Adevěrul, octombrie 1900 (Anul 13, nr. 4017-4047)

1900-10-01 / nr. 4017

V V" Anni XIII— No, 2017. „Restul“ din­ Garp D-l Petre Carp, provocat de d-lPaladeca sa se explice asupra planului general al reformelor sale financiare, s-a executat imediat şi cu multă bună-voinţă, francheţă şi cutezanţă, dacă voiţi. D-sa a declarat că pentru anul tre­cut deficitul statului este de patru­ zeci şi trei de milioane şi pentru acoperirea acestei res­pectabile sume d-sa declară că n’a găsit de­cit monopolul hir­­lieî de ţigară, concesiunea tere­nurilor petrolifere unei societăţi străine, desfacerea flotei co­merciale, vinderea pădurilor sta­tului şi a acţiunilor B­ănceî Na­­N­a­ţionale. Pentru echilibrarea bud­getelor viitoare d-l Carp crede că echilibrarea s’ar putea face re­­ducindu-se lefurile mari. Schim­­bindu se organizarea comunelor şi simplificînd madul administra­tiv, probabil prin suprimarea subprefecţilor, d-sa apoi va pro­pune monopolul circiumelor la sate şi reduceri la toate mi­nisterele, chiar şi la războiţi. Cu aşa budget, zice d-l Carp, se poate face faţă nevoilor pe­cuniare. Guvernul a studiat situaţiunea şi prezintă planul său de reforme. De rest mit ■pasa, a sfir­şit d-l prim-ministru. Noi să fi fost în Cameră, toc­mai asupra acestui «rest» am fi rugat pe d-l Carp să se explice. «Restul» acesta este mai mare şi mai însemnat de­cit întreg pla­nul financiar şi economic al guvernului. In adevăr, nu este greu de a face planuri. Dificultatea stă în a se pune in aplicare, şi acest «rest» de care nu-îpasă d-luî Carp, acest «rest» este foarte interesant. El de sigur, dacă d-l Carp are dizol­varea, implică in sine concur­sul ţarei in caz de no­­i alegeri, cuprinde împăcarea tuturor cli­entelelor conservatoare si juni­miste; «restul» d-luî Carp, in sfir­­şit, este punctul negru de la o­­rizont, este necunoscutul faţă de care, ori­cut ar fi de viteaz primul ministru, trebue să ră­­mână perplex. Ţara aceasta eminamente a­­gricolă şi tot aşa de emina­mente guvernamentală se al­­cătueşte din punctul de vedere electoral din o clasă de oa­meni cari înţeleg să fie cu gu­vernul vecinic, dar în schimb şi guvernul să fie cu ei. Statul pentru masa electorală pe care pînă acum se bazaţi toate guvernele, este providenţa ca­re creşte şi nutreşte pe ro­mân, de cînd se naşte şi pînă cind moare. El—statul —dă bursă micului nostru viitor cetăţean, el ii dă slujbă cînd a devenit major şi iu sfii­şi­t, după trei­zeci de ani de serviciu, îi serveşte şi pensiunea care să-l pună la adăpostul munceî şi a nesiguranţei zilei de inline. Sta­tul in concepţiunea cetăţeanu­lui romin trebue numai să dea, dar nici­odată să ia. Aşa fiind, cind d. Carp vine cu o serie de proecte cari schimbă in to­tul concepţiunea cetăţeanului despre stat, cînd guvernul se în­cearcă să tae leafa romînului ori să o micşoreze, românul care face politică va înceta să fie guver­namental şi e foarte posibil ca dizolvarea chiar să nu poată folosi mult d-luî Carp. D-sa declară că, odată ce are planul gata pe hirlie, puţin­ îi pasă de rest. Cele ce preced sunt o dovadă că uşurinţa primului­­ministru este prea mare cînd crede că planul este mai greu de­cit restul, adică aducerea lui la îndeplinire.«Restul» acesta va aduce multe surprinderi și neplăceri a lui Carp Canal. Miile Ziua de eri­ i9 99& Ziua de erî a început seria zilelor interesante la Cameră, pentru că situaţi­­unea începe să se desineze. D. Carp a profitat de o întrebare a d-luî Palade, pentru ca să-şi expună programul săli financiar şi econo­mic, expunere foarte importantă, a­­supra căreia am revenit în corpul ziarului. Sunt interesante discursurile d-lor Take Ionescu şi Panu. D. Take Ionescu a declarat că susţine pro­­e­ctul monopolului hîrtiei de ţigară fiind­că este... al său. Guvernul poate citi printre rîndurile acestei declaraţiunî: de îndată ce­ veţi veni cu alte proecte sau cu măsine con­­trariu acelora proectate de mine, lu­crurile se vor schimba. D. Carp, care este bărbat deştept, a înţeles de sigur aceea ce d. Take Ionescu a voit să spună. Pe cînd fostul ministru de finanţe era ţinut la oare­cari rezerve, nu tot aşa era şi cazul d-nului Panu D-sa a făcut declaraţiuni catego­rice în potriva procetelor de lege aduse de guvern şi a declarat că va vota contra lor, negăsindu-le sufi­ciente. D. Panu a căutat să-şi a­­firme părerile sale personale, să vorbească ca altă dată cînd era ra­dical, să arate guvernului că d-sa în parlament face bandă aparte, că se afirmă ca şeful unei grupări cu idei deosebite. Situaţiunea dar se limpezeşte,­cel puţin în ceea ce priveşte pe radi­cali. D. Take Ionescu a dat numai avertismente discrete şi s’a afirmat ca arbitru al situaţiunei care are în mîinile sale soarta guvernului. Totuşi, încă nu se poate spune că suntem­ în faţa unei stări de lucruri cu totul clare. Mai sunt şi alte ne­mulţumiri şi alţi nemulţumiţi şi tre­bue să mai aşteptăm ca să vedem pe ce şi pe cine poate compta gu­vernul. PROGRAMUL GUVERN1UIU! Armonia conservatoare — Nedlisîta de cri a Camerei — Discursuî-program al d-luî P. P. Carp. — Discursul d-luî G. Palade.—Discursul d-luî Take Ionescu.—Discursul d-lui G. Panu Şedinţa de erî a Camere! a început printr’un prolog grav. Era la ordinea zilei chestia hîrtiei de ţigară şi cum s’a deschis discuţia ge­nerală d. G. Palade a avut darul să provoace printr’o simplă întrebare un discurs-program din partea d-lui P. P. Carp. D. G. Palade a întrebat pe primul­­ministru dacă nu crede cu cale ca înainte de a se intra în discuţia proiectelor guvernului să facă o expunere a situa­ţiei noastre financiare pentru a se ve­dea intru cit sint necesare reformele pe cari le propune guvernul, întrebarea a prins. Acesta era prolo­gul şedinţei.* D. Carp a rostit in faţa Camerei un discurs-program ! Cititorii vor găsi la desbaterile Camerei aproape in extenso discursurile rostite. Ce-a rezultat din cuvintarea primu­­luî-ministru ‘? D. Carp expunind programul guver­nului s’a adresat deputaţilor şi s-a în­trebat dacă au­ alte mijloace pentru a a­meliora starea financiară şi dacă le au e gata să le primească, dar­— este un dar foarte serios— dar în dosul acestor mijloace să fie bani, iar nu­­ piedici! Asupra acestor cuvinte­ primul-mi­­nistru a apăsat mult şi şi-a aţintit pri­virea spre locurile d-lor general Manu, Take Ionescu şi Panu. Apostrofa era fără îndoială la adresa acestor corifei din majoritatea parla­mentară conservatoare şi a fost puţin a­­plaudată, dar mult comentată. Era cel dintim­­ avertisment al d-luî Carp la adresa Camerei şi a fost rostit ast­fel, că transpira... decretul de disol­­vare ! O al­ta parte interesantă a discursu­lui primului-ministru a fost insirarea reformelor financiare. O serie de conce­siuni, vinzăr­i, suprimări de funcţiuni, reduceri de lefuri, monopoluri. D. Carp s’a oprit, o clipă după expu­nerea sumară a acestor proecte şi a arun­cat o privire la d. Filipescu exprimin­­du’şi speranţa că optimistul ministru de domenii nu se va speria de această... lichidare. In Cameră erau aplauze. Să vedem insă cum se vor realiza aceste reforme. In sfirşit d. Carp a terminat in mod foarte sentenţios discursul său program: acesta e programul, de rest puţin îmi pasă! Cu alte cuvinte, ori îl votaţi ori nu, eu am să-l realizez. Dar se mai poate iarăşi interpreta şi in sensul că atuni cind d. Carp nu va reuşi să treacă prin Cameră legile sale, va lăsa puterea liberalilor. “ La discursul d-lui Carp d. G. Palade a răspuns printr’o cuvintare scurtă şi împăciuitoare. Oratorul a asigurat guvernul că nu va găsi un sprijin mai puternic de­cit acel al liberalilor cind va fi vorba de realizarea unor economii raţionale şi in special va avea tot concursul la educerea loturilor funcţionarilor. D. Palade a relevat apoi că este o u­­milire condiţia pe care o prevede conven­ţia hîrtiei de ţigară de a se supune la un control, faţă de bancheri, beneficiile ce le va realiza monopolul. D. Carp a răspuns la aceasta că po­litica financiară a tuturor guvernelor precedente a adus aci lucrul şi s’a mărginit să invoace urarea ca în viitor să fim cruţaţi de asemenea proecte. După o scurtă replică a d-lui Palade luă cuvintul d. Take Ionescu. Camera î-a făcut o călduroasă mani­festaţie aplaudîndu-l cu frenezie. Acei cari aplaudai­ pe d. Take Ionescu se uitau mai mult la banca ministerială şi in special la d. N. Filipescu, pentru a vedea... efectul ! D. Take Ionescu a vorbit ca leader al majorităţei. In scurta sa cuvintare a ţinut să pună in relief programul financiar pe care l-a expus în sinul preceden­tului guvern, a constatat că guver­nul actual urmează mai aceeaşi cale şi nu e de părerea călui Palade de a se impune numai impozite asupra lefu­­rilor funcţionarilor, deja încărcate, ci să se pună impozite raţionale asupra con­tribuabililor. D. Take Ionescu arătat apoi că timp de 25 ani nu s’aiî sporit impozi­tele ci s’au sporit cheltuelile şi această politică trebue înfrînaîâ asum. Plătim astăzi 96 milioane lefuri şi pensii. Sunt lefuri de 19 milioane sub 120 lei. Am realizat din ultimul impozit pe lefuri 9 luna. milioane. Legea pensiilor trebuie asemenea negreşit modificată. Cam la atit s’a mărginit cuvintarea d-luî Take Ionescu. Scurtă, concisă, plină de fineţe şi cu tendinţa de a a­­răta guvernului şi Camerei că tot ve­chiul său­ program,­­"opus in Iunie, călăuzeşte, pînă acurm, guvernul Carp.­­ Al treilea orator, ascultat cu mare atenţie de Cameră, a fost d. G. Panu. Şeful radicalilor a ţinut încordată a­­tenţia Camerei şi a »jjhiniştrilor. A a­­runcat săgeţi în dre­sta şi în stinga, in fostul guvern şi ir­ actualul guvern. D. Panu a relevat greşala care s’a făcut anul trecut d­e ei, in loc să se facă cele mai mari en­onomiî, s’a sporit budgetul cu aproape 10 milioane. A votat pînă acum toate impozitele, dar care urmează că,toate aceste im­pozite vor da rezultatele pe cari ie a­­şteaptă guvernul ? D. Panu a mai întrebat pe d. Carp care e programul săli economic, căci nu-1 vede pînă acurm. In ce priveşte prof­tul hîrtiei de ţi­gară, dată fiind profilarea guvernului in chestiile­­financ­rife, „ Panu a de­clarat că nu-1 va vota,­rtu pentru că ar fi in­potriva capitalurilor streine, dar nu admite să le dobindim­ sub aceste forme. Alcătuirea greşită a budgetului, politica financiară actuală mă fac—sfirşi d. Panu — să procedez ast­fel. Camera și guvernul au fost surprinse de cuvintarea francă a d-luî Panu, care s’a comentat chiar ca o declaraţie de rǎzboiu guvernului. D. Carp n’a mai răspuns nici d-luî Take Ionescu, nici d-lui Panu. S'a pus la vot imediat luarea în consideraţie a proectului, dar deputaţii n’au mai avut răbdare să-l voteze şi votul s’a decla­rat... nul. Din interesanta şedinţă de elî gu­vernul s’a ales cu legea, dar s’a convins, credem, că nu e stăpin pe Cameră. Lea­­derul ei e d. Take Ionescu. Din si­nul majorităţei gruparea d-lui Panu s’a declarat ostilă de pe acum. D-nii general Manu şi Ioan Laho­­vary aşteaptă, de sigur, momentul opor­tun pentru a se coaliza împotriva gu­vernului. Un susținător fără rezerve al­ guver­nului nu s’a găsit ori la Cameră pen­tru a sprijini cabinetul. A se vedea in corpul ziaru­lui dări de seamă amănun­ţite asupra şedinţelor corpu­rilor legiutoare, precum şi ul­timele in­formaţiuni şi telegra­me din ţară şi din străinătate. Guvernul nici nu s’a pus bine pe lucru la colosala sarcină pe care șî-a propus-o, că avem deja de înregistrat doctele fuziunei incomplecte și nena­turale dintre conservatori. Prea s’au combătut, prea s’au­ terfelit, prea si-au spus adevăruri crude pentru ca să poa­tă merge strună împreună, pentru ca din cînd în cind să nu se înţepe adluc conservatori pe junimişti, şi junimişti pe conservatori. Timpul observa în mod ironic că d. Carp discută acum serios cu „tinde­rii“ şi vede că nu­’s tocnjai kinder!­ cum îl credea cînd era în opoziţie. De asemenea îi dă peste nas şi cu împru­mutul de 175 de milioane, pe care a­­cum trebue să-l susţie de bun, după ce l-a combătut aşa de straşnic ca de­zastruos şi umilitor. Ca­riadul său d. Carp a spus în Ca­meră că budgetul actual—al cărui ra­portor entuziast a fost d. Pilipescu — a fost rău alcătuit, a fost greşit din cap pînă la picioare. Aceste zgirieturi pînă la sînge făcu­te din ambele părţi se pot invenina ca ori­ce zgirieturi, pot da naştere la can­grenarea şi prin urmare la descompu­nerea partidului conservator. Noi credem chiar că aşa va fi ! Ca­pra junimistă şi varza conservatoare nu vor face multă vreme menaj îm­preună. Te pomeneşti că realizează alţii marile reforme necesare. 1. T. DIN FUGA CONDEIULUI Sarafoff la Vodă... Cînd eşti rege, multe trebue să înghiţi! După ce a avut în gazdă pe Ferdinand al Bulgariei, regele este nevoit să poftească la masă pe Sarafoff cel mic, fostul client al Vâcăreştilor. I­poca în adevăr ne educe ştirea că uci­gaşul lui Lahovary mergînd la Sinaia a fost reţinut la masă ori la dejun de rege. In această privinţă corespondentul nos­tru particular şi special, din Sinaia, ne telegrafiază că regele, pentru a da mai multă atenţiune ocnaşului sau oaspe, în loc de tacîmurî de argint, î-a servit masa cu tacîmurî de os făcute pe la temn­uiţi, pe cari erau scrise inscripţiuni ca a­­ceste: Suvenir din Slănic, Pensionarii de la Telega, O vizită la Ocnele Mari şi alte dulci am nt­ri pentru excelenţa sa Ministrul de Domenii şi de alte cavalerii de industrie po­litică. Corespondentul nostru politic ne tele­­grafiază că micul Sarafoff a fost foarte tușat de această atențiune, dar mai puțin de­cît a tușat el pe nefericitul Lahovary. Periplizon. CAB­NETUL HIED Proprietari şi chiriaşi Nici o dată casele Capitalei n’au fost tapisate cu mai numeroase bilete „de în­chiriat" ca acum. Trebue să fie zece mii de case de în­chiriat. Cum se explică lucrul acesta? Pe lingă criză, pe lîngă lipsa de bani, nu se mai semnalează încă o cauză: proprietarii de case ţin cu ori­ce preţ la obiceiul de a se plăti chiriile în două rate anuale egale. Dar lipsa de bani fiind mare, puţini sunt aceia cari sp mn?.I pot conforma vechiului obiceiu. Rezultatul e că toată lumea se mută, fie­care căutînd condiţii mai bune de plată, nu numai chirie mai mică. Ar plăti oamenii bucuroşi chiria ce li se cere, dar ar voi s’o plătească In patru rate. Proprietarii de case ar trebui să înţe­leagă acest lucru, să înţeleagă că e mult mai profitabil pentru dînşii să primească chiria în patru rate da la un chiriaş sta­tornic, de­cît să-şi pue casa de închiriat regulat de două ori pe zi. Obiceiul de a plăti chiria în mai multe rate mici există în toate oraşele mari din Europa. De ce nu s’ar introduce el şi la noi ? Nu vedem din partea proprietarilor de cît un singur argument bun în contra, casele fiind mai toate puse la Credit şi Cre­ditul cerînd banii în două rate, forţamente trebue să-i ceară şi proprietarii de la chi­riaşi tot asemenea. Ei bine, Creditele noastre trebue să ia măsuri ca să înlesnească lucrurile. Să ad­mită şi ele plata anuală în patru rate. Cu modul acesta s’iir pune oare­care stabilitate în închiriarea caselor, cari au ajuns astă­zî adevărate oteluri în cari lu­mea se perindeasă necontenit și nimeni nu poate să se fixeze. I. T. ţ, Duminecă 1 Octombrie 190 CHESTIA. ZILEI C. C. Petrach­e: Mai lăsaţi, bre, să mai tTinTîîe un Util şi la mhx«/ REFORMELE GUVERNULUI Economii de 18 milioane.—Şcoala şi biserica rurală în seama comunelor.—Lichidarea tuturor serviciilor nefolositoare.— Monopolul alcoolului la sate.— Reducere de primari şi subprefecţi. — „De rest nu-i pasă“ d-lui Carp. Eri primul-ministru, in şedinţa Ca­merei, a pronunţat un discurs în care a arătat cami sunt reformele ce le pre­găteşte guvernul. E incontestabil că mai rar s’au produs discursuri de o atare importanţă in Rominia şi că epoca pe care ne-o prepară d-nu Carp, dacă va putea sta la putere, va fi cel puţin egală in importanţă cu aceea creată de liberali sub Ion Brătianu. Acum ca şi atunci, e vorba de a da o nouă orientare economică ţării, de a-i preface bazele economice pe cari stă. Suntem în ajunul unei «ere noi», ră­­mine de văzut dacă oamenii vor fi la înălţimea ideilor emise de dînşii şi mai ales dacă vor avea din partea partidu­lui lor şi a ţărei concursul de care s’au bucurat liberalii de la 1878 la 1885. Iată acum punctele programului schi­ţat de d. Carp. De la început trebue să spunem că e foarte regretabil că el nu ne-a fost adus mai curind la cunoştinţă. Guvernul are înaintea lui două mari probleme de rezolvat: acoperire­a de­ficitelor din trecut și alcătuirea, pe viitor, a unui budget normal, care să meargă fără împrumuturi și să nu mai dea deficite. Pentru acoperirea deficitului din tre­cut, care e de 48 milioane, cinci mi­lioane numai s’au putut acoperi din 48 cu ajutorul enormului împrumut de 175 de milioane! Mai rămin 43. Cesiunea monopolului hîrtiei de ţi­gară va da 15 milioane, cesiunea te­­renurilor petrolifere încă 10. In treacăt fie zis, ziarele oficioase, cari ne-au dezminţit in chestia aceasta, primesc încă una peste grosul lor o­­braz, şi încă una zdravănă. Dar pe cine să înveţi minte şi cu cine să discuţi ? Pentru dobândirea restului de 18 mi­lioane, guvernul va recurge la cesiu­nea serviciului maritim al statului, la vînzarea pădurilor domeniale şi la vînzarea părţei lui de acţionar In Banca Naţională. Care va să zică, ceea­ ce am prevăzut de acum un an, pe cind d. Carp nici nu luase guvernul.» Aceasta e partea negativă, ca să zi­cem aşa, a operei pe care şi-a propus-o guvernul. Partea pozitivă, aceea car© priveşte viitorul, va consta din urmă­toarele reforme: Reducere­a a 18 milioane din chel­­tuelile budgetare, ast­fel ca budgetul să se de 220 milioane în loc de 238, cum e acum. Aceste reduceri se vor realiza prin di­ferite mijloace : tăerea lefurilor mari, suprimarea slujbelor inutile, trece­­rea cheltuelilor necesitate cu şcoala şi biserica rurală la comune, plus o serie de economii la interne, fi­nanţe, rǎzboiu, etc. (numai la finanţe se vor economisi 1.200,000 lei), şi cîte­va economii diverse în valoare fie­care de cite 2-300,000 de lei. Pentru ca comunele să aibă resursele necesare pentru a face faţă noilor sar­cini, ele vor fi mărite prin contopire, reducindu-li-se ast­fel cheltuelile gene­rale, şi li sa va da produsul mono­polului pe alcool în raionul lor,­­ a celor rurale, bine­înţeles. Care va să zică, se va realiza şi mo­nopolul pe alcool, încă o teribilă­­palmă la adresa neruşinaţilor ce ne-au dez­minţit cind l’am­ anunţat. Dar de, să le mai numărăm ? * Din schiţarea aceasta se poate vedea că guvernul şî-a propus unul din cele mai vaste programe economice şi financiare din cite «.’au produs vre-o dată in Ro­­mînia. Vom lua unul cite unul din punctele acestui program şi ne vom spune franc și sincer părerile. D. Carp a încheiat importantul său discurs cu cuvintele că aceasta e opera patriotică ce şi-a propus guvernul, și că de rest nu-i pasă. Cititorii vor vedea în revista de as­­tă­zi ce trebue să credem despre aceste cuvinte ale primului-m­inistru. Index. 4 -A. LEK­O CONSTANTINOFF BAI-GANN­CIU SAU — 13­ ­%, mezeluri. Birtaşul auzindu-ne vorbind, cunoscu, se vede, că sintem­ bulgari şi ne întrebă pe ruseşte: — Scuzaţi domnilor, cred că sinteţî bulgari ? — Da ! — Nu cunoaşteţi pe d. Dimitrov, student ? — Eu nu-l cunosc. D-ta îl cunoşti, bai-Ganciu ? — Dimitrov, stăî... ah, mî-aduc a­­minte, Dimitrov, îl ştiu, il cunosc. Un băiat isteţ, il ştiu, cum nu! — Nu puteţi să-mi spuneţi unde e el acum ?—întrebă birtaşul — El e acum la Constantinopol, răs­punse bar-Ganciu, peste o săptămină se cunună acolo. A dat de chilipir! — Cum ? ! strigă încremenit birtașul, se cu-nu-nă?!.. Dar el e cununat aici, domnilor !... —• Are haz!.. Ia te uită !... Ha, ha, ha ! —rise din inimă bar-Gand­íí. Bir­tașul il privi mirat. — Tu nu-1 știi, adaogă bar-Ganciu intoreîndu-se spre mine, e un băiat grozav de deștept, Dimitrov ăsta. Birtașul ne povesti următoarele: — Soseşte intr’o zi, domnilor, cu tre­nul d. Dimitrov, cu un surdo-mut un baeţaş de 13—14 ani. Eu­ cunoşteam pe Dimitrov aproape de un an ; el a trăit în oraşul nostru, s’a îndrăgostit cu o fată, s’a cununat cu ea şi trecură la Moscova, la Petersburg, nu mai ştim­ bine. Venind anul acesta cu surdo­mutul îmi spuse că acest băiat are a­­colo iar­roi, ioi Bulgaria, frate funcţio­nar ori ofiţer, nu-mi aduc aminte, care avea să trimeată oite o sută de franci pe fie­care lună ca să fie întreţinut la unul din institutele de surdo-muţi din Petersburg. Find­că d. Dimitrov "se du­cea în alt oraş — cel puţin aşa mi- a spus—mă rugă să iau băiatul la mine acasă, să-l hrănesc, să-l îngrijesc pînă la sosirea lui. El mă asigura că se va înapoia peste 10 zile. Eu am primit, am luat băiatul şi Tam îngrijit ca pe­­propriul meu copil. Trecură zece zile, trecu o lună, trecură două, Dimitrov nu se vede nu s’aude. Vrui să a­fl­u ceva de la copil, dar el, săracul, surdo-mut nu poate să-mi explice. Și observ că se întristează copilul. Scriu la Petersbug, la Moscova, nimeni nu­­ răspunde. In a treia lună, domnilor, băiatul dispăru, întrebăm, cercetăm, înştiinţăm poli­ţia, dăm telegrame în toate părţile, nu, e, a pierit bietul copil­! Ce s’a făcut co­pilul acela nici pînă acum nu ştiu nimic. Lasă, d. Dimitrov să-î tragă păcatul, eu trag o sută de ruble pagubă... Dar­­d­v. spuneţi că vrea să se cunune săp­tămîna viitoare. Dumnezeule! Cum e cu putinţă un asemenea lucru !... Pen­tru numele lui Dumnezeu­, domnilor, înştiinţaţi autorităţile dv., preveniţi pe acea nenorocită fată cu care vrea­u să se cunune. Eu făgăduim birtaşului că, îndată ce voi ajunge la Petersburg, voi incuno­­ştiinţa pe un domn, care sunt sigur că va telegrafia Exarchului. Plătii, ne urcarăm un tren şi porni­răm spre Petersburg. — Ce-ai trebuia să te amesteci,—îmi zise dojenindu-mă bar-Ganciu—de unde ştii şi femeea asta a lui de aici ce poamă e? Noi călătoream în clasa III. Bar-Can­­ciu ocupă două lacuri şi se culcă să mai doarmă. La staţia * următoare se urcară în vagonul nostru cifi­va călători şi trebuia să li se cedeze locurile li­bere ; dar bai­ Ganciu nu e prost — el se preface adormit şi horcăe de zici ce e asta ! Un neam­ţ spătos, ţăran, cu o geantă in­­ină, se apropie de bai Ganciu şi începu să-l mişce uşor de picioare. Bai­ Ganciu se preface adormit, şi numai, brrr!... pff!.... hrr !... pff!..."şi acope­­rindu-şî faţa dinspre neamţ îmi clipeşte din ochi, adică : «mă vezi cit sunt de-al dracului!...» «Nu-u, scoal’!», strigă neamţul, şi începu şi mai tare să-l scuture. «Hrrr!... pff!...» «Nu-ți!... ce te pre­­faci! drace!... —mugi neamţul, şi cu un brinciu înlătură picioarele lui bar- Ganciu aplecîndu-l de-asupra dăsagilor, îşi şezu lingă noi. Bar-Ganciu se pre­­face că atunci se trezeşte­ să frece la ochi, şi de-odată, ca şi cum nici ustu­roi n’a mîncat nici gura nu-i miroase, scoate tabachera şi i o prezintă neam­ţului deschisă: — Tutun bulgăresc! — A-a, aşa, vaz-zică voi bulgar! «Foarte bucuros de cunoştinţă !— zise din inimă neamţul — şi începu să-şi ră­sucească ţigara. Voi la" Piter mergeţi? Şi eu tot acolo, împreună vaz­zică, îndată ce sosirăm la Petersburg, mă grăbii să’mi îndeplinesc făgăduiala dată birtașului de la Vilno. Mă întilniî cu cunoscutul meu, ii explicai afacerea lui Dimitrov, el îndată telegrafie la Con­­stantinopol și isbuti să oprească nunta proectată. El iar din partea lui îmi spuse urmarea istoriei cu băiatul surdo mut. Cum și cînd a fost îndemnat să fugă de la Vilno,—nu se știe, dar într’o zi el sosește la Petersburg și aci multă vreme fu victima celor mai josnice ex­­ploatafiuni din partea lui Dimitrov, care nu numai că incasa sumele trimise de fratele nenorocitului copil, dar incă­­ l trimitea cu sila pe bietul băiat să um­ble din uşă în uşă pe la toate persoa­nele mai influente şi pe la cunoscuţii filantropi din Petersburg să cerşească bani. Şi nu numai in Petersburg dar adesea îl trimetea şi la Cronstad, la cu­noscutul sfint al sărăcanei Ioana Cron­­stadskii. E­i neavind mai nici un mijloc de existenţă eram nevoit să locuesc la Deşovka, azil pentru studenţii cei mai lipsiţi de mijloace. Bar-Ganciu puse cele mai energice inzistenţe ca să vie şi el la Deşovka. «A bre, bar-Ganciu nu se poate, in­stitutul acela e numai pentru stu­denţi.»­t-:, — Şi ce e dacă e numai pentru stu­denţi?—stărui bar-Ganciu—studenţii nu sunt şi ei oameni ca şi mine? Ce e la urma urmii dacă se adăposteşte şi un bulgar ? — Dar dv. sunteţî om cu avere bar -Ganciu, dv. puteţi pl­ăti la oţel! — Ama, că prost ai fost — mă dojeni bai-Ganciu — te credeam mai deştept. Bine mă creştine, de ce să-mi da­u eu părăluţele la muscali? Prinzi chilipiru, ţine-i cu amîndouă mîinile. Vezi bine! De unde să ştie ei cum sint şi cum nu sint! — Nu se poate, bai-Ganciu, vor pro­testa studenţii cei săraci, s’or supăra pe mine, şi poate chiar să mă dea afară din institut. — Cap de bulgar încăpăţînat!— zise bai-Gancm — dar tu gură n’ai să vor­beşti ? Nu te taie atita capu, să le spui că’ți sint frate, că sint om ne­voiaş ; a bre, e destul să le spui că sint bulgar, tu nu-i știi pe ruşi cit sint de hapla! — Nu, nu ! Nu pot! — strigai eu hatârit şi plecai spre Deşovka. — Eh­e !.. tu crezi că aşa lesne o să te cureţi de nune? Stai' de!... Ce n’ai văzut tu încă ! — bomboneşte bar- Ganciu şi sileşte după mine. — Bulgar!... Şi ăsta zice că e bulgar! N’are de cinci parale patriotizm !... Stai bre, omu­lu Dumnezeu, nu grăbi aşa, că nu te pot ajunge, mi-e greu­ cu de­­sagii!... Stai bre, creştine, bre ! In timpul acesta, se vede, că noi re­­prezentam un tablou destul de intere­sant, căci trecătorii de pe trotoare se opreau in loc şi ne priveau curioşi. Bar- Ganciu la zece paşi in urma mea a ri­dicat desagii pe umeri atirnaţî de bas­ton, şi în cea-l’altă mină ţine chilimul pe care’l ridică din cind in cind ca să’şi şteargă fruntea plină de sudoare. Că­ciula de abia i se ţine pe creştet. Sileşte bar-Ganciu după mine şi bombăneşte: «Stai bre, omu lu­ Dumnezeu, ia barim chilimu, că mi-a rupt mina ?... Crezi tu? că te curaţi de mine ? Nu-l ştii tu pe nen’tu Ganciu ce poamă e !...*» Eu calc ca în străchini şi mă socotesc in gind, cum am să mă arăt cu bar­ Ganciu la Deşovka, şi cum am să justific o ast­fel de procedare. Trebue să mint. Căci văd eu că e peste putinţă ca să mă scap de el. Apoi, nu e oare vorba de cite­va zile? De nevoie mă acomodai cu situaţia. Dar bai­ Ganciu, sileşte, si­leşte­ după mine şi tot bombăneşte, dar­­ lăsă în cele din urmă tonul lui aro­gant şi începu miorlăitor: «Ia ascultă, bre Vasile, aşteaptă niţe­­luş bre, mă rog ţie, bre Vasile, că bul­gari sintem­». (Va urma) Tradus de Șt. Georgescu-Sergiu.

Next