei!“ Vîrsta ideală pe care o poate a­­tinge omul este o sută de ani, foarte puţin ora le este dat ca să facă peste această otate. Cînd •beştî de vîrsta unui Meu­salem, trebuie să ’ţi dai seară că­­tî de produsul fantazitî, tot atunci cînd vorbeşti t­a­ viaţă a lui Adam. F poate avea de cît o vieţeî: nusc trece printr’o mare mortalitate : la începutul şi la sfîrşitul ei. Dacă afirmaţia ultimă pare naturală, poate biliar karială, cea dîatăi va părea mintora Itrăiye- Nu maî Putin ÎIlsa lucrul este aşa. lik decursul unei generaţii mortalitatea este^ fcâria mare la copii do ţiţă. De la vJTSta de doi ani pînă la aceea de 13 şi ea scade mereu, pentru ca de la­ ani în sus să înceapă ear­e creşte, pînă cînd la vîrsta bătrîneţei atinge­­ maximul. Pentru ca să se înţeleagă fiu mai bine aceasta, este destul să şi în spun că în medie 25 la sută dintre copiii nou-născuţi mor înainte de a fi atins vîrsta de un an. Vîrsta bătrîneţei la care mortali­tatea atinge pentru a doua oară maximul, se numeşte şi durata nor­mală a vieţeî. Pentru Romînia lipsesc datele statistice ne pentru a stabili această vîrs­tă cifrele ce ’mi stau la ea ar fi între 60 şi 65 tru alte ţâri ca se p- Prusia .­­ Austria Italia s­­şi Austria. In genere însă se pare că mediul cosmic influenţează mult mai puţin de cât cel economic asu­pra duratei vieţeî, căci alt-fel nu s’ar putea explica mărimea ^ normale în AngwS a ci­rc ce copiF un i sea este maî mare mai mult tru t­

Next