Adevěrul, octombrie 1901 (Anul 14, nr. 4374-4404)
1901-10-01 / nr. 4374
Anul XIV.No 4374 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANU ABONAMENTE Un an Sase luni Trei luni In ţară 80 lei 15 lei 3 lei In străinătate. 50 n 25 B 1B IO bani in toată ţara 15 „ „ străinătate Un număr vechin 20 bani. Liniî 1 Octombrie l&Oi DIRECTOR POLITIC CONST. MILLE ANUNCIURÎ Linia pagina IV Lei. 0.50 bani n 2,~ ” BIROURILE ZlÂRUAUl U&R, Sîraâa Sărin^r — îl trem de rară, aproape imposibilă, ceeace e tocmai cazul cu chestia ridicată de cititorul d-voastră. Primiţi, etc. Un alt cititor. Daily News publică un articol întitulat «încă nu s’a terminat!» şi se plînge că nici bărbaţii de stat, nici generalii nu’şî iau la inimă învăţaturile cari rees din acest războiu. Ei şi le amintesc astăzi şi le uită mine. Politicianiî conducători ai lui Chamberlain s’au înşelat iniii pe ei înşişi, apoi poporul. TÉLÉFOX Schimbare de front a artileriei Pacea şi armata.—Războiţi în timp de pace.—Utilitatea manevrelor.—Marşurile.—Tema.—Rezultatele manevrelor.— Atacul.—Importanţa manevrelor Pacea îndelungată moleşeşte pe militar. Exerciţiul cit de intensiv al armelor, viaţa cit de disciplinată din cazărmi,—nu sunt elementul in care se dezvoltă virtuţile militare. Părăzile şi defilările, ori cit de mindre şi de măreţe, nu sint de natură a permite cuieva să-şi facă o justă idee despre puterea de rezistenţă a trupelor, despre modul cum ar şti acestea să uzeze de experienţa exerciţiilor in cazarmă atunci cînd sub cerul liber şi pe un teren lor neobicinuit ar fi chemate să se măsoare cu un inamic cel puţin tot atit. da bine organizat şi exercitat ca şi ele. Dacă o trupă nu se poate închipui fără arme şi fără muniţiune, apoi tot atit de greu se poate închipui ca astăzi fără manevre. Acestea sint adevăratele exerciţii in cari se pune la încercare capacitatea, abilitatea şi mobilitatea comandanţilor, ofiţerilor de front şi soldaţilor. De aceea armata noastră, de cînd afost organizată mai modem, obicînueşte să facă anual manevre mai mari şi mai mici, cu care ocazie se mobilizează ca şi in timp de războiu rezervişti şi miliţieni, pentru a se putea pune la încercare puterea noastră in cazul unei eventualităfi serioase. Manevra este războiul în timp de pace. Dacă in manevre lipsesc multe din elementele cari deosebesc războiul propriu zis, dacă focuri adevărate nu se trag, deci morţi şi răniţi nu sint, dacă soldatul nu vede in timp de manevre, nimic din grozăviile obicinuite ale războiului, sint totuşi in decursul manevrelor destule momente cari nu se disting de loc de cele identice în caz de razboiui, aşa că in bună parte este destul de pusă la încercare puterea de rezistenţă şi vigilenţa soldatului. In primul rind vin în categoria aceasta marşurile. Ele se fac tocmai ca şi în timp de campanie, cu mers normal şi forţate, ziua sau noaptea, pe vreme bună şi pe ploaie, cum se nemereşte, pe şosea şi prin arătură cum e mai oportun, peste poduri sau prin vaduri după cum se crede că-i mai bine. în tot decursul acestor marşuri se aşteaptă o eventuală ciocnire cu coloanele inaintale ale inamicului. O oprire din marş pentru a fierbe mîncarea este ceva absolut nesigur , nici momentul cînd va avea loc nu se ştie, nici cit va ţine nu se ştie — şi adesea di inamicul intervine tocmai în acest moment şi comandantul e silit să primească lupta cu oamenii flămînzi şi prăpădiţi de oboseală. În marş şi ia recunoaşteri manevrele au cea mai perfectă asemănare cu războiul La puterea de rezistenţă a soldatului se pun cerinţele cele mai mari, iar vigilenţa lui este pusă la grea încercare. Aşa pentru infanterie, tot aşa şi pentru cavalerie şi artilerie, unde se mai pune la încercare şi puterea de rezistenţă a calului şi mobilitatea materialului.* Manevrele se fac pe o temă dată. De exemplu la manevrele regale din anul acesta tema se ştie că este următoarea : «O armată de Nord înaintează prin valea Siretului cu intenţiunea de a se dirige asupra armatei de Sud, care concentrează forţele sale între Buzău şi Ploeşti». Cazul este cit se poate de grav. Inamicul a trecut de prima linie a fortificaţiilor noastre şi tot Nordul ţăreî, Moldova întreagă, cu bogate recurse, poate să fie iniinile lui. Armata de Sud, concentrată intre Buzău şi Ploeşti, are datoria de a ţine cit mai mult în loc pe inamic şi de a-l cauza cu mai multe pierderi înainte ca el să poată înainta pe linia spre Ploeşti de unde mai are numai un marş relativ scurt de făcut pentru ca să se isbească de fortificaţiile Bucureştilor. Terenul ales este foarte favorabil exerciţiilor. Accidentat şi plan, întretăiat de mure şi pirate, trupele se găsesc din timp la timp în situaţiune schimbată şi trec prin toate acele eventualităţi car se pot prezenta într’un caz serios. Se ştie că chiar şi pionierii noştri au fos puşi la încercare, căci au aruncat un pod peste care a trecut armata de Nord Ga la toate manevrele romane, s’a putut admira şi în anul acesta excelenta atitudine a oamenilor. Miliţienii din contingentul 1892 au ţinut pas cu contingentele mai noui şi puterea de rezistenţă a trupei s’a dovedit a fi la maximul ce se poate cere. Soldaţii noştri sunt gata să intre în foc după marşul cel mai obositor şi e uşor de înţeles că atunci cînd toţi ar şti că nu e glumă, că focul în care intră răneşte şi ucide, s’ar lupta cu mai multă impetuozitate, s’ar proceda cu mai multă vagienţă, s’ar obţine deci mai excelente rezultate. S’au intimplat de sigur şi erori, inevitabile în manevre, mai evitabile în război şi unde comandantul este mai liber, iar tema şi-o pune el singur. Dar în genere părerea unanimă a celor cari au asistat pînă acum la diversele manevre din ţară, este că atit trupa cit şi conducerea au fost la înălţimea cerinţelor tacticei şi strategiei moderne. * Din fericire războiul serios este un cezar acum. Luptele din Africa de Sud şi din China încă n’au putut da învăţături destule şi destul de doveditoare pentru modificările ce ar trebui aduse tacticei şi strategiei moderne. In genere cu perfecţionarea urmelor şi cu introducerea unui număr mare de mijloace technice noui, tactica şi strategia au suferit adinei schimbări şi intru cit acestea sint necesareşi eficace, numai in manevre se poate vedea. Intru cit atacurile in coloană deasă mai trebue menţinute ; intru cît înaintarea în tiran ori după prescripţiile vechi sau cea după prescripţiile noui, care pune cele mai mari cerinţe inteligenţei soldatului, este mai bună; întrucît şi cînd diversele moduri de focuri, şarjele de cavalerie ca efect moral sau deciziv, cooperarea cu artileria sunt mai recomandabile,—toate acestea sunt numai unele din chestiunile la cari deocamdată manevrele singure pot să răspundă. Iată de ce se fac tot mai multe şi mai mari manevre, iată de ce temele puse devin tot mai complicate, de ce în Franţa, Germania şi Rusia am văzut mari manevre de escadre combinate cu manevre de uscat etc. etc. Pentru că astă-si războiul închipuit a devenit singurul mijloc de a pune la încercare pe soldat, armamentul, lucrările de apărare, etc. etc. Cînd infanteria se desfășoară în tirajori, cînd artileria în goana cailor traversează terenurile cele maiimposibile pentru a ocupa o poziţiune, cind cavaleria execută la fine şarja decisivă, cind trimbirile sună şi muzicile citită la atac şi văzduhul se umple de urale, atuncî nu numai spectatorul, dar mai ales militarul antrenat are absoluta impresie a războiului şi în asemenea momente chiar şi spectatorul cel mai profan pricepe importanţa manevrelor. Adevărul nu este un partizan fără margine al militarizmului. Dar înţelege că atunci cînd toţi cei ce ne înconjoară se ţin de maxima şi vis pacem para bellum, singuri noi o ţară mică şi de mulţi poftită, nu putem face pe antimilitariştii, ci trebue să ne organizăm armata, să o înarmăm şi să o pregătim bine pentru orice eventualitate. Am cerut şi cerem compleetarea armamentului. Ne felicităm şi de manevrele din anul acesta,ele sunt şi elementul de viaţă pentru armata pe care o ţinem cu preţul atîtor sacrificii, ele dau şi ţarei încrederea că integritatea ei poate fi cu cinste apărată in orîce moment. Vinător. Din fuga condeiului Şedinţa de la primărie E 12 noaptea, dar părinţii oraşului continua a dezbate pentru fericirea oraşului. Nenea Ciocanelli bate cu pumnii în masă, cică să-i pună pe consilieri între... Ciocanelii şi nicovală. Dom’primar Procopie strigă deodată : — Domnilor meu credeam că mă aflu aci între oameni... D. Al. Constantinescu : Da ce crezi, că tu afli între... porci ?.. D. Safta: Te simţi se vede cu... Musca pa căciulă D. Ionescu: Ce Muscă ? Protestez că vă bateţi joc de consilieri, după ce casa comunei D. Sulacolu .. .... elefterie... D. Elefterie Ionescu. Ce elefterie, d-le ? Nu ne mai pune și d-ta, d-le, Sula-colu ’a coastă ! D. Matale. N’atac, d-lor !.. Ciocanelii. Ba eu, d-le Matak, te-atac... Matak. Ba eu n’atac ! Ciocanelii. B’atac ! Matak. Atunci mai bine tac. Ciocanelii. Taci şi isprăveşte odată că asta nu mai e dezbatere ! D. Procopie. Asta e curată bătae, domnilor... Sulacolu... de joc ! D. Procopie... și de aceia ridic şedința. (Domnii,consilieri își pun galerne la loc şi se încheie la mîneci). Snaps. Africa în Bucureşti Pe cînd consilierii comunali ai Capitalei se certai—mai să se ia la bătae—acuzîndu-se de fapte grave, cîteva mahalale ale oraşului erau năvălite de apele ploei torenţiale, înconjurate, înecate. Avutul multor locuitori a avut să sufere, jalea şi spaima a pătruns inimele acestor nenorociţi. Azi de abia pot fi aprovizionaţi cu bărcile, şi luni de zile vor avea să înoate in noroiă, în dauna sănătăţeî lor. Statistica va înregistra cîţiva morţi mai mult, ziarele se vor plînge că neamul romînesc scade mereu. Şi nici o măsură nu se ia ! Milioane se inmormîntează în zidării cari se dărîmă, în pavagiî cari se prăbuşesc de-a doia zi, în rezervoriî în cari apa nu se poate urca, în antrepozite ce stau pustii. Dar de viaţa, avutul şi sănătatea mărginaşilor, graţie muncei cărora Capitala prosperează, nimeni nu vrea să se intereseze ! E un scandal ruşinos. Aceşti oameni s’ar mulţumi cu piatra şi nisipul necesar, că lucrările le-ar executa el. © sîiahtB!*« ediiile oralis, numai să scape de păcate. Dar cine să se gindească la dinşii ? Consilierii se ceartă şi se acuză de potlogării !.. Ne vom pomeni .... Pună dimineaţă că, luînd pildă de la pretorieni, vor asedia frumos primăria, cerînd un pic de milă şi de interes, măcar un ban de la francul pe care primăria îi încasează de pe urma muncei lor oneste şi neobosite,— şi cît franci de-aceştia intră in casa comunală ! Poate că numai cînd mărginaşii se vor hotărî să-şi iasă din fire îşi vor intra în fire cei de la primărie şi se vor milostivi să facă o scurgere apelor de la Tei, Vitani şi alte regiuni africane ale Capitalei. Index. Scandalul de la primărie Oricît ar fi de scandaloasă priveliştea care ne-o dau luptele de la consiliul comunal, ele nu pot să producă mirarea nimănuia pentru că sînt o urmare firească a starei electorale a Capitalei. Şi că aşa este, chiar dacă n’am adinei prea mult lucrurile, dovadă ne dă priveliştea aceiaşi pe care o aveam sub consiliul comunal conservator şi lupta cu bandele de mercenari cari cereau slujbe şi străbăteaiî prin biurouri făcînd scandal—şi aşa de mare scandal că a fost nevoe de-a se face apel la jandarmi şi la poliţie. Să nu ne oprim însă la suprafaţa lucrurilor, ci să pătrundem mai în lăuntru. In Capitală mai puţin ca oriunde nu există viaţă politică propriu zisă. Capitala a fost neglijată de toate partidele, listele electorale ale Bucureştilor sunt cea mai scandaloasă falsificare a realităţei şi cuprind ori şi ce afară de alegători. Fiecare partid introduce cu ghiotura întreaga drojdie a agenţilor electorali şi a bătăuşilor, morţii şi dispăruţii alcătuesc armata de rezervă şi în opoziţiune este o nebunie a crede că se poate reuşi, oricît ai avea cu tine pe adevăraţii alegători, fiindcă te îneacă numărul frauduloşilor. In Capitală dar nu se poate susţine o luptă electorală—deşi aici în Bucureşti se dau jos guvernele şi pentru aceasta ambele partide cînd sunt în opoziţiune au o adevărată armată de ,,manifestanţi“, cari sunt singurii cari maschează deşertul vieţei politice. Aceşti manifestanţi sunt „poporul“ de la Dacia, ei alcătuesc atacurile pe stradă, ei fac „strada Enei“, ei se luptă la Curtea de compiurî cu poliţia şi armata, pe ei în sfîrşit se întemeiază partidele în Opoziţiune. Armata însă nu se poate ţine disciplinată fără generali, fără coloneii, fără de căpitani şi in sfîrşit fără de cadre. Trebuesc dar cadre şi aceşti şefi de mahala şi de căprarii natural că iau o importanţa capitală pe timp de luptă. Ei comandă bandele, ei plătesc cu pielea lor de multe ori, fac vizite penitenciarului Văcăreşti, dau interviewuri la gazete, fotografiiile lor sunt publicate de jurnale şi încetul cu încetul In mintea, lor, propria lor persoană devine tot aşa de importantă ca şi a şefului partidului. Ei îl aduc la putere, el este opera lor şi e natural Igţţp ca odată partidul venit la putere, sâ ceară compensaţiunî, fie materiale, fie morale, şi de multe ori cele materiale bazate pe cele morale. Nu tot aşa pricep şefii de partide lucrurile. Ei ar voi ca aceşti capi de bande să facă numai sacrificii şi să fie modele de abnegaţie şi de civizi. Cînd dar aceştia ridică nasul şi cer şi ei dreaptă parte la pradă şi să se împărtăşească şi el din fructele victoriei,toată lumea strigă că este scandal şi în adevăr că scandalul începe. Şefii aceştia de pretorieni strigă că sunt traşi pe sfoară, că ei au drepturi în partid, că lor li se datoreşte totul şi cînd se conving că cu binele nu-i nimic de făcut, se încearcă să facă cu „amicii ceea ce făceau în opoziţie cu guvernul, să-i ia cu asalt. Aceste fiind zise şi recunoscute exacte, acum n’aveţi decît să puneţi nume şi să evocaţi scenele întîmplate şi vă veţi convinge că aşa este, că este imposibil a nu se întîmpla aceia ce se întîmplă acum. E, fireşte, de dorit ca la primărie să nu domnească teroarea bandelor, dar din nefericire această stare de lucruri este urmarea firească a chipului nenorocit cum se face politica în Capitala Romîniei şi în genere în ţara romînească. Remediul dar stă în sfârîmarea calapodului, în alcătuirea luptelor adevărate, în cultivarea alegătorului şi mai cu seamă în reînvierea vieţei politice prin schimbarea celei mai scandaloase şi mai imorale legi electorale. Pînă atunci indignarea este inutilă şi dacă vine de la politicianii ambelor partide ea este și ridiculă. Const, miile POŞTA REDACŢIE. Tiketele de asigurare pe C.F.R. D-lui Director al „Adevărului“ Am citit scrisoarea pe care v’a adresat-o un cititor cu privire la inutilitatea tiketelor de asigurare pe căile ferate, idee aşa de fericită a societăţei «Patria», faţă de un caz ca acela de la Palota, în care posesorii ticetelor fiind arşi de vii, odată cu dispariţia trupurilor lor au dispărut şi tichetele. Daţi-mî voe să spun şi eu cîteva cuvinte în această chestie atît de interesantă. Observaţia cititorului d-voastră e mai mult spirituală decît fundată în fapt, şi ea nu trebue să constitue o piedică lăţirea obiceiului ca toţi călătorii pe căile ferate să se asigure. Gazul de la Palota e o raritate, cum e de pildă căderea unui coş de pe acoperişul unei case în capul unui trecător. Ar rezulta de aci că ar fi bine să ne privim de coşuri pentru a reveni la camerele pline de fum de acum o mie de ani ? Asigurarea aceasta inaugurată de societatea «Patria» se aplcă perfect la imensa majoritate a cazurilor posibile de accidente, pot zice la 9999 de cazuri din 10.000. Prin urmare utilitatea ei e în afară de discuţie. Pentru a se vedea cît e de utilă şi binefăcătoare ideea «Patriei» îmi permit să reamintesc aci că pentru modica sumă de 20 de bani, orice călător se asigură cu un tichet valabil pe 24 de ore, pentru suma de 5000 de lei. In plus se pot face şi următoarele combinaţii: ticetele de la 20—80 bani, asigură la clasa I, o sumă de la 5000—20.000 lei, la clasa II 5000—15.000 cu 20—60 bani, la a lll-a 5000—10.000 cu 20—40 bani. «Patria» a mai avut ideea fericită de a asigura pentru accidentele de tren, tramvai, funiculare, etc. pe viață, cu o primă făcută odată pentru totde auna şi socotită a 3 la sută din suma asigurată. Și pentru că din 10.000 de accidente posibile unul expune la pierderea tibetului, ar urmă că sistemul inaugurat de «Patria» n’ar trebui să se generalizeze? Dar nu orîce afacere și întimplare omenească există o probabilitate nefavorabilă. Totul e ca probabilitatea rea să fie ex Politica externă Conflictul franco-turc «Gazeta de Frankfurt» primeşte următoarea telegramă din Constantinopol: «Cererea Sultanului ca Rusia să 111tervie în conflictul franco-turc pare a avea acum mai multe şanse de reuşită. Sinowieff a inzistat pe lingă contele Lambsdorf, ca să caute a determina pe domnul Delcasse ca să accepte propunerea Turciei. Totuşi Sinovieff cere ca Turcia înainte de a da banii moştenitorilor Lorando să achite o datorie mai veche a unui creditor rus». Pe de altă parte «Gazeta de Colonia» scrie: «Ruda e hotărită, după cum s’a asigurat la Danzig şi în Franţa, să nu lase ca să se întimple complicaţiunî şi turburări in peninsula balcanică. Dacă din partea Franţei se declară că Rusia e gata să sprijine cu toate puterile preterifiabile Franţei in conflictul franco-turc, apoi în cercurile competente ruseşti se ştie despre aceasta numai că Franţa a adresat o asemenea cerere Rusiei, dar că aceasta a asigurat numai că va avea o atitudine bine-voitoare in chestiunea aceasta. Mai muit decit atîta nu se gîndeşte nimeni de lingă ceva ca să facă in acest conflict, acolo se speră din potrivă că prin concesiuni reciproce se va ajunge la o soluţiune pacifică. Situaţia ln Afghanistan La Petersburg se crede, cu toate că Habib Ullah a reuşit in aparenţă să ocupe tronul tatălui său, că izbucnirea unui razbou civil in Afghanistan este sigură. Ruşii susţin ca Hafaib Ullah nu e iubit de poporul şi de nobilimea Afghanistanullui. Rusia favorizează candidatura fiulu celui mai mic al lui Abdur Rahman anume Mohamed Omar-Chan care e foarte iubit atît de prinţi cit şi de clasele de jos. Afară de asta vicleana şi ambiţioasa mamă a acestui principe nu va hezita să-î asigure tronul prin otravă sau prin forţa armelor. Cită vreme Anglia va rămine neutrală in iminenta ceartă, Rusia va fi un spectator indiferent. Dacă însă Anglia ar căuta să avanseze in Afghanistanul oriental, apoi Trusia ar începe o politică activă in vestul acestui imperiu. Rusia a şi ordonat o întărire a trupelor de la frontieră pentru a putea eventual înainta spre Herat şi ocupa acest oraş printr’o lovitură. Garnizoanele ruseşti de la frontiera din Asia centrală anunţă că in Afghanistan se fac mari pregătiri de războiţi Din toate părţile interiorului se îndreaptă trupe spre Kabul. Mai multe posturi afghane de frontieră au fost întărite. Tunuri sosesc mereu. La Petersburg se crede că aceste pregătiri sunt îndreptate contra Rusiei. Aniversarea războiului anglo-bur sdia trecută s’au împlinit doi ani de la proclamarea războiului anglo-bur. Ziarele engleze publică cu această ocazie articole foarte elogice. Daily Telegraph, cunoscut ca guvernamental şi aprig partizan al războiului, concede că lupta de doi ani a creeat o altă concepţia şi a dovedit că încrederea lui Krueger şi a «elicei» sale a avut o bază mai sigură decît ar fi bănuit cineva in Anglia. Războiul a fost insă inevitabil pentru a înlătura primejdia sud-africană ce amenința imperiul. Daily Chronicle scrie: 11 Octombrie 1899, declarat războiul; 1 Octombrie 1900 : d 1 Chamberlain spune la Coventry : «Acum că războiul s’a terminat, poporul încă nu e lămurit cit de greu a fost războiul».â Octombrie 1901: lordul Roberts spune la Liverpool: «Doresc din suflet ca războiul să fi trecut. Aş dori să rog acum naţiunea ca sâ aibă răbdare». Times face guvernului imputări şi spune că el e vinovat de lunga durată a războiului; ziarul numit se referă la plingerea lordului Kitchener cu privire la numeroşii recruţi neapţi pentru serviciu ce i s’au trimes. Eeoiaomle© Austro Ungaria In Austro-Ungaria a început iarăşi o veche discuţie care însă se repetă cu o perzistenţă care face ca ea să pară dictată de imperioase condiţiunî. E vorba despre ruperea înţelegere! vamale austro-ungare. Pe cînd hoşutiştii unguri, acum excelenţî reprezentaţi in Camera maghiară, cer ca o salvare pentru Ungaria independenţa vamală a acesteia, industriaşii austriac o cer pentru Austria. Intr’un ziar unguresc o persoană competentă a arătat că deoarece Ungaria importă mai multe mărfuri de provenienţă austriacă, de cit Austria mărfuri de provenienţă ungară, mai mare este interesul Austriei de a menţine actuala stare de lucruri. Austriacii spun in schimb că fără piaţa lor agricultura ungară e ruinată... Dreptate par a avea totuşi aceia cari zic că atit Austria cît şi Ungaria au interes sâ menţie actuala stare de lucruri. Dacă s’ar certa folosul l’am trage noi cei din Rominia, căci pe linia Cernăuți—Lemberg am putea introduce produsele noastre agricole in Austria, care la rindul ei ar găsi la noi un bun debușeu pentru produsele sale industriile. " : Datoria publică engleză După rapoartele oficiale datoria publică engleză a fost pe ziua 31 Martie 1901 de optsprezece miliarde lei, adică cu două miliarde mai mult decit la data corespunzătoare a anului trecut. Din aceste două miliarde un miliard și jumătate lei, au cheltuit cu războiul ei sud-african. — - r- - - A se vedea în corpul ziarului : Toastat regulat pentru armată Demisia primarului Capitalei PLECAREA FRUNTAŞILOR CONSERVATORI CARNETUL MEU Pentru nenorociţi Un violent incendiu a bîntuit c tirgul istoric al Calafatului. Trei zeii de fami- ; Hi au rămas pe drumuri. Tot avutul lor a căzut pradă distructivului element. Nevoia a dat pesta aceste familii în ajunul ernei, atunci cînd ,şi aşa omul sărac abia o mai duce, cînd are novoe de lemne, de haine groase, de provizioul.... îşi poate ori cine închipui cită mizerie şi cîtă durere hinitue acum la C.daf .. E o datorie sfintă de umanitate să se vie în ajutorul acelora cari într’o singurâ zi s’au văzut din oameni aşezaţi şi ca oare-care stare, rămaşi săraci şi pe drumuri. Şi să li se vie în ajutor repede, căci dacă cineva dă repede, e ca şi cînd ar da îndoit... Ştim că există un fond din care se dau ajutoare încăzuţi de incendii şi inunda-ţii. Recomandăm şi celor însărcinaţi cu administrarea acestui fond, pe cele treizeci de familii din Calafat sâ li se dea de urgenţă ajutoare pentru ca să se poată aşeza şi pentru ea să poată reîncepe munca cea de toate zilele care să ie asi- gure bucata de pîine. In asemenea cazuri calitatea privată nu s’a deszis nici odată în ţara noastră. C red că ea va fi şi de astă dată la înălţimea ei. Oricine, în cercul săl de prieteni, ia iniţiativa pentru a stringe cîte ceva, face de două ori bine, fiindcă îndeamnă şi pe alţii ei bine, şi apoi fiind- i că numai acel ce dă în aşa mod încît stînga să nu ştie ce face pr asta, face o adevărată operă de caritate. Îmi fac deci o datorie de om şi de publicist îndemnînd pe toţi oamenii de ini-mă ca să vină în ajutorul victimelor din Calafat. Primăria acestei comune va primi desigur cu mulţumire ajutoarele şi la vot , împărţi între cei nevoiaşi. ’ ( B. Br. Usi atac de infanterie