Adevěrul, decembrie 1900 (Anul 13, nr. 4079-4106)

1900-12-02 / nr. 4079

Filipescu Redivivus Cuvintarea d-luî Panu a avut ca rezultat de-a scoate din pe­peni pe nucul dictator care, de cind s’a făcut ministru, se as­cunde, devine mititel, se roagă în toate părţile ca să fie lăsat în pace. Omul acesta nu are nici măcar curagiul faptelor sale. După ce întreaga situaţiune i se datoreşte d-sale, după ce d-sa a „inventat“ pe d-l Can­­tacuzino ca şef, şi apoi, văzind că acesta face tristă figură, l-a pus de­oparte, adresîndu-se d lui Carp şi păcălind pe d-niî Tache Ionescu, general Manu şi Panu­, după ce întreaga sa activitate politică nu-i de­cit a trage sforile, cind rezultatul este dezastruos tot d-sa se supără şi tot d-sa protestează. Micul dictator întrebuinţînd politica faptelor îndeplinite de multe ori a reuşit pentru mo­ment—şi aşa fiind a crezut că poate să o erijeze un sistem. I-a eşit însă rău, căci intrigile sale, sforile ce a tras au avut ca rezultat că au certat pe toată lumea, dar în acelaşi timp l-au descoperit şi pe el. Nu-i con­vine, fireşte, acest rol caraghios de păsuit al d-luî Tache Io­nescu, strigă de durere sub sfîrcul de biciu al d-lui Panu, se zvircoleşte ca un epileptic, dar nimeni nu-l ia in serios. Explrmă toate păcatele făcute, adversarii săi l’au ţintuit la stîlpul infamiei şi il arată tu­­turor ca autor al întregei a­­cestei încurcături. D. Tache Ionescu, fire mai diplomatică, duce o politică exasperantă pentru micul dicta­tor, îl chinueşte ca şi cum l-ar smulge pierii cu cimbistru, nu-i face opozitiune, dar totuşi face deşertul in jurul guvernului inventat de el şi la toată lumea se declară a fi şi a rămine bunul mameluc. Contra d-lui Tache Io­nescu micul dictator este nevoit să ducă o politică nenorocită, să-l simtă inconjurîndu-l de iţele sale, şi să nu poată să spargă păinjenişul pe faţă, să-l ex­comunice pe fostul săfl amic şi să-l dea afară din partid cum a făcut erî cu d. Panu. Acesta din urmă, fire mai violentă şi mai personală, a eşit pe faţă la luptă, a provocat guvernul şi pe d. Filipescu la ţrintă dreaptă și î-a masacrat cu o cruzime bine meritată de alt­fel. D. Panu a dezvăluit toate intrigile d-lui Filipescu, l’a luat de git și î-a cerut socoteală de toate rele­ facerile făptuite, la provocat și l’a sfidat. Părăsit de toată lumea, ne­­avind nici măcar un deputat prezentabil sub mină ca să ri­posteze, redus doar să arunce sub picioarele vigurosului ad­versar copii şi javre ridicole, s’a văzut silit să iasă singur de după uşă, din colţul său, şi să fie aşa de dibaciu, în­cit furia lui oarbă să-l demascheze, să-i dea satisfacţiune d-lui Panu că a lovit drept şi bine. D. Filipescu a fost impru­dent. D. Panu nu-i omul care să păstreze tăcerea şi nu-i tem­perament care să nu plătească adversarilor săi. Şi apoi micul Sarafoff este prea vulnerabil, este prea uşor de doborît pen­tru ca loviturile ce- i va da d. Panu pe faţă şi în umbră d. Tache Ionescu să nu-l doboare. Steaua lui Filipescu păleşte văzind cu ochii, încă o impru­dentă ieşire şi ne mai avînd în faţă şi un adversar care să rom­­pese ca bietul George Laho­vary, tragem nădejde că se va sfîrşi odată cu acest încurcă­­tume odios şi ridicol în acelaş timp. Şi acum ca în forţa romane­lor: Ta urma! Const. Mille DIN FUGA CONDEIULUI Cei trei Barbu Guvernul lui conu Petrache şi al ateu lui Maiorescu n’a găsit de apărător în Cameră de­ci­ trinitatea: Barbu Dela­­vrancea, Barbu Gănescu şi Barbu Pălti­neanu, adică Tatăl, Fiul şi Sfîntul Duh, rămînînd să se vadă dacă Barbu Pălti­­neanu poate fi... de duh! Am putea deci numi guvernul de azi guvernul celor trei Barbu, sau pentru a parafraza numele unei ilustre grupări po­­litice: guvernul. . Bărburicilor ! Puff. Campanie avortată ? Ziarul La Iroumanie de­clară că opoziţiunea poate so­coti la pasivul ei o campanie avortată. Şi ştiţi care este această cam­panie ? Este aceea făcută de toate Ziarele de opoziţiune contra vinzărei terenurilor petrolifere piratului a­­merican Rockefeller. Presa cinstită s’a ridicat in­potriva faptului ca pe nimic să se dea o întreagă avere a statului și ca, sub cuvînt de-a a­­duce capitaluri streine, să se pericliteze o întreagă industrie pe care vor să o ucidă în faşă americanii. Această campanie are de efect că omul lui Rockefeller, d. Porter, e silit să-şi facă bagajele şi să plece pe ici încolo, concediat de d. Carp care i-a de­clarat că opinia publică este prea a­­prinsă ca «afacerea» să poată să se facă. Campania noastră are drept rezultat că am scăpat ţara de un adevărat jaf şi pe cînd­ toată lumea recunoaşte că plecarea lui Porter din ţară este datorită nouă, după La Roumanie aceasta este o cam­panie avortată! Ce era să fie dacă guvernul d-luî Carp nu asculta de opinia publică şi mergea îna­inte cu tratativele, reuşind să treacă prin parlament această ruşinoasă şi dezas­­troasă concesiune ? Atunci poate cam­pania noastră ar fi avortat, cînd cu toată opoziţiunea proectul de lege trecea şi gu­vernul rămînea încă la putere. Cînd însă pînă şi regele s’a îngrozit de efervescenţa ţăreî şi a cerut guvernului să înceteze tratativele cu Rockefeller, să crează gu­vernul că a repurtat un succes este a da dovadă ori de copilărie ori de pură orbire. Agonia guvernului d-lui Carp Pe punctul de a se retrage.—Chestia Standard-Oil, regele d. Carp.—­Criza aplanată momentan. — Banca Naţio­nală, regele şi d. Carp.—De ce cerea regele să schimbe guvernul ?— Conflictul cu Bulgaria şi criza ministe­rială.—Concluzie. *’ Toată lumea ştie că guvernul d-luî Carp a fost pe punctul de a-şî da sfâr­şitul. Acum o săptămînă, in cercurile conservatoare, se aştepta din moment in moment isbucnirea crizei. In cele din urmă, lucrurile s’au liniştit puţin şi criza a fost evitată pentru un timp oare­care. Vom face mai jos istoricul trecutului şi vom arăta ce primejdii grave mai a­­meninţă guvernul, asigurind că ştirile noastre sint cît se poate de sigure şi de autentice. Am arătat mai dăunăzî că regele, de din convingere personală, fie că a fost in mod abil prelucrat de secretarul său, era in contra cohesion­ăreî terenurilor petrolifere companiei Standard-Oil. El era hotărit să facă din această chestie un pretext de a se desface de guvernul d-luî Carp, D. Carp de­ asemenea, știind aceasta, hotărise s’o sfirșească. De aceea cercu­rile conservatoare se așteptau din mo­ment un moment la isbucnirea crizei. S’a întimplat însă că americanii nu s’au arătat atît de abili, ci crezind că ţin ţara la cheremul lor, au ridicat pre­tenţii aşa de exorbitante în cît d. Carp, cu toată dorinţa sa de a încheia aface­rea, a fost nevoit s’o rupă. Ruptura aceasta — un accident cam neprevăzut — a făcut ca criza guverna­mentală să se amine. * Silit de împrejurări, guvernul a ve­nit atunci la Cameră cu proectul rela­tiv la acţiunile Băncei Naţionale. A scăpat de un hop ca să dea peste altul mai mare, căci regele e şi mai protivnic proectu­ul acestuia de­cit era contra celui­lalt, şi are acum un pretext şi mai bun şi mai pu­ternic de-a se desface de guvernul d-lui Carp. Chiar de pe vremea guvernului tre­cut regele nu s’a arătat favorabil vin­­zăreî acţiunilor la streini. Cind s’a ven­tilat chestia, pe cind d. Take Ionescu trata omeneşte cu Banca şi d. Filipescu o înjura surugieşte prin Epoca, regele a chemat la palat mai mulţi cunoscuţi financiari romîni şi le-a cerut părerea. Din această consultaţie suveranul şî-a făcut convingerea că vinzarea acţiunilor constituia o greşeală imensă. Aşa se explică pentru ce d. Take Ionescu­ s’a arătat foarte curant cu Danca şi pen­tru ce d. Carp a aşezat proectul acesta printre cele din urmă, lăsind să­­ rea­lizeze numai la un caz de extremitate. Extremitatea s’a prezentat, după cre­dinţa guvernului. Dar regele nu vrea de loc să primească ideia vinzărei acţiunilor la streini. D. Carp va avea deci să se explice iarăşi cu palatul, şi ori să renunţe la proectul rău, ceea ce va pune stilul in­­tr’o poziţie grea căci guvernul n’a fost in stare să găsească alte resurse, ori să ţie morţiş la proect şi atunci să rişte a fi trimis la plimbare ele rege. Toate probabilităţile sunt pentru realizarea eventualităţii din urmă. Zilele acestea trebue să ne aştep­tăm la ivirea unor noi şi grave di­ficultăţi pentru guvern, şi care se vor afirşi printr’o criză ministe­rială, din cauza proectului cu vin­zarea acţiunilor. * In toate cercurile politice lucrurile acestea se discută cu o vie aprindere. Fie­care se întreabă de ce regele vrea să se desfacă de guvernul d-lui Carp ? Crede el că conservatorii sunt incapabili de a scăpa țara din nevoile in cari se află? Crede pe liberali mai capabili? Vrea el un alt guvern conservator? Vrea unul liberal ? Părerile sint împărţite. Versiunile cele mai curiose, circulă şi se discută. Iată una care ni s’a părut cea mai interesantă, de­şi­ nu tocmai verosimilă. Se zice că regele e foarte preo­cupat de conflictul cu Bulgaria şi de aplanarea lui cît mai repede. Pen­tru aceasta el nu vede de cît o so­luţie bună : schimbarea de guvern şi la Sofia şi la Bucureşti, adică Înlăturarea acelor guverne cari s’au găsit in conflict şi venirea al­tora cari să-şi poată face concesii reciproce fără prejudiţiî morale. Se cerea ca primul pas să-l facă Bul­garia. El a fost tăcut. Rămine acum ca să se schimbe şi guvernul ,ro­nîn pen­tru a se face posibilă aplanarea conflic­tului. De aceea regele caută toate pre­textele pentru a se desface de guvernul d-luî Carp. * Nu ni se pare verosimilă această ver­siune fiind­că, chiar dacă regele ar voi aşa ceva, dorinţa nu i se poate realiza, căci guvernul cel nou din Sofia e şi mai protivnic României de­­­cit cel tre­cut, prin urmare va fi mai puţin dis­pus să facă concesii ţăreî noastre. Dacă Radoslavoff reuşea să formeze cabinetul, atunci versiunea aceasta ar fi fost din cele mai plauzibile. . Noi credem că regele a început să se plictisească de guverne slabe și in­capabile. Slăbiciunea acestui guvern a­­pare cu atit mai evidentă­­cu cit «fu­ziunea» avea aerul că ne va da un gu­vern conservator tare, și incapacitatea cu atit mai profundă cu cit legenda creată in jurul numelui d-lui Carp devenise mai formidabilă. Împrejurările sunt prea grele pentru ca regele să nu simtă nevoia unui gu­vern omogen, tare şi popular, sprijinit pe un partid compact şi puternic. In ori­ce caz, zilele cabinetului actual sunt numărate. Cititorii ştii dacă ne-am înşelat vre-o dată in a- ^-cnea pro­nosticuri. _ A. B Șî Demisia d-lui Panu D. Panu­ a demisionat din vice-pre­­şidenţia Camerei cu toate stăruinţele d-lui Carp. Discursul său­ de la discu­ţia mosagiului şi această demisie, fapte cari se r­află strins intre ele, merită o deosebită atenţie. D. Panu a făcut primul experienţa „cuminţeniei“ in politică, şi fiind dat spiritul şi caracterul său absolut, n’a pregetat să treacă de la un extrem la al­tul, de la radicalizmul cel mai înfocat la reacţionarizm­ul cel mai închistat D-sa a avut de sigur convingerea, să­­vîrşind acest act, că va reuşi să colo­reze şi să modernizeze puţi­n­ un p­r­­tid incolor şi învechit. Publicul avea convingerea că totul va înghiţi frac­ţia, că d. Panu va deveni conservator şi conservatorii intru nimic democraţi. Nu s’a întîmplat nici una, nici alta. Nici d. Panu nu s’a asimilat, nici con­servatorii nu s’au modernizat. Rezul­tatul experienţei e demn de reţinut şi ne rezervăm a reveni mai pe larg a­­supra-i. Pentru astăzi vom încerca să analizăm, pe scurt, cauzele cari au contribuit la dublul fiasco al experien­ţei d-luî Panu. D. Panu s'a găsit între ambiţia sa şi între ideile sale, amîndouă egal de pu­ternice. Conservatorii nu i-au­ satisfăcut nici ambiţia nici ideile, şi nu era po­sibil ca d-sa să sacrifice totul. Prin aceasta nu voim să-l blamăm, ci nu­mai să constatăm că a ţinut să-şî res­pecte importanţa legitimă a persona­lităţii­ sale în mijlocul nulităţilor de care era înconjurat. Şi cu toată „asimilarea“, cu toată „fuziunea“, d. Panu a dever­it iar un dizident, iar un om independent, iar un Rascolnic, intorcindu-se ast­fel la vechile sale iubiri. Nouă numai rău­ nu poate să ne pară. Şi ca să nu apară ca un simplu pa­raponisit, d. Panu va treimi să dea nouei sale atitudini baza ideilor. Sun­tem­ în drept să ne aşteptăm la aşa ceva de la una din cele mai originale şi puternice inteligenţe ale politicei noastre. ________________________X­­T­COT­IJDJ­A­N E PENTRU NEA IANCU. Ni se semnalează un număr al Mese­riaşului român prin care ni se repro­şează că am voit să dăm un epitet jig­nitor lui Nea Iancu Brătescu, numindu 1 revoluţionar. E o interpretare greşită. Am zis că nu vedem la baza agitaţiei meseriaşilor un program economic des­luşit şi am arătat că Nea Iancu e cînd calm, cînd revoluţionar, în înţelesul de aprins la vorbă, adică revoluţionar în formă. Dacă ar fi revoluţionar in fond, şi în anumită direcţie, n’ar avea apără­tori mai călduroşi ca pe noi. RAPORTURILE CONSULILOR D-1 M. Alexandrescu a cerut în Senat d-luî ministru de externe ca să-i pună la dispoziţie rapoartele consulilor noştri din străinătate cu privire la situaţia eco­nomică a statelor în cari funcţionează, dacă asemenea rapoarte există. In toate ţările aceste rapoarte se publică dacă nu in «Monitorul Oficial», dar în publica­­ţiunî speciale. La noi ele sunt puse la dosar, aşa că am putut auzi reprezen­tanţi ai naţiune! exprimîndu-şi credinţa că nici nu există asemenea rapoarte. Pentru reabilitarea consulilor noştri afir­măm că şi-au făcut datoria trimeţind rapoartele de rigoare, adesea foarte im­portante şi interesante. Vina nu e a lor dacă au rămas necunoscute. CARE „CONSERVATOR“ ? întrebat ori în Cameră asupra desfi­­inţăreî conservatorului de declamaţie din Iaşi, d. Carp a răspuns : „cît talentul de declamaţiune, care e atît de răspîn­­dit la noi, cred că pentru perfecţionarea lui un singur conservator ajunge“. Unii răutăcioşi susţin că conu Pe­­trache a făcut aluzie la... d. Delavrancea •' Snop. CARNETUL MEU Conferinţi populare Ceea­ ce nu sa poate face la Ateneu, a cărui tribună, cu ono­­­abile excepţiuni, a fo­st pusă la dispoziţia multor nechemaţi, se încearcă acum a ce face de societatea „Sprijinul“, o serioasă asociaţiune fe­­meească. Populaţiunea mărginaşe a Capitalei nu vine la Ateneu şi dacă ar veni n'ar găsi hrană pentru spiritul ei. Societatea „Sprijinul­ s’a decis să dea o asistenţă materială şi morală elemen­tului fem­eii­­ al acestei populaţiuni. Pentru a putea da o asistenţă mate­rială va trebui să găsească mijloacele bă­neşti , în ce priveşte asistenţa morală, opera a şi început. Duminica trecută, trei membre ale so­­cietăţei s-au coborât în trei puncte dife­rite ale marginilor Capitalei şi în localu­rile şcolilor primare au ţinut trei confe­­rin­ţe populare, foarte instructive : D-na dr. Arbore a vorbit Despre beţie, d-na dr. Ermina Kaminski Despre higiena şi d-ra Poj­ovici, licenţiată in drept, Des­­pre asistenţa judiciară. Un public numeros, compus în mare majoritate din femei, a urmărit cu mult interes aceste conferinţi, cari au fost ţi­nute în graiii pe cît posibil mai po­pular. Este incalculabil folosul ce pot aduce aceste conferinţă urmate sistematic. Societatea „Sprijinul“ a ştiut să le facă şi mai atractive cerînd concursul artiştilor dramatici sau lirici ca după conferinţă să distreze publicul cu pro­­ducţiuni artistice. Atragem toată atenţiunea asupra aces­tei nobile şi sănătoase activităţi şi, în marginile mijloacelor noastre, ii vom da tot concursul. E. D. F. O importantă invenţie economică Conservarea cărneî.— Carnea conservată in stare proas­pătă.—Invenţia d-luî ined. vet. Furtună — Diferite avantagiî economice De cind nu mal putem exporta vitele noastre, s’a ventilat de multe ori şi de persoane foarte competente chestia ex­portului cărnei. S’a discutat asupra mij­loacelor celor mai bune pentru a se conserva carnea, s’au construit chiar anume vagoane, dar la un rezultat care să fie bun și eftin nu s’a ajuns. * Acum ci­­va timp dr. Laroche a pro­­pus­primariei din Iași ca să aplice la noul abator un sistem de conservare a cărneî, care ar fi avind avantagiul de a păstra carnea nealterată timp cît de îndelungat, fără cheltuelî mari şi fără a uza de substanţe chimice dăunătoare sănătăţeî. Din Bavaria ne-a venit in astă toamnă de asemenea ştirea că la corpul de armată bavarez s’a uzat in manevre de o carne conservată prin­­tr'un procedeu deosebit, care o făcea să fie proaspătă par­că ar fi fost adusă de la tăiere în momentul cind se împăr­ţea soldaţilor spre a fi fiartă. Acum a­­f’lăm că şi distinsul nostru medic ve­terinar d. I St. Furtună a inventat un procedeu excelent şi superior celor­l’alte două pentru a conserva carnea. Dat fiind că din trei părţi porneşte aceeaşi idee, trebue conchis că ea e probabil bură şi că e menită să aducă mari fo­loase maî ales ţărilor cu o întinsă cul­tură de vite. * Prin procedeul d-luî I. St. Furtună, inspectorul nostru veterinar, se con­servă cărnurile in stare proaspătă timp de luni şi de anî, fără ca aceste căr­nuri să conţină vre-o urmă de sub­stanţă chimică fie vătămătoare sau ne­vătămătoare sănătăţeî consumatorului. Cărnurile tratate după acest procedeu rezistă căîdureî, umidităţeî, orî-cărei intemperii, fără ca să se altereze. Pu­terea nutritivă a carnei nu scade de loc. Aspectul la exterior se păstrează bine, cu excepţia cărnurilor expuse u­­midităţeî, cari capătă o culoare mai în­chisă. La interior carnea îşi păstrează fără excepţiune caracterele pe cari le-a avut la început. Păsările şi peştii ca­pătă un aspect mai frumos de cit acela pe care ’l aveau la tăiere, resp. la prin­dere. Sintem­ deci, judecind după in­­form­aţiunile ce avem, in posesiunea li­nii, mijloc care este tot atît de eftin pe cit de eficace pentru conservarea căr­nurilor proaspete. * Rezultatele economice—ne scrie un corespondent—ce pot decurge din a­­ceastă invenţie sint incalculabile. In prima linie apărarea noastră naţională ar putea trage imensul folos de a se scuti de a mai ţări după armate acele cirezi de vite cari incomodează atît de mult mişcările trupei, pentru ca să nu mai vorbim de epizootiile inevitabile, de cheltuelile făcute cu transportul, etc. Mulţumită acestui procedeu s’ar putea în al doilea rind începe un comerţ foarte rentabil cu exportul de păsări tăiate în ţară şi transportate în stare proaspătă pe pieţele streine. Giştile, curcanii, claponii, etc. ar aduce venituri enorme. Comerţul cu păsările vii este dificil şi ameninţat de pagube, pe cind comerţul cu păsările tăiate şi proaspete, date fiind preţurile din streinătate, ar fi neînchipuit de productiv. Nici în stre­­inătate cercetătorii nu stau cu miinile in sin, ci sint mereu in căutarea de procedeuri pentru păstrarea cărneî. Toate cele inventate însă pînă acum se ser­vesc de substanţe chimice vătămătoare sănătăţeî. Dacă insă procedeul domnului Furtună e lipsit de păcatul acesta, apoi nu putem de­cit să ne exprimăm do­rinţa noastră ca să se facă tot posibilul pentru ca această invenţie, a căreia mare importanţă economică este eviden­tă, să nu fie înstreinată. Aceasta este cu atit mai importat cu cit din această înstrăinare ar putea decurge mari primejdii pentru viitorul economiei noastre naţionale. Căci să ne închipuim de exemplu că americanii ar cunoaşte odată procedeul in chestiune. Pe linele din întinsele cîmpiî ale Sta­­telor-Unite sint turme atit de nume­roase în cît cei mai mari şi mai fru­moşi boi se vind cu 10—12 lei. Daca conservarea n’ar fi costisitoare, carnea americană ar inunda toate pieţele euro­pene, şi poate că chiar noi am prefe­ra-o, pentru că ar fi mai bună şi mai eftină de­cit aceea a prăpăditelor vita, cari se taie la noi. Guvernul are datoria ca prin orga­nele consulare să găsească cele mai nu­meroase pieţe pentru cărnurile proas­pete ale vitelor mari din localităţile vestite, ale oilor, ale berbecilor din Do­­brogea cari sunt incomparabili in gust tutulor berbecilor englezi şi francezi de prés salé, ale rimatorilor", ale pasă­rilor noastre. Un comerţ întins cu pasările se poate imediat începe şi pe scară largă cu foarte multe pieţe străine unde preţu­rile oferite sunt enorme şi ar fi o g­re­­şală de neertat dacă n’am­ face tot po­sibilul pentru a utiliza importanta in­­venţiune. Fretos. Anexarea Cretei Adunarea naţională cretană.— Pro­clamarea anexărei.—Puterile şi a­­nexarea. — Rusia şi anexarea*.— Nota circulară a Turciei. încă pe cînd prinţul Gheorghe făcuse vizita la Livadia, corespondentul nostru din Viena ne-a comunicat că s’a hotă­rât anexarea Cretei. Zilele acestea o altă telegramă ne-a vestit că ziarele engleze confirmă această ştire. Astă­zi suntem­ în poziţiune de a da informaţii fnile a­­cestor ziare, şi ne grăbim a o face cu atit mai virtos, cu cit e cunoscut in­teresul cu care cititorii au urmărit răz­boiul greco-turc al căruia obiect a fost in definitiv tot chestia anexărei insulei Creta. * Ziarul londonez Times primeşte din Constantinopole o ştire spunind că Poar­ta a fost înştiinţată de agenţii ei din Greta şi de doui dintre reprezentanţii ei in străinătate, că în luna Mai viitor, după împlinirea termenului de funcţio­nare a prinţului Gheorghe, adunarea naţională cretană va proclama unirea Cretei cu Grecia. Ziarul Standard pri­­meşte şi el o telegramă d­e Constanti­­nopol spunind că ambasadorii Turciei in streinătate au­ comunicat guvernului lor, că mai multe Curţi au încurajat de-a dreptul hotărirea prinţului Gheor­ghe de a renunţa la postul de guver­nator general, la cas dacă Creta nui s’ar anexa Greciei. Rusia a mers chiar maî departe spunind că aprobă hotărirea lui. Dacă cretaniî ar proclama singuri ane­xarea insulei la Grecia, Rusia ar con­sidera aceasta ca un «fait accompli». Prinţul a sondat şi la cele-l’alte pu­teri, şi a obţinut de la maî multe asi­gurări identice. In baza acestor infor­­maţiiinî s’a ţinut la Yildiz Kiosk un con­siliu­ de miniştri in care s’a discutat a­­supra situaţiei, luindu-se hotărirea de a se adresa puterilor o nota circulară, in care să se garanteze autonomia Cre­tei şi să se spună că sul­tanul e mări­nimos faţă cu Creta cu condiţia expre­să ca insula să nu treacă cu nici’ un preţ la Grecia. In sfirşit să se provoace puterile ca sa nu încurajeze încercările cretanilor de a se scăpa de suverani­tatea Turciei pe care aceasta e hotăr­îtă s’o mențină. Eastern. Abătut „cu efect“ conu Guţă, de se clatină piuă şi popa... Te pomeneşti că dă guvernul prtu popeli.

Next