Adevěrul, noiembrie 1901 (Anul 14, nr. 4405-4434)

1901-11-01 / nr. 4405

FAC® 1). §T(IRMA? — Alte fapte — Expunerea critică ce ne-a făcut-o un fruntaş liberal asupra politicei d-lui Eturdza am reprodus-o numai în linia­­mente generale omiţind, din cauza spa­ţiului restrîns, multe fapte şi conside­­raţiunî interesante. Vom complecta astăzi această expu­nere care s’a comentat mult in cercu­rile noastre politice. * Politica de economie pe care d. Sturdza a susţinut-o in opoziţie a fost cu succes, cu mare succes realizată la guvern. Toată lumea a dat concurs d-lui Sturdza ca să tae budgetul şi l’a tăiat aşa cum s’a priceput şi cum a voit. S’au realizat 25 de mi­lioane economii fără să ţipe nimeni, fără să iasă in stradă suprimaţii, fără scandal şi fără întruniri la Dacia.Toate dacă am fi avut o opoziţie puternică, unită, dacă d. Fleva ar fi fost in ţară, dacă se propunea o soluţie mai bună şi mai practică pentru echilibrarea bud­getului, guvernul d-lui Sturdza n’ar fi reuşit aşa de lesne să facă economii atit de însemnate. Dar s’a folosit de un concurs de împrejurări foarte favorabile şi a adus la îndeplinire acel program de economii în virtutea căruia a venit la putere. Foarte bine. S’a sfirşit cu politica de economii. Mai mult nu se poate stoarce din budget, la infinit nu poţi merge. Cel mult poţi veghia la menţinerea lui, dacă crezi că acesta e idealul de budget. Ce te faci de acum înainte ? Iată ce vrea lumea să ştie de la d. Sturdza. In partidul liberal, cu toate că unele cercuri se frămîntă, nu se anunţă pină acum nici o dizidentă, in fine contra partidului d. Sturdza nu se poate plînge că iar face dificultăţi. Opoziţie mai că n’avem. Junimiştii par a fi prelungit cartelul electoral şi n’au altă preocu­pare de cit a lupta contra conservato­rilor. Ramura conservatoare nu a dat nici ea pînă acum vre­un asalt guver­nului. Prin urmare d. Sturdza a avut după realizarea economiilor, și are și acum timpul să fi conceput planul pen­tru ameliorarea disperatei crize finan­ciare care de astă dată a început de sus în jos. Nu este însă absolut nici un semn că d. Sturdza se gindeşte la acest lu­cru. Din potrivă, tot ceea ce face sunt acte în faţa cărora oamenii politici ră­­min stupefiaţi şi nu ştiţi ce să creadă şi ce să-şi inchipuiască că are de gind să facă d. Sturdza. D. Sturdza nu vrea să audă de pe­trol, nici măcar de congresul exploata­torilor de petrol ; d. Sturdza respinge sau lasă nerezolvite ani de zile toate cererile de concesiuni, toate­­ propune­rile ce se fac statului, astfel că oamenii de afaceri de la noi şi din străinătate îşi pord apoi vremea şi bini, stăruind pe la diferite ministere să li se înapo­ieze actele, cauţiunile, planurile, etc . d. Sturdza goneşte pe toţi acei cari vin să-i facă o propunere pe care o cred avantagioasă a statului­; nu vrea să audă de concesiuni, de exploatări, de aren­dări etc. Dar să povestim un caz foarte carac­teristic. Un reprezentant al unui mare financiar strein se prezintă la d. Stur­dza cu o propunere tot in chestia pe­trolului, dar cu desăvirşire alta de cit cea prezentată de Rockfeiler. Nu ştim dacă era serioasă şi avantagioasă. D. Sturdza trebuia s’o supună unui studiu şi s’ar fi văzut ce valora. Aşi! Cum s-a expus omul scopul venireî sale, prinaul-ministru s’a sculat de pe scaun şi cu o furie nespusă l’a apostrofat pe bietul neamţ : — Nu permitem nimănui să se ame­stece în afacerile ţărei noastre .N’avem nevoe de nimic, de nimic, de nimic. Nu vindem nimie, nu dăm nimic. Noi guvernăm aci, eu­ conduc ţara. N’am nevoie de propuneri. Nu trebuie să ne salvaţi d-voastră, o să ne salvăm noi. Să ne lăsaţi în pace, ne lăsaţi in pace. Nu suntem robii nimănuia, suntem in­dependenţi... Neamţul a rămas încremenit! A ple­cat imediat la hotel, a cerut nota şi a luat imediat expresul pentru Bor­in. In această stare sufletească se află d. Sturdza ori de cite ori i se iveşte ocazia să ia cunoştinţă de o propunere care tinde la introducerea de capitaluri streine. Un alt caz, tot caracteristic şi care pune în evidenţă un colosal defect la acest om de stat. La ministerul de rezbel sint diferite mari furnituri de făcut, cari dacă nu le faci la vreme armata suferă. Sintem­ siguri că tot-d’a­una s’au comis grave neregularitățî cu aceste furnituri și e foarte lăudabil din partea d-lui Sturdza­ că a căutat de astă-dată să stîrpească furtișagurile. Dar toate le duce la ex­trem. A aminat atita vreme aprovizio­narea cu furage, atit din cauza preţu­lui cit şi din cauza condiţiilor din con­tracte, în cit intr’o bună dimineaţă s’a trezit cu avizul unor comandanţi de corpuri că mor caii de foame şi atunci s’au cumpărat furage cu un preţ mai mare de cit cel oferit la început şi in condiţiile în cari s’a găsit. Acesta e d. Sturdza, — ne-a spus fruntaşul liberal încheind expunerea sa cu o ultimă destăinuire : — D. Studza nu-şi poate închipui ce mizerie e în ţară. Criza financiară se manifestă astă­zî de sus în jos. La Cre­ditul rural vin proprietarii şi strigă sâ nu li se vînză moşiile pe jumătate din valoarea lor. Am asistat, zilele trecute, la o scenă frumoasă. Sosise la Credit un mare proprietar din Moldova care cerea să i se ridice custodia căci ceea ce a luat de la Credit nu reprezintă nici ju­mătate din valoarea proprietăţei şi ar fi o spoliare să i se ia moşia. — Vom veni în adunarea generală şi vom­­striga­ că ne despoiaţi de pro­prietăţile noastre pentru datorii cari de abia reprezintă jumătate din valoarea lor. Vom protesta că tocmai acum cind aţi trebui să faceţi proprietarilor cele mai mari înlesniri, d-voastră le trime­­teţi custoze, le deprimaţi moralul şi oa­menii nu-şi mai caută de moşiile lor. Asemenea scene nu s’au­ mai văzut pa la instituţiile noastre. Era un proprietar liberal,­deputat, care vorbea ast­fel. E un semn că lumea e desnădăjduită de criza care bîntue ţara şi e fenome­nală politica care o face d. Sturdza. A. B. 36 Iar gazete franţuzeşti! Se anunţă apropiata apariţie a unei nouă gazete franţuzeşti în Ro­­m­înia. Chiar că ne lipsea aşa ceva! A cui o fi, şi de ce se va inspira noua gazetă, de­o­camdată puţin ne inte­resează. Picantul lucrului e că se va intitula Echo de Roumanie, pe lingă cele cari se intitulează L’Indépen­­dance roumaine şi La Roumanie. Mă tem că în articolul program al nouei.ga.Cete franţuzeşti ni se va vorbi de „opinia publică“. De­sigur că nu de opinia publică a colegiului al Ili­ieii şi a majorităţei colegiului al Il-lea, nici de a celor ce nu ştiu fran­ţuzeşte din colegiul I-iiî—căci sînt şi în acesta cîţi­va cari iscălesc cu pe­cetea. E un semn al timpului, ori­ce s'ar zice. De ce n'am da înapoi şi pe te­renul limbei cînd­ pe toate mergem ca racul ? Pe cînd­ 85 la sută din populaţie nu ştie o buche romînească, 10 la sută din vest­d de 15 nu cu­noaşte, maî bine, de cît limba fran­ceză. Aşa popor omogen maî rar ! Dar chiar dacă am lua o pe altă foae, că adică partidele noastre simt nece­sitatea de a fi cunoscute în străină­tate, încă nu e îmbucurător faptul a­­pariţiei unei a treia gazete cotidiane în franţuzeşte. Care va să zică prima grijă a partidelor noastre e să le cunoască, să le aprecieze și să le Din fuga condeiului Papagalul miraculos Un domn din Capitală anunţă că are de vînzare un, papagal, care ştie sa spună următoarele: Komm Hof, Greb Kuss, Gieb Fuss, Köpf­chen KrauelD, Guten Morgen, Guten Tag, Gute-Nacht, Herein. Willis du schlafen ? Willis du ausgehen ? Bist du da ? Sei lieb sei artig, Lora will auch was ab­haben. Mein Klein slisser Lora, Mein Kleiner süsser Kerl, O Gott, o Gott was für einer süsser Jung. Eins, zwei drei hurrah ! Comandă la soldaţi : Das Ge­wehr über ! Das Gewehr ab! după aceea face par’că vor bate s­oldaţii toba. Gînlăi Eins, zwei drei an der Bank vorbei, an der Frau an der Magd, an der Bank vor­bei, eins zwei drei ! Afară de asta maî cîntă un cîntec şi vorbeşte multe altele pentru care se garantează. Acestui papa­gal îî place să rîdă şi să cînte, mai a­­les cînd aude pe cine­va cîntînd în casă începe şi el a cînta ori­ce arie. Dacă e vorba așa, poate să se facă și orator la întrunirile micului dictator sui prima­ donă la Operă. Bum. ILilieeFsifii şi şeful i€or susţie... străinătatea? Aferim de ţară şi de partide ! E şi aci chestie de tradiţie, de re­luarea unui „ fir întrerupt“. Boerimea veche vorbea greceşte şi primea or­dine de la Stambul. Cea de moda nouă vorbeşte şi scrie franţuzeşte stînd cu ochii aţintiţi şi cu genunchii plecaţi spre Apus.—lupul şî-a schimbat nu­mai părul, nu şi năravul. Şi oamenii aceştia mai pretind că's de ai noştri, că's romînî, câ’s pa­trioţi ! Nu sîntem fanatici, dar ori­cum, par­că ne înţeapă la os. Îndes. Erî şi azi, în primele coloane ale ziarului, am înregistrat interesantele critici aduse de un liberal guvernu­lui d-luî Sturdza în general, şi şe­fului lui în special. Aceste critici sînt de două soiuri: că d. Sturdza nu face nimic de şi situaţia e ast­fel în­cît nu mai e un minut de pier­dut; şi că atunci cînd face cîte­ ceva, lucrează de-andoasele. Plîngerea aceasta e veche. Nu de acum s’afi văzut defectele d-lui Sturd­za, ci din ziua cînd a dat naştere faimoasei afaceri mitropolitane. De vre-o şase ani şeful partidului libe­ral, şi al guvernului liberal cînd par­tidul e la putere, pare intrat într’un fel da cerc magic, plin de greşeli boacăne, din care nimic nu e în stare să-l scoată, nici măcar răsturnările violente de la cîrma ţărei. La drept vorbind noi nu-l găsim aşa de mare vină pentru aceasta. Nu se mai îndreaptă un om în perioada vîrstei de la 60 la 70 de ani, şi nici chiar în tinereţe caracterele din năs­care anapoda n’au leac. împrejurările au voit—lucru ce se întîmplă des şi cu mulţi în Romînia, din nenorocire—ca d. Sturdza să nu fi fost întrebuinţat în senzul calită­ţilor cu cari l’a dotat natura ci să i se fi dat mereu prilej de a-şi arăta defectele. Ast­fel ne-am privat de un util academician, profesor şi savant şi ne-am pus în cap un detestabil om politic. Dar a cui e vina ? De sigur că în mare parte nu e a d-sale. Vina e a acelora cari nu­­au­ putut cu­noaşte de la început, şi mai cu sea­mă a acelora cari chiar după ce l’au cunoscut, cu teribile pagube, l’au menţinut direct şi indirect în capul partidului liberal. Să ne punem în ipoteza cea mai extremă. Să admitem că pînă acum 2—3 ani viaţa d-luî Sturdza, ca om politic, s’a ilustrat printr’un şir de fapte de o rară înţelepciune şi de o profundă genialitate. Chiar în cazul acesta încă nu-i era permis partidu­lui liberal ca să-l menţie ca şti şi să şi-l ia ca prim-ministru pe o vreme de grozavă criză, fiind dat că d. Sturdza intrase în al 68-lea an al vieţei sale. Nică era mai mult ca în Romînia, şi nici­odată maî mult ca în împrejurările de faţă,­ nu se impune ca să se găsească la cîrma statului oameni tineri, oameni în pu­terea vîrstei, cu mintea largă, în­drăzneţi, în curent cu ideile timpu­lui, lipsiţi de bagajul de prejudecăţi al trecutului. De cînd lumea situaţiile grele n’au fost rezolvate de oameni prea bă­­trîni. Nu îndrăznim să încredinţăm un curs de şcoală primară şi slujbă de birou de a zecea mină unui om trecut de 30 de ani de serviciu, dar încă să dăm afacerile unei ţări în­tregi, pe vremurile cele mai furtu­noase, pe mîinile unui om ce şi-a trăit traiul şi şi-a mîncat mălaiul ! D. Sturdza nu mai poate cores­punde nevoilor vremei. Să-l încunu­năm cu lauri pentru ce a făcut, să-i ridicăm o statue chiar în viaţă fiind, dacă voiţi, să-i votăm şi o recom­pensă naţională, cu toată criza ce ne bîntue, dar, pentru D-zeu! să nu-l mai însărcinăm cu şapte mini­stere, cu conducerea afacerilor ţarei şi cu rezolvarea crizei la vîrsta de 69 de ani. Că greşeşte, că e încăpăţînat, că e vieux genre pînă la a nu înţelege cele maî mărunte probleme pe cari le pune timpul, că e moţocos, moră­­cănos, etc.— cine n’o vede, şi cine i-ar putea face vre-o vină, în defini­tiv? Omul îşi arată vîrsta pe care o are. Vinovaţi sunt liberalii tineri şi in­teligenţi, liberalii de genul celor ce ne-aui comunicat criticele pe care le-am publicat ori şi azi. De ce nu se manifestează ast­fel ca ideile lor să triumfe, în cele din urmă? De ce fac pe descurajaţii şi pe delicaţii? Noi începem a ne teme că nepu­tinţa să nu fi pătruns chiar printre rîndurile celor de la 60 ani in jos. In cazul acesta concluzie criticelor pe cari le-am înregistrat nu poate fi de­cît aceasta: partidul liberal îşi merită guvernul şi şeful. Să ni se demonstreze că ne înşe­lăm şi vom recunoaşte-o cu plăcere. I. Teodorescu ----— ‘ De propaganda luminătoare care să a­­rate absurditatea duelului în care cel o­­fensat îşi maî riscă adesea­ ori viaţa fâ­­cînd ca de pe urma acestei lupte de o­­noare societatea să rămînă cu un om bun maî, puţin, şi cu o canalie mai mult, — oare să mai fie nevoe să vorbesc ? So­cietăţile anti-dueliste ar putea face această propagandă cu şanse de mult succes. In sfîrşit maî rămîne un alt punct de mare importanţă. Duelul e ori­cum un mijloc de a-ţî repara onoarea, un mijloc barbar, medieval, dar un mijloc. Trebue ca în locul lui să se pună ceva mai con­form cu civilizaţiunea şi cultura modernă şi anume — aşa a hotărît şi congresul oare­cari tribunale de arbitri. Tribuna­lele oficiale nu sunt bune în acest scop. Ele prea judecă după litera legei, pe cînd cazurile de onoare trebuie apreciate maî mult cu bun simţ, mai mult după un criteriu moral liber, care să nu­ fie strîns în coardele paragrafel­or şi articolelor di­verselor codice de legi. A decide pe toţi cari mai ţin la duel ca să se supună ju­­decăţei acestor tribunale de arbitri.—iată ultimul şi cel maî principal scop al con­gresului şi al campaniei pornite de el. Vezi deci că congresul are multe sco­puri bune şi să sperăm că lupta între ■ prinsă de el şi care trebue să fie încu­nunată de succes, va avea ecou şi la noi şi că tot aşa cum am adus duelul din străinătate, vom accepta şi reformele pe cari le propune străinătatea contra lui. B. Br. POŞTA MICA D-luî J3ck, Loco. — După «Domnule ministru, ca si după ori­ce expresie din capul unei petiţii sau a unei scrisori, se pune virgulă. Nici într’un caz rtu se pune punct de exclamare, căci ar semitica o bătae de joc, într’o asemenea împrejurare. Dr. lore Leorda.— Rabinii israelițî se bucură de scutirea de serviciul militar dar numai in cazul cînd rămîn in serviciul vre­ uneî conmniăţî pînă la vîrsta de 39 ani împliniţi. O sută de familii şi o sinagogă constitue o comunitate. D-luî I. R. Loco.—Tecnica din Mitliweida este un institut privat pus însă sub supravegherea statului. Cine e sîrguincios poate să iasă bun inginer­ de a­­colo. Se poate trăi după cum vrei şi cu 50 mărci lu­nar şi cu 200. Taxe de 100 m. pentru streini pe se­mestru. Două cursuri paralele : unul de 5 semestre, altul de G, ambele dînd drept la titlul de inginer. La secţia electro-tehnică practica în şcoală, D-lui M. P. Iaşi. Adevărat că deputatul socialist german Singer a fost mare, fabricant de confecţiuni de dame. S-a retras însă de mult din afaceri. Ave­rea lui a fost mare. După spusa lui Bebel a cheltuit însă enorm cu ocazia izgonireî socialiştilor din Ger­mania în baza lege! excepţionale făcută de Bismark. D-lui C. Ion, Botoşani. D. Chinescu este medie la Roman. D-lui St. Morari­ Arsachy. — Consiliul permanent al instrucţiunei nu a rezolvat încă chestiunea revizui­­r­eî proceselor didactice. Mai multor elevi ai liceului din Bacău. — Minis­terul acordă rar asemeni autorizaţiunî şi numai în cazuri excepţionale. De­ alt­fel a fost o însemnată concesie posibilitatea de a trece examenele claselor VII şi VIII într’un an. In tot cazul, puteţi obţine concesiunea de care vorbiţi, daca ministerul vet voi sa v'o acorde. Po­sbilitate există. CHESTIAJHIELULUI D-lui I. Dum. Loco. Te miri la ce s’a mai ţinut congresul contra duelului, sub preşidenţia prinţului Loewenstein, la Lipsea. Dacă—zici d-ta — opinia publică de atitea ori alarmată, n’a reuşit să obţină suprimarea răului o­­biceiu, oare mai este de sperat ca pe ca­lea agitaţiunilor să se ajungă la o în­dreptare Alai într- o acţiune hotărîtâ uniformă şi energică in potriva duelului, n’a exis­tat încă pînă acum. Au fost numai icî­­colo şi din timp in timp proteste mai mu­t sau maî puţin energice, cari însă s’au risipit odată ce pămîntul a acoperit victima care deşteptase compătimirea pu­blicului. Iată deci că congresul contra duelului a şi avut un mare şi important scop. Dacă el ar reuşi să organizeze protes­tele şi să le prelungească, ar obţine bune rezultate. In plus , legi contra duelului sunt în toate ţările. Acest congres, prin comitetele pe cari le-a ales, va avea sa vegheze la severa lor aplicare. 11CARTEA UNUI OM Casaţia s’a pronunţat în afacerea ne­norocitului Dob­rescu-Ariieş respingin­­du-î recursul. El dar rămîne bine o­­sîndit cum a fost de Curtea de apel şi prin aceasta scos din rîndurile oa­menilor. Nu putem, bine înţeles, să-l luăm pe conştiinţă şi să zicem că n’a fost vi­novat cu totul. Totuşi afacerea lui nu era clară şi dacă ar fi fost un Lenş- Slătineanu de mult ar fi fost făcut scăpat. Dobrescu-Argeş însă era fiu de ţăran, ridicase odată steagul ţără­nime!, putea să fie încă primejdios claselor stăpînitoare şi acestea prin justiţia lor, nu fost cu el nemiloase, cînd au găsit mijlocul ca să-l lovească pe drept sau pe nedrept. Am asistat încă odată la un proces de clasă, la procesul Banghereanu-Fri­­sinescu şi al sătenilor daţi in judecată pentru cluburile ţărăneşti. Acolo, pu­tem spune în deplină conoştinţă de cau­ză, că s’a osîndit nişte inocenţi, că s’a lovit in duşmani politici, cu cruzime de canibali şi cu părtinirea cea mai revoltătoare. Dobrescu Argeş, ch­iar de n’ar fi com­plect nevinovat, da­r ar fi făcut faptul de care a fost învinuit, totuşi în con­damnarea lui trebue să vadă că e lo­vit nu el personal, ci mai mult fostul luptător pentru drepturile poporului şi care ar fi putut redeveni conducător-I s’a dat dur la cap, a fost com­­plectamente asasinat şi încă odată noi intru cit­va treime să socotim pe Do­brescu-Argeş ca o victimă politică, jert­fă a justiţiei de clasă. Sfinx. CHESTIA ZILEI Corin Mitiţă, care a combătut o viaţă întreagă hydra reacţionară, a ajuns acum hydra cu 7 capete, cite unul de fie­care minister. D'aia şi-a pierdut capul! Cele şeapte capete fiind de hydră —­ sunt deci nişte capete hydraulice­­ . ■f POLITICA EXTERNA Contra zemstvourilor Intr’o privinţă poporul mai avea o influenţă asupra afacerilor publice din Rusia, anume în ce priveşte admini­­strafiunea guberniilor asupra căreia de­cideţi adunările gubernam­entale, aşa zisele zemstvourî. Cum anunţă însă acum Moskowsldja Wicd­omosti se prepară la Petersburg o nouă lege asupra constituţiuneî zemst­vourilor prin care in viitor membrii şi preşedintele Upravel adică a organu­lui executiv al zemstvoului, să fie nu­miţi de guvern, pe cind pînă acum erau aleşi de adunarea zemstvoului. Ştirea a produs o mare emoţiune în toată Rusia, de oare­ce dacă s’ar a­­deven­ea ar insemna complecta rui­nare a zemstvourilor, funcţionarii nu­miţi de stat ne mai fiind ţinuţi să exe­cute ordinele acestora, ci trebuind să asculte de ordinele ce ar primi de la guvernul din Petersburg. Atit de reacţionară este această mă­sură, în cit mulţi în Rusia nici nu vor să­­ credă şi între altele un ziar serios ca P­ossija spune că ştirea este numai expresiunea dorinţelor reacţionare ale gazetei Mosk­owskija Wiedomosti, care a­­desea ori lansează ştiri cu colorit reac­ţionar false, pentru a turbura opinia publică şi a se folosi de această tur­­burare. Parlamentul sîrbesc Fizionomia Skupcinei sirbeştî s’a schim­bat cu desăvirşire. Înainte ea era com­pusă numai din preoţi şi ţărani. Noua Constituţie interzice preoţilor intrarea în Skupcină, iar ţăranii au renunţat la candidaturile lor în favoarea tinerimei luminate şi a citor­va comercianţi frun­taşi. Printre deputaţi vezi, ca vice-preşe­­dinte pe tipograful Aza Stanoievicî, care după sugrumarea marei răscoale ţără­neşti de la Zaid­ar fusese condamnat la moarte împreună cu şeful partidului radical Nicolae Păşici, actualmente mem­bru al Senatului. Pe banca ministerială pe primul ministru dr. Vuici şi pe mi­nistrul de comerţ dr.Milovanovici pe care regimul terorist de după atentat ii ex­pulzase din ţară. Primul secretar al Skupcineî Gjoka Stoikovici a purtat şi el lanţuri în acele grele vremuri. Lea­­derul majorităţei Stojan Protici fusese condamnat in procesul atentatului la 20 ani închisoare, din cari unul l-a fă­cut in aceeaşi celulă a fortăreţei Kla­­dowa in care fuseseră închişi şi cei doi şefi ai radicalilor independenţi Ljuba Ziwkowicî şi Iwan Pawiiewicî, cari au fost condamnaţi de asemenea la 20 ani muncă silnică. Concesiunile Porţei Asupra concesiunilor făcute de Poartă Franţei in afară de achitarea creanţelor Lorando şi Tubini, se scrie din Con­­stantinopol . In nota pe care ministrul de externe Tewfik Paşa a înmînat-o consilierului ambasadei franceze Bapst se zice: «In ce priveşte bisericele, şcoalele, spitalele şi cele-i’alte stabilimente de­ bine-facere din Turcia cari sint fran­­ceze sau se află sub protecfiunea Fran­ţei şi cari au fost deja de ’ mult recu-, noscute,—-apoi nu le trebue un nou firman. «Toate institutele de acest fel care nu sunt încă confirmate şi al cărora număr trece de 500, vor­­ primi chiar astăzi (28 octombrie) recunoaşterea im­perială. «Firmanul privitor la patriarchal chaldeic Emanuel s’a şi semnat şi ce priveşte cererile finale ale Franţei după cam­ Poarta trebue să protesteze in de­cursul a două luni contra ridicărei unor noul institute, da­oare­ce în caz con­trar vor fi considerate ca sancţionate, Poarta declară că va pune la cale o re­gulare diplomatică a acestei chestiuni. Franţa a primit aceste concesiuni şi după cum se ştie din telegrame esca­­­dra franceză a şi părăsit Mitilene. Totul a fost deci o furtună intr’un pahar cu apă, care însă n’a avut de cit darul de a zdruncina situaţiunea d-lui Del­­casse. Diverse -----Anarch’stul Moineau care fusese arestat la Bruxelles a fost pus in li­bertate după stăruinţele prinţului Al­bert al Belgiei care se ştie că face tot posibilul pentru a deveni popular. — Se anunţă ziarelor din Paris că în urma manifestafiuneî din Mitilene, s’au înregistrat la Beyruth atacuri contra europenilor. Aceştia speriaţi au început să nu mai iasă in stradă şi să Închidă magazinele şi biurourile înainte de a­­pusul soarelui. _—­Se depeşează ziarelor din Londra că averea lui Li-Hung-Ciang va fi îm­părţită in părţi egale intre cei doi fii ai săi, fiul săli adoptiv şi nepotul săli cel maî mare. Averea se urcă la opt­zeci milioane lei. — Se scrie din Ceting’e : Episcopul din Antivari Mîrnovici şi contele Voi­­novici, gerant al ministerului de justiţie, au plecat în misiune specială la Roma pentru a trata cu vaticanul afacerea San-Geronimo. Cei doi emisari aduc Papei o scrisoare autografă a principelui de Muntenegru. ®3©©iîOfailee Societatea voiajorilor Am anunţat că o societate a voiajo­rilor comerciali din ţară e pe cale să se întemeieze. Am primit la redacţie un apel prin in spre prăpastie DE LOAN ADAM Slugile alergaţi după treabă ca pe sfoară. S’a întins masă domnească. Catinca descheiată la pept, cu gâţile lăsate şi cu scurteica între u­­mere, sta pe genunchiul Badiului şi-l hrănea din mînâ ca pe copil. Curgea friptura şi plăcin­tele ca la masa călugărilor. N’apuca să se de­şarte o ploscă şi alta îl lua locul. Catinca ju­­cându-se cu pletele Badiului, a început să-î cînte după masă. Ciocneaţi paharele şi le vristau cu sărutările. Cheful a ţinut pînă-n ziuă. Odată cu zorile s’au culcat ş’au­ dormit amîndoi duşi, de s’au sculat pe-nsăratele. Cînd deschid ochii, dau peste masă pusă, ştiau­ slugile placul stăpânei lor darnice. Beţica începe din proaspăt. Versul Catincăî umplea crama de dragoste, îmblânzind pornirea furtunoasă a Badiului. — Trei zile cu nopţile din preună a ţinut ameţeala bucuriei lor... In vremea asta Catinca a plîns şi a cîn­­tat, a râs nebunatec şi l’a desmerdat cu alinta­re, ca doar Tar smulge din braţele Gorbeî. In sara a treea Catinca n’a mai băut, l’a îndesat numai pe dinsul cu paharul. La mijlocul mesei Ta privit ţintă în ochi, ia luat dreapta în mîna eî ,şi îndulcindu-şi craiul i-a zis: — Badiule, ia-mă de soţie, că n’ai pus cununia în cap cu Gorba... Da Badiul a râs şi apucând-o de băr­bie, face batjocoritor: — Tu eşti bună de ibov­nică şi Gorba de nevastă­, eu vă ţin pe amîn­­două... Catinca îşi fringe blăstămul în gură şi mâniea în suflet, toarnă vin şi se face că uită. In ziuă Badea era clei de beat, iar Catinca lu­minată ca şi revărsatul. Văzuse dînsa că nu scoate brasda la capăt cu gîndul eî şi-şi aduce aminte de făgăduinţa dată stareţului. La mănăstire şedeau de obşte poteraşii, aş­­teptînd să le dea Catinca pe Badiul în mină. Ea-1 culcă îmbrăcat în patul primenit, ador­­mindu-1 cu vorbe mincinoase. Cind l’a auzit sforăind din greu, îi ia pistoalele, le scoate pra­ful și le încarcă cu cenușă. Trimite după aceea pe un hargat cu bileţel către stareț... In vremea asta Gorba se sbătea ca apa de maluri. Felurite gînduri îi treceau prin minte, îşi strîngea pruncul la sân, ca să-şi potolească neastîmpărul, vrăfuind codrul ca să-şi găsească pe Badea. De cînd născuse, i se îndulcise mult firea; mama luase locul sălbatecei. Nici prin gînd nu-i trecea necredinţa soţului. Pe dînsa o chinueau presupuneri triste. La o gură de po­tecă întîlneşte un pădurar cunoscut. Ii spune în­tâmplarea toată. Era în a treea dimineaţă de cînd Ta prăpădit. Pădurarul se uita la dînsa lung şi-i ajunge mila. O văzuse altă­dată cu puşca subsuoară şi acu îşi curma braţele de sarcina co­pilului. El simţise ceva de dragostea cu fata pope! şi-i zice după ce-şi cumpăneşte întâi ju­decata: — Cearcă pe la crama Ilincăî, tre­bue să-l fi încurcat stricata ceea cu băutul. O pătrunsese vorbele până în adîncul inimei, ar fi mugit ca o ursoaică împuşcată lîngă vizunida cu pui, dacă nu s’ar fi ruşinat de omul cela străin. A plecat ochii în pămînt şi strîngîndu-şi odorul în braţe, s’a lăsat la vale în spre vii, plîngînd un cântec jalnic, rătăcit prin mintea eî, nu ştifi de unde : „Eoae verde rug de mare, Pe cel colnic de pădure, Trece-o nevăstuică-n lume Părăsită de bărbat, Cu pruncul nebotezat“... Vîntul dimineţei îi scutura părul roş, încreţit şi retezat de pe la ceafă. Se ducea săraca a­­mărâtă, îmblânzită de obidă. Slăbise mult, întin­­zându-se petele ei galbene de pe obrazul ei stins. Cînd să intre în cramă, Catinca o zărește pe fereastră și i se pune în uşă. — Dă-te în lături pui de lele, să-mî iau bărbatul. — Tu mărita­tă? Ce popă ți-a cetit cununia?.... — Bătrânul codru...— N’are dar codrul tau... — Uite cunu­nia mea. . Și Gorba ridică copilul în sus. Catinca se uită chiorâş și zice cu dispreţ:—Pui fac şi căţelele... Gorba o apucă de pepţii scurteiciî cu mîna dreaptă ş’o trage cu putere de-o trân­­teşte-n brânci. Trece pragul, intră repede în odaea mare şi dă în Badea cu ghiontul de-l tre­zeşte. Cela caută întâi buimac ş’apoî aducîndu-şî aminte, sare ruşinat în mijlocul casei. Catinca ţipa afară ca înjunghiată, uitându-se în­spre zare să vadă de nu vine potera. Slugile umpluse tufele de frica Gorbăi. — Işî iau pistoalele și pornesc din cramă. Badea mergea înainte clătinându-se mahmur, și nevastă-sa îl ducea din urmă, căutând să as­tâmpere copilul din plâns. Catinca își frângea mîinile, spionând calea mănăstire!. — Aţi venit să mă prădaţi, tâlharilor... Gorba se întoarce scârbită. — Să-ţi luăm năravul doară!..—Las’că vă dau eu pe mâna poterei, ticăloşi ce sunteţi. Şi Catinca se repede cu inimă să dea în Gorba c’un harag, dar ceea întinde îndoitura braţului aşa ca un scut şi uscătura se frânge în fărime de oţelul mâine! ei.—Astâmpără-te viperă, că-ţî strivesc capul... Catinca spera pe urma lor, pe­­trecându-i cu bulgări. Cînd sar din vie pe zarea din­spre pădure, s’aude duduit tropotitor de cal goniţi. Poteraşii Îî înconjurase pe de departe. Pe dînşii deliilor, să-mi daţi pe Gorba legată.. Catinca sălta printre tufele golite ca o capră sălbatecă, asmuţind amăuţiî temători. Badea dă să descarce pistoalele, dar cocoaşele au clăm­pănit uscat.—Aulea leliţă Catincă îmi vînduşi pe Badea... In Gorba se trezeşte sălbateca peş­terilor şi scoţându-şi cuţitul din sîn, îl vîră pri­pit în inima bărbatu-su. — Mori Bade cum se moare, că de te prind duşmanii, tou te chinu­­esc... Ea-şî strânge pruncul cuminţit subsuoară şi piere ca o nălucă fermecată printre copaci, luînd ochii poteraşilor prostiţi. Cînd au început ei a ploua cu gloanţe, dînsa nu se maî vedea.— Dacă Badea n’ar fi fost beat, fugeau amîndoi. Gorba s’a prăpădit urma în lume... — Da oare copilul ce s’a făcut? Guran se uită la mine și ridică din umere zâmbind. — L’o fi crescut mare. — Da ea mai trăește ? — Se prea poate ! — Și cu ce s’o fi hrănind? — Cu gura. Rîdeam de curiositatea copilărească a Dudueî. — Eî, de ce nu-mi spuneţi ? — Pentru că n’o știe nimeni. Vremea se maî stîmpărase, împrejurimile lu­­minau puțin, cu toate că tot erau ușori fiori de vifor. — Dacă se curăță văzduhul de vînturarea O­­mătului, apoi se vede ca ziua la îngînarea albă a zăpezeî. — S’a potolit mîniea, codrul geme încet, ră­pus de mugetul sau vijelios, acum oftează în agonie. — Eu mă duc, să nu ntind mal mult grija celor de-acasă. — Da ai să maî vii pe la noi ? — Numai dacă voiu mal găsi prin sîn vr’o poveste. — Ia să mai luăm şi ţîra de vin rămasă. Ne-am îmbrăcat să petrecem romínul afară. Gerul se întărea, cu cît se curăţea şi cuprinsul. Pe dinaintea bordeiului era măturat troianul de par’că-l luase cu tîrnul. Fulgura uşor, numai un îndemn de fluturare. Romínul își scoate saniea de la dos. — Iaca Măgura Dudue... (Va urma)

Next