Adevěrul, septembrie 1900 (Anul 13, nr. 3987-4016)

1900-09-01 / nr. 3987

Afroi XIII— No. 3987. FONDATOR AliEX. V. 11ELDDKA1V1I' Abonamente Un n Satt luni Trri l«» In t»r&................30 lei 15 lei 8 lei In străinătate. . 50 „ 25 „ 13 „ 1U ban! in toata țara străinătate 99 99 Un număr vechiă 20 bani vedere al validitate! tratatelor invocate, căci cel din San Stefano era numai opera Rusiei pe cînd cel din Berlin era opera Europei, Romînia are de partea ei cel puţin 90 la sută din totalul argumentelor invocate de ambele ţări interesate în cauză. Am cheltuit, ne-am bătut, am învins, am salvat un imperiu creştin am eliberat pe unul mic de sub jug am servit interesele superioare ale civilizaţiei, n’am luat nici un ban despăgubire de la Turcia, avem în favoarea noastră prima idee a Europei. Ce pot invoca bulgarii ca să ceară cu o egală tărie aplicarea tratatului parţial şi suprimat din San- Stefano ? Aproape nimic. Dar sunt şi alte argumente în favoarea noastră. Regiunea din Macedonia şi Tracia cerută de bulgari nu e în majoritate populată de slavi. E drept că nici regiunea pe care am cere-o noi ca compensaţie nu e locuită în majoritate de romîni. Dar pe cînd înMacedonia şi Tracia romînii, turcii, albanezii, grecii, etc, n’ar voi cu nici un preţ să cadă sub dominaţia bulgară, turcii din regiunea pe care am reclama-o noi, unde ei formează imensa majoritate, şi romînii cari formează al douilea grup etnic important după turci, arprimi cu frenetică bucurie dominaţia romînă, ba poate chiar şi puţinii bulgari ce o locuesc. Un plebiscit pentru Bulgari din Macedonia şi Tracia şi unul în regiunea Varna- Vidin pentru Romînia, ar da, cel dintîi şi o imensă majoritate în contra Bulgariei, cel d’al douilea o imensa majoritate în favoarea Romîniei. Bulgarii n’au decît să ceară Europei să se facă experiența. Dar vom reveni. Index. Uneltirile diplomaţie ori... ţigănie? Ceea ce se petrece în sferele diplomatice de la Bucureşti şi de la Sofia este ceva fenomenal. Limba diplomatică a ajuns pe mina bulgarilor şi ea o maltratează aşa încît notele diplomatice relativ la conflictul bulgaro-romin trebue să facă deliciul oamenilor politici străini. Diplomaţia aceasta bulgărească a ajuns să vorbească întocmai ca ţiganii de la Bold şi România, ca să fie şi ea energetică, trebue să răspundă pe acelaşi ton. Lucrurile înăsprindu-se, noi sperăm că ambii miniştri de externe vor ajunge să se înjure de crud, de D-zeu, de papucii Maicei Domnului şi să se trateze reciproc de porci, măgari, de asasini şi de escroci... Lucrul era uşor de prevăzut. Nu se stă la vorbă cu toată lumea. Oricît vei fi de democrat, de multe ori nu este prudent a lega vorba cu un beţiv, cu un idiot ori cu un bătăuş de pildă, care poate profita să-ţi facă o morală ca la Tirchileşti. Din prima zi noi am spus că se impune ruperea relaţiunilor diplomatice. O lună şi maî bine de tratări diplomatice ne întrebăm la ce rezultat a ajuns şi cu cît cestiunea este mai înaintată decît în prima zi cînd d. Mişu a făcut primele sale observaţiuni lui Ivanciov ? Am voit să facem pe oamenii subţiri şi civilizaţi şi acum ne vedem siliţi să recurgem la celaşî mijloc drastic, de a întrerupe o conversaţiune care poate degenera în adevărată ceartă de mahala. Bulgarii în adevăr şî-au permis să vorbească de excesul de zel al poliţiei noastre, să ne impute apucături vrednice de alt veac şi ca mîine, după ce ne-au declarat că d-l Mişu este un mincinos, vor numi guvernul român prost şi laş, deoarece îşi răzbună contra Bulgariei torturînd pe «nenorociţii» zarzavagii. Dacă aceasta se cheamă diplomaţie şi schimbul de note între Sofia şi Bucureşti reia-opţiuni diplomatice, apoi desigur că şi redactorii de la Epoca pot fi numiţi diplomaţi, căci nu întrebuinţează alt ambagiu decit acela al bulgarilor. Tonul bulgarilor de altfel ne dovedeşte şi alt lucru, iarăşi prevăzut de noi de la început, că statul vecin nu voeşte să ne dea nici o satisfacţiune de bană voe. Pentru a o căpăta, am arătat soluţia faţă de bulgari , pumni, palme şi picioare ca prefaţă şi ca epilog conversaţiune amicală şi diplomatică cu pofteşti. Diplomaţii noştri însă au întors lucrurile, au început prin ce ar fi trebuit să sfirşească şi acum dreptatea noastră iese luminoasă, acum cînd relaţiunile dintre Bulgaria şi Romînia au ajuns o adevărată ţigănie. Speranţă însă avem că guvernul nostru a priceput în sfirşit chipul de procedare faţă de bandiţii de la Sofia şi că va delega pe dorobanţul român ca să stea la vorbă mai întîi cu Bulgarul şi apoi să li se adreseze în cea mai corectă limbă diplomatică. Const. Mille DIN FUGA CONDEIULUI «Epoca» la Sofia Epoca văzînd că nu o nimereşte făcînd reportagivi la redacţie şi că a păţit’o rou intervievînd pe d-l Agura la Bucureşti, pe cînd bietul om n’a plecat de cinci ani din Sofia, văzînd că cele treî clasa primare nu ajung ca să ştie dacă Medgidi-Tabia este in Romînia sau în Bulgaria, s’a hotărît să trimită un redactor la Sofia ca să cerceteze toate aceste lucruri, la faţa locului. Redactorul n’a plecat încă, pentru că se aşteaptă să sosească o scrisoare de recomandaţiune de la d. Jupu Filipescu către bunul său amic Boris Sarafoff. Cu acest „paşaport“ şi prevăzut cu o hartă a răposatului Gorjan, redactorul Epocă crede să preîntîmpine toate rigorile vămilor bulgăreşti. Periplizon Mobilizarea armatei Ziarul oficios Timpul crede că publicul zadarnic s’a alarmat de publicarea decretului de mobilizare şi adaogă că aceasta este o simplă formalitate care nu are nimic de împărţit cu evenimentele cari se petrec la graniţa romînească. Ceea ce este adevărat este că în toată ţara publicarea acestui decret a produs o colosală emoţiune şi fără ca ziarele să adaoge altceva pe lingă reproducerea textului oficial, publicul, bine sau rău, a înţeles că este vorba de o apropiată şi efectivă mobilizare. De altmintrelea fără de drept Timpul acuză presa că a alarmat, lumea, pentru că ziarele şi-au făcut datoria să explice ce însemnează acum această publicaţiune şi ce poate însemna mîine. Faptul însă rămîne că emoţiunea în public este mare şi se pune întrebarea : guvernul a voit să facă o demonstraţiune contra Bulgariei şi în acest caz şî-a atins scopul—sau este o simplă nedibăcie ? S’ar părea mai mult ca ipoteza întiîa este cea adevărată şi proba este că emoţiunea a fost produsă nu numai în ţara, ci şi în străinătate. Acolo cercurile politice au fost viu mişcate de vestea dată de Agenţia romina că s a afişat decretul pentru mobilizarea armatei române. Dacă aşa stau lucrurile notiţa Timpului este o acoperire de formă, pe care o înţelegem, din partea guvernului, căci, încă odată, nu putem crede că la ministerul de războiu nu a fost nimeni care să-şi dea seamă de mişcarea ce trebuia să producă, în condiţiunile politice de azi, această publicaţiune, pe care Timpul o crede atît de nevinovată. E admisibilă dar numai ipoteza că publicarea decretului pentru mobilizare are o semnificaţiune, şi că este un răspuns dat bulgarilor cari se pregătesc de războini. Dojana Timpului este dar tot numai o formalitate și ca atare nu punem prea mult zel ca să o respingem ca nemeritată și neconformă cu realitatea lucrurilor. Ediţia de seară MITROPOLITUL ANTIM Noua întorsătură a politicei orientale aduce în discuțiune personalitatea mitropolitului Antim și cestiunea indințăreî unui episcopat român în Macedonia. Mnimi--- ~ Vineri 1 Septembrie 1900 Anunciur! Linia pagina IV Lei....................0.50 ban III "D2. 7" / BIROURILE ZIARULUI 11-Strada varindar lf TUKUIOX punțului DIRECTOR POLITIC CON To 911 Jj LE li!prii0!Iiiiii Iii sili Mobilizarea BulgarieiX CHESTIA ZILEI Bulgăroia în ținută de războiu Revendicările bulgarilor şi ale rorrinilor Cele două tratate: San-Stefano şi Berlin. — Ce pretenţii au bulgarii. — Ce am putea pretinde şi noi. — Ce voia să ne dea tratatul din Berlin.—De ce n’am primit atunci ? Bulgarii par dispuşi nu numai să trăiască tâu cu toţi vecinii fâcînd din ţara lor un focar de cele mai îngrozitoare crime, dar ţin să deschidă toată chestia Orientului şi să-i dea numai soluţia care le convine, neîntrebîndu-se ce zic şi celelalte ţări. Un semn din cele mai caracteristice în sensul acesta l-am avut cu faimosul discurs al primarului din Sofia, pronunţat în faţa tuturor miniştrilor şi a delegatului rus, cu ocazia inaugurărei unui monument în amintirea ţarului Alexandru II. Primarul Sofiei a afirmat în mod categoric că visul tuturor bulgarilor este realizarea tratatului din San Stefano şi că vor lucra pentru îndeplinirea lui. Se ştie că acest tratat întindea hotarele Bulgariei peste o parte a Macedoniei şi a Turciei. Nu poate fi o nebunie mai mare şi o pretenţie mai nelegitimă ca a revendica îndeplinirea unui tratat mort-născut, ca a desgropa planurile nerealizate ale diplomaţiei şi perimate de cele ce au luat fiinţă mai târziu. Dar să nu creadă bulgarii că nu ne convine să ne punem şi pe acest teren. Dacă ei au dreptul să invoace plăzmuiri diplomatice moarte, acest drept îl avem şi noi, în mod egal. Iată la ce am ajunge pe terenul acesta, cu drepturi egale între ei şi noi. Revendicînd tratatul înmormîntat, din San-Stefano, bulgării, prin aceasta chiar, ne îndreptăţesc ca să revendicăm şi noi primele dispoziţiunî discutate în congresul din Berlin. Presupunînd că Europa ar consimţi să satisfacă şi revendicările lor, şi pe ale noastre, căci numai pe ale unora nu e cu putinţă, iată ce ar rezulta : Bulgaria ar obţine o parte din Macedonia şi din Tracia, iar noi am obţine toată regiunea cuprinsă de-a lungul unei linii ce-ar porni de la Varna, ar atinge judeţul Rusciucului la vre-o 20—30 chilometri spre nord de ţărmul Dunărei, şi ar urma, la această distanţă, paralel cu malul fluviului pînă pe rîul Timoc, la graniţa Serbiei. Această regiune, împreuna cu aciua în Dobroge, vrea să ne-o dea la început congresul din Berlin. Să vedem cine dintre noi şi bulgari ar avea mai multe drepturi de orice natură, ei la realizarea tratatului din San-Stefano, noi la realizarea primului plan al congresului din Berlin. Bulgarii n’au făcut aproape nimic, ei n’au jertfit nimic de bună voie n’au cheltuit un ban, ca săînvingă pe Turcia. Noi am cheltuit o sumedenie de bani, am jertfit 15 000 de soldaţi, am dat probele cele maî strălucite de eroizm şi de înţelepciune în acelaşi timp. Prin urmare la pretenţiuni egale, ale noastre cu mult maî îndreptăţite din punct de Nepatriotismul „Epocei“ Epoca se laudă mereu cu patriotismul şi acuză pe alţii că nu-i posedă, sistem întrebuinţat de toţi şarlatanii cărora faptele nu le vin în sprijin. Iată încă o probă de nepatriotismul acestui ziar, care din toate chestiile mari face chestii de gaşcă şi de interes personal. Directorul Adevărului, al ziarului pe care Epoca încearcă, fără a izbuti, să-l ponegrească în toate felurile, a reuşit să furnizeze justiţiei române proba cea mai sigură şi mai netăgăduibilă despre complotul pe care banda lui Sarafoff 11 urzea în contra vieţei regelui. Ce face dinastica şi patriotica Epocă ? Se grăbeşte a taxa de «escroc» pe d. Elcşinescu, martorul preţios în această chestie, dînd est fal bulgarilor putinţa de a-i recuza mărturia şi de a acuza justiţia romînă că recurge la ajutorul escrocilor pentru a-şî întări dovezile. Ea sa putea închipui o purtare mai mişelească şi mai contrară cauzei pa oara astăzi toţi romîniî, fără deosebire de vederi politice, o susţin în consum, cu o egală tărie şi cu un egal patriotism. Mişelia Epocei e cu atît mai mare cu cît e ştiut că d. Frosinescu e victima unei răzbunări oarbe In lupta de clasa şi în luptele politice, victima convingerilor sale prea pure, prea înalte şi prea protivnice intereselor câtorva politiciani. Ceea ca într’o altă ţară n’ar fi constituit nici măcar o crimă politică a fost din nenorocire taxat la noi de escrocherie. înşişi autorii răului regretă astăzi ce -au făcut. Numai Epoca continuă a reedita bîrfeala şi in atare împrejurări încît comite cu aceasta actul cel mai nepatriotic posibil în situaţia prezentă şi în chestia care preocupă actualmente pe toţi bunii romîni. Ca să se ştie. Duşmanii noştri şi conflictul cu Bulgaria Insinuările unui ziar unguresc.—Dreptatea cause! romineşti. Ilitrovo şi comitetul macedo-bulgar. — Sarafoff domneşte.— Sarafoff şi prinţul de Miinternegru.— Atentatul contra lui Ferdinand Nici că se putea ca ungurii sa nu ne sgîrie, să nu cerce a ne calomnia; acum cind Romînia are de răfuit prin arme un conflict pe care nu l-a provocat şi de care prin urmare nu poate fi făcută răspunzătoare. Dar aceste sghrieturî de pisică nu ne ating, le dispreţuim şi trecem înainte. * Am zis acestea la adresa ziarului «Neues Pester Journal care ocupînduse de conflictul româno-bulgar, zice că Romînia a dat acestui conflict o prea mare întindere, pentru a distrage opinia publică de la cele ce se petrec în interiorul ţarei, de la efectele crizei economice şi financiare. Constatăm însă cu o adevărată mulţumire sufletească că nu numai că ziarul unguresc nu e în stare să aducă cea maî mică dovadă in insinuările sale, dar e silit de dreptatea cauzei de a susţine cererile Romîniei şi de a adopta o atitudine vehementă faţă de cuibul de asasini din Sofia. Ne credem dar datoria reproduce părţile cele mai interesante din acest articol, cu atît mai importante cu cit vin din partea duşmanilor noştri cei maî neîmpăcaţi : ungurii. Recunoaşte Neues Pester Journal că situaţia e mai gravă de cum chiar se pare,* sări răul e adine şi nu se poate extermina prin note diplomatice, ori cit de severe ar fi ele. Scopul ce urmăreşte comitetul macedo-bulgar e un vecin de pericol. Acest comitet tinde nu numai a rupe Macedonia de la imperiul turc, dar să creeze o Bulgarie mare aca- . parind Dobrogea. Piuă azi Curtea şi guvernul bulgar , s’afi arătat orbi faţă de agitaţiile acestui comitet, care a încercat în cîteva rinduri să asmuţă bandele bulgare din Macedonia. Ad Pester Journal aduce oarecare amănunte asupra agitaţiilor comitetului revoluţionar macedo-bulgar şi a acelora cari le-au încurajat de la început. înjghebarea acestui comitet şi programul său de luptă au fost mult încurajate la început. Curtea şi guvernul bulgar priveaui cu impasibilitate, iar Rusia se pare că ajuta mult şi bine aceste apucături. In special în timpul pe cind d. Hitrovo, deţinea la Bucureşti iţele aspiraţiunilor ruseşti, comitetul revoluţionar macedo-bulgar căpătase mină liberă pentru agitaţiile sale in Macedonia. Dar din momentul ce Rusia s’a văzut ocupată în Clima, a renunţat la năzu-'i inţele sale şi s’a înţeles cu Austro-Ungaria pentru menţinerea statului quo in Balcani. Din acest moment insă începe activit •tatea secretă a comitetului revoluţionar macedo-bulgar, activitate care s’a ilustrat prin cunoscutele şi nenumăratel» asasinate. Venind apoi la situaţia din Sofia, Pester Journal zice: „Toată dreptatea este de netăgăduit în partea Romîniei, iar guvernul bulgar nu face nici un pas pentru a recunoaşte aceasta. Pînă acuma Chestii dobrogene Regimul politic el provinciel Să continuăm cu chestia dobrogeană, de oarece astăzi ea e aşa de viu pusă la ordinea zilei. Să ne ocupăm puţin de populaţia dobrogeană şi de chestia colonizare!. Ori de cîte ori a venit vorba despre provincia noastră transdanubiana s’a pus în relief primejdia pe care o constitue prezenţa bulgarilor acolo. S’a comis însă o greşală provenită din ignoranţă, aceea de-a sa spune că primejdia stă în numărul bulgarilor. Astfel s’a furnizat tridente din Bulgaria o armă gratuită. Nu e adevărat că bulgarii sunt numeroşi in Dobrogea. Ei nu sunt nici pe jumătate cît romîniî, iar dacă scoatem din socoteală pe ace! ce au venit de s’a fi aşezat acolo, atît din Basarabia cît şi din Bulgaria, autochtonii bulgari din Dobrogea se reduc la un număr infim, la o cantitate neglijabilă chiar pentru o provincie puţin populată. Actualmente bulgarii dobrogeni, dimpreună cu cei veniţi de la 1877 încoace, de-abia întrec cu puţin cifra de 30.000, din care vre-o 220001 se află în judeţul Tulcea şi restul în judeţul Constanţa. Mai mult, din acest număr două treimi locuesc prin oraşe şi de-abia o treime prin sate. Romînii ating cifra de 100.000, în ambele judeţe, şi sunt mai ales compuşi din populaţie rurală, în bună parte autochtonă. Cele maî vechi, mai mari şi maî frumoase sate din Dobrogea sunt cele romîneşti din judeţul Tulcea. Vorbesc cu ştiinţa omului care le a vizitat. Nici n’am avut nici n’avem în Romînia propriu zisă sate aşa de frumoase ca acele romîneşti din Dobrogea, vechi de cîte 2—300 de ani. Primejdia bulgărească e acolo cu totul de altă natură da cît aceea care ar izvorî din marele număr al bulgarilor şi din micul număr al romînilor. Voiu încerca s’o expun aci. Inferioritatea numerică a romînilor stă în raport, cu întreaga populaţie 33.000 de bulgari, 15.000 de ruşi şi de greci şi armeni, 10.000 diverşi, noi opunem vre-o 95.000 de romîni. Faţă de fiecare element neromîn, sînt era superiori, dar faţă de toate sîntem inferiori, a Dobrogei. La 35.000 de turci, lipoveni, 10,000 plus încă vre-o Asta e una la mînă. Al doilea e că pe cînd comerţul, finanţa, mica industrie, tot ce comptează din punct de vedere material, e în mîna populaţiei neromîneşti populaţia romînească se compune din funcţionari şi plugari sau păstori, aproape excluziv. Iată adevărata primejdie din Dobrogea, pe care puţini au luat-o în consideraţie. Dacă se vorbeşte atît de elementul bulgăresc, nu e de loc fiindcă e numeros, ci fiindcă pe unde se află a acaparat totul. Comercianţi de tot soiul, cămătari, cîrciumarî, etc., bulgarii au in mîna lor avuţia provinciei, şi fiind bogaţi sînt mai culţi, prin urmare inconştienţi din orice punct de vedere. Dintre cei aaproape 5.000 de bulgari din oraşul Tulcea şi dintre cei 10—12 mii săteni romîni cari înconjoară oraşul cu sate superbe, e natural ca bulgarii să atîrne mai mult, căci ei fiind orăşeni, pot să se unească, să se prezinte în masă, să se agite, să se facă cunoscuţi lumea. Afară de aceasta cei 12000 de romîni fiind tributari camătei bulgăreşti, datori pînă în gît la cămătarii din Tulcea, el nu însemnează nimic faţă de aceştia. Şi aşa pretutindeni, In jurul oricărui centru orăşenesc, mic sau mare. Presupunînd că guvernele noastre s’au ocupat cum trebuia de partea politică şi administrativă a provinciei ceea ce n’a fost şi nu e, nu e mai puţin adevărat că au comis o crimă neiertată neglijpid partea economică, lăsînd pe bulgari să încalece economiceşte pe toate cele-lalte elemente, pe romîni în special. Dar nu e numai atît. Din consideraţii stupide, din oarbe încăpâţînărî în reacţionarizmul cel mai păcătos, s’a aplicat Dobrogei un regim politic care a dat un avînt colosal bulgarilor, în mod artificial, cu sprijinul nostru. Legea electorală din Dobrogea, în parte copiată după archi-stupida lege din ţară, complicată cu o mulţime de chinezisme, face că numai bogătaşii au putere politică, şi anume exclusiv cei bogaţi prin negoţ. Nici măcar funcţionarul român n’are drept de vot. Aşa fiind, romînii clasîndu-se aproape toţi printre funcţionari sau printre săteni şi muncitori cu braţele în oraşe, iar bulgarii avînd monopolul negoţului, inteligenta noastră lege electorală le-a dat şi monopolul paterei politice, deşi numărul lor e aproape neglijabil. Şi aşa în toate centrele orăşeneşti bulgarii au număr de alegători covîrşitor, pe cînd rorpînii, chiarcînd sínt iu număr precumpănitor reduşi la stupiasau în majoritate, sínt stare de noţî în politică. A cui e vina ? Nu oare anităţii şi nepatriotizmuluî nilor romîni? Să presupunem că era nevoie în Dobrogea de un regim politic deosebit, ceea ce nu pot să admit cu nici un preţ. Ei bine, de ce nu s’a aplicat acolo votul universal cu reprezentarea proporţională ? Era în acelaş timp o experienţă de făcut că tot se zice la noi că votul universal e o nenorocire. Iată o minunată ocazie de politică experimentală ! Dacă nu reuşea, n’aveaă guvernele de cît s’o suprime, s’o înlocuiască cu alta,, că doar nu era nevoie de cit de un vot al corpurilor legiuitoare, fără a se revizui constituţia. E încă vreme să se încerce de aci încolo. Dacă e vorba pe regim politic excepţional în Dobrogea, apoi să se aplice cel maî favorabil nouă, şi in acelaşi timp cel mai modern şi mal just: să se dea Dobrogei votul universal cu reprezentarea proporţională. In ziua cînd s’ar realiza o atare reformă politică acolo, putem fi absolut siguri că bulgarii, cu toată superioritatea lor economică, nu vor mai însemna nimic. Ei vor fi reduşi în jsd***? la influenţa reală ce li se cuvine, conform cu numărul lor, adică la 25 la sută, iar în judeţul Constanţa vor fi reduşi la zero. Prevăd o obiecţie, nu făţiş făcută, dar ascunsă în fundul inimelor tuturor reacţionarilor incurabili: •— Dar atunci, d-voastră democraţii, aţi profita de ocazie spre a vă agita şi a cere votul universal şi în Tiominia. Veţi zice, cu drept cuvint : cam bulgarii, lipovenii, turcii, au votul universal, şi romînii din Romînia liberă nu-l au încă ? Ce bătae de joc ! Răspund: Reacţionarii noştri ar sta la vorbă despre acordarea votului universal, dar mai întîi, zic el, ar dori o experienţă parţială, să vadă cum merge, ca nu cumva să ne îmbarcăm într’o aventură care ne poate duce cine ştie unde. Ei bine, iată un cîmp de experienţă găsit, şi aşa de favorabil că nu se atinge întru nimic starea politică din restul ţării. In plus, interesele naţionale o cer în mod imperios. Dacă reuşeşte în Dobrogea, cam acolo nu se fac decit alegeri comunale şi judeţene, să se întindă reforma şi asupra alegerilor comunale şi judeţene din restul ţării, ca o a doua etapă a experienţei. Dacă reuşeşte şi aci, atunci vom păşi mai departe cu repezicăci vom păşi pe teren solid. Iată împăcată, cred eu, capra democratică cu varza reacţionară, şi în acelaşi timp salvăm şi interesele noastre naţionale în Dobrogea, dînd elementului român de acolo importanţa ce i se cuvine şi luînd celui bulgar surplusul de importanţă pe care i l-am acordat în mod artificial, din prostia noastră. * Am început prin a vorbi de „colonizarea Dobrogei“ şi n’am spus încă nici un cuvînt despre dînsa, dar şi spaţiul acordat foiletonului acestuia s’a isprăvit. Nu-mi pare de loc rău că condeiul m’a plimbat prin digresiunile de maî sus. Cele spuse pînă aci trebuia fi spuse numai de cît. In foiletonul viitor mă voiu ocupa exclusiv de chestia colonizarea Dobrogei, una din cele mai importante ce se pun acolo, și care e corolarul indispensabil al schimbărei regimului politic. 1. Teodoreaco.