Adevěrul, mai 1901 (Anul 14, nr. 4222-4251)

1901-05-01 / nr. 4222

. Y Y K Anul XIV. — No. 4222. FONDATOR ALEX, v, beldima. ABONAMENTE Un an Șase luni Tt^TIum\ In țară ..... 80 lei 15 lei 8 fe* In străinătate. 50 „ 25 „ Io *t, IO bani în toată țara 15 „ „ străinătate Un număr vechitt 20 bani. TELEFON Marți 1 Maiu 1904 DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE ANUNCIURÎ Linia pagina IV Lei. III ••••••• 0.50 bani 2.- M BIROURILE ZIARULUI 11 — SiraDa SărinDar — 11 %*•" J Sfftkwnsl" la Razzia. EjttCTawsta^argga^^ - Grava situație din Turcia întrevederea de la Abazzia Scopul întrevedere!.— Concesiunile reciproce.— Vizitele la I., Atena şi Bucureşti.— Regele George.—Vasul „Psara“ Astă­zi are loc întrevederea anun­­țată la Abazzia intre regele Rominieî și al Greciei. Fastul in care se încon­joară regele Greciei, comentariile presei străine, anunţarea de vizite ulterioare la Atena şi Bucureşti, limbagiul presei gre­ceşti, faptul că cei douî regi n’au avut relaţii personale care să motiveze o sim­plă întrevedere de simpatie personală, toate acestea dau o deosebită impor­tanţă şi in special pentru noi rominii actului de la Abazzia. Nil mai încape îndoială că scopul a­­cestei întrevederi este fixarea conduitei Rominieî şi a Greciei in peninsula bal­canică faţă de acei ce ţintesc să-i tul­bure pacea şi s’o împartă numai după cheful şi interesele lor, adică mai cu seamă faţă de bulgari. Bulgaria pare că a apucat pe nişte căi primejdioase de la care nu se mai poate întoarce. Ideea unei «Bulgarii mari» a înebunit minţile vecinilor noştri de peste Dunăre, şi ceea ce-i grav e că a­­ceastă Bulgarie mare vrea să se înte­meieze in dauna tuturor, şi a grecilor, şi a rominilor, şi a turcilor, şi a sîrbi­­lor, şi a albanezilor. Dacă ar fi vorba în toată mişcarea bulgărească numai de independenţa sa şi de autonomia Macedoniei, n’ar fi nimic de zis. Dar evenimentele din urmă din Panaghiurişte şi din Sofia, unde s’a vor­bit de un ţar al «Macedoniei», de p .­t.Bulgarie mare», de «desrobirea şi unirea întregului popor bulgăresc» probează că bulgarii, cu guvern cu prinţ cu tot, u­rmăresc cucerirea Macedoniei SSÎ puţin. Aceasta nu o poate permite Turcia cea d’intii, Grecia şi Ruminia în al doi­lea rind. Ar trebui ca şi Serbia să-şi ia măsurile necesare, căci şi pe dinsa o atinge megalomania bulgărească, dar de­ocam­lată Rusia pare că ştie să îm­pace, prin diferite meşteşugii­, capra sirbească cu varza bulgărească. Regele Românieî şi regele Greciei vor discuta deci asupra manoperilor şi pla­nurilor bulgăreşti, cit şi asupra mijloa­celor de-a tăia bulgarilor pofta de-a în­ghiţi pă­mint­urî şi popoare in majoritate străine lor. E probabil că la Abazzia se vor aşeza numai jaloanele unei alianţe Intre cele două state, se vor disputa numai liniile generale, şi dacă a­­cordul asupra lor se va stabili, a­­lianţa formală se va Încheia la A­­tena sau la Bucureşti, mai tîrziu. Bine­înţeles că Bulgaria singură nu merită allta cinste. Turcia e în stare s’o zdrobească ori­cind. Cauza întrevedere­ de la Abazzia şi a tratatului de alianţă româno-grec ce-l va urma, foarte proba­bil, trebue căutată in uneltirile Rusiei si în sprijinul pe care-l acordă ea Bul­gariei, ori cit ar sus­ţine contrarul. Prin urmare trebuie de văzut in în­trevederea de la Abazzia mina Austro- Ungariei, care nefiind sigură de un concurs efectiv al triplei alianţe în chestiile balcanice, alii de vitare pentru imperiul de dincolo de Carpaţi, îşi caută aliaţi in micile state interesate şi ele in aceleaşi chestii. Dacă Rusia are cu sine pe Bulgaria şi pe Muntenegru, şi eventual pe Serbia, Austro-Ungaria vrea să păstreze echi­librul forţelor apropiind intre ele şi a­­propiindu-le de dinsa pe Turcia, Ro­­minia şi Grecia. Să nu ne facem deci iluzii, cel puţin momentan, asupra unui început de confeder­iţie balcanică in urma apro­piere­ dintre Rominia şi Grecia. Se cintă la Viena şi se joacă la Atena şi la Bucureşti, ăs­ta-i adevărul. Dar, cum s’a spus şi in revista de erî, asta nu înseamnă că trebue să ne jertfim toate interesele intereselor Austro-Ungarieî; trebue ca regele Carol să-şi amintească mereu că e regele Ro­mâniei. Noi avem interese mari in pe­ninsula balcanică, ca şi Grecia, ca şi Austro-Ungaria. In schimbul sprijinului nostru, care e simţitor, se impune să ni se acorde avantagiu în proporţie Dacă Turcia se teme de Bulgaria a­­jutată de Rusia, dacă Grecia vede Ma­cedonia in primejdie, să ni se acorde de guvernul turcesc cu sprijinul pa­triarhatului grecesc un episcop in Ma­cedonia şi Epir. Grecia să bine­voiască a nu mai persecuta şcoalele romineşti din Tesafia, unde locueşte o numeroasă populaţie rom­inească, garanţii serioase să ni se dea că ori de ce avantagii s’au folosit şi se vor folosi pe viitor popu­laţiile creştine din Macedonia, Epir şi Albania, ele să se acorde nu tocmai şi populaţiei romine, etc. Alt­fel totul se va reduce la o în­şelăciune pentru noi. De toate acestea ne vom ocupa mai pe larg pe măsură ce evenimentele se vor desfăşura. Acum cite­va cuvinte asupra regelui Greciei. Regele George I al Greciei e fiul regelui Cristian IX al Danemarcei, prin urmare e d­in familia Schleswig- Holstein-Sunder­burg-Gluksburg. E născut la 24 Decembrie st. n. 1845, e deci de 55 de ani. Domnește de la 31 Octombrie 1863, e deci în al 38-lea an al domniei. E mai tinăr dar e mai vechii­ rege ca al nostru. Venit in Grecia in urma unor eve­nimente turburi, in urma unei de­tronări, ca şi regele Carol, regele George a avut să îndure colosale greu­­tăţî. Caracterul turbulent al supuşilor lui, politicianizmul nenorocit ce bîntue Grecia, sărăcia ţarei şi o politică finan­ciară din cele mai dazastroase, au­ cre­at regelui George dificultăţi teri­bile, ojjLnil­ luLd yin* lufi xn^ci*ca ac xt­ 1897. Nu, tocmai popular, regele a ştiut totuşi să facă a fi respectat și a­­desea ascultat. E căsătorit cu marea ducesă Olga din casa rusească.* Vasul de războiu «Psara» pe bordul căruia regele George va veni la Abazzia e unul din cele trei cari fac fala fiolei greceşti. Grecia posedă trei enorme cui­­rasate de aceeaşi mărime, de acelaş tip, construite în acelaş timp, în 1889—90 : Hydra, Spetz­ai şi Psara. «Psara»,­­ca şi colegele ei, are un tonaj de 4885 tone, o putere de 7000 de cai, 30 de tunuri, 3 tuburi lans­­torpile şi 400 de oameni echipagiu. E egal aproape cu cele mai mari vase de războiu din lume. Ca să-şi facă ori­cine o ideie de mărimea lui vom spune că cel mai mare vas al flotei noastre, Elisabeta, pe care mulţi rominî l-au văzut la Galaţi sau la Constanţa, are numai 1400 de tone, 4700 de cai pu­tere, 14 tunuri şi 260 de oameni echipagiu. «Psara» a fost de curînd reparat la Touron şi prevăzut cu un armament din cele mai moderne, A- D. A se vedea în corpul ziaru­lui importantele telegrame ale serviciului particular al Ade­vărului asupra întrevederei de la Abazzia, a situaţiei grave din Turcia, precum şi ulti­mele ştiri telegrafice asupra celor­lalte evenimente la or­dinea zilei. Din fuga concerului Dame... obosite Intr’un muscal o vezi trecînd Ca şi un fulger, ca şi-un gînd Şi se avîntă 'n spre şosea Lăsînd parfum în urma sa: — Cine-i, mă rog, astă ispită? — O damă... obosită! O vezi pe pod tîrcoale dînd, La trecători uşor zîmbind, La colţ de stradă se opreşte Şi la ureche iţi şopteşte: — Cine-î astă nefericită ? — O damă... obosită. Cu d-1 Nae de vorbă stînd Şi halbi pline înghiţind, Gură de gură lipind uşor, Serbînd pe Bachus şi pe Amor — Cine e doamna ? E-antisemită? — O damă... obosită. — ' ■———MPIWI' III ----PeripUzon. Ediţia de seara O îndrumare greşită Dăm din nou pas în revistă unei chestii economice asupra celor po­litice, căci boala de care suferim e mai pre­sus de toate de natură e­­conomică. Voim să spunem cîte­va cuvinte asupra ultimei circulări a d-lui Haret privitoare la reorganiza­rea şi întinderea învăţămmtului pro­fesional, circulară adresată prefecţi­lor spre a le cere avizul în ches­tiunea aceasta. D. Haret doreşte ca, cu începere de la 1 Septembrie, fie­care judeţ să poseadă măcar o şcoală profesională practică, şi roagă pe fie­care prefect sâ-i răspundă dacă în judeţul lui e mai nimerit să se înfiinţeze o şcoală de meserii sau una agricolă. In coada circularei însă d. ministru îşi arată preferinţa, care e pentru cele de me­serii. Aci e greşeala. Noi am crede că toate şcoalele să fie de agricultură, şi că numai după ce fie­care judeţ va avea de la două la patru,­după mărime, natură şi populaţii—şcoli de acestea practice agricole, să se vadă dacă sînt şi cite sînt necesare de cele Ţara e eminamente agricolă, nouă şi trei sferturi din zece din avuţia naţională e produsă de agricultură, din toate ramurile de producţie cea mai neglijată, cea mai înapoiată, cea pentru care s’a făcut cele mai ridicute sacrificii, e ramura agricolă. Ruina ţarei nu provine din lipsa de industrii ci din lipsa unei agriculturi raţionale ; scăparea ei nu se va face prin industrii şi meseriaşi, ci prin buna, întinsa şi înţeleaptă cultură a pămîntului. Dacă industria va rămîne în faşă, pierderile noa­stre vor fi negative; dacă agri­cultura continuă să decadă sau chiar continuă a sta pe loc, pierim la sigur. Agricultorii sînt peste un milion de capi de familie, meseria­şii nici 150.000­ de braţe în agri­cultură, şi mai ales de braţe inteli­gente, avem o mare nevoe, de me­seriaşi nu, căci deja sunt prea nu­meroşi faţă de nevoile ţării. Suferim deja de criză industrială în senzul pletorei pe braţe. Meseria­şii stau fără lucru cu zecile de mii, soarta chiar a celor ce lucrează e rea, guvernul nu ştie cum să scoată din nevoe pe atîţia meseriaşi neo­cupaţi. De ce li s’ar mai înmulţi nu­mărul ? In acest timp agricultura cere a­­nual strâinătăţei între 50—100 000 de braţe, după bunătatea anului, multe pămînturî stau necultivate, a­­proape toate’s cultivate prost, n’a­­vem păşuni artificiale, cultura e u­niformă, cereale şi iar cereale, la­nurile cele mai fertile încep să se­­cătuiască, calitatea cerealelor noa­stre, pînă astă­zi renumite în lumea întreagă, începe să sufere.­­ Şi d-lui Haret îi arde să înfiinţeze cel puţin 20 de şcoale de meserii din cele 30 de profesionale practice cite-şi pro­pune să facă să funcţioneze de la 1 Septembre! E absurd. Toată atenţia şi toate sacrificiile de cari mai sîntem capabili, de ori­ce natură, să fie îndreptate excluziv spre agricultură, marea, covîrşitoa­­rea noastră producţie naţională, sin­gura în stare să ne salveze prin propăşirea ei. Şi să nu se creadă că se va face ast­fel o nedreptate meseriaşilor. Dacă producţia agricolă va spori la dubiu de ce este — lucru uşor, re­lativ, de realizat — da£ă ţăranul ca şi proprietarul vor sta mai bine, dacă impozitele vor intra uşor şi multe graţie acestei desvoltări eco­nomice, forţamente vor sta mai bine şi meseriaşii. Consumatorii dispunînd de o putere de consumaţia mai ma­re, statul, judeţele şi comunele pu­ţind să-şi reia mersul normal, me­seriaşii vor găsi de lucru în abun­denţă. Şi cind agricultura îşi va atinge desvoltarea normală şi se va vedea că meseriaşii devin puţini faţă de cerinţele unui progres mereu cres­­cînd, atunci va fi timpul ca să se creeze atîtea şcoale de meserii cite vor fi necesare. Calea d-lui Haret ni se pare deci foarte greşită, cu totul în afară de aceea pe care avem interes să ne angajăm. Şi să se noteze că nu mai e posibil să ne angajăm de-azi în­colo pe căi greşite fără a ne expu­ne la grozave primejdii. De aceea rugăm pe d. ministru al instrucţiei să reflecteze bine înainte de a co­mite ceva ireparabil. I. Teodorescu. Seria începe Noi am prevăzut ca a­­bsurul este greu să nu facă mult timp vre-o comedie.­­ ” Prevederea s’a întimplat aidoma şi ea constă în afacerea Collaro care nu poate să nu ridice protestări din toate părţile ţarei. Cititorii noştri cunosc în ce constă această «afacere». Ministrul de ex­terne şi a permis să dea ordine jus­tiţiei romine ca să se desesizeze de regularea moştenirea răposatului Col­laro şi să o dea pe mina negaţiunei greceşti din Capitală. In prima linie această înjosire a justiţiei trebuie înfierată. Nu are drept puterea executivă, guvernul, să arate magistraţilor ce cale trebue să urmeze. Adresele dar ale d-lui Sturdza, şi una din ele trimisă toc­mai cind tribunalul era in deliberare, sint o greşală, o lipsă de tact, o ne­socotinţă condamnabilă. Cum voiţi ca cetăţenii să mai aibă respect de justiţie cind ştiu că ea primeşte şi execută ordinele guvernului ? In a doua linie cestiunea în sine este scandaloasă. Ce caută legaţiu­­nea grecească să se amestece in re­zolvarea succesiunei unui locuitor mort pe teritoriul ţarei romineşti, care lasă avere în această ţară şi care nu are drept moştenitor pe un supus grec? De mult am eşit de sub regimul jurisdicţiei consulare, de mult justiţia şi autorităţile ro­mâne s’au substituit agenţilor străini cum este in Turcia şi în întreg Le­vantul ? D. Sturdza in excesul său de zel, ca să servească alianţa proectată intre Grecia şi Rominia, a mers Transe­­srea telegramelor D-lui Const. Miile Directorul ziarului „ Adeveriţi" Loco Chestiunea despre care vreau să vă vorbesc este modul cum cei însărcinaţi cu trimiterea telegramelor ştiu să scrie romîneşte. E destul de trist ca într’o ţară civilizată ca a noastră să nu se cur­me odată acest rău­ obiceiu de a trimite la destinaţie telegrame greşite şi ca fond şi ca stil, aşa ca să se producă acolo e­­chivocuri, obscurităţi şi altele tot ase­menea neînţelegeri. Ne mirăm, chiar, cum cei în drept n’au observat pînă acum acest rău­. E destul să vă spun că tri­­miţînd zilele astea o telegramă unui prieten, şi apoi venind—din întîmplare— la dînsul, am cercetat telegrama trimisă şi am rămas înlemnit de atîtea greşeli de limbă şi cuvinte, lucru ce-mi arăta că telegrama trimisă de oficiu era de­parte de a se asemăna cu conceptul pe care il prezentasem. Notaţi, cazul nu e unic. Tot­deauna se întimplă, aşa că poţi, cu drept cuvint, crede că greşelile sunt sistem. Aduc acest caz la cunoştinţa d­v. şi vă rog să bine­voiţî a publica în onor. d-voastră ziar cele ce preced, sperînd că, observaţiile auzite fiind de cei în drept, se vor lua grabnice măsuri de în­dreptare. Primiţi, etc. Un cititor al «Adevărului» ­. m prea departe cu uitarea demnităţei naţionale — şi noi credem că d-sa a deservit această cauză. Era tocmai momentul ca să nu înveninăm rela­­ţiunile dintre cele două state şi fa­talmente chipul cum a procedat gu­vernul in chestiunea Collaro va in­depărta simpatiile noastre pentru Grecia şi vice-versa. De alt­fel justiţia nu şi-a spus ul­timul cuvânt şi sperăm că ea cel puţin va şti să păstreze vrednicia şi independenţa noastră. Sfinx, întrevederea de la Abazzia pe care va veni regele Greciei la Abazzia şi pe care va oferi regelui Rominiei mm prim, este unul dintre cele mai mari vase de război și ale Greciei. El e un cuirasat cu turelă, constând în 1889—90 împreună cu vasele similare „Hidra“ și „Spetsaî*. Are un tonagiu­ de 4885 tone, 7000 cai putere, 30 tunuri, 3 tuburi pentru lansat torpile și un eclxipaguil de 400 oameni. mm-num ' " '' TÍ^iMTÍÍÍÍiÍÍ»^ Cuirasatul «Psara» CARNEŢEL MEU Fetele din popor Fiecc­re crimă te înregistrează de o vreme încoace presa noastră are învăţă­­mîntul ei pentru cina vrea să-l vadă. „Drama“ de la Herăstrău, încă, are la­­turea ei socială şi morală. Drama nu constă numai în faptul că ea avea 18 ani, el 10 şi se iubeau „la nebu­nie“, nici în faptul că luna lumina aşa de blind, pe cînd el descărcă glontele mor­tal în capul nefericitei sale adorate. Drama profundă şi jalnică stă în edu­­caţiunea nenorocită a fetelor din popor. Luxul clasei dirigente le-a detracat min­tea şi urmările exemplului nefast n’au fost prin nimic oprite, aici prin ridicare­a stă­­rei materiale, nici prin ridicarea nivelu­lui cultural şi moral. Lozinca la mahala e, „aşa fată fru­moasă, trebue să muncească?" Muscalul cu cauciuc o aşteaptă în Piaţa Teatrului, minori cu „bani de buzunar“ sunt destui, deci, pe traiu ! Zi cu zi numărul cocotelor creşte în ra­port drept cu mizeria şi cu nepăsarea ne­bunească cu care cei de sus sa dau a­­fund cu capul în prăpastia ruinei mate­riale şi degenerărei morale. Exigenţele şi rafineriile de sus devin şi ale fetelor de la mahala: o lucrătoare modistă, plătită cu 2—3 lei pe zi, ca ne­norocita victimă de la Herăstrău, nu poate fără pantofi albi de piele, fără ju­­poane de mătase şi dantelă, fără „mus­cal“ şi moare bucuros cu paharul de şampanie în mină ! Fetele din popor, în rochiţe modeste de stambă, şi căutînd să placă şi să-şi lege viaţa cu lucrători de seama lor, devin tot mai rare; desfrîul se întinde tot mai mult în rindurile lor și problema merită să preocupe serios cercurile guvernante. R. D. P. M. C. A.-M. A. A.-A. A„ R. mi sunns la n ni ííh wi“ “« m, F/mi t-i’-i'eş'eatmo, mi easier ! Secretul Alianţei. VII. Un articol semnat de Nae Demetrescu in „Apărarea Naţională“ cu data de Vineri 13 Aprilie a. c., îmi dă o nouă şi preţioasă materie de vorbit. Articolul în chestie are caracterul unei... plingeri. Fie şi aşa. Printr'insul Nae Demetrescu răspunde ziarului «Ade­veriţi», care—zice d-sa—ar fi publicat mai multe calomnii la adresa sa. Nu ştiu ce anume calomnii ar fi publicat «Adeverul», îmi inchipdesc insă că ele departe de a merita aceste calificative, sunt pure adevăruri crude, pe cari Nae Demetrescu nu le poate mistui aşa cu una, cu două. Pe semne că suscep­tibilităţile, părţile sale vulnerabile vor fi fost atinse... in sfirşit nu acest lucru mă interesează, ci fondul plîngerii sale. D sa începe ast­fel: «D-le Redactor, Ziarul «Adeveriri» publicând maî multe calomnii la adresa mea», etc, etc. şi sfîrşeşte ast­fel: «Mulţumindu-vă, pri­miţi vă rog d-le «Director», etc. etc. Pentru ca să încep discuţia articolu­lui cu pricina am nevoe mai inu­im de o mică lămurire : Către cine işî adresează reclaman­tul plingerea ? Către redactor, ori că­tre director ?!. Redactorul, după cum ştim, care e însărcinat cu desfacerea tuturor comu­nicărilor sosite la redacţie şi care prin urm­are decide de soarta lor este fra­tele reclamantului şi iubitul frate al Ocultei Apostol Demetrescu. Pe de altă parte directorul de fapt al gaze­tei este însuşi Nae Demetrescu recla­mantul. Nu-i aşa că e nostimă manopera pre­zidentului ocultei fi Auzi d-ta, să dea un comunicat spre publicare fratelui şi «minei drepte» a ocultei, şi ca culmi să’şi trimită tot sieşi... salutări dis­tinse !! Nae Demetrescu uzind de această pol­tronerie ocultă, adică considerind «A­­pararea Naţională» ca o gazetă ce nu-i aparţine, pe fratele său ca pe un oare­care redactor, pe d. Popescu ca un veritabil director al gazetei, crede că a tras opinia publică pe sfoară, sau că ci­titorii vor îî aşa de naivi să nu priceapă restul manoperei. Somez pe Nae Demetrescu să iasă din tăcerea care şî-a propus-o şi să a­­firme pe onoarea şi conştiinţa sa (cită brumă o mai avea) dacă ad-­torul şi se­cretarul de redacţie al organului anti-­ semit, care î-a publicat plingerea, nu este însuşi fratele său? Dar director de fapt cine este? Nu eşti d-ta, d-le Nae Demetrescu ? Oare nu eşti d-ta personajul misterios (pen­tru profani), care dă ordine, care face minuni, care decide de soarta redacto­rilor, persoana fără de care nici o de­­marsă importantă nu se ia? Ce tot înşiri ia basme in plingerea d-tale, că conducătorii «Apărărei Naţio­nale» sint cun­oscu­ţi de toată lumea ! De care lum­e ? Pina cind n’am inter­venit eu, şî ziarul «Depeşa» ca să de­mascam toate hoţiile din M. C. A. şi A. A. R. cine ştia ceva pozitiv ? Te somez să-mi răspunzi, cari’s conducă­torii gazetei ? Aștept să dai dilemei in care te­am virat un răspuns precis, nu... po­trivit. Alt­fel voiu­ fi silit a’i da­t bre- FOIȚA „ZIARULUI ADEVERUL* Isprăvile poliției secrete Roman criminal de THOMAS COBB CAPITOLUL I ce a văzut Josef Badger Un vînt aspru de Martie sufla peste pădurea din Rookfield. Soa­rele apusese de vre­ o oră, cînd Josef Badger apăru la marginea cărarei d­in pădure. De­și înalt și de abia 26 ani, el avea o faţă veştejită de bătrîn, cu ochii mici şi înguşti, cari trădau aplicarea naturală de a privi cruciş peste nasul lung şi ascuţit. Un şal alba­stru spălăcit era legat în­ jurul gî­­rcului cu un nod slobod, şi cîţî­va gologan! ar fi ajuns pentru ca să’i cumperi tot costumul ce’i atîrna neglijent pe corpul slăbit. Cind ajunse la marginea pă­­durei, părăci drumul bătut, trecu peste o bucată de cîmp, se aşeză la marginea canalului şi scoase luleaua. Dună ca o umpluse şi aprinsese pe aceasta, se întinse pe iarbă, ri­dică picioarele îndoindu-le de la genunchi, şi adormi liniștit ca un copil nou­ născut. Mai multe ore a dormit ast­fel­. Primul său­ ghid după ce se de­şteptase se îndreptă spre. luleaua ce-i căzuse în iarba umedă. O ri­dică, o aprinse din nou­, se scutură ca un cîine udat, şi întorcîridu-se a­lene spre drum, îl urmă pe acesta pînă la capătul pădure!, şi urcă deluşorul pe culmea căruia era a­­şternut în chip pitoresc, satul, llookfield. Gerul era trist şi acoperit de nouri. Micile oase şi prăvălii ză­ceau în întuneric. Puţinele felinare ardeau slab şi înăbuşit. Iosif îşi grăbi paşii, lasă în ur­­mă­ şi punctul de încrucişare a pa­tru străzi, care forma inima satu­lui, şi ajunse curînd lingă un zid situat la dreapta. Aci o poartă de fier ducea spre tagiul acestei acoperiri, intrarea vestică a bisericeî din Rookfield, o construcţie masivă în piatră, a căreia aripă estică fu­sese de curînd clădită, pe cind turnul înalt era din evul mediu și nu se potrivea nici cu venerabilul corp, nici cu modernele strane ale bisericeî. Probabil că turnul avea și un ceas — întunerecul ce domnea nu permitea să vezi aceasta — căci cind Josef călcase în cimitirul ce înconjura biserica, auzi două lo­vituri consecutive. Ce jumătate de oră anunţă ele ? Putea să fie un­spre­ zece jumă­tate, două­spre­ zece jumătate, chiar şi unu jumătate. Siguranţă în astă privinţă nu putea avea de­cit du­pă ce va fi auzit bătînd şi ora întreagă. Pietre mormîntale îl înconjurau — coloane frînte, cîte­va monu­mente remarcabile, morminte cari păreau a fi mici grădini bine în­grijite, altele acoperite de buruenî, altele cu o cruce simplă, şi iarăşi altele pe cari creştea numai iarbă. La puţină distanţă de drumul cel mare al curţeî bisericeî, se afla un stejar de dimensiuni neo­­bicînuite. Tufişuri dese înconjuraţi trunchiul, așa că pomul împreună cu tufișul formau un fel de perete natural către stradă. Josef nu scăpă din vedere avan­— Oho ! șopti el, asta pare a fi un mormînt nou! Ceasul din turn sună trei pă­trate. Ochii bărbatului care privea cu atenţiune în juru’şi căzură asupra strălucire! unor panglici albe de mătase, unor cruci făcute d­in flori, unor coroane. Pe de­asupra el di­stinse mirosul clopoţeilor­­şi vio­letelor veştejite. Se apropiă. Piciorul său­ se lovi de cîte­va scîndurî prăfuite cam­, acoperite de coroane, închideau un mormînt încă deschis. Ceasul turnului anunţă miezul nopţeî. Iosif părăsi cimitirul în grabă, apucă pe drumul din dreapta, trecu pe lingă cîte­va prăvălii şi vile şi se opri în faţa unui grilaj, ultimul din sat. Precaut, evitînd orî­ce zgomot la deschiderea portei, el o deschise şi cu paşi repezi se apropie de primul tufiş pentru a se ascunde în el. Acolo se aşeză pe pămîntul umed, îşi scoase cişmele şi se tărî încet de a lungul alee­ şi grădineî, pînă cind ajunse aproape de marea ca­să cu baza exact pătrată. Faţa lui şi aşa de palidă, per­­duse orî­ce culoare. Picături mari de sudoare îî cur­gea și de pe frunte, mai mult de teama cîinilor, de­cit de aceea a oamenilor. Lipit de tufișuri, cutremurîndu-se de frică, el se tărî înainte spre casă. Abia cînd era de tot aproape de casă, îndrăzni să iasă la lumină pentru a cerceta ferestrele de din­dărăt ale casei. A introduce un cuțit într’unul dintre ramele ferestrei, a ridica zăvorul, a sări în casă, a trece prin camera rece pardosită cu piatră și a deschide ușile dinăuntru ale aces­teia cu o daltă,—a fost opera cîtor­­va minute. Nu-i mai rămînea de­cit să se târască încet spre sufragerie, să descue uşa şi să intre. Ajuns acolo Iosif se folosi intîi de precauţiunea de a zăvori uşa pe dinăuntru şi de a deschide tot­odată o fereastră pentru a-şi asi­gura ast­fel mijlocul de fugă în cazul unei surprinderi. Cit se poate mai fără zgomot el aprinse un chibrit, aprinse lampa ce stătea pe masă în fața lui, și băgă într’un sac de pînză ce-1 adu­sese cu sineșî, cit încăpu în el din tacîmurile de argint ce erau pe masă. Cînd ceasul de pe căminul vilei colonelului Askew sună prima oră după miezul nopțeî, îl se păru lui Iosif că e timp să înceapă retra­gerea, de­oare­ce mai avea de fă­cut un lung drum. El legă bine sacul, îl luă în spi­nare, stinse lampa, se urcă pe fe­reastră și sări ușor și cu agilitate într’un gazon cu flori ce se afla jos.­­ Orizontul se luminase, eterul albastru strălucea printre nourii ce călătoreai­ repede şi pe cînd îşi îmbrăca cizmele într’un tufiş, Iosif înjură surugeşte dar încet luna care îşi revărsa lumina argintie a­­supra capului său­. In atitudine plecată, acoperit de tufiş, el apucă sacul şi tocmai vroia să meargă spre poartă, cînd auzi zgomot de paşi şi se opri în­­grijat. Liniştea naturei, nourii uşori şi plutitori, păreai l­a mări încă liniş­tea ce domnea în jurul lui. Numai umbrele nourilor călători alunecau pe aleia luminată de lună. Cînd paşii se apropiară, Iosif se tărî pînă la zidul grădinei, îşi trase şapca peste cap şi se puse să pîn­­dească. Umbra uneî figuri trecu pe stradă, se prelungi pînă la o mărime uriaşă şi se arătă ca premergătoarea unui bărbat bine făcut, de statură mij­locie, care trecînd repede, apucă spre cimitir. Barba lui cădea pe de­asupra gulerului ridicat. Ochii îî ţinea aţintiţi spre pămînt. Iosif își opri respirarea pînă cînd trecătorul nocturn dispăru din cercul vedereî sale. Acum era vorba să nu maî piardă timp. El strînse sacul bine și tocmai se pregătea să-și părăsească ascun­zătoarea, cînd din noi­ auzi zgo­motul unor pași. — Curioasă oră de plimbare — foarte curioasă ! murmură el. încă odată Iosif fu silit să caute protecția tufișului, îndrăznind numai din cînd în cînd să arunce o pri­vire dincolo de zidul grădineî. — Să mă ia dracul, dacă de astă dată nu vine o femee ! — în­­gînă el în momentul următor. Ea era îmbrăcată din cap pînă în picioare în negru, şi neobicinuit de mare, cu o palmă maî mare de­cit bărbatul care trecuse inu­ii. Cu paşi lungi şi uşori mergea ea. Faţa eî era învelită cu un des voal, pe cînd mina albă neînmînu­­şată, atîrna de o parte. Par­că fără voinţă această apa­riţie înfiorătoare urma paşii bărba­tului, ca şi cînd ar fi am­îndoî nişte umbre detaş­ate dintr’un nocturn de duhuri. Mîinile lui Iosif tremurau atît de tare, în­cit conţinutul sacului sau începu să sune. II puse la pămînt şi aşteptă, pînă şi femeea dispă­ru din orizontul casei colonelu­lui Askew. Apoi porni fără a mai pierde un minut măcar, in direcția opusă. In stingă strada nu era mărgi­nită de case, dar cîțî­va metri de (Urinare in pag. II-ă) cortegiu d

Next