Adevěrul, iulie 1901 (Anul 14, nr. 4282-4312)

1901-07-01 / nr. 4282

Cerem lămuriri Am denunţat un caz grav : la Vă­căreşti a intrat o femee pe care me­dicul spitalului a constatat-o că a fost bătută şi am arătat că această ne­norocită a eşit in acest hal din sec­ţia poliţienească No. 11, unde a fost «instruită »». Din momentul acelei denunţări au trecut ati­tea zile şi nimeni nu s’a mişcat, ni­ci o lămurire nu s’a dat presei, nici o dezminţire nu ni s’a uui. Ma mult încă , ni s’au luat ori şi ce măsuri de cercetare. Din toate părţile am găsit uşi închise şi mu­ţenie. Ce să fie ? Vom fi fost noi oare victima unei farse ? Noi putem să afirmăm că femeea a fost găsită bolnavă în infirmeria penitenciarului Văcăreşti şi gata să avorteze din cauza acestor bătăi. Cine este vinovatul, de se face conspiraţiunea tăcerei in jurul aces­tei crime poliţieneşti ? Se va face oare solidar prefectul de poliţie cu aceşti sălbatici, parchetul nu-şi va face oare datoria, fiind­că poliţia este amestecată intr’o crimă ‘­ Iată cite­va întrebări ce punem şi dacă vom reuşi să găsim expli­­caţiunea acestei cocoloşiri, a acestei muşamale pătată de singe, să nu fie vina noastră dacă vom lovi şi mai a­les la ca­­, fiind­că trebue odată pen­tru tot­d’auna să treacă era sălbăti­cii lor.­ Sfinx. Turneu!­lihan­ovics O escadră rusească, cea mai for­midabilă pe care Rusia a întrunit-o şi cea mai formidabilă din cîte s’a văzut vre-o dată pe Marea-Neagră, a început un turneu în jurul coastelor acestei mări, spre a dovedi lumea că ea nu e de cît un lac rusesc, și în special pentru a pune sub ochii României, Bulgariei şi Turciei o teribilă realitate de care să bine­­voiascâ a ţine seamă mereu pe viitor. După cele ce ni se semnalează din Varna, unde escadra rusească a luat primul contact cu porturile ce are să le viziteze, şi după cele ce se ştie că se vor întîmpla la Constanţa, turneul Mihailovici cu cuirasate, crucişătoare, torpiloare şi tunuri, nu pare a avea alt scop i­­mediat. Rusia simte necesitatea de a’şî plimba forţele-î maritime zdrobi­toare faţă de cei’alţî riverani al Măreî-Negre, lăsînd fie­căruia grija de-a trage din acest fapt morala pe care va crede-o mai nimerită. Adică, Turcia să nu se prea bi­­zue nici pa amiciţia Germaniei, nici pe propriile-i forţe, ci să ştie bine şi lămurit că de la 1877 încoace este şi va fi la discreţia Rusiei ; Bulgaria să se încredinţeze pe deplin că trebue să se supună desăvîrşit Rusiei, să-i fie un instrument orb: România să nu se prea înfeodeze la politica nemţească, de­oare­ce D-zeu din Berlin va avea de-a face cu sfântul de peste Prut. Bulgarii s’au şi închinat marelui duce, mai mult de cît trebuia şi li se cerea, în­cît acesta a fost nevoit să Ie fae puţin zelul spunîndu le că el n’are nici o misiune politică spe­cială. In porturile romîneşti şi tur­ceşti escadra rusească va fi primită cu mai multă demnitate dar negre­şit cu acea politeţă pe care ori­ce muritor ar arăta-o unui urs sau ti­gru ce ar bine­voi să-i facă o vi­zită curtenitoare. Dar nici noi nu ne vom înşela a­­supra curteniei ruseşti, nici Rusia nu se va înşela supra politeţei noastre. Ceea ce este însă de­o­cam­dată îmbucurător, e că puternicul vecin, fie că e prea ocupat şi încurcat în alte părţi, fie că nu­­şi-a găsit mo­mentul propice, fie că e pentru cît­va timp animat de intenţii pacinice, nu face din demonstraţia sa ceva părtinitor din cale afară, nu are aerul de a în­curaja pe unii din cei mici din jurul său şi de a ameninţa pe alţii. Turneul Mihailovici va fi deci o mare deziluzie pentru bulgari, şi pentru noi liniştirea de emoţia pe care ne-a produs-o anunţarea lui. Trebue să fim drepţi cu toată lu­mea, chiar cu cei mai mari ca noi, şi chiar cu acei pe cari nu-i socotim ca amici sinceri. Ediţia de seara Rusia era în dreptul ei să facă a­­ceastă manifestaţie a puterei sale maritime. Dacă ea ne îngrijeşte pînă la un punct, e că imperiul rusesc ne e ve­cin pe uscat ca şi pe apă, că a ju­cat, de la o vreme, rolul destinului în viaţa noastră politică şi naţională, că pe viitor ţine să joace acelaşi rol. La o mare distanţă de noi, dacă ar fi de pildă în poziţia geografică a Statelor­ Unite, el ne-ar fi apărut poate mai simpatic şi l-am privi în mod mai senin. Dar e prea aproape de noi, prea puternic şi prea lacom, —ca toate ţările mari de altmintrelea. Vooinnf«?alo* mon; ch.î0ni6-S6 ei ori cum s’ar chema, e în­tot­­d’a­una neplăcută pentru cei mici. Puneţi pe Germania, pe Franţa, pe Anglia în locul Rusiei, şi senti­mentele, grijile, temerile noastre faţă de puternicul vecin ar fi aceleaşi ca şi faţă de Rusia. Ce-a folosit Transvaalul că s’a învecinat cu o ţară pretinsă cea mai civilizată din lume ? Ce folos tragem noi din vecinătatea Austro-Ungariei ? Ia închipuiţi-va că vecinul de peste Carpaţi ar fi fost un stat naţionali­­ceşte omogen sau în întîrziere mare cu dezvoltarea spiritului naţional al na­ţionalităţilor ce-l compun, şi între­­baţi-vă care ar fi fost soarta Romî­­niei ? înţelepciunea noastră trebue să stea deci în aceea de-a trăi bine a toţi vecinii mari şi a ne teme de toţi de-o potrivă. Dacă reuşim să facem aceasta, ne vom strecura. De aceea găsim că toată politeţa de care sîntem capabili, să o arătăm flotei ruseşti, fără a fi nici servili, dar nici prea reci. Sceptici da, pe cît se poate... însă în suflete, nu pe figuri. Ast­fel tarival Mihailovici se va termina cu bine pentru ambele părţi. - Teodorescu și POSTA RE­DAC­ȚI­EL Anul XIV. — No. 4282. FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU ABONAMENTE Un an Şase luni In țară . . . 30 lei In străinătate. 50 „ 15 lei 25 „ Trei luni 8 lei ' 13 . IO bani in toată țara 15 „ „ străinătate . . . i»iiiii----­Un număr vechiu 20 bani. Its Pommioji 1 Iuijfi 1901 DIRECTOR POLITIC ST. MILLE ANUNCiurT L .3. , Linia pagin­a 1^ Lei......................0.50 bani V; 'k » ............. • • 2‘— e 'V3&» -----------­^%A3f^OURI LE ZIARULUI — Strada Sărindar — îi TELEFON DISPERAREA D-LUi NICU FILIPESCU — Cite»va iiimmnsite intcreiante — Combinațiimile d-lui Nicu Filipe- |nle s’au schimbat mult. S’a putut BCU plănuite imediat, după căderea observa de toţî că d. Theodor Ro­­guvernului Carp, n’au reuşit de loc. setu­l s’a pus îjj chestia convenţiei Peninsula junimistă a fost părăsită repede de corifeii conservatori cari, la început, se solidarizaseră cu d-nul Carp și astăzi ex-micul dictator e aproape izolat. Legenda pe care vroiau peninsu­larii s’o acrediteze, anume că după R-luil Strrdv.a, vom avea un guvern Carp, n’a trăit de cit cue v« ^tiu. E interesant să dăm în această privință oare-cari amănunte piua a­­cum necunoscute în public. Partizanii d-lui Carp respingeau pretutindeni că şeful lor are infica­­ţiuni precise că în curînd, poate chiar peste 9 luni, va reveni la putere ca şef de guvern şi de partid. Ca şef de guvern, e sigur că va veni,­­ spuneau partizanii săi. Şi dacă con­servatorii nu vor voi să-l recunoască ca şef de partid, se va impune ca atare prin faptul deţinerea paterei. Avînd Carp puterea, îl va urma şi partidul. Cine nu va voi să-l recu­noască, are să-i facă opoziţie, va trece în dizidenţa conservatoare,— aşa vorbeau junimiştii şi partizanii d-lui Filipescu pînâ acum cît­va timp. Legenda aceasta însă n’a trăit mult, precum am spus. In ziua ciad se puse în circulaţie invenţia că re­gele ar fi dat asigurări d-lui Carp că-1 va răzbuna contra conservato­rilor şi-l va readuce la putere ca şef ele guvern şi ca şef de partid, în ziua cînd se accentuase şi carte­lul dintre peninsulă şi guvernul Sturdza, regele a ţinut să pună ca­păt acestei glume.­­Se dădea ca sigur, fruntaşi juni­mişti şi­ d. Nicu Filipescu spuneau partizanilor din provincie, că peste 9 luni revine d. Carp la patere, că şeful lor a fost la palat şi a sondat terenul, că d. Sturdza, pentru a înlesni venirea cumnatului sau la putere, imediat ce se va retrage re­gimul liberal, nu va lăsa să se a­­leagă un singur conservator, iar pre­­şedinţii corpurilor legiuitoare liberale, dacă vor fi consultaţi la schimbarea regimului, vor recomanda pe d-nul ■ C­îrp. Tuturor acestor svonuri regele le-a pus capăt şi pe cît ştim nu de mult mareşalul Filipescu a fost trimes la d. Gr. Cantacuzino anume pentru a-i da să înţeleagă că toate aceste vor­be sînt pure fantazii. * Imediat ce s’a aflat pe peninsulă de această vizită, d. Nicu Filipescu a început să se agite şi să atace pe rege in cercurile sale. După cî­­te­va zile a apărut apoi în „Epoca“ şi faimoasa notă că dacă se va ad­mite convenţia cu Banca Naţională Tronul va fi în primejdie ! Era un început de disperaţiune şi peninsularii au silit chiar pe d. Carp să se ducă la palat şi să vadă efec­tul notei şi dispoziţiile regelui atît faţă de peninsulă cît şi­ faţă de con­tinentul Cantacuzino. Se ştie cum a eşit d. Carp de la palat. Imediat a dat ordin să se în­ceteze ori-ce companie disperată, să eri se mai ambaleze în polemici cu vechiul continent şi apoi a plecat la Vittel. De la plecarea d-lui Carp lucru­De­oare­ce chestiunea a stîrnit o po­lemică între eminenţii bărbaţi poliţiei, vom nara şi noi confiatul sub felină de dialog: — Tăhită, eşti un float ! Ca s’ajungi la d. de Buelow a trebuit să intervină un aî treilea şi nu te-a primit de­cît două minute. — Minţi, Nicule ! M’ara adresat direct, am fo­st primit şi am vorbit o jumătate do oră. — Ba două minute ! — Ba o jumătate do oră ! — Ba nu ! — Ba da ! — Ba nu ! — Dar nu cînd şi cît aî fost primit ? — Eil? N’am fost primit de loc? — Atunci ? ! Sic ! — Sîc şi eu că nu mai poţi de ciudă. — Ba tu ! — Ba tu ! .... Eminenţii bărbaţi de stat con­tinuă dialogul lor în limbajul diplomatic de mai sus. Ban, cu Banca Naţioală cu totul pe alt teren de cît d.­Nicu Filipescu, iar d. Al. Marghiloian asemenea. In fine s’a rmarcat că junimiştii nu sunt tocmai ispuşi să se arunce cu aceeaşi disprare ca şi d. Nicu Filipescu în extra continentului Cantacuzino şi­­ toate atacurile de pe panînonU port numai ştampila filipesciană. Toate acesta şi acţiunea energică de reorganizat a partidului conser­vator, manifessţiunea delegaţiunilor venite la inaugurarea monumentului lui Al. Lavoyary incidentul nostim de la Focşani unde s’a ales ca pre­şedinte al noului comitet conserva­tor d. G. Cantacuzino în locul­ d-lui Nicu Filipescu, atitudinea absolut decisă a generaluui Manu şi a fra­ţilor Lahovary de a rupe definitiv cu peninsula Carp au disperat pe ex-micul dictator ;­ ast­fel se expli­că cum s’a pus în apărare provocând o polemică şi atacind cu ultima ră­utate pe d. Takelonescu. Dar cine cunoaşte bine pe d-nul Nicu Filipescu şi cine a citit cum se apără, a înţeles perfect în ce stare sufletească Se află, că este cu desăvîrşire în disprare, iar nu în... apărare. A. 3. Timbre false D-luî I. Simionescu Loco Mă întrebaţi ce se va întîmpli cu &■ cele acte judecătoreşti cari se vor des­coperi că sint făcute pe timbre false ‘ D­v credeţi că nu sint valabile chiar actele în sine, adică chiar contractul al că­ruî instrument este­ actul acesta scris pe o hîrtie timbrată falsă. Vă înşelaţi. Timbrul este o cestiune fiscală şi legea timbrului a prevăzut că atunci cînd un act judecătoresc nu e făcut pe timbru legal, actul nu-i nul de drept ci trebuie să fie prezentat minis­trului care supune pe contravenient la o pedeapsă bănească şi îl sileşte să co­m­­­plecteze timbrul. Aşa de pildă dacă înaintea unei instanţe judecătoreşti a­i prezenta o poliţă insuficient sau de joc timbrată, ori un contract de închiriere, judecătorul te obligă să complectezi tim­brul şi nu dă curs afacere­ pînă nu se satisface legea timbrului. Tot aşa cu un apel, recurs sau opozițiune. Apelul,­re­cursul ori opozițiunea nu's nule de drept. Legea obligă pe acel ce nu s’a confor­mat legei timbrului să plătească de trei ori taxa legală și numai atunci cînd a­­ceasta nu se va face, actele de procedură se declară nule, adică ți se respinge a­­pelul, recursul, opoziţia. In cazul unui timbru falsificat ces­­tiunea este şi mai delicată cu cit vinovat nu-i cel ce a întrebuinţ­at fără să ştie un timbru fals, ci maî mult statul că a fă­cut posibilă această falsificare. In tot cazul actul nu poate fi socotit ca nul, ci cel mult—și dau sub rezervă părerea mea—cel mult, se poate cere aceluia ce prezintă un act scris pe un timbru fals să plătească încă odată valoarea tim­brului. Echitabil însă este ca să nu se ia nici o măsură contra celor nevinovaţi a se închide ochii—şi a se lua măsuri energice ca pe viitor să nu se mai fal­­sifice timbre. 1. B. In cercurile politice se dă oare-care importanţă sosirea în Bucureşti a co­misarului turc din Sofia Melhamet Effendy tocmai in ziua cind­ au an­corat la Varna vasele de războiu ru­seşti comandate de marele duce Mi­hailovici. Melhamet e un înalt demnitar turc, cu titlul de excelenţă, nu aparţine însă corpului diplomatic ci depinde de ministerul de interne din Con­­stantinopole. La Sofia e comisarul guvernului otoman şi bulgarii privesc pe acest personagiu­ ca un agent de control. Plecarea lui la Bucureşti a fost interpretată în cercurile diplo­matice ca un act demonstrativ al Turciei faţă de vizita ducelui rus la Varna. Mohamet a avut Miercuri seara o Întrevedere lungă cu d. Dimitrie Sturdza la care a prînzit împreună cu Kiazim­ Bey, ministrul Turciei. CARNETUL MEU Giraţi şi avocaţi Am vorbit acum cite­va zile despre incidentul întîm­plat la Curtea cu juri în­tre d. preşedinte Paleologu şi avocatul Davidescu, care retrăgîndu-se din instanţă procesul s’a amînat. Cercetări personale făcute ulterior par a demonstra că d-l a­­vocat Davidescu a înţeles raa observa­­ţiunea d-luî preşedinte aşa că vina ma­gistratului nu ar exista. De alt­fel noi ne-am ridicat mai sus de acest fapt spe­cial, cercetînd cestiunea în sine şi ară­tând cam­ ar trebui să fie raporturile din­tre avocaţi şi magistraţi. Aceste conflicte din nenorocire sunt foarte frecvente. Un ziar din Birîad ne aduce ştirea conflictului întîmplat între gU.Spiridon Stat­eseu, prezident al Curţei siliuîaţ*' din iocalitate^şi d-1 avocat Va­­nevoi#,tescc- T°9 “Părătorii s’au văzut „O părăsit.0 solidariza cu colegul lor şi bru al baroJidienţa, iar nici un slt mera­­eui­scă aşa că n’a consimţit să’i înlo­cuit încă: atitu'Cesul s’a amînat. Mai ti­rului a fost luată'5» energică a apără­­ru ultragiu şi a dat d­i-1 prezident ea seze procas-verbal pentru?» să i se dre-De la Rîmnicul-Sărat nu\?sta« știre: D-1 prezident Rădvan ar’ne­altă pe d-l avocat şi deputat Vespasi ascultat care s’a retras iarăşi din şedinţă şi ăla, rut ministrului de justiţie numirea unui anchete şi pedepsirea magistratului cul­pe­bil. Şi să se ia în consideraţie că avocaţii cari se pling de lipsa de tact a magis­traţilor nu sunt primii veniţi Avocatul din Birlad d-1 Vasiliu­ Cristescu, este unul din cei mai bine văzuţi din baroul bîr­­lădean, iar d-l deputat V. Pella este un tînăr care după ce s’a făcut cunoscut în ziristică şi-a căpătat un loc de onoare printre avocaţii din oraşul său. Cum se vede, este o cestiune aceasta şi ea pare să fie rezolvată. Lucrul nu-i de altmintrelea greu punindu se niţică bună voinţa din partea magistraturei, căci ori­cît de grea şi de enervantă este a­­ceastă profesiune,, totuşi caracteristica eî de căpetenie trebue să fie urbanitatea şi sîngele rece. Cine nu are aceste două cali­tăți, nu are ce căuta în magistratură, căci a­a fi un detestabil magistrat.^ c. ax. C N­ JE © T . A. ZILEI Micul dictator acopere de lături pe șefii conservatori, pentru ca sa se apuce tot el să-i spele! nume POLITICA EXTERNA Congresul liberalilor englezi Liberalii englezi, în urma unei neîn­ţelegeri între liberalii imperialişti şi cei democraţi cu privire la răsboiul s­ud-a­­frican, au convocat un congres care s-a şi ţinut la Reform-Club. Au participat toţi deputaţii liberali, în­tre cari Harcourt şi Asquith. D. Campbell Bannerman, salutat cu aplauze furtunoase, a deschis dezbaterile cu o cuvintare, în care a accen­tuat nevoia de a se pune capăt mici­lor gelozii, căci alt­fel partidul liberal va pieri. Zice că a servit partidul in timpuri grele şi el trebue să se pro­nunţe acum dacă voeşte sau nu să-i menţie şefia. Părerea că partidul liberal e fără spe­ranţă despicat in două e exagerată, de­oare­ce 4/6 din aşa numitul centru sunt de partea sa. Cu privire la răsboiul sud­­african Campbell-Bannerman a decla­rat că acesta trebue să ducă la un sfir­­şit victorios. Trebuesc stabilite condiţiunile, însă cu spada într’o m­ină şi in cea-i’altă cu ramura de măslin, ca să ajungem la o înţelegere cu bravul duşman­ După a sa părere politica partidului liberal trebue îndreptată in seozul ca toţi supuşii britanici din Colonia Capu­lui cari s’aîî răsculat să beneficieze de o mărinimoasă amnistie "şi republicele anexate să capete o administraţie ca şi cele-l’alte colonii britanice, cari mai tir­­ziu dacă poporul va dori-o, să aibă ca urmare o federaţiune. Oratorul a decla­rat că nu cade un extrem şi că n’ar dori ca cine­va să fie exclus din partid ■ încheiat insă cu declaraţia emfatică nme viitor ca șef al oposiției, va cere tiigivă disciplină și nu va tolera in- Harcou nerman de figură pe Campbell-Ban- Asquitb se fcîa­­ieaj concurs, zmie. El a declarate bănuiala de zî­­sentimente personale ^«cele mai caide B.mnerman, dar cînd sL.q Gampbel!­­de vederi e mai bine ca e.. deosebirî sus și tare. Acei membrii al j.0 arabe cari In chestia răsboiului au alte q()j ea ale conducătorilor partidului să libertatea de a le manifesta. După ce mal vorbiră Ia același sens Grey și alți liberali imperialişti, se votă cu unanimitate o rezoluţie prin care se mulţumeşte lui Campbell-Bannerman pentru serviciile aduse partidului şi i se exprimă încrederea. Lordul Roseberg, pe cit se zice, s’a abţinut deunăzi la banchetul lui Asquith In afară de ca unul ce se crede stînd politica de partid. Intîlniri politice Intr’o corespondenţă a lui «Hambur­­gischen Gorrespondenten», scrisă după relaţiuni de la Curtea germană, se a­­rată că între dispoziţiile de călătoria luate de împăratul Germaniei, se gă­­se­fte, între alte puncte ale programu­lui, fără vre-o specială relevare, şi a­­cela că la revista trupelor din Mâini, care va avea loc la mijlocul luî August, vor participa şi ţarul Rusiei şi regele Angliei. Ast­fel s’ar întâlni trei monarhi şi ar fi o întilnire foarte interesantă, mai a­­les după vizita ţarului la Danzig, care va preceda evenimentul. Pe de altă parte «Birmingham Post», organ inspirat de d. Chamberlain, a­­nunță o întrevedere a d-luî de Buelow, cancelarul Germaniei, cu d. de Lambs­dorff, ministrul de externe al Rusiei. Probabil că această întrevedere va a­­vea loc la Danzig, cînd cu ocazia intil­­nireî ţarului cu împăratul Wilhelm, ambii suverani vor fi însoţiţi de mini­ştrii lor de externe. Scopul întrevedere! d-lui de Buelow cu d. de Lambsdorff ar fi regulares che­stiunea Manciuriei. Rusi ar voi să aibă din partea Ger­maniei recunoaşterea supremaţiei sale nu numai în Manciuria ci in toată Chi­na spre nord de marele zid, in schim­bul avantajelor ce va recunoaşte Ger­maniei. Germania nu prea e dispusă a se în­voi ast­fel şi această delicată chestiune ar fi obiectul întrevederei directe din­tre d. de Buelow şi d. de Lambsdorf. Belgia şi Congo Raportul comisiunei Camerei însărci­nată a examina procesul relativ la a­­vansările de bani făcute de Belgia Con­­gului a fost publicat. El propune adoptarea articolului li­nie al proectului așa cum a fost modi­ficat de guvern şi ast­fel conceput: «Voind să păstreze facultatea pe care are din drept suveran de a anexa atul independent Congo, Belgia re­­'dă acum la întoarcerea sumelor date ven. j,,j gta^ in conformitate cu eoa­procent, 3 Iulie 1890)precum si la Obligaturtiorasi sume. statul ind­epenu'„tare contractate da etate nu vor reu baza actelor pre_ in cazul si din momv.­ .. renunța la facultatea d!u , jo' c * •­ Belgia va țțLCongo. CRITICA LA NOI O campanie întreprinsă în timpul din urmă contra unui recenzent de la Noua Revistă romînă, mă îndemna mai de mult ca să mă ocup in acest fel de critica literară din ţara noastră. Am crezut insă că acele­ articole sunt un fenomen izolat, regretabil, dar care nu va avea urmări şi nu va găsi imitatori. M’am­ înşelat. Campania pare a face şcoală şi fiind­că lucrul îî şi dăurător şi regretabil, mă văd silit a mă ocupa de el. Cu atît mai îndreptăţit sint de a face aceasta, cu cît in apreciaţiuniie pe cari le am făcut asupra operelor de literatură şi arta timp de maî bine de şease ani de cînd scriu la Adeverul, am fost de o indulgenţă pe care unii au găsit-o excesivă şi cu atit mai mul cu cît un ticăr de talent ca d. Daus vroind să lovească într’un critic care altă dată a judecat cam aspru un ro­man istoric şl sau, a lovit în toţi cri­ticii cari sint chemaţi astăzi să apre­cieze numeroasele producţiunî din cîm­­pul literilor şi artei noastre, cum s’ar mai putea aplica titlul acesta unor oameni cari,prin felul ocupaţiunei lor avi mai mult rolul unor informatori, al unor reporteri in domeniul litera­ture! şi artei, cum sint reporterii in domeniul politicei, al ştiinţei, al fap­telor diverse, etc ? Ca trebue o pregâ­tire specială pentru ca să fi recenzent literar al unui ziar, — aceasta o ştie ori­cine şi—afară de foarte puţine *ex­­cepţiuni — recenzenţii mai tuturor zia­relor noastre îşi îndeplinesc în mod conştiincios şi competent datoria. Depinde numai cum tşe înţelege fie­care rolul. Unul crede că e pus să cenzureze tot ce se scrie. Cînd i-a căzut în mină un volum primul lucru ce-l preocupă este să-i găsească neajunsurile, — aceasta ca un mijloc preventiv, profilactic, pen­tru a feri pe imitatori de a cădea in aceleaşi erori, pentru a evita o influenţă nefastă, dăunătoare gustului literar şi aşa puţin desvoltat, al mediei cititorilor Altul iarăşi crede că trebue să uzeze de toate armele ironiei, satirei şi amără­­ciunei pentru a distruge acele nenu­mărate opuscule literare cari apar zil­nic în «literatura» noastră, aceasta pen­tru a face şi o operă utilă literelor şi artei şi o operă de bine pentru ţară, pentru naţiune, îndepărtind de la o ocupaţiune nerodnică, neproductivă, pe un om care în altă direcţie ar putea fi un foarte util membru al societăţei. In sfirşit există un al treilea mod de a pricepe rolul de recenzent, care cred eu că este mai conform cu poziţiunea reală ce o ocupă recenzentul în litera­tură. După modul acesta recenzentul are în primul rînd datoria, ca după cea a sa pricepere, să aleagă in literature! §i artei nechina de griu. Tot ce găseşte bun şi frumos să pună în evidenţă, să releve şi părţile rele ce le-ar găsi, dar mai ales să nu­curajeze munca şi talentul cit de mic acolo unde ele s’ar arăta. E o atît de mare sărăcie in talente şi aptitudini la noi, în cit recenzentul trebue să se fie cu totul la nivelul la care se afla producţiunea literară bună la noi, aprecierea operelor pe cari este chemat să le judece. Nu poţi aplica literature­ romineşti criteriul pe­ care 11 aplică pro­ducţiunei literare din ţara sa un re­cenzent din Germania, Franţa, It­­ia, Rusia, etc. Aceasta trebue s’o aibe în vedere recenzentul de la un ziar sau o revistă rominească şi atunci de sigur că nu va da greş. Dar incercat-au­ vre-odată cei ce pu­blică la noi literatură să-şi dea seamă cit de greu este rolul recenzentului și cit e de mare răspunderea ce apasă a­­supra lui? Nici intr’o ţară nu se citesc atit de puţin produsei© literature! na­ţionale ca la noi, şi nici intr’o ţară deci nu sint atit de puţin încurajaţi li­teraţii de cititori ca la noi. In aceste condiţiuni cuvintul recenzentului poate să fie decisiv pentru un literat, pentru o operă, spune despre o operă că e rea şi mulţi dintre puţinii cari citesc romîneşte n’o vor mai cumpăra, nici citi. Vei contribui la înmormîntarea unei opere şî dacă autorul e începător, poate şi la sugrumarea unui talent. Se va spune că talentul răzbeşte in tot cazul. Aceasta-i intru cît­va adevărat, dar numai intru cit­va. Mai ales la noi acest aforism mi se pare cu totul ine­xact, pentru că mediul în care talentul poate găsi încurajare, poate prospera, este foarte restrins şi fiind­că singurul mijloc ce-i stă la dispoziţie pentru a se manifesta este la mina­ urmelor tot presa, la care doar recenzenţii decid... De greaua răspundere ce apasă asupra lor sint pătrunşi toţi recenzenţii. Fie­care— sint convins—tsî Îndeplineşte tn modul cel mai conştiincios posibil rolul său. Rolul de judecător este In tot­ d’a­una dintre cele mai ingrate. Rar ţi se intimplă să fii pe placul celu­i judecat, cu atit mai greu e de satisfăcut litera­tul, căci acesta, chiar cînd a făcut li­teratură proastă, a lucrat in marea ma­joritate a cazurilor sub impulsul unei ambiţiuni de un ordin mai inait, a ex­pus simţiri şi gindurî cari i-au frămin­­tat sufletul, cari poate chiar puteau să furnizeze unui artist de talent subiec­tul unei opere de mare valoare. Literaţii sunt deci de o susceptibilitate extraordinară. Aşi putea să­­ povestesc multe exemple pentru a arăta aceasta aci, dar unul nu mă pot opri să nu-l relevez, fără a cita bine înţeles nume. Un tînăr începător, pe care­ nu-l cunoş­team personal şi despre care nu auzi­sem, trimete ziarului un volum de ver­suri. Mi-am­ făcut datoria şi l-am citit. Am văzut imediat că e opera unui ti­­năr, dar am constatat că acest tinar are un germene de talent, care cu tim­pul şi cu muncă serioasă ar putea să crească, să se dezvolte şi să dea roade frumoase. Aşi fi putut să­ arăt toate păr­ţile slabe şi să pomenesc in treacăt şi de germenele de talent. Am procedat însă invers, cum fac de altmintrelea în­tot­d’a­una, am relevat mai intim versu­rile mai bune, apoi ana vorbit şi de insuficienţe, nu fără a termina cu un cuvînt de încurajare pentru autor. Ei bine, ce credeţi că mi s’a intimplat ? M’am pomenit cu o scrisoare destul de­­hal să-i zic nemodestă, în care eram sfidat să inzist asupra neajunsurilor !.. Vroia tinărul începător să-l scot infai­libil şi perfect artist... Nu-i fac un re­proş­­din aceasta, căci dacă artistul per­fect’ care în­tot­d’a­una va simţi că o­­pera sa îndată ce a luat forma materi­ală— din cauza inperfecţiuneî materiei insâ­şi—râmine cu mult inferioară con­cepţiei sale primitive, idealurilor şi fanteziei sale, care deci e chinuit de imperfecţiunea operei sale, dacă un asemenea artist matur suportă cu nes­pusă greutate şi enervare, observaţiu­­nile criticei, cu­ atit mai victos artistul Începător, căruia auto-critica ii lipseşte aproape cu totul, care voeşte să ia cu asalt universul, nu va vroi să suporte observafiunile unui om care nu numai că nu scrie în versuri şi rimat, dar poate că iu toată viaţa lui n’a scris nici o poezie, n’a rimat iimă cu lună şi floare cu soare... încă odată, nu fac­em reproş tinărului poet, l-am citat nu­mai cazul ca fiind caracteristic. A fost deci In tot-d’a­una şi este şi astăzi — şi e natural să fie aşa — soarta criticilor ca să-şi facă duşmani. Însuşi genul producţiunei lor literare implică aceasta. Cu toate astea cîţî ar­tişti n’au recunoscut la maturitate ser­viciile ce le-a adus critica acelora cari altă dată au duşmănit-o sau au urit-o, cea mai caracteristică expresiune a duş­măniei neputincioase ?... La noi pînă in timpul din urmă cei criticaţi In producţiunea lor literară şi artistică, n’au luat nici odată cuvintul in cauză proprie. Dacă în ştiinţă o an­ticritică din partea celui criticat este cu putinţă, ea este cu neputinţă în li­teratură şi artă. Cit de acerbă n’a fost critica literarie şi artistică a Convor­birilor literare şi a Contimporanului, cu toate acestea ea n’a provocat nici o­­dată răspunsuri de ale literaţilor şi ar­tiştilor serios criticaţi. Cind intr’un a­­semenea răspuns mai devii şi personal, te legi de persoana criticului, atunci a priori at renunţat la seriozitate, pentru că dasă nu inacceptabil ţi se maî admite ceva, apoi este ca să faci anticritica ar­gumentelor criticului cită vreme acesta nu s’a legat de loc de persoana ta, ci ţî-a apreciat numai opera. Ei..bine, cum am spus şi la începutul acestuî articol. In timpul din urmă ciţi­ va poieţi şi li­teraţi cari au fost criticaţi cam aspru de recenzentul unei reviste, s’ar’i nă­pustit asupra persoane­ lui... Aceasta e cu atît mai regretabil cu cit nu e vorba de o anticritică, ci pur şi simplu de a­­tacuri personale la cari nu se poate răspunde. E oare-cum un atentat la libertatea conştiinţei criticului. Şi deşi nu de acord cu acesta nici în ce priveşte modul sau de a-şi înţelege ro­lul, nici în aprecierea unuia dintre au­torii răzvrătiţi despre care am scris şi eu, mă cred dator să mă ridic în con­tra acestui nou procedeu care tinde a deveni obiceiu. Recenzentul are o mare misiune la noi. El are cu destule greutăţi de lup­tat şi dacă se poate adm­ite ca un poet aspru criticat să polemizeze cu dinsul intr’o cauză proprie, apoi nu se poate de loc admite ca acel poet să atace per­sonal pe critic pentru că mai, ales in critica literară nu s’a auzit pină acum că înjurătura şi invectiva ar fi argu­mente. Literatul şi artistul, ca şi criti­cul şi recenzentul însă, atunci cind se cred’ sau sint de fapt nedreptăţiţi, să continue a lucra fără teamă şi ezitare. Nu am şi n’am avut pretenţiunea de a fi critic literar. Sint un simplu re- Cenzent şi cred că acelaşi titlu II re­vendică toţi colegii mei de la cele-l’alte t'Ze riv.iste- Griţi0î literari sínt în are în primi noastră un Maiorescu, un Gherea, mai bună a si daca acestora li se zice critici literari, I cimpul liter. m fie­care in genul sau de produ amintindu-si vorbele marelui italian „Lequi il tuo cor so e laşei dir gli genţi". Spațiul nu-mî permite să mai inzist asupra acestei ches­tiunî. Poate ca voia , reveni asupra eî. Aş­ dori insă din i­­nimă ca să nu fie nevoe de aceasta. . Literile şi artele române au o luptă destul de grea de dus şi polemicile vio­lente intre critici pe de o parte şi literaţi­ şi artişti pe de alta ar fi un nou ob­,­stacol in drumul spre biruinţă. Critici­­ şi criticaţi să punem umărul pentru , ca biruinţa aceasta să o putem serba cu o oră mai curind. B. Brănişteanu CĂRŢI şi REVISTE Revista pariziană L’Art decoratif, (95 Rue des Petits Champs) conţine şi în­ numărul său de la 1 Iulie revista saloa­­­nelor începută în numărul din Iunie.: Găsim în acest număr următoarele im­portante articole: Bijuteriile (23 ilus­­traţiuni) de Raymond Bouyer; Două pa­nouri decorative (două ilustraţiuni) de Al­­bart Thomas; Sculptura, urmare (7 ilu­­straţiuni) Yvanhoi Rambosson; Ceramică,­ sticlărie, email (10 ilustraţiuni) de Charles Saun­ier; Interiorul şi Mobila (10 ilustra-­­ţiuni) de O. Gerdeil; Ferul forgeat de G. M. Jacques (2 ilustraţiuni); Pielăria_ ar-■ tistică da Em. Sedeyn (20 ilustraţiuni).­ In total 7 articole şi 79 de ilustraţiuni", iată sumarul acestui număr, care întrece, pe toate. _ . 1 Preţul abonamentului pentru Romînia: 24 lei anual; revista apare lunar.

Next