Adevěrul, august 1900 (Anul 13, nr. 3956-3986)

1900-08-01 / nr. 3956

Anul XIII­* No. 3956. FONDATOR ALEX. V. BELDIMAII A­bonamente Un n Şase luni Trei Iun In ţară » * . I , . 30 lei 15 lei In strfti nâtate. . 50 „ 25 „ 8 lei 13 „ IO bani în toata ţara 15 „ „ străinătate Un număr vechiu 20 bani Udiţia de seara Marţi 1 Au­gust 1900 DIRECTOR POLITIC C­ONST. MILLE •v. w Anunciurl ViBU pagina IV Lei, . . . 0.50 ban UI DURILII ZIARULUI ruda Sărindar 'TEIJSJFOI^, 11 ■SB ta iasă C­ĂTRE ŢARA! Cetăţeni! Evenimente grave stat pe cale a se produce. Am făcut tot ce ne-a stat prin putinţă ca să le Înlăturăm. Nu putem suferi ca vrednicia noastră de Stat liber şi de sine stătător să fie batjocorită. Pe fruntea pe care stau încă laurii de la Griviţa şi de la Plevna, guvernul bulgar alcătuit din asiatici şi din sălbatici cauta sa scuipe cu dispreţ. El schimbă ţara romînească în teatrul răzbunărilor sale banditeşti, el ne trimite ucigaşi ca să ne ucidă pe noi in ţara noastra, iar pe mormintul scumpelor noastre victime danţează ca şi canibalii danţul macabru. Putem noi, ca ţară independentă să tolerăm această obrăznicie, putem noi să ne mulţumim cu răspunsul obraznic al statului bulgar, putem noi, în sfîrşit, OSI ŞI CE S’AR INTIMPLA, să lăsăm nepedepsită batjocura ucigaşului Ferdinand şi a guver­nului său ? .ţ Nu, de o m­ie de ori nu, căci am fi mişel, am pierde dreptul de a mai avea fruntea sus. Batjocura trebue spălată CU ORI ŞI CE PREŢ şi dacă cum­va din întîmplare guvernul ar şovăi, noi, ţara, trebue sâ­înăm locul şi să ne facem datoria deplină şi fără de precupeţită lementul este solemn şi mare. Să uităm urile intestine, să uităm deosebirile de idei şi de sentimente­ să ne aducem aminte de un singur lucru: că sîntem ROifNI şi asupra numelui şi faimei noastre s’a aruncat batjocura. Dacă nu ne-am face datoria ne ar blestema strămoşii, dacă am lăsa insulta neştearsă ne-ar renega aceia cari ne au­ dat o ţară liberă şi indepen­dentă. Cu toţii dar­imiţi, ne avim­ de­cît un singur gînd, neţintind de cit în­spre datoria ce avem de săvîrşit, sa mergem înainte. Guvernul să-şi facă datoria lui întreagă şi fără şovăire, şi din toate unghiurile ţârei nu va avea de­cît aprobare şi încurajare, căci, încă odată, cinstea ţărei este primejduita şi fie­care român este dator sa o apere. Cetăţeni! Fiţi gata* căci nu &­ şti© dac& inline im va­ suna ceasul cind vom fi chemaţi să ne facem datoria Banditizmul bulgar Comitetul macedonean, dacă vorbeşte cu unul din bulgarii oficiali, este asociaţiunea cea mai liniştită, cea mai patriotică, cea m­i civilizată din Bulgaria Insuşî Saraffof iu scrisoarea a­­dresată Adevărului îl compară cu Societa macedo-romînă,­­ori cu Liga­­Culturală. Bulgaria are interese patriotice în Macedonia şi comitetul macedonean se în­grijeşte de ele, face propagandă, face sacrificii băneşti şi de oa­meni pentru a întinde cultura bulgară în Macedonia. Acelaşi lucru îl fac şi romînii acolo şi pentru ce atîta ură şi furie contra acestei alcătuirii politice bulgare care întreţine docul sa­cru al patriotizmului şi al as­piraţiunilor neamului bulgar? Aşa ne vorbesc bulgarii, şi noi le admirăm obraznica lor duplicitate. Incontestabil că, da­că lucrurile s’ar petrece ast­fel, dacă acţiunea comitetului ma­cedonean s’ar mărgini la înfi­inţări de şcoli, la o mişcare culturală şi patriotică în Mace­donia, şi dacă singurele arme pe cari le-ar întrebuinţa fie con­firmea românilor de peste munţi. Oare un Benedict Iankso ori un leszenschy nu sínt mai primejdios! şi mai rau, fă­cători cauzei române din Tran­silvania de cît era Ștefan Mihăileanu cauzei bulgare din Macedonia .­ Apoi la noi s’au dus cam­panii violente — şi tocmai pe cestiunea naţională, o cestiune scumpă ori­cărui popor, dar ni­meni nu s’a gindit că prin a­­sasinat s’ar putea rezolvi cesti­unea. Avem un sigur caz ne­norocit, asasinarea lui G. G. Lahovary de către Nicolae Fi­­lipescu, dar acest fapt n’a gă­sit de cît dezaprobarea în toată ţara şi funeraliile ce s’au făcut victimei au do­vedit că n’a fost român care să nu veştejească fapta uciga­şului. In Bulgaria, din potrivă, asa­sinatul a devenit o doctrină de stat, el este dogma la care se închină suveranul Bulgariei şi tocmai acesta este punctul de deosebire între un stat civili­zat şi unul barbar. Bulgaria nu merită de a fi numit stat eu­ropean şi, dacă geograficeşte este în Europa, el nu a­depă­tări sălbatice din centrul Africei. Const, mile­­tia turcilor, fie contra celor­ şi­ stadiul cultural al micelor­lalte naţionalităţi concurente, ar fi vorba şi scrisul, dacă toate ar fi astfel, noi nu am ţi­vea nimic de zis. Din ne­fericire bulgarii nu pricep că îşi compromit cestiunea lor na­ţională cînd o pun sub patro­­nagiul bandiţilor, cînd în loc de vorbă şi carte întrebuin­ţează pistolul şi cuţitul şi dirac rezolvă cu arma în mină şi ■bandlteşte cestiunî cari trebue de rezolvat pe alte căi mai pu­rn sălbatice şi orientale. Şi noi romînii avem cesti-­Uaî naţionale scumpe nouă. In prima linie avem aceea a fra­gilor din Transilvania. Acolo elementul romín este prigonit, fruntaşii mişcărei naţionale în­fundă puşcăriile, a fi romín în­seamnă a fi pus la o parte, a fi socotit ca duşman al patriei. Totuşi nu s’a auzit ca romînii să fi organizat vre-un complot pentru suprimarea cutărui un­gur rau-voitor cauzei naţionale. Nici în România, nici In Tran­silvania nu s’a alcătuit comi­tete secrete cari cu pumnalul ori cu revolverul să rezolve ees­ Libertăţile publice Ne p­re rău­ că Timpul se poartă necinstit cu noi­­şi ne pune în spinare o interpretare a ziselor noastre cu totul alta de­cît aceea care reese din cele scrise de noi. Vorbind de reorganizarea poliţiei am zis că nu înţelegem aceasta în sensul restrîngerea libertăţilor publice. Şi ca să ne facem şi mai luminoasă idee, am adău­­gat: „Numai imbecilii cred că o priveghere a elementelor periculoase, a siguranţei sta­tului şi a particularilor, trebue de făcut gra­ţie unui sistem de guvernământ moscovit. Libertăţile publice cu cît sunt m­ai mari cu Mit siguranţa publică este mai uşor de pă­­cit, dar pentru aceasta trebue de găsit şi oameni de meserie şi mijloace inteligente“. Pentru Timpul aceste cerinţe ale noastre să răstălmăcesc în chipul următor: Vor­bind de punerea în aplicare a regulamen­tului asupra străinilor din 31 octombrie 1881, Timpul adaogă: „Ziarele au­ ridicat o chestiune căreia tre­bue să i se dea atenţiune şi nu stăm la îndoială că guvernul i-o va da şi va face tot ce va fi p­sibil, procedând cu energie. Credem a şti că deja se lucrează in acest sens, cu toate că Adevărul azi dimineaţă, schimbăndu-şi părerile, pare că nu-i mai convine măsurile contra vagabonzilor streini“ Polemica Timpului este necinstită pen­­tru­ că noi nu am spus ceea ce pretinde oficiosul guvernului. E posibil însă ca sub zeflemeaua Tim­pului să fie o ameninţare pentru viitor de restrângere a libertăţilor publice şi în acest caz să fie sigur guvernul că vom şti să-i stăm în cale. - -- Bulgarii de odinioară şi bulgar­ii^­de azi Romînia pămlnt sfînt pentru bulgari. —­ Aspiraţiile de odini­oară. — Nemernicia bulgarilor de azi* mmmmmaajm Acum treî-spre­zece ani, cunoscutul scriitor­ bulgar Zaharia Stoianoff, care a luat o parte activă in revoluţia rumeliată, a scris o carte intitulată «Zapisk­i po blgarskite vîztamea». In această carte dînsul pe larg povestește ce anume inrîurire a avut asupra des­­robireî Bulgariei ospitalitatea Romîniei. Mai tirziu apoi, pe la 1887, acelaş Ste­­fanoff, pe atunci deja preşedinte al So­­braniei din Sofia, a scris o proclamaţiune către poporul român, în care proclamă sus şi tare ţara noastră de pămînt sfint pentru bulgari, căci p’acest pămînt, sub scutul poporului rom­in, scria Stoianoff, «s’a plămădit libertatea bulgară, s’au educat şi s’au oţelit pentru luptă martirii Bulgariei». Şi in adevăr, mare dreptate a avut repausatul Stoianoff, îngenunchiînd şi sărutind pămîntul Rominiei, căci aci in ţara­­ noastră s’au tipărit cărţi, bro­şuri, ziare şi proclamaţiunî, cari apoi se raspindeau cu miile de exemplare prin Bulgaria; aci, în ţara noastră, e­­migrantii bulgari se exercitau de a mi­­nui armele. Învăţa arta militară, aci, in ţara noastră, s’au adunat banii şi armele pentru desrobirea bulgarilor; aci, in fine, au trăit şi de aci au ple­cat Liutoen Caraweloff, Christa Boteff, Filip To­th­, Ştefan Caradji, Racov­ski,etc. Toate aceste umbre sfinte pentru bul­gari trebue să tresară azi de ruşine, privind nemernicia celor cari—drept re­cunoştinţă eternă către poporul ro­mân — au stropit pămîntul Irominiei cu singele sfint pentru nai­ul lui St. Mihăileanu î a învederat că, pentru a­i imparţiali, nu trebue nici un moment să ne per­mitem a vesteji pe martira cauzei bul­găreşti de altă dată, pe oamenii mari ai Bulgariei, precum au fost Racevski, Liuben Caravelof şi alţii şi să nu-i comparăm măcar cu «vagabonţiî®, cu neehranimok­ovţi», cu asasinii infami precum sint actualii Saraffof & C­o. Pe cînd trăia la Bucureşti Li­saben Caraweloff, iar la Rusciuc lucra N. O­­bretenof, in Romînia avea sediul săb­ comitetul central al revoluţionarilor bulgari. Iată tendinţele şi aspiraţiunîle politice ale acestui comitet precum ele au fost aşternute în programul acesta/ comitet central: :«1) Comitetul central revoluţionar bul­gar are de scop liberarea Bulgariei prin calea revoluţiei morale şi a răscoalei înarmate. 2) Pentru a atinge scopul se admit toate mijloacele: propaganda, icendiarea, omor, etc. 3) Noi, bulgarii, voim să trăim in pace cu toţi vecinii — mai cu seamă însă cu sirbii şi muntenegrenii, cari sim­­patisează aspiraţiunîle noastre, aseme­nea şi cu romînii, cu cari soarta noa­stră este strâns legată, şi vom tinde a forma cu ei o iede,raţiune liberă. 4) Noi dorim (jeluiem) ca pămîntul locuit de bulgari să se ocirmnuiască bulgăreşte, adică conform cu moravu­rile, obiceiurile şi caracterul norodului bulgar, iară pămîntul locuit de romîni, sirbi, muntenegreni şi greci trebue să fie ocîrmuit conform cu caracterul po­porului român, sirb, muntenegrean şi grec. 5) Fie­care norod să-şi apere liberta­tea sa şi să fie ocîrmuit după voinţa sa. Noî nu voim a rivni la ceea­ ce este altora, adică ce nu ne aparţine nouă. 6) Noî nu atingem cestiunea privi­toare la drepturile istorice şi de aceea nu precugetăm de a şti la ce anume u­­nitate cutare norod va voi să se ali­pească : la sirbi, bulgari, romînî sau greci, de aceea nici nu ridicăm cestiunea pri­vitoare la graniţe». Ne oprim aci cu citaţiunea programu­lui. Aceste şease paragrafe din vechiul program revoluţionar bulgar caracteri­zează pe deplin tendinţele şi aspiraţiunîle întemeietorilor libertăţei bulgare. * Aceste tendinţe, precum vedem, sunt in flagrantă contrazicere cu tendinţele bulgarilor de astă­zî, precum în flagrantă contrazicere cu veneraţiunea de altă dată a martirilor lor pentru Romînia sunt a­­sasinatele nemernicilor revoluţionari din actuala Bulgarie. Şi această părere nu este numai a noastră: sirbii, muntegrenii şi in deosebi ruşii da azi emit aceeaşi părere. Toate aceste popoare in literatura lor, în­­scri­erile lor politice, etnografice şi sociale critică aspru caracterul poporului bul­gar, modul lui de a grodi şi de a simţi, mai cu seamă sint implacabili ruşii in criticele lor, numind pe bulgari : ^,glap­­ci­i-iadrilieî». Şi, trebue să fim drepţi—şi ruşii, şi sirbii au mare dreptate. Q DIN FUGA CONDEIULUI Somi Nicu bulgarofil Pe cînd în toată ţara indignarea e u­­nanimă în contra bulgarilor, cari în me­galomania lor au devenit de o Îndrăzneală nebună, singur con­ Nicu Filipescu a rii­mas bulgarofil,—şi are de ce. Pentru dumnealui Bulgaria e o ţară i­­deală, este paradisul pe pămînt. Nicăei bandiţii şi asasinii nu sint mai In vază de­cît la Sofia, unde le sîab rezervate locurile cele mai de frunte şi o considera­ţie neţărmurită. Aici au singur aşasin a devenit ministru şi presa tună şi fulgeră ca şi cînd s’ar prăpădi lumea. De aceea d. Filipescu a hotărît să ceară împămîntenirea în Bul­garia, unda ar­e perspectiva să se sue chiar­­pe tron. In Sofia cea ferice Este locul de trăit, fredonează conu Nicu făcîndu-şî bagajele pentru a se duce în ţara omorîtorilor de oameni. Jovial al COTIJDIANE EI, AŞI ! Iepoca conjură publicul care n’o ci­teşte să nu ceară detalii asupra eveni­mentelor la ordinea silei... fiind­că Ie­­poca nu le poate da, de oare­ce devenit cu dublă zgardă şi toate’s acum pentru ea secrete de stat.­­ D’aia Iepoca declară că nici nu-i tre­­buesc publicului ştiri mai interesante ca acele pe cari ie poate da ea, cu consim­­ţimîntul poliţiei Ei, aşi! D. FLEVA Mai mulţi cetăţeni vor să intervie pe lîngă d. Fleva să vină să se pună în capul lor pentru a slăvi memoria rominu- lui macedonean Mihăileanu şi să deza­probe asasinatele bulgărești. D. Fleva care a dus o campanie siste­matică în chestia macedoneană nu poate să păstreze tăcerea în aceste momente. Intervenirea d-luî Fleva este indicată! O ANECDOTĂ E de actualitate. Ci­că un turc fuse apucat de o nece­sitate inexorabilă şi ne-avînd unde sî-o satisface s’a băgat într’o gîrlă şi a co­mis... infamia. Pînă să nu scoată capul din apă, simţi că pluteşte ceva de-asupră-i. Turcul, indignat, făcu următoarea re­flexie : * — Bine bre, acu te făcuiți şi te şi urcaşi în capul meu! Cam aşa devine cazul şi între noi şi bulgari. Acum îi făcurăm şi se şi urcă în ca­pul nostru. INC’O VORBA Romînia Magiunnă a căutat să-şi pla­seze nişte acţiuni şi a dat un chix for­midabil. Nici că -sa putea alt­fel, dat fiind că toate acţiunile Romînieî Magiune sînt»., depalsate ! Snop A se vedea în corpul ziaru­lui „Răspunsul guvernului bulgar* precum şi amănunte interesante cu privire la agi­taţiunile bulgăreşti şi la ac­ţi­unea parchetului şi a gu­vernului în această chestiune ftlBigiîBîiiliiiiiiiT'Tiii rSammmSmmmmimmSStt • CARNETUL MEU Unust lui Mihăileanu De patru-cinci zile ziarul La Roumanie a deschis o listă de subscripţie pentru a­­şezarea la Ateneu a unui bust al patri­otului nostru­­Ştefan Mihăileanu, ucis de glontele bulgăresc. Mă aşteptam ca pînă a­ doua zi că văd acoperită suma necesară şi să văd fi­­gurînd­­pe listă pe toţi membrii mar­canţi ai­­partidelor noastre. Cîtă decepţie! Sînt cinci zile de atunci şi abia sínt subscrişî vre-o 803 de lei din cam­ 200 ai d-lui T­elia Ionescu, primul subscri­­itor. Asemenea rezultate sínt de natură a sugera triste reflexiunî asupra chipului în care se înţelege la noi patriotismul Prima condiţie a patriotismului e spon­tanaitatea în acţiune. La Paris cînd se anunţă o listă de sub­scripţie pentru ajutorarea sau glorifica­rea unui patriot, în trei ore ea se şi în­chide, de­oare-ce suma prevăzută e în trecută. Intr’un caz ca acel al lui Mihăi­leanu Franţa întreagă ar fi cerut să par­ticipe la glorificarea nobilei victime. La noi, de­şi un fost ministru, d-na Tache Ionescu, cu toate că a şi primit scrisori de ameninţare de la bulgari, sub­scrie cel dintăiu şi nu se teme că aceasta l’ar putea împedica să fie mîine ministru de externe—totuşi nimeni nu-i urmează exemplul. Trebue să admitem sau că toţi fac pe diplomaţii subţiri, sau că egoismul tri­umfă asupra patriotismului. Trebue să constatăm cu întristare că pînă astăzi şi guvern şi presă şi-a fi fă­cut datoria, lumea politică şi opinia pu­blică însă nu și-au făcut-o încă. Nu vom mai face apeluri, spunem nu­mai că ar fi o rușine ca pînă peste cîte­­va zile fondul pentru ridicarea bustului lui Mihăileanu să nu fie subscris. E. D. F. mhir m Gn­eşeftul cu cărţile didactice Necesitatea de a încheia. — Articolul 208. — Abuzuri şi căl­­curi de regulamente. — Specularea copiilor în cursul a­­nului. — Cerem răspuns. Dorind să încheiu pentru moment se­ria articolelor mele privitoare la scîrbo­­sul gheşeft ce se face cu cărţile didac­tice atît primare cit şi secundare, voiu mai vorbi încă azi de­ cite­va călcări de regulament tot în această privinţă. Să nu se creadă însă că în afară de cele ce-am spus pînă acum şi de cele ce voiu vorbi azi n’aşî mai avea un mal­dăr respectabil de călcări de regulamen­te, de abuzuri şi de gheşeftării. Dar voiesc sa incheiu pentru moment seria artico­lelor mele în această privinţă, pentru puternicul motiv că am vorbit destul, că am tratat chestiunea mai din toate punctele de vedere şi că publicul acum este foarte curios să audă vorbind şi pe cei vizaţi, adică voeşte să asculte apă­rarea acuzaţilor. Şi noi suntem stăpîniţî, ca şi publicul de aceeaşi legitimă curiosita­te, de a auzi cum aceşti gheşeftari îşi justifică specu­la lor. De aceea, după articolul de azi, să dăm cuvintul autorităţilor respecti­ve, fie pentru a ne da explicaţiile cuvenite, fie pentru a ne comunica dispoziţiunile ri­guroase ce se impun pentru a se pune capăt gheşeftăriilor primare şi secun­dare. De­o­cam­dată nu pot trece cu ve­derea nişte abuzuri cari se fac pe o scară foarte întinsă pe la liceele noastre, cu privire la art. 206 din regulamentul şcoalelor secundare. Aşa, în regulament, art. 206 prevede ca «In şedinţa plenară de la iunie conferinţa profesorilor şcoalei să fixeze lista cărţilor didactice cari vor fi intro­duse în acea şcoală fecundară în anul şcolar următor. Conferinţa să aibă în vedere următoarele norme : Să nu se oblige şcolarii a cumpăra mai multe manuale pentru aceeaşi materie; să nu se recomande pentru cursul inferior manuale în limbi străine; în nici un caz să nu se treacă pe listă cărţi cari nu sunt de absolută nevoie. Dacă pen­tru o materie va fi vre-un manual apro­bat de minister, să nu se treacă în lis­tă pentru acea materie de­cît unul din manualele aprobate». «Ş­i nici un caz nu se va permite ca un profesor să’şi facă cursul după text manuscris.)­ «Este interzis cu totul profesorilor şi maeştrilor să oblige pe şcolari de a m­aî cumpăra şi alte cărţi, caiete, blocuri de desemn, hărţi, requisite, etc. cari nu vor fi admise de conferinţa scoalei in se­dinţa de la Iunie». * * ’ Ce frumoase disposiţiuni pe hârtie Dai’, pare că aceste rigori regulamen­tare sunt anume scrise pentru... a nu se aplica, de cît de ciţi­va. In adevăr, mai nici la una din şcoa­­lele secundare, nu s’a gindit nimeni pînă acum să formeze lista de c­rţi, sau — presupunînd că s’a format — nu s’a afişat nicăirî pînă acum pentru a lua cunoştinţă elevii cje ea din vreme, căci de sigur scopul legiuitorului care a hotărît ca lista de cărţi pentru anul următor să se facă in Iunie, a fost de a da copiilor putinţa de a-şi procura parte din cărţi chiar în cursul vacanţelor. Cit despre obligaţia de a nu face pe copil să cumpere mai multe manuale pentru aceeaşi materie, se face un mare abuz mai pe la toate liceele. Pentru­­ limba Romînă, Franceză, ori Germană( • tot-d’a­ una copiii sunt nevoiţi să ia citi • trei şi chiar patru manuale, sub divers«­­ forme : citire, compuneri, gramatică, etc. ) Mai mult, se dă d­’din copiilor să curm pere s. ex. gramatica de Suchianu, dia s care se utilizează 7-8 foi, după care se­­ aruncă această carte pentru a se intro­­­­duce o altă gramatică.­­ Cu privire la alegerea manualelor a­­i probate faţă cu cele neaprobate, regula ■ contrarie e la preţ ori de cîte c­rî e vor» i va de cartea unui prieten. , Partea cea mai scandaloasă însă este că­­ se introduc în şcoală cărţi extrem de î voluminoase şi pentru că copiilor le este 3 peste putinţă de a face materia după ele,­­ li se ordonă de a'şî face eî singuri re­zumatele subiectelor, chinuindu-se acasă , de a rezuma cîte 5-6 foi, cit e tratat­­ un subiect, intr’o pagină. Acest rezu­­­mat scriindu-1 într’un anume «caiet de rezumate», copilul îl memorizează. El,­­ bine, d-lor, aceasta nu constitue facerea 3 cursului «după text manuscris ?» Nu est©' 2 ?eci ® călcare sfruntată a regulamentu­‘ • * j ve­ fi zice că «nu*î obligaţi să 3 1 v • după manuscrisul-rezumat şi că el­­. au cartea^ după care pot învăţa, insă pentru a’i uşura memorizarea,­­fac re­zumate.» i ^ Argumentaţia aceasta mi se pare stu- i pida. Uşor lucru e să dai copilului să­­ rezumeze cite pagine ? Unii dintre profesori rezumează ei subiectele. In chi­p­pul acesta maî înţeleg uşurarea, dar să rezum­eze copiii !?­ Dacă un subiect e ne-i voie a fi resumat, e dovadă că e scris pi ea pe larg şi deci cartea nu e bună. Se va obiecta că nu-i obligat profesorul să muncească in locul autorului spre a preface şi scurta subiectele. Atunci cum se pot obliga copiii la aceasta ? Un alt obiceiu murdar care se obiş­nueşte prinj unele licee: , Uni, Profesori — nomina odiosa fac colecta de cite 10 bani pe săptămi­£ S' g,m,?asticâ. Pentru diverse caiete, ştiu ca la un liceu din Capital» se obişnueşte a se vinde elevilor — căm, de către profesori — bilete de teatru, de representaţii gimnastice, de concerte n f U de­ ur care nu cumpără cel puțin un bilet! sPa­tiul nL,-m­i per­mite sa dau o lista — de­si regulamen­tul e rigros.... pe ‘%artie - 0 listă de jT's­te Şcolare, foi, cîntece, aparate didactice, etc. etc. reprezentaţii, concert«' oboluri diverse, pentru a se' vedea prin a ce suma ajunge specularea elevilor de ‘^'0‘aMa. Despre toate ^heşefturile şi despre toate somnie de speculă, de­ altmin­­trelea autorităţile respective au destuii cunoştinţă, dar nu se face nimănui ni­­mic, de­cit doar cind abuzivii sunt de părere politică contrarie cu guvernul săli cu direcţia şcoalei. . Acum sper că avem dreptul la un răspuns. Vom avea răbdarea de a aştep­ta argumentările şi explicaţiile celor la drept, precum şi măsurile ce se vor da în privinţa tuturor gheşeftăriilor.­­ In caz cind nu vom obţine nici un ■ăspuns, în caz cînd toţi vor tăcea, a­­luzaţiunile noastre vor rămîne in picioar­e și nu va mai­­ nevoie de cit de r A? v . r.H T *»v- •

Next