Adevěrul, ianuarie 1901 (Anul 14, nr. 4107-4135)

1901-01-15 / nr. 4119

T ( J Anul XIV— No, 4119, FONDATOR A05X. V. BELDISffAWII Air on nm ente Un an Sase luni Trei luni __ ___ . . TlSTIel laAcT 8leî In străinătate, . 50 „ 25 „ . 13 „ 1.® bani iot toata țara 15 „ 99 străinătate Un număr vechiii 20 bani DIRECTOR POLITIC u © ar fi T. M iiiLK Anunciuri Lfai* pagina IY Lei. . ...... 0.50 b&3 fa ţară, Jitrmtsrti li aâ-Atentat. contra riiiíJiié! D-nul FUipescii Ce deosebire între d. Filipescu, cînd în opoziţie mergea în capul bandelor, cînd trăgea sforile, ce deosebire între d sa şi ministrul Filipescu ! E penibil să-l vezi vorbind, să-l auzi argumentând, să asişti la o şedinţă parlamentară în care e nevoit să susţină un proect de lege ori să răspundă la o interpelare. Cît de triumfător era cind a invadat domiciliul d-luî Nico- Ine Xenopol, cu cită siguranță a mers pe teren ca să asasineze pe bietul George Lahovary—și azi cit de strigaciii apare ca administrator al avere! statului, ca ministru de domenii. Erad. Ionel Brătianu l’a interpelat in Cameră asupra vînzărei pădurilor statului. Oratorul liberal a arătat cu dosarele ministerului în mină toate lipsurile de formă, toate contrazicerile de deciziunî, toată încurcătura și ilegalitatea ce s’a făcut cu acest început de lichidare, lasind la o parte jaful ce se face in averea statului. Bietul mic dictator n’a putut răspunde aproape nimic, a fost silit să recunoască in adevăr că a violat legea contabilităţii—ce lucru mare !—că a lucrat în potriva părerilor oamenilor tecnicî, că a dat jaf în pădurile statului, singura avuţie care ne mai răruine. . Camera se înţelege că a trecut la ordinea zilei, ca ori şi ce Cameră ce se respectă, dar figura ce a făcut ministrul de domenii a fost dintre cele mai triste. De altfel în politica generală micul dictator face o figură tristă. Toate planurile sale au făcut faliment, nenorocul s’a agăţat de soarta sa şi-l persecută. Azi din tot ce a clădit n’a rămas de cît ruină. A inventat ministerul Cantacuzino şi şefia acestuia şi apoi tot el a fost nevoit să facă să dispară d. Cantacuzino, pentru a scoate din cutie pe d. Carp— cu care să guverneze ţara şi partidul împotriva d-luî Take Ionescu. D. Carp a fost atit de naiv ca să se preteze la această încercare de reabilitare şi azi se vede cit de cuminte a lucrat micul dictator. Declaraţiunile d-luî Carp făcute ziarelor străine sunt semnificative. D. Carp a declarat că dacă parlamentul nu-i va vota legile sale financiare se va retrage. Pentru presa străină și pentru oamenii politici străini această declarațiune este hotăritoare. Ea «» este o dovadă că d. Carp s’a convins că nu-și poate trece legile. Azi este în adevăr cert că d. Take Ionescu a încetat să fie un bun mameluc, apoi se ştie că d. Cantacuzino, şeful partidului conservator, este iarăşi în potriva proectelor d-luî Carp. Puneţi pe lingă aceştia pe d-nii Panu şi Manu cu partizanii lor, alăturaţi pe cei nemulţumiţi, şi e uşor de făcut socoteala că «» e majoritatea cu greu va fi căpătată de d. Carp pentru proectele sale. Iată opera d-luî Filipescu: a căutat să reîntregească partidul conservator, cu înlăturarea d lui Take Ionescu, şi rezultatul a fost că întreaga baracă conservatoare azi este ameninţată, şi pe deasupra şi d. Carp compromis, iar lupta de la şefie între d. Filipescu şi d. Take Ionescu apropiată şi mai mult, pe cind interesul micului dictator era tocmai ca să aibă incă multă vreme un şef nominal, sub care să-şi prepare şefia. Toate acestea fac din d. Filipescu un învins ridicol şi este natural ca să facă tristă figură pentru toată lumea care cunoaște „nenorocirea“ lui Saramon cel mic. "* Const. Baille. ~ ~ JiFTua/TCONDEIULUl Conu Petrache la cărturăreasă (cu ilustraţie) întors de pe la împăraţii lumeţ conu Petrache, da, şi foarte sigur că va sta la putere cît va voi.. opoziţia, totuşi şi-a zis ră nu strică sâ’i dea cârturareasa în cărţi. In consecinţă s’a repezit la Iulia Poloneza S-soare, și iată scena ce a urmat : — Or fii de ghindă în cară, pe drum de se'iră, cu snaarare....... — E fache ă ta! — Craiii ăe tobă.... — ...ăsta e nababa! —. Grafii de verde ... .O să faci un drum lung — ...ăsta e Vodă! O să ni trimetă la plimbare ! tuff Întrunirile liberaler 4$ la Calat vocat spre Liberalii continuă cu multă activite şi pe o largă scară campania lor de întruniră publice. In Capitală, la Craiovă, la Giurgiu, etc., poporul e cina aş mita pe oratorii autorizaţi aî partidului liberal. ’ Iar a vorbi mereu f'ără a ajunge lă o concluzie poate să uzeze arma şie ăsta, b’o fac , inutilă. In adevăr, la ce rezultat, s’ar ajunge, chiar presupunmd câ s’ar convoca 1« întruniri publica cetijeiul (fin toate oraşele, fie mai multe orţi îh şir, dacă întrunirile acestea s’ar sfrşi regulă cu votarea unor moţiuni de cari pier Coroana,nici guvernul n’ar voi să ţină cont? Lăga-vor liberalii ca formobila lor campanie, dusă cu antea sacrificii de tot şoim, să sa sfîrşească în baltă, sau vrcume-vor la mijloacele extreme ? Ia primul caz ar fi ridicit, în al doilea Car angaja pe-o pantă primejdios să, pe panta pe care au alunecat ţările Anteriori de NUU. Trebue de găsit, deci o soluţie într^imîndoă. Ne permitem de a indica noi Elina, şi anume: Partidul liberal e un partid puternic şi p polarea aceasta nu se îndoesc nici duşmanii lui. El a venit n faţa ţării cu un program relativ la starea actuală, destul de precis şi în acelaşi timp opus programului guvernului. In guvern e neînţelegere, slăbicune. Aproape toate alegerile parţiale au fost devorabile conservatorilor de şi de tur pod veniţi la pipere. Ei bine, ni se pare că concluzia cea mă logică e ca, atit prin presă cît şi prin întruniri public , liberalii să ceară” dizolvarea parlamentului pentru ca ţara să se pronunţe cătruî partid vrea să încredinţeze lecuirea situaţiei şi cărui gram. Treî zecî de moţiuni în sensul acesta, votate de întrunirile publice, nu pot râmîne fără efect asupra Coroanei. Editia de seara Camera cere budgetele Cuvantul Camerei. Budgetele. — Opunerea d-lui Carp„Diferite versiuni E un curent puternic în Cameră contra impozitelor şi cu toate ameninţările d-luî Carp adresate din streinătate că guvernul se va retrage dacă nu i se vor da impozitele, Camera persistă a se manifesta făţiş în potriva birurilor şi cere guvernului să-i arate maî întîi în ce economii a realizat, cît îl mai trebuie pentru echilibrarea budgetului şi prin urmare să se studieze bine mai întîiu budgetele şi apoi să se vadă dacă mai sînt necesare impozitele. Ideia aceasta de a se realiza 20 de milioane, pe care o susţine cu atîta tărie şeful liberalilor, a prins în toată ţara şi ori-ce om cu bun simţ pare a se fi convins că d. Sturdza nu cere un lucru imposibil şi că a propus soluţia cea mai bună, mai echitabilă, care va echilibra budgetul şi va ameliora criza financiară. Mîine se vor împărţi budgetele la Cameră. Aceste budgete s’au făcut, după cum a mărturisit-o d. Carp, pe baza proectelor de impozite. Prevedem o discuţie lungă şi furtunoasă în comisia budgetară. Dacă această comisie, din care fac parte fruntaşii din Cameră şi conducătorii minorităţei, va termina cu studiarea budgetelor înainte de discuţia impozitelor, atunci de sigur că nu vor putea arăta ce economia a realizat guvernul şi cît se mai poate realiza. D. Carp se fereşte să aducă în discuţie mai întîî budgetele, căci s’ar putea ca deputaţii să găsească mijlocul de a realiza cele 20 milioane economii şi să silească astfel guvernul să retragă impozitele. Din această cauză nu se discută de trei zile la Cameră, în onmare, decît chestiunea budgetary şi aceea a impozitelor. Judecind după curentul din Cameră, după atitudinea d-lor general Mânu, loan Lahovary, G. Panu şi chiar a d-luî Tache Ionescu, cari zici li fac cerc şi arată inichitatea rapozitelor, se poate întâmpla ca d. să plece. In ori-ca caz va fi discuţie mare în comisia budgetară şi dacă, ceea ce e probabil, comisia va reuşi să mai facă o economie de 2—3 milioane, aceasta va încuraja Camera jn perzistența ei de a se înlătura ■ 'măcar unele impozite cari apasă maî In cercurile guvernamentale junimiștii afirmă că d. Carp e decis a trece puterea d-luî Sturdza imediat ce i se va pune vre-o pedică în realizarea planului său financiar şi ameninţarea aceasta va face poate efect asupra unora, dar mulţi deputaţi spuneau chiar eri la Cameră : — Cc. Petrache nu se uită la partid. S’a înţeles cu cumnatul său şi crede că e deajuns dacă liberalii n’aîî să-î facă opoziţie de răsturnare ca să poată guverna o legislatură cu ameninţări că se retrage. Nouă nu ne trebuesc oameni de... retragere, ci de luptă şi mai cu seamă oameni de partid. Guvernul conservator, reprezentantul partidului şi ideilor conservatoare, trebue să continue vechea tradiţie de luptă şi curaj a conservatorilor şi să restaureze finanţele ţarei, întocmai ca pro-avrogheni în 1876. Cam astfel vorbesc mulţi conservatori de cari d. Carp nu prea vrea să ştie. Peste cîteva zile însă situaţia se va limpezi şi atunci se va vedea imstă guvernul şi care va fi soarta planului său financiar. COTIDIANE ZIARUL DIRECTORILOR Conservatorul n’are in redacţie de cit directori şi foşti directori, de aceea poate e aşi de prost redactat. In afară de d-nii Anghei Demetrescu şi Iacob Negruzzi, directorii ziarelor mai sunt: G. Rădulescu, fost director al Opiniei, din Iaşi; Emil Nicolaîi, fost director al Orientului din Galați; Alexandru Dorna, fost director al Fontinei Blanduziei; Rusu Abrudeanu, directorul. 7dominieî Ilustrate ; Grigore Ventura,—singurul care are o situație înfericită după spusa colegilor sai,—sub director al Operei române și director de scenă. De altfel d. Anghel Demetrescu a fost director al Bibliotecei Camerei şi al revistei Transacţiile literare, iar d. Jacques Negruzzi e directorul Convorbirilor literare şi d. G. Bacalbaş a fost director al Patriotului. O REFLECŢIE Reflecţia unui contribuabil: D Carp a descoperit oameni imposabili, dar nu oameni ...imposanțî. Cei din urmă sunt mai necesari în împrejurările actuale. f.nop Prinmi discurs al lui Eduard VII Am publicat un rezumat telegrafic al discursului pe care noul r\ege al Angliei Eduard VII l’a ţinut iu adut prinQuin peer Ai Acest manifestativ ne »vebittcarj ar discurs primea a regelui, este de o importanţă deosebită, şi de aceia îl reproducem textual. Iată discursul: «Niciodată nu voi avea să vă adresez o cuvintare in condiţiunî mai dureroase. In primul rînd am de îndeplinit trista datorie de a vă comunica moartea iubitei mele mame a reginei. «Ştiri cît de mult participaţi la această pagubă ireparabilă a mea, care ne loveşte pe toţi, cit de mult participă la ea întreaga naţiune, ba cred că nu merg prea departe cind sptn lumea întreagă. «Greu că nu trebuie să nviî spun că îmi voi da osteneală ca să u; ;z calea bătută de raposala regină. «Luind asupră’mî acum gepa însărcinare ce’mî incumbă, sini f. n decis de a fi un rege constitution in senzul cel mai strict al cultum lui și de a lucra pină la ultima suflare pentru binele și progresul poporului nostru. «Am hotărît să adopt numele de Eduard care a fost purtat de şease dintre predecesorii mei. Făcînd aceasta nu depreciez numele de Albert, pe care l’am moştenit de la vecinie regretatul, marele şi înţeleptul mei tată, care, cu aprobarea generală cred, e cunoscut sub numele de Albert cel Bun, şi al căruia nume doresc să rămină după cum doresc linie. «La sfirşit imi exprim încrederea că parlamentul şi naţiunea mă vor sprijini intru îndeplinirea grelelor datorii cemi se impun ca moştenitori tronului, datorii cărora vroi să le dedic cu toată puterea restul viaţei mele ! Acest discurs este caracterislis, pentru constituţionalismul regelui Angliei. Unde găseşti intr’insul cuvintele unite stoase şi umflate din discursurile oficiale ale Habsburglor, unde frazele scurte, militareştî poruncitoare ale Hohenzollernului ,Wilhelm II? Simţi că acela care vorbeşte este cel mai Înalt funcţionar al statului, cel maî responsabil, deşi cel maî ocrotit de legi in ce priveşte răspunderea. Discursul lui Riluard VII confirmă ce am spus despre el de Îndată ce s’a urcat ne tron, adică de îndată ce a sosit ştirea despre moartea reginei Victoria , noul rege va urma în toate şi în totul politica mumei sale, a căreia înţelepciune a constat in faptul că tocmai s’a ferit de politică. Eastern. Un incident semnificativ In şedinţa de ori a Camerei, d. dela parat. Zagănescu a repetat, accentuînd că o face cu asentimentul Camerei, cererea ca guvernul să aducă initia budgetele pentru a se vedea ce economii s'au realizat și numai după aceasta să se dlubzuiască dacă procetele de impozite sunt sau nu oportune. A răspuns banca ministerială prin d-nii Filipescu şi Carp. Primul s’a referit la răspunsul dat alaltăeri de primul—ministru d lui Ştefânescu. Preşedintele consiliului a speculat puţin asupra cuvintelor «asentimentul Camerei» şi a declarat că nu acum e timpul să se vază dacă guvernul are acest asentiment. Camera a intimpinat cu o tăcere glacială, foarte semnificativă, răspunsul băncei ministeriale. Se dovedește din ce in ce mai mult că d. Carp a avut dreptate să se îndoiască in interviewurile date presei streine, de «asentimentul» parlamentului. Surprizele încep să pară posibile ! Ad. CARNETUL MEU Manifestaţia suveranilor E vorba ca cei mai mulţi dintre suveranii Europei să meargă în Anglia pentru a asista la înmormîntttrea reginei Victoria O suverană care a trăit aşa de mult, care a guvernat aşa (ie bm», c..ro să-şi cîştige ştim şi respectul lume! întregi şi care devenise un fel de şef spiritual al tuturor caselor domnitoare, trebuia să întrtraască în jurul coşciugului ei e şefii mai tuturor statelor. Lucrai pare natural, impus chiar. Dar multe ne par astăzi naturale cari altă-dată nu erau, ba chiar la cari nimeni nu te gindea că vor fi cîndva cu putinţă. Viaţa şi psiehologia s'au schimbat, ca toate pe lume, au evoluat, s’au transformat. Cînd domnia de drept divin nu era mimai o formulă deşartă, supravieţuirea în vorbe a unei tradiţi! moarte de fapt, cînd domnia absolută era o realitate şi încă din cele mai pipăibile şi vizibile, suveranii n'ar fi putut face o manifestaţia de genul celei de mai sus. Popoarele impunîndu-le constituţionalizmul le-a luat din putere dar le a dat în schimb ca , mai preţios,în lumea aceasta, libertatea. Nici o dată mai mult ca în mijlocul democraţiei contemporane, care nu maî crede nici în puterea divină nici în cea omenească nelimitată, siguranţa persoalei a suveranilor nu e maî mare şi duşmănia dintre dînşii mai mică. Se bucură şi eîle preţioasa achiziţie în contra căreia au ridicat spada, au făurit lanţuri, am zidit închisori, au uzat de toate mijloacele de represiune şi «ie stîrpire. Călătorii dese de suverani, capete încoronate plimbîndu-se prin lume şi pe străzile oraşelor ca nişte simplii burghezi, areopaguri de regi şi împăraţi, puţinţ, şi pentru el da a se mişca, de a se vedea, de' a’ş! căsători copii în adunare numeroase darune, de a’şî onora morţii cu prezenţii tuturor scliior'familiilor domnitoare. Sntr’un ruvîtit posibilitatea de a trăi cu oameni liberi, de a gusta din bine-i morile libertăţilor, o au şi suveranii astăzi, dar •3-r nu graţie lor ci cu toată împotrivirea lor. Acum o sută de ani o manifestaţie ca aceea ce sa pregăteşte Li Windor n’ar fi fost cu putinţă, i popoarelor şi democraţiei să mulţumească suveranii. I. T. CHESTIA zilei C. c. Petrache la cărturăreassi — Vezi «Jiin fogra cancemnral» brava situaţie a englezilor Ciuma în armata engleză din Africa.— Reviriment isi opinia publică engleză.— Burii pot ţine ani de zile.—Arbitragiul şi pacea.— Dispoziţiile noului rege Aventin a englezilor in Africa de sud, căreia Chamberlain, la început, nu-i da o proporţie mai mare ca o plimbare militară a 20.000 de soldaţi, începe să devie tot mai tragică. Bătrâna regină a murit din cauza acestui nenorocit războiu, ceea-ce nu e de o mare consecinţă in definitiv, dar pare că şi bătrina ţară începe să se resimtă. Ca culme a nenorocire, se vesteşte acum că ciuma a isbucnit in rîndunioaiTnaf.'.i ckrs A fu in fi jffi sud. r De citva timp se observă că buletinele sanitare publicau liste de morţi din spitale de cile 30, 10, 50 de oameni pe zi, in afară de cei căzuţi pe cimpoi de luptă sai de cei morţi din cauza rănilor. De unde aceşti morţi ? Dacă lucrul continuă astfel armata engleză va fi decimată fără a da o singură luptă, — și lucrul continuă. Sui spus ca enterita face aceste victime. Dar în urmă s’a albit că ciuma. Teribila boală bintue in multe lagăre. Ea a fost adusă de soldaţii indieni. La început au fost cazuri izolate, dar acum ele se înteţesc. Guvernul englez trebue să fie foarte îngrijit de faptul acesta, căci in afară de pierderile cauzate de epidemie, e sigur că nimeni nu va mai voi să se înroleze pentru războiţi, nici din Colonia Capului, nici din celelalte colonii şi din metropolă. Se observă un puternic reviriment în opinia publică. Pe lingă spiritele alese cari se sfinţeau profund jignite de acest război şi nedrept şi barbar, chiar şi negustorimea şi lumea financiară engleză ciştigată la ideia imperrializmului mai ales de foloasele pe cari le promitea o asemenea politică, încep să se obosească şi să se îngrijească. I’resuplinind că războiuls’ar termina cu succes, incă se întreabă mulţi dacă cheltuelile vor corespunde cu avantigiile eventuale. Impozitele necesitate de enormele cheltueli ale războiului, cari nu se ştie unde se vor opri, faptul că burii încep să atace minele şi să le distrugă, mizeria şi dezolaţia produse în cele două state prin pustiirea la care se dedaui trupele engleze, fac ca Craniul şi Transvianul să nu mai fie o cucerire avantagioasă. Nu mai vorbim de darea înapoi a politicei engleze pe alte puncte ale globului, de sacrificiile făcute ia folosul Rusiei şi al Germaniei, de primejdia groaznică in care s’ar găsi ţara lipsită cum e de puteri militare, în cazul ţinut conflict cu un stat mare. Opinia publică engleză începe să se sature de razboiu, şi dacă noul rege ar fi urmat tradiţia, care cere ca la venirea unui nai suveran să se facă ,n a nu ştie ce rezultat ar fi elev Entuziasmul imperialiştilor a alen it . ..i t. in ce priveşte terminarea războiului nu se poate prezice nimic sigur. Cină acum se ştie ca burii au arme şi nmnnţiunî in de-njuns. Un consul olandez de la Lourdizo-Marquez, sosit zilele astea. în Europa, a declarat câ burii mai pot rezista ani de zile. De altmintrelea ei se echipează și se înarmează de la o vreme in contul Angliei. Pradă convoiurî, lagăre, iau prizonieri, așa in cit o’rî ce bur îmbrăcat din cap pînă in picioare cu echipamente engleze, şi trag în duşmani cu gloanţe engleze. Generalul Kitchener a fost obligat să proclame ca orice bur prins cu haineşi arme engleze va fi împuşcat. Dar pe cini îi va prinde? Pină acum burii fac îmi mulţi prizonieri, şi dacă treaba va merge pe represalii, apoi lordul Kitchener nu va avea să se felicite de măsura sa. Pe deasupra burii au o rezervă imensă în fraţii lor din Cap şi din Natal, cari le vor furniza oameni şi mijloace de existenţă pe măsură ce le vor trebui. Sa văzut cu ce uşurinţă şi cu cită lipsă de primejdii s’au plimbat burii pe unde le-a plăcut in Cap, şi după ce s’au aprovizionat s’au reîntors nesupăraţi la vechile lor posturi de luptă. Situaţia devine deci, pe zi ce merge, extrem de gravă pentru englezi. * E încă timpul ca lucrurile să se sfârşească prin arbitraj şi pace. Dacă Anglia nu ţine să bea pină la fund cupa amară, in drojdia căreia poate să fie şi otravă, arbitrajul încă ar onora-o şi n-ar fi de folos. Căci de-ar reuşi să infringa cerbicei Origina stare de azi Extras din „Viaţa lui Vodă-Cuza“. Schiţă de moravuri de pe la 1860 • Domnul vedea în naţie un rău mare; credea că acest râu ea îl datora unei stări de robie şi de tiranie din trecut fără vindecare, că orice guvern ar încerca a’l vindeca va fi victima virtuţilor sale. Un domn de sub regulament zicea mai prosaic: „Gu lupii trebue să urli, ca să nu te mănânce“. Domnul Criza zicea: „Lumea este ironia lui Dumnezeu“. Aceşti mari filosofi fatali aveau o greşeală, perfecţia nu rl nv In yy» no m onnoc are, o misie şi binele este o realitate în conparaţie cu [răul. Causa răului ce bîntuia ţara se putea vindeca, din momentul ce se aflai in lume alte naţii maî fericite; trebuia a se ridica mai presus de cei răi. Domnul Cuza crezu că răul era in legile rele, avea dreptate pînă la un punct; se schimbă, dar chemă oameni vechi la legi noul; drepturile omului, proclamate de marea revoluţie fură încredinţate spre a le executa oamenilor care serviseră ca instrumente tiraniei trecute, cari aveaţi credinţă a reveni la regulament şi domni regulamentari, albi oameni fără principii cunoscute. „La lucuri noul oameni noul!“ striga ilustrul apărător al poporului rural robit. Domnul înţelese aceasta, aduse oameni noul; dar aceştia nu îndreptară nimic, căci n’aveau principii; abia ştia şi ce este convenţia, dar nu înţelegeau ce sînt principiile. Cîţiva oameni de principii nu veneau într’un guvern de unde cautau a se lepăda a doua zi sub greutatea intrigilor celor răi şi numeroşi. Trebuia o educaţie politică, o instrucţie politică, trebuia îmbunătăţirea prin legi. Datinele se fac bune prin legi bune. Dar cînd noi ninomnl.Y a ovomf.a. leoile nn ..... - — ---- -o . au datine, cînd ceî chemaţi a forma principiile, nu au principii, legile nu se execut şi datinele sufer. In astfel de stare încurgea ideea de Mină de fel, un om mai onest decît cei-l’alţi spre a face pe toţi oneşti. Uusie ! un om onest nu poate face nimic, căci el caută a ţine socoteală de voinţa tutulor ca să se susţie, şi cînd voinţa tutulor este rea, el devine rău ; un singur lucru putea să scape tronul şi să ridice naţia. Principiile cele mari puse în legi trecute în datine şi împrăştiate în toate arterele naţiei. Principiile numai în legi, sînt o ficţie, ele caută să fie în inimile tuturor. Spre a fi, nu este decît un mijloc, desvoltarea şi întinderea instrucţiei şi educaţiei morale şi politice. Dar vechiul sistem opria pe orice partid, a face acest mare pas. O nefericită, credinţă rămasă moştenire de la bâtrîni, fuse adoptată de fii, a opri, de a se lumina poporul pentru interese de ordine sau de castă. Nimic pentru popor. Această credinţă a trecut la următorii lor, pentru care poporul l-a numit: ciocoi noul. Legile nu fuseră executate, căci cei mai mulţi chiemaţî a le executa, voiau râu, şi guvernul executa rǎu. Nimic nu asigură ordinea, nimic nu garantă autoritatea ca instrucţia şi educaţia poporului. Ele nu cer de cît-'S condiţie ca să fie utile tutulor: libertatea. Din nefericire Domnul Cuza nu punea mare preţ pe acest mere mijloc de civilisaţie. Cu toate acestea nu respinse desvoltarea „instrucţiei în condiţie de a fi aserjită guvernului, lăsă cu nepăsare ase forma în Bucureşti o facultate de litere, diferite şcoli profesionale ; se opuse mai mult la numele de Uni-,, versitate ce se dete facultăţilor din Bucureşti. Cu aceeaşi nepăsare lăsă pe d. N. Creţulescu a lepăda din budget o mie de şcoli destinate pentru satele Moldovei, in ajunul deschiderea lor. Acest spirit urmă după 11 Februarie. D. Strat desfiinţă opt sute şcoli de sate, sub un minister ce se pretindea amical răspîndirea instrucţiei şi educaţiei. De atunci nimic pentru întinderea ei. Sub Domnul Cuza se înţelesese foarte bine unde trebuia lovită instrucţia, în libertatea ei. Statul politic naşte din datine, din principii. El are dar o parte în instrucţie şi educaţie, dar această parte de acţie nu trebue să devie un monopol, căci atunci şcoala devine pentru guvern un mijloc de poliţie. Iacă ce se născoci sub Domnul Cuza, iacă ce se urmează chiar astăzi, cu toate păsurile făcute către ideile revoluţionare! Guvernul de atunci fiind sigur de aservirea profesorilor la guvern, date profesorilor un privilegii la alegeri, fără a vedea că desfiinţează monopolul unei clase şi îl dă alteia. Nu se îmbunătăţeşte instrucţia şi educaţia prin privilegii date profesorilor. Aceasta o corupe Cînd eram ministru, mai târziu, ceruia Comitetului instrucţiei din Iaşi a se da idei pentru desvoltarea instrucţiei. Mi se răspunse de comitetul din Iaşi prin d. Titu-Liviu Maiorescu: „a mări leii!a profesorilor“. Astfel fuse şi cu clerul. Nimeni nu cerea libertatea instrucţiei de la ministru, libertatea clerului de la ministru. Tom zice numai că catedrele de profesori erau numai nişte sinecure pentru deputaţi, senatori şi favoriţi cari nu dădeai pe la şcoli şi aveau două şi trei alte funcţii înalte. Aceasta se urmează şi astăzi. Un profesor favorit se făcea ministru, lua salariul de profesor şi nu mai da pe la şcoală; altul era senator, deputat, pleca şi lăsa catedra liberă sau cu cîte o umbră de îndeplinitor şi trăia mai multe luni în Capitală. Alţii, mari dregători în justiţie şi în administraţie, siliţi a lucra necontenit în aceste din urmă ocupaţii, nu mai vedeau şcoalele cu ochii. La facultăţi erau mai mulţi profesori decît şcolari, fiica să nu se închidă clasele, ministerul consiliat de inteligentul director al instrucţiei publice, d. Alesandrescu zis Urechiă, nu ştim pentru ce, puse în budget o mare stimă ca burse pentru unii din şcolarii cari ar veni să asculte la facultăţi. Legea contra cumulului de funcţii şi legea admisibilităţeî în toate serviciile Statului cu îndatorire de a trece prin şcoli ca să poată avea o funcţie, şi cari erai singurele mijloace de a garanta instrucţia publică, legi liberale, de cîte ori veniră la minister, unii, le dădeai la Cameră, dar 1111 Insera votate, iară cînd se lua în desbatere, venea un minister reacţionar sau compus de oameni interesaţi la cumul şi la primirea în funcţiuni, de oameni fără cunoştinţe, şi le retrăgeau din desbatere sub cuvînt ca să le amendeze şi nu le mai readuceau. Un institutor primar este ocupat toată ziua. Un profesor de gimnaz sau de facultate este ocupat o oră în şcoală. Dar cît ÎI trebue spre a-şi medita lecţia ce are a face în materii de ştiinţe transcendente, spre a o face bine ! Preoţii nu mai aveau misie. Funcţionarii nu mai aveau tendinţe, nici datorii, nici garanţii; nimeni nu voia nimic, nu producea nimic, nu se ridica asupra orizontului meseriei sale, nu ştia maî mult decît a urma cursul afacerilor curente ce veneau să-l deştepte din norul de fumul ţigărilor. Funcţionarii fără a trece prin şcoli creşteau, îmbătrînită, veştejeau, ca la o vîrstă oarecare să iasă la pensie. Pensia era scopul vieţeî acestei clase. Alţii îşî făceai averi din abimirî. Oase, palate, moşii câştigate în cîţ-vva ani, de oameni cari nu aveai nimic, nu făcuseră comerciu, nu luaseră zestre, nu cîştigaseră loterii, nu găsiseră comori. Toate acestea se stringeau asupra unora, societatea era încurajatoare, nu erai blămaţî de cît de aceia cari îî pismuiau că nu pot ei să fie în locul lor. Nu era depărtat timpul cînd mama, femeea, blestema pe fifi, pe soţ că avusese servicii multe şi nu ştiuse a’şî face avere, că nu este harnic. Prefecţi, sub-prefecţi erai salariaţi cu anul de arendaşi ca să le dea dorobanţi pentru nedrepte de multe ori împliniri. Junii ce înconjurai guvernele, năşteau, creşteau, cu speranţa a se face ţinuţi de femei avute, a juca cărţi, apoi a intra intra-o carieră, apoi a se însura, a lua zestre spre a’şî plăti datoriile. Procese civile şi criminale dispunînd ministrul de ele, dispunând de vinderi pentru datorii, oprindule cînd se vindeau moşiile favoriţilor, încurajîndu-le cînd se vindeau ale adversarilor guvernelor. Dimitrie Bodiineanu.