Adevěrul, octombrie 1901 (Anul 14, nr. 4374-4404)

1901-10-01 / nr. 4374

Anul XIV.­No 4374 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU ABONAMENTE Un an Sase luni Trei luni In ţară 80 lei 15 lei 3 lei In străinătate. 50 n 25 B 1B IO bani in toată ţara 15 „ „ străinătate Un număr vechin 20 bani. Liniî 1 Octombrie l&Oi DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE ANUNCIURÎ Linia pagina IV Lei. 0.50 bani n­­ 2,~ ” BIROURILE ZlÂRUAUl U&R, Sîraâa Sărin^r — îl trem de rară, aproape imposibilă, ceea­­ce e tocmai cazul cu chestia ridicată de cititorul d-voastră. Primiţi, etc. Un alt cititor. Daily News publică un articol înti­tulat «încă nu s’a terminat!» şi se plînge că nici bărbaţii de stat, nici ge­neralii nu’şî iau la inimă învăţaturile cari rees din acest războiu. Ei şi le amintesc astăzi şi le uită m­­ine. Politi­­cianiî conducători ai lui Chamberlain s’au înşelat iniii pe ei înşişi, apoi po­porul.­­ TÉLÉFOX Schimbare de front a artileriei Pacea şi armata.—Războiţi în timp de pace.—­Utilitatea ma­nevrelor.—Marşurile.—Tema.—­Rezultatele manevrelor.— Atacul.—Importanţa manevrelor Pacea îndelungată moleşeşte pe mi­litar. Exerciţiul cit de intensiv al ar­melor, viaţa cit de disciplinată din ca­­zărmi,—nu sunt elementul in care se dezvoltă virtuţile militare. Părăzile şi defilările, ori cit de mindre şi de mă­reţe, nu sint de natură a permite cuieva să-şi facă o justă idee despre puterea de rezistenţă a trupelor, despre modul cum ar şti acestea să u­­zeze de experienţa exerciţiilor in cazarmă atunci cînd sub cerul liber şi pe un teren lor neobicinuit ar fi chemate să se măsoare cu un inamic cel puţin tot atit. da bine organizat şi exercitat ca şi ele. Dacă o trupă nu se poate închipui fără arme şi fără muniţiune, apoi tot atit de greu­ se poate închipui ca astăzi fără manevre. Acestea sint adevăratele exerciţii in cari se pune la încercare capacitatea, abilitatea şi mobilitatea co­mandanţilor, ofiţerilor de front şi sol­daţilor. De aceea armata noastră, de cînd a­­fost organizată mai modem, obicînueşte să facă anual manevre mai mari şi mai mici­, cu care ocazie se mobilizează ca şi in timp de războiu rezervişti şi mili­ţieni, pentru a se putea pune la încer­care puterea noastră in cazul unei e­­ventualităfi serioase. Manevra este războiul în timp de pace. Dacă in manevre lipsesc multe din elementele cari deosebesc războiul pro­priu­ zis, dacă focuri adevărate nu se trag, deci morţi şi răniţi nu sint, dacă soldatul nu vede in timp de manevre, nimic din grozăviile obicinuite ale răz­boiului, sint totuşi in decursul mane­vrelor destule momente cari nu se dis­ting de loc de cele identice în caz de razboiui, aşa că in bună parte este destul de pusă la încercare puterea de rezistenţă şi vigilenţa soldatului. In primul rind vin în categoria acea­sta marşurile. Ele se fac tocmai ca şi în timp de campanie, cu mers normal şi forţate, ziua sau noaptea, pe vreme bună şi pe ploaie, cum se nemereşte, pe şosea şi prin arătură cum e mai o­­portun, peste poduri sau­ prin vaduri după cum se crede că-i mai bine. în tot decursul acestor marşuri se aşteaptă o eventuală ciocnire cu coloa­­nele inaintale ale inamicului. O oprire din marş pentru a fierbe mîncarea este ceva absolut nesigur , nici momentul cînd va avea loc nu se ştie, nici cit va ţine nu se ştie — şi adesea d­i ina­micul intervine tocmai în acest mo­ment şi comandantul e silit să primeas­că lupta cu oamenii flăm­înzi şi prăpă­diţi de oboseală. În marş şi ia recunoaşteri manevrele au­ cea mai perfectă asemănare cu răz­boiul La puterea de rezistenţă a solda­tului se pun cerinţele cele mai mari, iar vigilenţa lui este pusă la grea în­cercare. Aşa pentru infanterie, tot aşa şi pen­tru cavalerie şi artilerie, unde se mai pune la încercare şi puterea de rezis­tenţă a calului şi mobilitatea materi­alului.* Manevrele se fac pe o temă dată. De exemplu la manevrele regale din anul acesta tema se ştie că este următoarea : «O armată de Nord înaintează prin valea Siretului cu intenţiunea de a se dirige asupra armatei de Sud, care con­centrează forţele sale între Buzău şi Ploeşti». Cazul este cit se poate de grav. Ina­micul a trecut de prima linie a fortifi­caţiilor noastre şi tot Nordul ţăreî, Mol­dova întreagă, cu bogate recurse, poate să fie in­­iinile lui. Armata de Sud, concentrată intre Buzău şi Ploeşti, are datoria de a ţine cit mai mult în loc pe inamic şi de a-l cauza cu­ mai multe pierderi înainte ca el să poată înainta pe linia spre Ploeşti de unde mai are numai un marş relativ scurt de făcut pentru ca să se isbească de fortificaţiile Bucureştilor. Terenul ales este foarte favorabil e­­xerciţiilor. Accidentat şi plan, întretăiat de m­ure şi pirate, trupele se găsesc din timp la timp în situaţiune schimbată şi trec prin toate acele eventualităţi car se pot prezenta într’un caz serios. Se ştie că chiar şi pionierii noştri au fos puşi la încercare, căci au­ aruncat un pod peste care a trecut armata de Nord Ga la toate manevrele rom­ane, s’a pu­tut admira şi în anul acesta excelenta atitudine a oamenilor. Miliţienii din contingentul 1892 au­ ţi­nut pas cu contingentele mai noui şi puterea de rezistenţă a trupei s’a dove­dit a fi la maximul ce se poate cere. Soldaţii noştri sunt gata să intre în foc după marşul cel mai obositor şi e uşor de înţeles că atunci cînd toţi ar şti că nu e glumă, că focul în care intră ră­neşte şi ucide, s’ar lupta cu mai multă impetuozitate, s’ar proceda cu mai multă vagi­enţă, s’ar obţine deci mai excelente rezultate. S’au intimplat de sigur şi erori, ine­vitabile în manevre, mai evitabile în război şi unde comandantul este mai li­ber, iar tema şi-o pune el singur. Dar în genere părerea unanimă a celor cari au­ asistat pînă acum la diversele ma­nevre din ţară, este că atit trupa cit şi conducerea au­ fost la înălţimea cerinţelor tacticei şi strategiei moderne. * Din fericire războiul serios este un ce­zar acum. Luptele din Africa de Sud şi din China încă n’au putut da învăţă­turi destule şi destul de doveditoare pentru modificările ce ar trebui aduse tacticei şi strategiei moderne. In genere cu perfecţionarea urmelor şi cu introducerea unui număr mare de mijloace technice noui, tactica şi strategia au suferit adinei schimbări şi intru cit acestea sint necesare­­şi efi­cace, numai in manevre se poate vedea. Intru cit atacurile in coloană deasă mai trebue menţinute ; intru cît înaintarea în tiran­ ori după prescripţiile vechi sau­ cea după prescripţiile noui, care pune cele mai mari cerinţe inteligenţei sol­datului, este mai bună; întru­cît şi cînd diversele moduri de focuri, şar­jele de cavalerie ca efect moral sau deciziv, cooperarea cu artileria sunt mai recomandabile,—toate acestea sunt numai unele din chestiunile la cari de­o­cam­­dată manevrele singure pot să răs­pundă. Iată de ce se fac tot mai multe şi mai mari manevre, iată de ce temele puse devin tot mai complicate, de ce în Franţa, Germania şi Rusia am vă­zut mari manevre de escadre combinate cu manevre de uscat etc. etc. Pentru că astă-si războiul închipuit a devenit singurul mijloc de a pune la încercare pe soldat, armamentul, lucrările de a­­părare, etc. etc. Cînd infanteria se desfășoară în tira­­jori, cînd artileria în goana cailor tra­versează terenurile cele mai­imposibile pentru a ocupa o poziţiune, cind cava­leria execută la fine şarja decisivă, cind trim­birile sună şi muzicile citită la a­­tac şi văzduhul se umple de urale, a­­tuncî nu numai spectatorul, dar mai a­­les militarul antrenat are absoluta im­presie a războiului şi în asemenea mo­mente chiar şi spectatorul cel mai pro­fan pricepe importanţa manevrelor. Adevărul nu este un partizan fără margine al militarizmului. Dar înţelege că atunci cînd toţi cei ce ne înconjoară se ţin de maxima şi vis pacem para bellum, singuri noi o ţară mică şi de mulţi poftită, nu putem face pe antimi­­litariştii, ci trebue să ne organizăm ar­mata, să o înarmăm şi să o pregă­tim bine pentru ori­ce eventualitate. Am cerut şi cerem compleetarea arma­mentului. Ne felicităm şi de manevrele din anul acesta,­ele sunt şi elementul de viaţă pentru armata pe care o ţinem cu pre­ţul atîtor sacrificii, ele dau şi ţarei în­crederea că integritatea ei poate fi cu cin­ste apărată in orî­ce moment. Vinător. Din fuga condeiului Şedinţa de la primărie E 1­­2 noaptea, dar părinţii oraşului continua a dez­bate pentru fericirea o­­raşului. Nenea Ciocanelli bate cu pumnii în masă, ci­că să-i pună pe consilieri între... Ciocanelii şi nicovală. Dom’primar Procopie strigă de­odată : — Domnilor m­eu credeam că mă aflu aci între oameni... D. Al. Constantinescu : Da ce crezi, că tu afli între... porci ?.. D. Safta: Te simţi se vede cu... Musca pa căciulă D. Ionescu: Ce Muscă ? Protestez că vă bateţi joc de consilieri, după ce casa co­munei D. Sulacolu .. .... elefterie... D. Elefterie Ionescu. Ce elefterie, d-le ? Nu ne mai pune și d-ta, d-le, Sula-colu ’a coastă ! D. Matale. N’atac, d-lor !.. Ciocanelii. Ba eu, d-le Matak, te-atac... Matak. Ba eu n’atac ! Ciocanelii. B’atac ! Matak. Atunci mai bine tac. Ciocanelii. Taci şi isprăveşte odată că asta nu mai e dezbatere ! D. Procopie. Asta e curată bătae, dom­nilor... Sulacolu... de joc ! D. Procopie... și de aceia ridic şedința. (Domnii,consilieri își pun galern­e la loc şi se încheie la mîneci). Snaps. Africa în Bucureşti Pe cînd consilierii comunali ai Capi­talei se certai—mai să se ia la bătae—a­­cuzîndu-se de fapte grave, cîte­va maha­lale ale oraşului erau năvălite de a­­pele ploei torenţiale, înconjurate, îne­cate. Avutul multor locuitori a avut să sufere, jalea şi spaima a pătruns inim­ele acestor nenorociţi. Azi de abia pot fi aprovizionaţi cu bărcile, şi luni de zile vor avea să înoate in noroiă, în dauna sănătăţeî lor. Statistica va înregistra cîţi­va morţi mai mult, ziarele se vor plînge că neamul romînesc scade mereu. Şi nici o măsură nu se ia ! Milioane se inmormîntează în zidării cari se dărîmă, în pavagiî cari se prăbuşesc de-a doi­a zi, în rezervoriî în cari apa nu se poate urca, în antrepozite ce stau pustii. Dar de viaţa, avutul şi să­nătatea mărginaşilor, graţie muncei cărora Capitala prosperează, nimeni nu vrea să se intereseze ! E un scandal ruşinos. Aceşti oameni s’ar mulţumi cu piatra şi nisipul ne­cesar, că lucrările le-ar executa el. © sîiah­tB!*« ediiile oralis, numai să scape de păcate. Dar cine să se gindească la dinşii ? Consi­lierii se ceartă şi se acuză de potlo­gării !.. Ne vom pomeni .... Pună di­mineaţă că, lu­în­d pildă de la pretori­­eni, vor asedia frumos primăria, ce­­rînd un pic de milă şi de interes, mă­car un ban de la francul pe care pri­măria îi încasează de pe urma mun­­cei lor oneste şi ne­obosite,— şi cît franci de-aceştia intră in casa comu­nală ! P­oate că numai cînd mărginaşii se vor hotărî să-şi iasă din fire îşi vor intra în fire cei de la primărie şi se vor milostivi să facă o scurgere ape­lor de la Tei, Vitani şi alte regiuni a­­fricane ale Capitalei. Index. Scandalul de la primărie Ori­cît ar fi de scandaloasă pri­veliştea care ne-o dau luptele de la consiliul comunal, ele nu pot să producă mirarea nimănuia pentru că sînt o urmare firească a starei elec­torale a Capitalei. Şi că aşa este, chiar dacă n’am adinei prea mult lucrurile, dovadă ne dă priveliştea a­­ceiaşi pe care o aveam sub consi­liul comunal conservator şi lupta cu bandele de mercenari cari cereau slujbe şi străbăteaiî prin biurouri fă­­cînd scandal—şi aşa de mare scan­dal că a fost nevoe de-a se face a­­pel la jandarmi şi la poliţie. Să nu ne oprim însă la suprafaţa lucrurilor, ci să pătrundem mai în lăuntru. In Capitală mai puţin ca ori­unde nu există viaţă politică propriu­ zisă. Ca­pitala a fost neglijată de toate par­tidele, listele electorale ale Bucureş­tilor sunt cea mai scandaloasă falsi­­ficare a realităţei şi cuprind ori şi ce afară de alegători. Fie­care par­tid introduce cu ghiotura întreaga drojdie a agenţilor electorali şi a bă­tăuşilor, morţii şi dispăruţii alcătuesc armata de rezervă şi în opoziţiune este o nebunie a crede că se poate reuşi, ori­cît ai avea cu tine pe adevăraţii alegători, fiind­că te îneacă numărul frauduloşilor. In Capitală dar nu se poate sus­ţine o luptă electorală—deşi aici în Bucureşti se dau jos guvernele şi pentru aceasta ambele partide cînd sunt în opoziţiune au o adevărată ar­mată de ,,manifestanţi“, cari sunt sin­gurii cari maschează deşertul vieţei politice. Aceşti manifestanţi sunt „po­porul“ de la Dacia, ei alcătuesc a­­tacurile pe stradă, ei fac „strada E­­nei“, ei se luptă la Curtea de comp­­iurî cu poliţia şi armata, pe ei în sfîrşit se întemeiază partidele în O­­poziţiune. Armata însă nu se poate ţine disciplinată fără generali,­ fără coloneii, fără de căpitani şi in sfîr­şit fără de cadre. Trebuesc dar ca­dre şi aceşti şefi de mahala şi de căprarii natural că iau o importanţa capitală pe timp de luptă. Ei comandă bandele, ei plătesc cu pielea lor de multe ori, fac vizite penitenciarului Văcăreşti, dau interviewuri la gazete, fotografiiile lor sunt publicate de jur­nale şi încetul cu încetul In mintea, lor, propria lor persoană devine tot aşa de importantă ca şi a şefului parti­dului. Ei îl aduc la putere, el este o­­pera lor şi e natural Igţţp ca odată partidul venit la putere, sâ ceară compensaţiu­nî, fie materiale, fie mo­rale, şi de multe ori cele materiale bazate pe cele morale. Nu tot aşa pricep şefii de par­tide lucrurile. Ei ar voi ca aceşti capi de bande să facă numai sacri­ficii şi să fie modele de abnegaţie şi de civizi. Cînd dar aceştia ridică na­sul şi cer şi ei dreaptă parte la pradă şi să se împărtăşească şi el din fruc­tele victoriei,toată lumea strigă că este scandal şi în adevăr că scandalul în­cepe. Şefii aceştia de pretorieni strigă că sunt traşi pe sfoară, că ei au­ drep­turi în partid, că lor li se datoreşte totul şi cînd se conving că cu binele nu-i nimic de făcut, se încearcă să facă cu „amicii ceea ce făceau în opoziţie cu guvernul, să-i ia cu asalt. Aceste fiind zise şi recunoscute e­­xacte, acum n’aveţi de­cît să puneţi nume şi să evocaţi scenele întîmplate şi vă veţi convinge că aşa este, că este imposibil a nu se întîmpla aceia ce se întîmplă acum. E, fireşte, de dorit ca la primărie să nu domnească teroarea bandelor, dar din nefericire această stare de lucruri este urma­rea firească a chipului nenorocit cum se face politica în Capitala Romîniei şi în genere în ţara romînească. Remediul dar stă în sfârîmarea calapodului, în alcătuirea luptelor a­­d­evărate, în cultivarea alegătorului şi mai cu seamă în reînvierea vieţei politice prin schimbarea celei mai scandaloase şi mai imorale legi e­­lectorale. Pînă atunci indignarea este inutilă şi dacă vine de la politicia­­nii ambelor partide ea este și ridiculă. Const, miile POŞTA R­E­DAC­ŢI­E­. Tiketele de asigurare pe C.F.R. D-lui Director al „Adevărului“ Am citit scrisoarea pe care v’a adre­­sat-o un­ cititor cu privire la inutilitatea tiketelor de asigurare pe căile ferate, i­­dee aşa de fericită a societăţei «Patria», faţă de un caz ca acela de la Palota, în care posesorii ticetelor fiind arşi de vii, odată cu dispariţia trupurilor lor au dis­părut şi tichetele. Daţi-mî voe să spun şi eu cîte­va­ cu­­vinte în această chestie atît de intere­santă. Observaţia cititorului d-voastră e mai mult spirituală de­cît fundată în fapt, şi ea nu trebue să constitue o piedică lă­­ţirea obiceiului ca toţi călătorii pe căile ferate să se asigure. Gazul de la Palota e o raritate, cum e de pildă căderea unui coş de pe aco­perişul unei case în capul unui trecător. Ar rezulta de aci că ar fi bine să ne privim de coşuri pentru a reveni la ca­merele pline de fum de acum o mie de ani ? Asigurarea aceasta inaugurată de so­cietatea «Patria» se aplcă perfect la imensa majoritate a cazurilor posibile de accidente, pot zice la 9999 de cazuri din 10.000. Prin urmare utilitatea ei e în afară de discuţie. Pentru a se vedea cît e de utilă şi bine­făcătoare ideea «Patriei» îmi permit să reamintesc aci că pentru modica sumă de 20 de bani, ori­ce călător­ se asigură cu un tichet valabil pe 24 de ore, pentru suma de 5000 de lei. In plus se pot face şi următoarele combi­naţii: ticetele de la 20—80 bani, asigură l­a clasa I, o sumă de la 5000—20.000 lei, la clasa II 5000—15.000 cu 20—60 bani, la a lll-a 5000—10.000 cu 20—40 bani. «Patria» a mai avut ideea fericită de a asigura pentru accidentele de tren, tram­vai, funiculare, etc. pe viață, cu o primă făcută odată pentru tot­de auna şi socotită a 3 la sută din suma asigurată. Și pentru că din­ 10.000 de accidente po­sibile unul expune la p­ierderea tibetului, ar urmă că sistemul inaugurat de «Pa­tria» n’ar trebui să se generalizeze? Dar nu orî­ce afacere și întimplare ome­nească există o probabilitate nefavorabilă. Totul e ca probabilitatea rea să fie ex­ Politica externă Conflictul franco-turc «Gazeta de Frankfurt» primeşte ur­mătoarea telegramă din Constantinopol: «Cererea Sultanului ca Rusia să 111­­tervie în conflictul franco-turc pare a avea acum mai multe şanse de reuşită. Sinowieff a inzistat pe lingă contele Lambsdorf, ca să caute a determina pe domnul Delcasse ca să accepte propune­rea Turciei. Totuşi Sinovieff cere ca Turcia înainte de a da banii moşteni­torilor Lorando să achite o datorie mai veche a unui creditor rus». Pe de altă parte «Gazeta de Colonia» scrie: «Ruda e hotărită, după cum s’a asi­gurat la Danzig şi în Franţa, să nu lase ca să se întimple complicaţiunî şi turburări in peninsula balcanică. Dacă din partea Franţei se declară că Rusia e gata să sprijine cu toate pute­rile preterifiab­ile Franţei in conflictul franco-turc, apoi în cercurile competente ruseşti se ştie despre aceasta numai că Franţa a adresat o asemenea cerere Ru­siei, dar că aceasta a asigurat numai că va avea o atitudine bine-voitoare in chestiunea aceasta. Mai muit de­cit a­­tîta nu se gîndeşte nimeni de lingă ceva ca să facă in acest conflict, acolo se speră din potrivă că prin concesiuni reciproce se va ajunge la o soluţiune pacifică. Situaţia ln Afghanistan La Petersburg se crede, cu toate că Habib Ullah­ a reuşit in aparenţă să o­­cupe tronul tatălui său, că izbucnirea unui razbo­u civil in Afghanistan este sigură. Ruşii susţin ca Hafaib Ullah nu e iubit de poporul şi de nobilimea Af­­ghanistanullui. Rusia favorizează candidatura fiulu celui mai mic al lui Abdur Rahman anume Mohamed Omar-Chan care e foarte iubit atît de prinţi cit şi de cla­sele de jos. Afară de asta vicleana şi ambiţioasa mamă a acestui principe nu va hezita să-î asigure tronul prin o­­travă sau prin forţa armelor. Cită vreme Anglia va rămine neutrală in i­minenta ceartă, Rusia va fi un specta­tor indiferent. Dacă însă Anglia ar că­uta să avanseze in Afghanistanul orien­tal, apoi Trusia ar începe o politică ac­tivă in vestul acestui imperiu. Rusia a şi ordonat o întărire a trupelor de la frontieră pentru a putea eventual îna­inta spre Herat şi ocupa acest oraş printr’o lovitură. Garnizoanele ruseşti de la frontiera din Asia centrală anunţă că in Afgha­nistan se fac mari pregătiri de războiţi Din toate părţile interiorului se îndreaptă trupe spre Kabul. Mai multe posturi afghane de frontieră au fost întărite. Tunuri sosesc mereu. La Petersburg se crede că aceste pregătiri sunt îndrep­tate contra Rusiei. Aniversarea războiului anglo-bur­ sdia trecută s’au împlinit doi ani de la proclamarea războiului anglo-bur. Ziarele engleze publică cu această oca­zie articole foarte elogice. Daily Telegraph, cunoscut ca guverna­mental şi aprig partizan al războiului, concede că lupta de doi ani a creeat o altă concepţia şi a dovedit că încrede­rea lui Krueger şi a «elicei» sale a a­­vut o bază mai sigură de­cît ar fi b­ă­nuit cine­va in Anglia. Războiul a fost insă inevitabil pentru a înlătura pri­mejdia sud-africană ce amenința impe­riul. Daily Chronicle scrie: 11 Octombrie 1899, declarat războiul; 1 Octombrie 1900 : d 1 Chamberlain spune la Coven­try : «Acum că războiul s’a terminat, poporul încă nu e lămurit cit de greu a fost războiul».â Octombrie 1901: lor­dul Roberts spune la Liverpool: «Do­resc din suflet ca războiul să fi tre­cut. Aş dori să rog acum naţiunea ca sâ aibă răbdare». Times face guvernului imputări şi spune că el e vinovat de lunga durată a războiului; ziarul numit se referă la plingerea lordului Kitchener cu privire la numeroşii recruţi neapţi pentru ser­viciu ce i s’au trimes. Eeoiaomle© Austro Ungaria In Austro-Ungaria a început iarăşi o veche discuţie care însă se repetă cu o perzistenţă care face ca ea să pară dic­tată de imperioase condiţiunî. E vorba despre ruperea înţelegere! vamale austro-ungare. Pe cînd hoşutiştii unguri, acum ex­celenţî reprezentaţi in Camera ma­ghiară, cer ca o salvare pentru Unga­ria independenţa vamală a acesteia, in­dustriaşii austriac­ o cer pentru Aus­tria. Intr’un ziar unguresc o persoană competentă a arătat că de­oare­ce Un­garia importă mai multe mărfuri de provenienţă austriacă, de cit Austria mărfuri de provenienţă ungară, mai mare este interesul Austriei de a men­ţine actuala stare de lucruri. Austriacii spun in schimb că fără piaţa lor agri­cultura ungară e ruinată... Dreptate par a avea totuşi aceia cari zic că atit Austria cît şi Ungaria au interes sâ menţie actuala stare de lu­cruri. Dacă s’ar certa folosul l’am trage noi cei din Rominia, căci pe li­nia Cernăuți—Lemberg am putea in­troduce produsele noastre agricole in Austria, care la rindul ei ar găsi la noi un bun debușeu­ pentru produsele sale industriile. " : Datoria publică engleză După rapoartele oficiale datoria pu­blică engleză a fost pe ziua 31 Martie 1901 de opt­spre­zece miliarde lei, a­­dică cu două miliarde mai mult de­cit la data corespunzătoare a anului­­ trecut. Din aceste două miliarde un miliard și jumătate lei, au cheltuit cu războiul ei sud-african. — - r- - - A se vedea în corpul ziarului : Toastat regulat pentru armată Demisia primarului Capitalei PLECAREA FRUN­TA­ŞILOR CONSERVATORI CARNETUL MEU Pentru nenorociţi Un violent incendiu a bîntuit c tirgul istoric al Calafatului. Trei­ zeii de fami- ; Hi au rămas pe drumuri. Tot avutul lor a căzut pradă distructivului element. Nevoia a dat pesta aceste familii în a­­junul ernei, atunci cînd ,şi aşa omul să­­rac abia o mai duce, cînd are novoe de lemne, de haine groase, de provizioul.... îşi poate ori cine închipui cită mizerie şi cîtă durere hinitue acum la C.daf .­. E o datorie sfintă de umanitate să se vie în ajutorul acelora cari într’o singurâ zi s’au văzut din oameni aşezaţi şi ca oare-care stare, rămaşi săraci şi pe­­ dru­muri. Şi să li se vie în ajutor repede, căci dacă cine­va dă repede, e ca şi cînd ar da îndoit... Ştim că există un fond din care se dau ajutoare în­căzuţi de incendii şi inunda-­­­ţii. Recomandăm şi celor însărcinaţi cu administrarea acestui fond, pe cele trei­zeci de familii din Calafat sâ li se dea de urgenţă ajutoare pentru ca să se poată aşeza şi pentru ea să poată reîncepe munca cea de toate zilele care să ie asi-­­ gure bucata de pîine. In asemenea cazuri calitatea privată nu s’a deszis nici odată în ţara noastră. C red că ea va fi şi de astă dată la înăl­ţimea ei. Ori­cine, în cercul să­l de prie­teni, ia iniţiativa pentru a stringe cîte ceva, face de două ori bine, fiind­că în­deamnă şi pe alţii ei bine, şi apoi fiind- i că numai acel ce dă în aşa mod în­cît stînga să nu ştie ce face pr asta, face­­ o adevărată operă de caritate. Îmi fac deci o datorie de om şi de pu­­blicist îndemnînd pe toţi oamenii de ini-­­­mă ca să vină în ajutorul victimelor din Calafat. Primăria acestei comune va primi de­sigur cu mulţumire ajutoarele şi la vot , împărţi între cei nevoiaşi. ’ ( B. Br. Usi atac de infanterie

Next