Adevěrul, iulie 1901 (Anul 14, nr. 4282-4312)
1901-07-01 / nr. 4282
Cerem lămuriri Am denunţat un caz grav : la Văcăreşti a intrat o femee pe care medicul spitalului a constatat-o că a fost bătută şi am arătat că această nenorocită a eşit in acest hal din secţia poliţienească No. 11, unde a fost «instruită »». Din momentul acelei denunţări au trecut atitea zile şi nimeni nu s’a mişcat, nici o lămurire nu s’a dat presei, nici o dezminţire nu ni s’a uui. Ma mult încă , ni s’au luat ori şi ce măsuri de cercetare. Din toate părţile am găsit uşi închise şi muţenie. Ce să fie ? Vom fi fost noi oare victima unei farse ? Noi putem să afirmăm că femeea a fost găsită bolnavă în infirmeria penitenciarului Văcăreşti şi gata să avorteze din cauza acestor bătăi. Cine este vinovatul, de se face conspiraţiunea tăcerei in jurul acestei crime poliţieneşti ? Se va face oare solidar prefectul de poliţie cu aceşti sălbatici, parchetul nu-şi va face oare datoria, fiindcă poliţia este amestecată intr’o crimă ‘ Iată citeva întrebări ce punem şi dacă vom reuşi să găsim explicaţiunea acestei cocoloşiri, a acestei muşamale pătată de singe, să nu fie vina noastră dacă vom lovi şi mai ales la ca, fiindcă trebue odată pentru totd’auna să treacă era sălbăticii lor. Sfinx. Turneu!lihanovics O escadră rusească, cea mai formidabilă pe care Rusia a întrunit-o şi cea mai formidabilă din cîte s’a văzut vre-o dată pe Marea-Neagră, a început un turneu în jurul coastelor acestei mări, spre a dovedi lumea că ea nu e de cît un lac rusesc, și în special pentru a pune sub ochii României, Bulgariei şi Turciei o teribilă realitate de care să binevoiascâ a ţine seamă mereu pe viitor. După cele ce ni se semnalează din Varna, unde escadra rusească a luat primul contact cu porturile ce are să le viziteze, şi după cele ce se ştie că se vor întîmpla la Constanţa, turneul Mihailovici cu cuirasate, crucişătoare, torpiloare şi tunuri, nu pare a avea alt scop imediat. Rusia simte necesitatea de a’şî plimba forţele-î maritime zdrobitoare faţă de cei’alţî riverani al Măreî-Negre, lăsînd fiecăruia grija de-a trage din acest fapt morala pe care va crede-o mai nimerită. Adică, Turcia să nu se prea bizue nici pa amiciţia Germaniei, nici pe propriile-i forţe, ci să ştie bine şi lămurit că de la 1877 încoace este şi va fi la discreţia Rusiei ; Bulgaria să se încredinţeze pe deplin că trebue să se supună desăvîrşit Rusiei, să-i fie un instrument orb: România să nu se prea înfeodeze la politica nemţească, deoarece D-zeu din Berlin va avea de-a face cu sfântul de peste Prut. Bulgarii s’au şi închinat marelui duce, mai mult de cît trebuia şi li se cerea, încît acesta a fost nevoit să Ie fae puţin zelul spunîndu le că el n’are nici o misiune politică specială. In porturile romîneşti şi turceşti escadra rusească va fi primită cu mai multă demnitate dar negreşit cu acea politeţă pe care orice muritor ar arăta-o unui urs sau tigru ce ar binevoi să-i facă o vizită curtenitoare. Dar nici noi nu ne vom înşela asupra curteniei ruseşti, nici Rusia nu se va înşela supra politeţei noastre. Ceea ce este însă deocamdată îmbucurător, e că puternicul vecin, fie că e prea ocupat şi încurcat în alte părţi, fie că nuşi-a găsit momentul propice, fie că e pentru cîtva timp animat de intenţii pacinice, nu face din demonstraţia sa ceva părtinitor din cale afară, nu are aerul de a încuraja pe unii din cei mici din jurul său şi de a ameninţa pe alţii. Turneul Mihailovici va fi deci o mare deziluzie pentru bulgari, şi pentru noi liniştirea de emoţia pe care ne-a produs-o anunţarea lui. Trebue să fim drepţi cu toată lumea, chiar cu cei mai mari ca noi, şi chiar cu acei pe cari nu-i socotim ca amici sinceri. Ediţia de seara Rusia era în dreptul ei să facă această manifestaţie a puterei sale maritime. Dacă ea ne îngrijeşte pînă la un punct, e că imperiul rusesc ne e vecin pe uscat ca şi pe apă, că a jucat, de la o vreme, rolul destinului în viaţa noastră politică şi naţională, că pe viitor ţine să joace acelaşi rol. La o mare distanţă de noi, dacă ar fi de pildă în poziţia geografică a Statelor Unite, el ne-ar fi apărut poate mai simpatic şi l-am privi în mod mai senin. Dar e prea aproape de noi, prea puternic şi prea lacom, —ca toate ţările mari de altmintrelea. Vooinnf«?alo* mon; ch.î0ni6-S6 ei ori cum s’ar chema, e întotd’auna neplăcută pentru cei mici. Puneţi pe Germania, pe Franţa, pe Anglia în locul Rusiei, şi sentimentele, grijile, temerile noastre faţă de puternicul vecin ar fi aceleaşi ca şi faţă de Rusia. Ce-a folosit Transvaalul că s’a învecinat cu o ţară pretinsă cea mai civilizată din lume ? Ce folos tragem noi din vecinătatea Austro-Ungariei ? Ia închipuiţi-va că vecinul de peste Carpaţi ar fi fost un stat naţionaliceşte omogen sau în întîrziere mare cu dezvoltarea spiritului naţional al naţionalităţilor ce-l compun, şi întrebaţi-vă care ar fi fost soarta Romîniei ? înţelepciunea noastră trebue să stea deci în aceea de-a trăi bine a toţi vecinii mari şi a ne teme de toţi de-o potrivă. Dacă reuşim să facem aceasta, ne vom strecura. De aceea găsim că toată politeţa de care sîntem capabili, să o arătăm flotei ruseşti, fără a fi nici servili, dar nici prea reci. Sceptici da, pe cît se poate... însă în suflete, nu pe figuri. Astfel tarival Mihailovici se va termina cu bine pentru ambele părţi. - Teodorescu și POSTA REDACȚIEL Anul XIV. — No. 4282. FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU ABONAMENTE Un an Şase luni In țară . . . 30 lei In străinătate. 50 „ 15 lei 25 „ Trei luni 8 lei ' 13 . IO bani in toată țara 15 „ „ străinătate . . . i»iiiii----Un număr vechiu 20 bani. Its Pommioji 1 Iuijfi 1901 DIRECTOR POLITIC ST. MILLE ANUNCiurT L .3. , Linia pagina 1^ Lei......................0.50 bani V; 'k » ............. • • 2‘— e 'V3&» -----------^%A3f^OURI LE ZIARULUI — Strada Sărindar — îi TELEFON DISPERAREA D-LUi NICU FILIPESCU — Cite»va iiimmnsite intcreiante — Combinațiimile d-lui Nicu Filipe- |nle s’au schimbat mult. S’a putut BCU plănuite imediat, după căderea observa de toţî că d. Theodor Roguvernului Carp, n’au reuşit de loc. setul s’a pus îjj chestia convenţiei Peninsula junimistă a fost părăsită repede de corifeii conservatori cari, la început, se solidarizaseră cu d-nul Carp și astăzi ex-micul dictator e aproape izolat. Legenda pe care vroiau peninsularii s’o acrediteze, anume că după R-luil Strrdv.a, vom avea un guvern Carp, n’a trăit de cit cue v« ^tiu. E interesant să dăm în această privință oare-cari amănunte piua acum necunoscute în public. Partizanii d-lui Carp respingeau pretutindeni că şeful lor are inficaţiuni precise că în curînd, poate chiar peste 9 luni, va reveni la putere ca şef de guvern şi de partid. Ca şef de guvern, e sigur că va veni, spuneau partizanii săi. Şi dacă conservatorii nu vor voi să-l recunoască ca şef de partid, se va impune ca atare prin faptul deţinerea paterei. Avînd Carp puterea, îl va urma şi partidul. Cine nu va voi să-l recunoască, are să-i facă opoziţie, va trece în dizidenţa conservatoare,— aşa vorbeau junimiştii şi partizanii d-lui Filipescu pînâ acum cîtva timp. Legenda aceasta însă n’a trăit mult, precum am spus. In ziua ciad se puse în circulaţie invenţia că regele ar fi dat asigurări d-lui Carp că-1 va răzbuna contra conservatorilor şi-l va readuce la putere ca şef ele guvern şi ca şef de partid, în ziua cînd se accentuase şi cartelul dintre peninsulă şi guvernul Sturdza, regele a ţinut să pună capăt acestei glume.Se dădea ca sigur, fruntaşi junimişti şi d. Nicu Filipescu spuneau partizanilor din provincie, că peste 9 luni revine d. Carp la patere, că şeful lor a fost la palat şi a sondat terenul, că d. Sturdza, pentru a înlesni venirea cumnatului sau la putere, imediat ce se va retrage regimul liberal, nu va lăsa să se aleagă un singur conservator, iar preşedinţii corpurilor legiuitoare liberale, dacă vor fi consultaţi la schimbarea regimului, vor recomanda pe d-nul ■ Cîrp. Tuturor acestor svonuri regele le-a pus capăt şi pe cît ştim nu de mult mareşalul Filipescu a fost trimes la d. Gr. Cantacuzino anume pentru a-i da să înţeleagă că toate aceste vorbe sînt pure fantazii. * Imediat ce s’a aflat pe peninsulă de această vizită, d. Nicu Filipescu a început să se agite şi să atace pe rege in cercurile sale. După cîteva zile a apărut apoi în „Epoca“ şi faimoasa notă că dacă se va admite convenţia cu Banca Naţională Tronul va fi în primejdie ! Era un început de disperaţiune şi peninsularii au silit chiar pe d. Carp să se ducă la palat şi să vadă efectul notei şi dispoziţiile regelui atît faţă de peninsulă cît şi faţă de continentul Cantacuzino. Se ştie cum a eşit d. Carp de la palat. Imediat a dat ordin să se înceteze ori-ce companie disperată, să eri se mai ambaleze în polemici cu vechiul continent şi apoi a plecat la Vittel. De la plecarea d-lui Carp lucruDeoarece chestiunea a stîrnit o polemică între eminenţii bărbaţi poliţiei, vom nara şi noi confiatul sub felină de dialog: — Tăhită, eşti un float ! Ca s’ajungi la d. de Buelow a trebuit să intervină un aî treilea şi nu te-a primit decît două minute. — Minţi, Nicule ! M’ara adresat direct, am fost primit şi am vorbit o jumătate do oră. — Ba două minute ! — Ba o jumătate do oră ! — Ba nu ! — Ba da ! — Ba nu ! — Dar nu cînd şi cît aî fost primit ? — Eil? N’am fost primit de loc? — Atunci ? ! Sic ! — Sîc şi eu că nu mai poţi de ciudă. — Ba tu ! — Ba tu ! .... Eminenţii bărbaţi de stat continuă dialogul lor în limbajul diplomatic de mai sus. Ban, cu Banca Naţioală cu totul pe alt teren de cît d.Nicu Filipescu, iar d. Al. Marghiloian asemenea. In fine s’a rmarcat că junimiştii nu sunt tocmai ispuşi să se arunce cu aceeaşi disprare ca şi d. Nicu Filipescu în extra continentului Cantacuzino şi toate atacurile de pe panînonU port numai ştampila filipesciană. Toate acesta şi acţiunea energică de reorganizat a partidului conservator, manifessţiunea delegaţiunilor venite la inaugurarea monumentului lui Al. Lavoyary incidentul nostim de la Focşani unde s’a ales ca preşedinte al noului comitet conservator d. G. Cantacuzino în locul d-lui Nicu Filipescu, atitudinea absolut decisă a generaluui Manu şi a fraţilor Lahovary de a rupe definitiv cu peninsula Carp au disperat pe ex-micul dictator ; astfel se explică cum s’a pus în apărare provocând o polemică şi atacind cu ultima răutate pe d. Takelonescu. Dar cine cunoaşte bine pe d-nul Nicu Filipescu şi cine a citit cum se apără, a înţeles perfect în ce stare sufletească Se află, că este cu desăvîrşire în disprare, iar nu în... apărare. A. 3. Timbre false D-luî I. Simionescu Loco Mă întrebaţi ce se va întîmpli cu &■ cele acte judecătoreşti cari se vor descoperi că sint făcute pe timbre false ‘ Dv credeţi că nu sint valabile chiar actele în sine, adică chiar contractul al căruî instrument este actul acesta scris pe o hîrtie timbrată falsă. Vă înşelaţi. Timbrul este o cestiune fiscală şi legea timbrului a prevăzut că atunci cînd un act judecătoresc nu e făcut pe timbru legal, actul nu-i nul de drept ci trebuie să fie prezentat ministrului care supune pe contravenient la o pedeapsă bănească şi îl sileşte să complecteze timbrul. Aşa de pildă dacă înaintea unei instanţe judecătoreşti ai prezenta o poliţă insuficient sau de joc timbrată, ori un contract de închiriere, judecătorul te obligă să complectezi timbrul şi nu dă curs afacere pînă nu se satisface legea timbrului. Tot aşa cu un apel, recurs sau opozițiune. Apelul,recursul ori opozițiunea nu's nule de drept. Legea obligă pe acel ce nu s’a conformat legei timbrului să plătească de trei ori taxa legală și numai atunci cînd aceasta nu se va face, actele de procedură se declară nule, adică ți se respinge apelul, recursul, opoziţia. In cazul unui timbru falsificat cestiunea este şi mai delicată cu cit vinovat nu-i cel ce a întrebuinţat fără să ştie un timbru fals, ci maî mult statul că a făcut posibilă această falsificare. In tot cazul actul nu poate fi socotit ca nul, ci cel mult—și dau sub rezervă părerea mea—cel mult, se poate cere aceluia ce prezintă un act scris pe un timbru fals să plătească încă odată valoarea timbrului. Echitabil însă este ca să nu se ia nici o măsură contra celor nevinovaţi a se închide ochii—şi a se lua măsuri energice ca pe viitor să nu se mai falsifice timbre. 1. B. In cercurile politice se dă oare-care importanţă sosirea în Bucureşti a comisarului turc din Sofia Melhamet Effendy tocmai in ziua cind au ancorat la Varna vasele de războiu ruseşti comandate de marele duce Mihailovici. Melhamet e un înalt demnitar turc, cu titlul de excelenţă, nu aparţine însă corpului diplomatic ci depinde de ministerul de interne din Constantinopole. La Sofia e comisarul guvernului otoman şi bulgarii privesc pe acest personagiu ca un agent de control. Plecarea lui la Bucureşti a fost interpretată în cercurile diplomatice ca un act demonstrativ al Turciei faţă de vizita ducelui rus la Varna. Mohamet a avut Miercuri seara o Întrevedere lungă cu d. Dimitrie Sturdza la care a prînzit împreună cu Kiazim Bey, ministrul Turciei. CARNETUL MEU Giraţi şi avocaţi Am vorbit acum citeva zile despre incidentul întîmplat la Curtea cu juri între d. preşedinte Paleologu şi avocatul Davidescu, care retrăgîndu-se din instanţă procesul s’a amînat. Cercetări personale făcute ulterior par a demonstra că d-l avocat Davidescu a înţeles raa observaţiunea d-luî preşedinte aşa că vina magistratului nu ar exista. De altfel noi ne-am ridicat mai sus de acest fapt special, cercetînd cestiunea în sine şi arătând cam ar trebui să fie raporturile dintre avocaţi şi magistraţi. Aceste conflicte din nenorocire sunt foarte frecvente. Un ziar din Birîad ne aduce ştirea conflictului întîmplat între gU.Spiridon Stateseu, prezident al Curţei siliuîaţ*' din iocalitate^şi d-1 avocat Vanevoi#,tescc- T°9 “Părătorii s’au văzut „O părăsit.0 solidariza cu colegul lor şi bru al baroJidienţa, iar nici un slt meraeuiscă aşa că n’a consimţit să’i înlocuit încă: atitu'Cesul s’a amînat. Mai tirului a fost luată'5» energică a apărăru ultragiu şi a dat di-1 prezident ea seze procas-verbal pentru?» să i se dre-De la Rîmnicul-Sărat nu\?sta« știre: D-1 prezident Rădvan ar’nealtă pe d-l avocat şi deputat Vespasi ascultat care s’a retras iarăşi din şedinţă şi ăla, rut ministrului de justiţie numirea unui anchete şi pedepsirea magistratului culpebil. Şi să se ia în consideraţie că avocaţii cari se pling de lipsa de tact a magistraţilor nu sunt primii veniţi Avocatul din Birlad d-1 Vasiliu Cristescu, este unul din cei mai bine văzuţi din baroul bîrlădean, iar d-l deputat V. Pella este un tînăr care după ce s’a făcut cunoscut în ziristică şi-a căpătat un loc de onoare printre avocaţii din oraşul său. Cum se vede, este o cestiune aceasta şi ea pare să fie rezolvată. Lucrul nu-i de altmintrelea greu punindu se niţică bună voinţa din partea magistraturei, căci oricît de grea şi de enervantă este această profesiune,, totuşi caracteristica eî de căpetenie trebue să fie urbanitatea şi sîngele rece. Cine nu are aceste două calități, nu are ce căuta în magistratură, căci aa fi un detestabil magistrat.^ c. ax. C N JE © T . A. ZILEI Micul dictator acopere de lături pe șefii conservatori, pentru ca sa se apuce tot el să-i spele! nume POLITICA EXTERNA Congresul liberalilor englezi Liberalii englezi, în urma unei neînţelegeri între liberalii imperialişti şi cei democraţi cu privire la răsboiul sud-african, au convocat un congres care s-a şi ţinut la Reform-Club. Au participat toţi deputaţii liberali, între cari Harcourt şi Asquith. D. Campbell Bannerman, salutat cu aplauze furtunoase, a deschis dezbaterile cu o cuvintare, în care a accentuat nevoia de a se pune capăt micilor gelozii, căci altfel partidul liberal va pieri. Zice că a servit partidul in timpuri grele şi el trebue să se pronunţe acum dacă voeşte sau nu să-i menţie şefia. Părerea că partidul liberal e fără speranţă despicat in două e exagerată, deoarece 4/6 din aşa numitul centru sunt de partea sa. Cu privire la răsboiul sudafrican Campbell-Bannerman a declarat că acesta trebue să ducă la un sfirşit victorios. Trebuesc stabilite condiţiunile, însă cu spada într’o mină şi in cea-i’altă cu ramura de măslin, ca să ajungem la o înţelegere cu bravul duşman După a sa părere politica partidului liberal trebue îndreptată in seozul ca toţi supuşii britanici din Colonia Capului cari s’aîî răsculat să beneficieze de o mărinimoasă amnistie "şi republicele anexate să capete o administraţie ca şi cele-l’alte colonii britanice, cari mai tirziu dacă poporul va dori-o, să aibă ca urmare o federaţiune. Oratorul a declarat că nu cade un extrem şi că n’ar dori ca cineva să fie exclus din partid ■ încheiat insă cu declaraţia emfatică nme viitor ca șef al oposiției, va cere tiigivă disciplină și nu va tolera in- Harcou nerman de figură pe Campbell-Ban- Asquitb se fcîaieaj concurs, zmie. El a declarate bănuiala de zîsentimente personale ^«cele mai caide B.mnerman, dar cînd sL.q Gampbel!de vederi e mai bine ca e.. deosebirî sus și tare. Acei membrii al j.0 arabe cari In chestia răsboiului au alte q()j ea ale conducătorilor partidului să libertatea de a le manifesta. După ce mal vorbiră Ia același sens Grey și alți liberali imperialişti, se votă cu unanimitate o rezoluţie prin care se mulţumeşte lui Campbell-Bannerman pentru serviciile aduse partidului şi i se exprimă încrederea. Lordul Roseberg, pe cit se zice, s’a abţinut deunăzi la banchetul lui Asquith In afară de ca unul ce se crede stînd politica de partid. Intîlniri politice Intr’o corespondenţă a lui «Hamburgischen Gorrespondenten», scrisă după relaţiuni de la Curtea germană, se arată că între dispoziţiile de călătoria luate de împăratul Germaniei, se găsefte, între alte puncte ale programului, fără vre-o specială relevare, şi acela că la revista trupelor din Mâini, care va avea loc la mijlocul luî August, vor participa şi ţarul Rusiei şi regele Angliei. Astfel s’ar întâlni trei monarhi şi ar fi o întilnire foarte interesantă, mai ales după vizita ţarului la Danzig, care va preceda evenimentul. Pe de altă parte «Birmingham Post», organ inspirat de d. Chamberlain, anunță o întrevedere a d-luî de Buelow, cancelarul Germaniei, cu d. de Lambsdorff, ministrul de externe al Rusiei. Probabil că această întrevedere va avea loc la Danzig, cînd cu ocazia intilnireî ţarului cu împăratul Wilhelm, ambii suverani vor fi însoţiţi de miniştrii lor de externe. Scopul întrevedere! d-lui de Buelow cu d. de Lambsdorff ar fi regulares chestiunea Manciuriei. Rusi ar voi să aibă din partea Germaniei recunoaşterea supremaţiei sale nu numai în Manciuria ci in toată China spre nord de marele zid, in schimbul avantajelor ce va recunoaşte Germaniei. Germania nu prea e dispusă a se învoi astfel şi această delicată chestiune ar fi obiectul întrevederei directe dintre d. de Buelow şi d. de Lambsdorf. Belgia şi Congo Raportul comisiunei Camerei însărcinată a examina procesul relativ la avansările de bani făcute de Belgia Congului a fost publicat. El propune adoptarea articolului linie al proectului așa cum a fost modificat de guvern şi astfel conceput: «Voind să păstreze facultatea pe care are din drept suveran de a anexa atul independent Congo, Belgia re'dă acum la întoarcerea sumelor date ven. j,,j gta^ in conformitate cu eoaprocent, 3 Iulie 1890)precum si la Obligaturtiorasi sume. statul indepenu'„tare contractate da etate nu vor reu baza actelor pre_ in cazul si din momv. .. renunța la facultatea d!u , jo' c * • Belgia va țțLCongo. CRITICA LA NOI O campanie întreprinsă în timpul din urmă contra unui recenzent de la Noua Revistă romînă, mă îndemna mai de mult ca să mă ocup in acest fel de critica literară din ţara noastră. Am crezut insă că acele articole sunt un fenomen izolat, regretabil, dar care nu va avea urmări şi nu va găsi imitatori. M’am înşelat. Campania pare a face şcoală şi fiindcă lucrul îî şi dăurător şi regretabil, mă văd silit a mă ocupa de el. Cu atît mai îndreptăţit sint de a face aceasta, cu cît in apreciaţiuniie pe cari le am făcut asupra operelor de literatură şi arta timp de maî bine de şease ani de cînd scriu la Adeverul, am fost de o indulgenţă pe care unii au găsit-o excesivă şi cu atit mai mul cu cît un ticăr de talent ca d. Daus vroind să lovească într’un critic care altă dată a judecat cam aspru un roman istoric şl sau, a lovit în toţi criticii cari sint chemaţi astăzi să aprecieze numeroasele producţiunî din cîmpul literilor şi artei noastre, cum s’ar mai putea aplica titlul acesta unor oameni cari,prin felul ocupaţiunei lor avi mai mult rolul unor informatori, al unor reporteri in domeniul literature! şi artei, cum sint reporterii in domeniul politicei, al ştiinţei, al faptelor diverse, etc ? Ca trebue o pregâtire specială pentru ca să fi recenzent literar al unui ziar, — aceasta o ştie oricine şi—afară de foarte puţine *excepţiuni — recenzenţii mai tuturor ziarelor noastre îşi îndeplinesc în mod conştiincios şi competent datoria. Depinde numai cum tşe înţelege fiecare rolul. Unul crede că e pus să cenzureze tot ce se scrie. Cînd i-a căzut în mină un volum primul lucru ce-l preocupă este să-i găsească neajunsurile, — aceasta ca un mijloc preventiv, profilactic, pentru a feri pe imitatori de a cădea in aceleaşi erori, pentru a evita o influenţă nefastă, dăunătoare gustului literar şi aşa puţin desvoltat, al mediei cititorilor Altul iarăşi crede că trebue să uzeze de toate armele ironiei, satirei şi amărăciunei pentru a distruge acele nenumărate opuscule literare cari apar zilnic în «literatura» noastră, aceasta pentru a face şi o operă utilă literelor şi artei şi o operă de bine pentru ţară, pentru naţiune, îndepărtind de la o ocupaţiune nerodnică, neproductivă, pe un om care în altă direcţie ar putea fi un foarte util membru al societăţei. In sfirşit există un al treilea mod de a pricepe rolul de recenzent, care cred eu că este mai conform cu poziţiunea reală ce o ocupă recenzentul în literatură. După modul acesta recenzentul are în primul rînd datoria, ca după cea a sa pricepere, să aleagă in literature! §i artei nechina de griu. Tot ce găseşte bun şi frumos să pună în evidenţă, să releve şi părţile rele ce le-ar găsi, dar mai ales să nucurajeze munca şi talentul cit de mic acolo unde ele s’ar arăta. E o atît de mare sărăcie in talente şi aptitudini la noi, în cit recenzentul trebue să se fie cu totul la nivelul la care se afla producţiunea literară bună la noi, aprecierea operelor pe cari este chemat să le judece. Nu poţi aplica literature romineşti criteriul pe care 11 aplică producţiunei literare din ţara sa un recenzent din Germania, Franţa, Itia, Rusia, etc. Aceasta trebue s’o aibe în vedere recenzentul de la un ziar sau o revistă rominească şi atunci de sigur că nu va da greş. Dar incercat-au vre-odată cei ce publică la noi literatură să-şi dea seamă cit de greu este rolul recenzentului și cit e de mare răspunderea ce apasă asupra lui? Nici intr’o ţară nu se citesc atit de puţin produsei© literature! naţionale ca la noi, şi nici intr’o ţară deci nu sint atit de puţin încurajaţi literaţii de cititori ca la noi. In aceste condiţiuni cuvintul recenzentului poate să fie decisiv pentru un literat, pentru o operă, spune despre o operă că e rea şi mulţi dintre puţinii cari citesc romîneşte n’o vor mai cumpăra, nici citi. Vei contribui la înmormîntarea unei opere şî dacă autorul e începător, poate şi la sugrumarea unui talent. Se va spune că talentul răzbeşte in tot cazul. Aceasta-i intru cîtva adevărat, dar numai intru citva. Mai ales la noi acest aforism mi se pare cu totul inexact, pentru că mediul în care talentul poate găsi încurajare, poate prospera, este foarte restrins şi fiindcă singurul mijloc ce-i stă la dispoziţie pentru a se manifesta este la mina urmelor tot presa, la care doar recenzenţii decid... De greaua răspundere ce apasă asupra lor sint pătrunşi toţi recenzenţii. Fiecare— sint convins—tsî Îndeplineşte tn modul cel mai conştiincios posibil rolul său. Rolul de judecător este In tot d’auna dintre cele mai ingrate. Rar ţi se intimplă să fii pe placul celui judecat, cu atit mai greu e de satisfăcut literatul, căci acesta, chiar cînd a făcut literatură proastă, a lucrat in marea majoritate a cazurilor sub impulsul unei ambiţiuni de un ordin mai inait, a expus simţiri şi gindurî cari i-au frămintat sufletul, cari poate chiar puteau să furnizeze unui artist de talent subiectul unei opere de mare valoare. Literaţii sunt deci de o susceptibilitate extraordinară. Aşi putea să povestesc multe exemple pentru a arăta aceasta aci, dar unul nu mă pot opri să nu-l relevez, fără a cita bine înţeles nume. Un tînăr începător, pe care nu-l cunoşteam personal şi despre care nu auzisem, trimete ziarului un volum de versuri. Mi-am făcut datoria şi l-am citit. Am văzut imediat că e opera unui tinăr, dar am constatat că acest tinar are un germene de talent, care cu timpul şi cu muncă serioasă ar putea să crească, să se dezvolte şi să dea roade frumoase. Aşi fi putut să arăt toate părţile slabe şi să pomenesc in treacăt şi de germenele de talent. Am procedat însă invers, cum fac de altmintrelea întotd’auna, am relevat mai intim versurile mai bune, apoi ana vorbit şi de insuficienţe, nu fără a termina cu un cuvînt de încurajare pentru autor. Ei bine, ce credeţi că mi s’a intimplat ? M’am pomenit cu o scrisoare destul dehal să-i zic nemodestă, în care eram sfidat să inzist asupra neajunsurilor !.. Vroia tinărul începător să-l scot infailibil şi perfect artist... Nu-i fac un reproşdin aceasta, căci dacă artistul perfect’ care întotd’auna va simţi că opera sa îndată ce a luat forma materială— din cauza inperfecţiuneî materiei insâşi—râmine cu mult inferioară concepţiei sale primitive, idealurilor şi fanteziei sale, care deci e chinuit de imperfecţiunea operei sale, dacă un asemenea artist matur suportă cu nespusă greutate şi enervare, observaţiunile criticei, cu atit mai victos artistul Începător, căruia auto-critica ii lipseşte aproape cu totul, care voeşte să ia cu asalt universul, nu va vroi să suporte observafiunile unui om care nu numai că nu scrie în versuri şi rimat, dar poate că iu toată viaţa lui n’a scris nici o poezie, n’a rimat iimă cu lună şi floare cu soare... încă odată, nu facem reproş tinărului poet, l-am citat numai cazul ca fiind caracteristic. A fost deci In tot-d’auna şi este şi astăzi — şi e natural să fie aşa — soarta criticilor ca să-şi facă duşmani. Însuşi genul producţiunei lor literare implică aceasta. Cu toate astea cîţî artişti n’au recunoscut la maturitate serviciile ce le-a adus critica acelora cari altă dată au duşmănit-o sau au urit-o, cea mai caracteristică expresiune a duşmăniei neputincioase ?... La noi pînă in timpul din urmă cei criticaţi In producţiunea lor literară şi artistică, n’au luat nici odată cuvintul in cauză proprie. Dacă în ştiinţă o anticritică din partea celui criticat este cu putinţă, ea este cu neputinţă în literatură şi artă. Cit de acerbă n’a fost critica literarie şi artistică a Convorbirilor literare şi a Contimporanului, cu toate acestea ea n’a provocat nici odată răspunsuri de ale literaţilor şi artiştilor serios criticaţi. Cind intr’un asemenea răspuns mai devii şi personal, te legi de persoana criticului, atunci a priori at renunţat la seriozitate, pentru că dasă nu inacceptabil ţi se maî admite ceva, apoi este ca să faci anticritica argumentelor criticului cită vreme acesta nu s’a legat de loc de persoana ta, ci ţî-a apreciat numai opera. Ei..bine, cum am spus şi la începutul acestuî articol. In timpul din urmă ciţi va poieţi şi literaţi cari au fost criticaţi cam aspru de recenzentul unei reviste, s’ar’i năpustit asupra persoane lui... Aceasta e cu atît mai regretabil cu cit nu e vorba de o anticritică, ci pur şi simplu de atacuri personale la cari nu se poate răspunde. E oare-cum un atentat la libertatea conştiinţei criticului. Şi deşi nu de acord cu acesta nici în ce priveşte modul sau de a-şi înţelege rolul, nici în aprecierea unuia dintre autorii răzvrătiţi despre care am scris şi eu, mă cred dator să mă ridic în contra acestui nou procedeu care tinde a deveni obiceiu. Recenzentul are o mare misiune la noi. El are cu destule greutăţi de luptat şi dacă se poate admite ca un poet aspru criticat să polemizeze cu dinsul intr’o cauză proprie, apoi nu se poate de loc admite ca acel poet să atace personal pe critic pentru că mai, ales in critica literară nu s’a auzit pină acum că înjurătura şi invectiva ar fi argumente. Literatul şi artistul, ca şi criticul şi recenzentul însă, atunci cind se cred’ sau sint de fapt nedreptăţiţi, să continue a lucra fără teamă şi ezitare. Nu am şi n’am avut pretenţiunea de a fi critic literar. Sint un simplu re- Cenzent şi cred că acelaşi titlu II revendică toţi colegii mei de la cele-l’alte t'Ze riv.iste- Griţi0î literari sínt în are în primi noastră un Maiorescu, un Gherea, mai bună a si daca acestora li se zice critici literari, I cimpul liter. m fiecare in genul sau de produ amintindu-si vorbele marelui italian „Lequi il tuo cor so e laşei dir gli genţi". Spațiul nu-mî permite să mai inzist asupra acestei chestiunî. Poate ca voia , reveni asupra eî. Aş dori insă din inimă ca să nu fie nevoe de aceasta. . Literile şi artele române au o luptă destul de grea de dus şi polemicile violente intre critici pe de o parte şi literaţi şi artişti pe de alta ar fi un nou ob,stacol in drumul spre biruinţă. Critici şi criticaţi să punem umărul pentru , ca biruinţa aceasta să o putem serba cu o oră mai curind. B. Brănişteanu CĂRŢI şi REVISTE Revista pariziană L’Art decoratif, (95 Rue des Petits Champs) conţine şi în numărul său de la 1 Iulie revista saloanelor începută în numărul din Iunie.: Găsim în acest număr următoarele importante articole: Bijuteriile (23 ilustraţiuni) de Raymond Bouyer; Două panouri decorative (două ilustraţiuni) de Albart Thomas; Sculptura, urmare (7 ilustraţiuni) Yvanhoi Rambosson; Ceramică, sticlărie, email (10 ilustraţiuni) de Charles Saunier; Interiorul şi Mobila (10 ilustra-ţiuni) de O. Gerdeil; Ferul forgeat de G. M. Jacques (2 ilustraţiuni); Pielăria_ ar-■ tistică da Em. Sedeyn (20 ilustraţiuni). In total 7 articole şi 79 de ilustraţiuni", iată sumarul acestui număr, care întrece, pe toate. _ . 1 Preţul abonamentului pentru Romînia: 24 lei anual; revista apare lunar.