Adevěrul, decembrie 1901 (Anul 14, nr. 4435-4463)

1901-12-01 / nr. 4435

jSSiiMiiHBKIaMSHSEaafBKsSSB^ Sîmbătă 1 Deciilie IW1 DIRECTOR POLITIC CONST. MILRE ANUNCIURÎ Linia pagina 0.50 bani IN­ BIROURILE ZIARULUI - Strada SărinDar -% V* T T L îî T O S 11 »Tinerimea generoasă“ și votul universal. Şedinţa de en a C­amerei Anu­l XIV.—No. 4435 FONDATOR ALEX. V. BELDIMANIÎ abonamente Un an Şase luni Trai luni in­ ţară . 11. • 30 lei 15 lei In străinătate 1 50 „ 25 „ 10 bani in toată ţara 15 „ „ străinătate Un nu­măr vechii 20 bani. 8 lei 13 de spus : prin tine hisu­ţi. Şi ca să se salveze prin el însu­şi, n’are de cît un mijloc: votul universal. Aban­donată de foştii ei partizani, reforma a fost reluată şi repropusă de d. Miile. Pe tema aceasta se vor da lup­tele viitoare—şi se vor da, ori­ce s’ar zice şi ce s’ar face. E o chestie de viaţă şi de moarte pentru noi ca ţăranul romîn să poată pune cît mai repede picioru-i greu şi hotărîtor în strachina politiciani­­lor, ca el să păşească la viaţa mo­dernă. Acei ce cred—sinceri sau ipocriţi —că el nu e copt încă, că e suscep­tibil numai de corupţie şi de înşelă­ciune, să nu se grăbească a-l judeca după dînşii, maî ales că numai gra­ţie lui s’a realizat minunea ca pe cînd toată lumea credea moarte idea­lurile şi moartă democraţia, idealu­rile şi democraţia să fi răsărit mai vii ca în tot-d’a­una în mijlocul fac­tice! Camere române. 1. Teodorescu D. Carp a fost ca formă strălucit şi a­­ducînd elogii d-luî Stere, l’a distrus cu cîte-va zeflemele, care sub aerul lor şă­galnic ascundeau mult adevăr... Apoi şe­ful junimist a arătat lipsa de ideal eco­­nomic a guvernului d-lui Sturdza, cînd— zicînd la Senat că va guverna opt ani de zile—nu ştie ce va mai face după reduce­rea budgetului la 218 milioane. D. Carp a făcut o declaraţiune solemnă, de­şi noî ştim că chiar cînd d-sa este solemn tot nu se ştie dacă nu-î zefle­mist. D. Carp a declarat că dacă d. Sturdza şi-­a luat angajamentul că nu va maî veni la putere prin stradă, şi d-sa declară că a adoptat acest chip de a mo­raliza luptele politice. In privinţa şefiei, fireşte, d. Carp a ară­tat că este adevărat că în partidul con­servator, este un şef rău ales şi altul care s’a impus !•..* D. Djuvara într’o scurtă cuvîntare a combătut pe d. Carp. Multă vervă, multă punere în contradicţiune a advers­arului, citaţiuni compromiţătoare, în sfirşit în­treg arsenalul armelor politice cunoscute, o formă aleasă, iată nota discursului său. D. Djuvara fără a fi rostit un dis­curs mare, a fost gustat de Camera li­berală. * Deputatul ţărănesc din Muscel, d. Moisescu, nou intrat în partidul liberal, s’a crezut în drept ca să apere acest par­tid de învinuirile ce i le-a adus d. Const Mille. După declaraţiunile d-luî C. Stere de era, fireşte că aceiaşi declaraţiune tre­buia să facă şi d. Moisescu, în ceea­ ce priveşte votul universal. D. Moisescu n’a făcut de cît să înceapă discursul său. începutul însă pare a ne promite cu totul altă notă de­cît acea pe care eram învățați să o vedem la re­prezentantul țărănime! din Muscel. Reporter. „Tinerimea generoasă” şi votul universal Rezolvarea unui echivoc. — Contra amendamentului.— Două Întruniri.—Două curente. — D. Miile Înştiinţat.—Răspun­sul acestuia.—Declaraţia d-lui Const. Stere Prin forţa împrejurărilor, cuvînta­­rea d-lui Const. Miile, reprezentan­tul colegiului al treilea de Teleor­man, în discuţiunea răspunsului la mesagiul tronului, crea o situaţiune, cel puţin în aparenţă, echivocă, ace­lei fracţiuni din partidul liberal, care a intrat de curînd în partid şi a că­pătat porecla de „tinerime generoasă“ —poreclă pe care pînă acum na pu­­tut’o încă schimba în renume. In adevăr, în sesiunea scurtă din Iunie trecut noul parlament liberal s'a ocupat numai de cîte­va legi fi­nanciare urgente şi apoi sesiunea extra­ordinară s’a închis. O discu­­ţiune de răspuns la mesagiu nici n’a avut loc şi deci reprezentantul co­legiului al treilea de Teleorman n’a putut aduce atunci înaintea Came­­­reî interesele alegătorilor săi, inte­rese cari reclamă între altele, în primul loc, votul universal, reformă, care era minimul de program politic al socialiștilor de odinioară, între cari se număra d. Const. Miile ală­turea de toţi acei tineri liberali, cari în frunte cu d. V. G. Morţun, au­ întrat în partidul liberal sub de­numirea de „tinerime generoasă“. De astă dată însă această întîl­­nire a reprezentantului colegiului al treilea de Teleorman cu coreligio­narii săi politici de pînă ori trebuia să aibă loc şi un echivoc să se re­solve : abandonata „tinerimea ge­neroasă“ reforma votului universal sau va lupta pentru ea ca şi în trecut ? * înainte de toate era o situaţiune de fapt care nu putea fi negată. In parlamentul liberal precedent, amen­damentul pentru votul universal, pre­zentat de d. V. G. Morțun, în cali­tate de socialist, întrunise 45 de voturi liberale. Cu cît mai mult eram în drept a ne aștepta azi, cînd fostul propună­tor al amendamentului e în sinul partidului liberal ?... D. Const. Miile a și declarat că pentru a nu stingheri cum­va ma­­nifestaţiunea Camerei în favoarea votului universal, ca unul ce face parte din opoziţiune, e gata a se abţine să prezinte d-sa amendamen­tul, lăsând aceasta cu totul în sarcina „tinerime! generoase“. Calea a fost ast­fel aşa de bine netezită de reprezentantul ţărănime! din Teleorman în cît ce rămînea de făcut tinerime! generoase era să ia o poziţiune definitivă faţă de reforma votului universal. D. Stere a făcut-o în numele „tine­­rimei generoase“ în declaraţia din discursul său de răspuns la mesagiu. „Tinerimea generoasă“, ca şi o­­dinioară d. Panu în numele radica­lilor intraţi în partidul conservator, a declarat prin d. Stere că nu mai poate fi vorba de „socialişti“ în sînul partidului liberal, că votul universal rămîne.­.idealul tinerilor generoşi, dar că azi cînd e furtună pe mare nu poate fi vorbă de dres baza coră­biei statului şi deci votul universal se va realiza „cînd şefii vor crede că a sunat ceasul“! * Această declaraţie s’ar putea crede poate că e mai mult întîmplătoare, ceva ad-hoc. Eroare ! Această decla­raţie îşi are micul el istoric, căci a fost bine preparată şi azi, după ce ea a fost făcută, credem că e bine să ştie şi marele public cum s’a a­­juns la ea. De îndată ce s’a auzit că d. Const. Mille ar avea intenţia să ridice ches­tiunea votului universal cu ocazia răspunsului la mesagiul tronului, ti­nerimea generoasă a decis că tre­­bue înlăturată energic orî-ce posibi­litate ca reprezentantul ţăranilor din Teleorman să poată prezenta un a­­mendament în acest sens. Vechii liberali cari semnaseră a­­mendamentul d-lui V. G. Morţun fu­seseră asaltaţi de tinerimea gene­roasă ca nu cum­va să-şi dea sem­nătura şi de astă dată. Guvernul a fost cîştigat în acest scop de aceeaşi tinerime şi a intervenit energic. Cum însă o explicaţiune înaintea Camerei era inevitabilă, tinerii gene­roşi au ţinut Luni şi Marţi, două în­truniri, prima acasă la d. Morţun, a doua acasă la tînărul deputat d. Bran­­covan. S’au manifestat în aceste întru­niri două curente. Primul curent era pentru prezenta­rea unei moţiuni semnată de toţi par­tizanii votului universal, prin care să se declare că semnatarii au toată încrederea în partidul liberal care crede că a venit momentul să în­ceapă revendicarea reformei populare a votului universal. In special vechii liberali, semna­tari ai amendamentului din prece­denta Cameră liberală, erau pentru o asemenea moţiune. Dintre tinerii generoşi d-nii V. G. Morţun şi d-l Ion Radovici erau de­asemenea de părere a se prezenta o asemenea moţiune, care, în defi­nitiv ori­cît de platonică era, totuşi era o manifestaţiune. Al doilea curent însă, compus din majoritatea foştilor socialişti, „tinerii generoşi“ de azi, opina că trebue să se mulţumească cu o simplă de­claraţie în sensul celei făcute de d. Stere. Campionii acestei idei au­ fost d-niî Const. Stere şi G. D. Diamandy. * S’a crezut, de cuviinţă a se aduce la cunoştinţa d-lui Const. Miile a­­ceste două curente şi d-sa a fost întrebat ce atitudine va lua faţă de ele. Deputatul colegiului al treilea de Teleorman a declarat franc: 1. Dacă se va prezenta moţiunea d-sa o va vota făcînd rezerve în ce priveşte încrederea sa în partidul liberal. 2. Dacă nu se va prezenta nici moţiunea, atunci va încerca d-sa să prezinte un amendament şi va com­bate pe cei ce va fi semnat în pre­cedenta Cameră liberală, precum şi pe tinerii generoşi ce nu l’ar semna astâ-zî. Cum însă de prima părere au fost 11, iar de a doua 13, numărul fatal a învins şi am avut declaraţia d-lui Stere, pe care am rezumat-o mai sus. Un echivoc însă a fost rezolvat: foştii socialişti au­ fost mistuiţi de partidul liberal fără nici o „reserva­tio mentalis“. Ideile şi reformele democratice să-şi caute alţi partizani şi propovă­duitori, ele nu mai au ce compta pe foştii socialişti, căci, vorba d-lui Stere, azi nu mai sînt în ţară de­cît două partide: unul liberal şi altul conservator! Au­ luptat socialiştii două­zeci de ani, dar în fine au­ atins acest... ideali­s. Din fuga condeiulu­ i l-am fâcut oameni de treabă» D. Const. Mille a întrebat în Cameră ce va răspunde mîine partidul liberal cînd ţăranii îl vor întreba: ce ai făcut cu socialiştii mei ? - I-am făcut oameni de treabă! a răs­puns cc. Mitiţă, de pe banca ministe­rială. Faţă cu asemenea răspuns, ara căutat numai­de­cît să consultam cazierele celor ce au fost făcuţi de cc. Mitiţă „oameni de treabă“, ca să vedem crimele şi de­lictele lor înainte de a deveni „oameni de treabă“. In adevăr am constatat că numiţii „oa­meni de treabă“ se făcuseră culpabili de următoarele idei : 3) Legi protectoare ale muncei. 2) înlesnirea de instrumente agricole ţăranilor. 3) Schimbarea legei tocmelilor agri­cole. 4) Imaşuri comunale ţăranilor. 6) Gratuitatea justiţiei pentru ţărani. 6) Votul universal la Cameră, comuni şi judeţ şi­­) multe alte asemenea apucături delic­ioase pe cari părăsindu-le, au devenit „oameni de treabă“. Curat: să te ferească D-zeu să ajungi „om de treabă“ ! Fac. Noua lege judeţeană Sporirea membrilor consiliilor jude­ţene. — Restabilirea scrutinului pe liste. — Guvernul nu mai poate di­zolva consiliile judeţene. — Introdu­cerea principiului reprezentarea mi­norităţilor.—Reînfiinţarea com­i­tetu­­lui permanent şi suprimarea ames­tecului prefecţilor. Miercuri s-a depus pe biuroul Came­rei un proect de lege pentru modifica­rea actualei legi a consiliilor judeţene. E vecinul proect de lege al d-lui Fere­­chide. El conţine o serioasă ameliorare faţă de legea de la 1894, şi mai ales un pas înainte, deşi mic, din punct de vedere principial, in subtitlurile prezen­tului articol se indică in mod sumar cari sunt inovaţiile introduse in noul pro­ect. Să le examinăm mai de aproape. * In legea dinainte de 1894 se preve­deau 24 de consilieri de județ. Legea din 1894 le-a redus numărul la^lS­­Proectul nou­ îl urcă la 30. Expunerea de motive justifică aceasta prin faptul că unde sunt mai puţini mai uşor tri­umfă influenţele şi interesele personale de­cit unde sunt mai mulţi. Noi credem că principalul e calitatea nu cantitatea. Pot fi consilii admirabile cu mem­bri şi mizerabile cu 30. Punctul acesta e deci de minimă importanţă. Dar tot mai bine e să intre mai multi­­n con­­siliile judeţene, sporindu-se ast­fel şan­sele intrării elementelor bune. A doua modificare de mică impor­tanţă e introducerea scrutinului pe liste în locul scrutinului uninominal. Expunerea de motive pretinde că acest din urmă mod de scrutin îngreuiază operaţiile electorale şi înlesneşte şan­tajul politic. Se poate. Dar atunci ale­gerile de Cameră şi Senat se fac cu şantaj ? Noi nu zicem ba, dar e impor­tant c­ă o recunoaşte şi guvernul. O modificare importantă — cea mai importantă poate de aceea că se ia guvernelor putința de a dizolva con- siliile judeţene. E un început de a­­plicare al principiului de descentralizare, şi un început de limitare a omnipotenţei guvernelor. Consiliile odată alese, func­ţionează timp de patru ani fără a pu­tea fi dizolvate. In caz cind se întimplă, că unii con­silieri, sau cu toţii s’ar­ abate de la legi, de la onestitate sau­ de la datorie, ei vor fi judecaţi de justiţie. Justiţia singură se va pronunţa, nu guvernele. Guvernului îi rămîne numai facultatea de a aplica hotărîrea justiţiei, şi acesta e singurul caz de dizolvare. Măsura e minunată, in principii!, vom vedea cum va fi ea aplicată în prac­tică. Tot în sens­ul aplicăreî descentraliza­rei, vine şi reînfiinţarea comitetelor permanente precum şi suprimarea a­­mestecului prefecţilor în atribuţiile consiliilor judeţene. Noilor comitete permanente li se dă o mulţime din a­­tribuţiile rezervate azi putere! cen­trale.* Cea mai mare reformă a actualului proect ar fi fost introducerea principiului reprezentăreî minorităţilor in consiliile judeţene, dacă această reformă ar fi fost introdusă cu votul universal sai­ măcar cu colegiul unic. Dar cu păstrarea colegii­lor in fiinţă, e ceva cu totul ridicul, e re­cunoaşterea dreptului pentru cîte­va fa­milii sail pentru o mică clică de alegă­tori de a-şi avea reprezentanţii lor in consilii, pe cind marea masă va rămîne nereprezentată. Tocmai fiind­că principiul e aşa de mare, de just şi de frumos, el devine ne­însemnat realizat sub o formă aşa de­­microscopică, ba putem zice că devine un rău, căci el împinge pînă la absurd deja prea restrinsa reprezentare de azi. Dar in sfirşit principiul a fost cîştigat! Reprezentarea minorităţilor va consta din acordarea a 6 scaune din 30 opoziției, dacă lista opoziției va întruni o cincime din voturile listei ce se va proclama aleasă. Proectul de lege e compus din nouă titluri cu 115 articole. El a fost deja votat in ședința Senatului de la 12 Martie 1899. Prin urmare nu va mai avea să treacă de­cît prin Cameră. Index. Democraţia trăeşte! 3 ) Prima şedinţă a Camerei în care s’a discutat răspunsul la mesagiu ne-a dovedit că democraţia romina trăeşte încă. Io împrejurările în care ne gă­sim şi fiind dat curentul de progres ce suflă mereu tot mai puternic din­spre Occident, n’avem a ne îngriji atît că ar părea că spiritul democra­tic din Romînia se află redus azi la o scîntee. Materia inflamabilă adu­nată de zecimi de ani de abuzuri, de nedreptăţi şi de batjocuri, garan­tează micei scînteî un frumos incen­diu, într’un viitor cu mult mai apro­piat de cît s’ar crede. Ţărănimea romină cea teribil asu­prită, poporul român redus la starea de ilot economic şi politic de către pretinşii patrioţi ce l’aiî guvernat, ideile de progres, strigătul de alar­mă şi de protestare, s’au arătat în faţa Camerei, a guvernului şi a re­gelui prin glasul d-lui Const. Miile. Crezuseră guvernamentalii de toate culorile că asemenea glasuri n’aveau să maî răsune, că le amuţiseră pe toate momelile sau măsurile lor violente şi ilegale, că spectrul democraţiei se ştersese de pe orizontul nostru politic. Proteiî cu mii de capete, Fe­­nix ce răsare din propria-i cenuşă, democraţia e vie,­e la postul ei, cere mereu socoteală celor ce au adus ţara în halul în care se află. Meritul principal revine bravei ţă­­rănimi din Teleorman, care ştiind să reziste şi corupţiei, şi ilegalităţei, şi ameninţărilor, a permis ideilor mo­derne şi salvatoare să-şi aibă un re­prezentant în Cameră, tocmai cînd partidele de guvernământ erau con­vinse că au scăpat de această mare supărare, pe de o parte prin teroa­rea desfăşurată împotriva propagan­dei pacinice şi legale a socializmu­­lui, pe da alta prin ademenirea şi apropierea elementelor ce-i formau­ statul-major. Yams a pierdut legioanele, dar sămînţa din care vor răsări noile le­gioane e vie şi încolţeşte. Poporul român, materialiceşte scoborît la ni­velul sclavilor, politiceşte sub nive­lul negrilor din Haiti şi Liberia, din punct de vedere cultural sub nivelul bulgarilor şi al sîrbilor, poporul ro­mân care mai trăeşte încă cu toate hoardele de duşmani din afară şi din năuntru ce s’au năpustit asupră-i, mai poate avea speranţa că n’au pie­rit toţi cei ce ar fi putut să-l tre­zească, să-l organizeze, să-l ducă la luptă şi să-l facă să triumfe. Discursul d-lui Miile redeschide toate rănile hidoase, reia firul între­rupt al democraţiei române, pune ia­răşi la ordinea zilei marea chestie ce se credea îngropată în noianul politicianizmului de moda veche, ce pînă ori, de la un timp încoace, trona singur pe ruinele mişcărilor generoase şi cu adevărat patriotice. Discursul d-lui Miile reamintind din nou ce imensă plagă roade corpul nostru social, a dovedit că salvarea nu poate veni de­cît de la trezirea bolnavului, de la redeşteptarea ener­giei lui. Politicianizmul e incapabil să vindece boala. Ca şi poporului imIsrael, şi poporului romin trebue Bárfía de seara De C6­ s scăzute preţurile cerealelor D-lui I. Teodorescu V’aţî întrebat de ce sunt aşa de scă­zute preţurile cerealelor noastre, pe cînd pe toate pieţele europene şi americane preţurde sunt în urcare? Cauza este următoarea: Porumburile noastre ne­fiind destul de coapte nu pot suporta transportul aşa că ele ajung in stare deplorabilă la locul de destinaţie. Vă trimet azi o mică probă constată­­­toare a calităţei porumbului sosit la Londra. (Am primit proba şi e oribilă N. R.) Miine vă voi trimete o probă de calitatea porumbului ce exportăm, şi să le comparaţi. Ca desluşire vă pot anticipa că preţurile ce le obţinem sunt calculate pe calitatea ce o are porumbul după sosirea la des­tinaţie. Vorba lui Cilîbi Moise: «Mănuşi rupte gata». Vara pentru o singură zi de ticetă, ne inchinăm la toate icoanele, tulburăm odihna moaştelor Sft. Fiofteia spre a fi scăpaţi de dezastru. Şi după ce cerul se milostiveşte şi ne dărueşte recolta, facem ceea ce facem azi şi am făcut şi cre: batem porumb umed şi-l ex­portăm ca să-l vindem stricat gata. Căci trebue să repet: preţul cel obţi­nem azi este calculat pe calitatea ce şi-o formează în timpul transportului. Atît pentru azi în astă chestie, dar voi mai reveni. Vă salut Manole L­ambra Brăila, 28 Noembrie 1901 POŞTA MICA A. T. Constanţa. Ad­esaţi vă magazinului de mu­zică C. Gebauer sau Jean Feder la Bucureşti. Ignotus* Loco.(1) Partea de sus a oraşului se so­coteşte aceea de­asupra vechilor maluri ale Dîmbovi­ţei, cea de jos, aceea care e pe coastele malurilor şi de alungul albiei rîului, precum şi aceea care e pe şesul ce înconjoară Cişmegiul. Calea Dorobanţilor vine deci în partea de sus. 2) Un prim violonist la operă se plăteşte mai mult de­cît unul la dramă. Nap­ilo, Focşani.—Lucrarea d-ruluî Kossuth la care faceţi aluzie nu e o revistă ci o carte care apare în fascicule. O puteţi comanda prin orî­ce librărie din Viena sau Fraga. Vroiţi o adresă: Universitaetsbuch­­­handlung sau Buchhandlung Rosuer, Viena, Kubelik nu vine iarna aceasta la Bucureşti. Cel puţin pină acum nu e anunţat aşa ceva, ’­­7­4. Reiss, Piatra-NI.—Le puteţi comanda prin ori­ce librărie din Capitală. Preţul îl veţi afla de la ea. Noi nu-l cunoaştem. Ba ni se pare chiar că există maî multe ediţii, deci preţurile variază. Alexandru Popescu, Craiova«. 4. Dacă credeţi că aţî descoperit deplasarea centrului circonferinţei, apoi credeţi că aţi descoperit imposibilul. Totuşi tri­­m­eteţî amănunte ca să putem consulta un specialist. 2. Obligaţiunea de a da preferinţă maeştrilor romînî nu există pentru fabricele de zahăr din ţară, dar în condiţiuni egale de sigur că o vor face, D-lui Bimbirică, Piteşti.(1) Comisarul n’are drep­tul de a închide o cafenea. Poliţia oraşului însă poate retrage antreprenorului autorizaţiunea dată de a deschide un asemenea comerciu. 2) Dezmoştenirea nu există în legislaţiunea noastră. 3) După moartea părintelui, dacă fiul mai mare n’a fost asociat —se poate cere tribunalului numirea unui sechestru judi­ciar—şi chiar fiind asociaţiune, dacă se cere desfa­cerea’ei, se poate cere sechestru judiciar. 4) Direc­torul de liceu are acest drept, ca să privigheze mo­ralitatea elevilor. 5) O insultă adusă unui comisar aduce după sine un proces de ultragiu. C) Comisarul nu poate face percheziţie ori călca domiciliul cui­va de­cît cu autorizaţiunea judecătorului de instrucţie. Ne­avînd aceasta ,el comite un abuz de putere, dar vei găsi cam greu­ un procuror civre să-şi f&c­ ă da­toria. D-lui M. Radsoviller. Brăila. — In anuarul Didot- Botin puteţi găsi adresele tuturor fabricanţilor­­prin­cipali din Europa. Cereţi volumul III (Etra’rigeiy. D-luî N. A. Vasilescu. Brăila. —D. Sylvan Bece­­scu, ne-a scris acum două luni din Sulina. De atunci nu mai ştim nimic de d-sa, deşi primim scrisori pen­tru d-sa şi întrebări asupra adresei d-sale. J Bucureşti Şedinţa de eri a Camerei * ) După aproape zece zile de nelucru, Ca­mera de două zile lucrează, adică maî bine zis...ascultă... In ziua de erî a ascul­tat pe d. C. Stere în continuarea discur­sului său, a ascultat pe d. Carp, pe d-na Djuvara şi în sfirşit a ascultat începutul discursului deputatului ţărănesc d-na M. Moisescu. D. Stere propriu zis n’a ţinut un dis­curs parlamentar, ci maî mult o confe­rinţă. A susţinut părerea că ţara romînească n’are în chip absolut nevoie de a se in­dustrializa pe picior mare, ci a se alcătui ast­fel ca să-şi mulţumească propriile eî necesităţi şi exportînd fără a importa, să devie o ţară bogată. Cu multe cifre, cu citaţiuni, cu un lux pe probe de deputat C. Stere a căutat să dovedească acest lucru, care de­sigur poate fi susţinut, dar care avea nevoe de o a doua parte. Dacă Romînia se alcătuieşte într’un stat de sine stătător economiceşte, voind să producă pentru propria-i con­­sumaţiune, un stat mic şi ţărănesc, care exportă prisosul dar nu importă aproape nimic, dacă aceasta este posibil, atunci unui asemenea stat ast­fel organizat e­­conomiceşte, trebue să-i corespundă o form­ă politică democratică. România tre­bue în acest caz să devie o democraţie ru­rală... Aci însă deputatul de Iaşi a dat dovadă de slăbiciune de logică cînd a a­­rătat că chiar votul universal îl amină la calendele... sturdziste. A se vedea în corpul zia­rului Şedinţa consiliului comunal cum şi darea de seamă com­plectă a dezbaterilor Corpuri­lor legiuitoare, şi ultimele in­­formaţiuni şi telegrame. Santagiile la licitaţii Un atac al unui domn Lalo in­po­triva societăţei «Tarcău­» care a luat in tăere o pădure prin licitaţia de la stat, şi răspunsul d-lui Emil Costinescu la acest atac, pune la ordinea zilei o ches­tie de mare importanţă : Şantagiile ce se fac adesea la licitaţii. Iată pe scurt chestia: D. Lalo pre­tinde că societatea «Tarcăfi» face un gh­eşeft de 3,687,332 de lei cu această pădure, de­oare­ce a oferit numai 470 de lei pe hectar, in loc de 840, valoa­rea reală. D. Lalo voise să concureze şi d-sa, şi dă vina pe prietenia d-luî Costinescu cu guvernul liberal că a luat societatea «Tarcău­» pădurea cu 470 de lei hectarul, în loc s’o ia d-nea­­ui, d. Lalo cu 140 de lei. Adevărul e că pădurea s’a dat sub un guvern conservator, și nenorocirea d-lui Lalo e că d. Costinescu ii oferă d-sale marele gheșeft de care e acuzat, dindu-i opt zile termen ca să pri­mească afacerea cu ciștigul de 3.600.000 lei.Și mai mare nenorocire încă pentru d. Lalo­ d. Costinescu il acuză că e supă­rat nu pentru că a scăpat chilipirul cu pădurea, care nu face maî mult de cit maximum 470 de Iei hectarul, ci pentru că directorul Băncei Generale nu s’a pretat la un şantagiu încercat de a­­acest domn cum se obicînueşte adesea pe la licitaţii, anume: cit im­i dai ca să mă retragi D. Costinescu n’a dat nimic, unde brac. Atît statul cit şi particularii au mare şi grabnic interes ca să se pue capăt acestui scandal cu şantagiile le licitaţii, cari fac să scada valoarea ce­lor scoase in vinzare, căci șantagiștii, neintilnind in tot-d’auna oameni ener­gici, silesc pe concuratoriî serioși să o­­fere in minus suma cu care eî cad vic­tima santagiilor. O lege severă s’ar impune în privința aceasta. Dens. CARNETUL MEU Societatea „Unirea” La fie­care cincî-spre-zece zile se în­­tîm­plă cîte un scandal la societatea Unirea. O parte din acţionari năvălesc în local, dau afară pe funcţionari şi se instalează ei, apoi vine altă parte de ac­ţionari şi dau afară pe cei din nou insta­laţi. După cincî-spre­zece zile se repetă scena şi aşa mai încolo. Pe ziua de astăzi avem de înregistrat un nou asalt al d-lui Pană Buescu, în capul a o parte din acţionari şi gonirea personalului vechili de sub administraţia provizorie a d-lui Ioachimovici. Ce va fi mîine sau chiar azi maî târziu nu putem ști. Acum de­o­cam­dată în momentul cînd scrim, fortul Chabrol-Unirea este ocupat de d. Pană Buescu. E un adevărat caraghiozlîc lucrul a­­cesta, dar el devine tragic cînd ne gîn­­dim că sînt mii de inși cari și-au perdut micile lor economii la această societate, că ei nu vor putea avea nici zece la sută din depunerile lor şi că ori­cine ar fi vi­novatul ori vinovaţii, faptul e că toate a­­ceste scandaluri se fac pe seama aces­tor nenorociţi cari îşi pierd averea lor din cauza acestor naorînduelî cari du­rează de aproape zece ani de zile la această societate. Halul în care a ajuns Unirea este dă­unător încrederea publicului în aşezăminte de acest soiu. Se compromite un principiu bun, acela al mutualităţei, şi acesta este incontestabil păcat. O altă societate mu­tuală de asigurare dacă se va naşte va avea de luptat cu această discreditare pe care a făcut-o societatea Unirea. E nevoe dar cel puţin acum de­o­cam­­dată ca scandalul să înceteze şi lichidarea să se facă cit mai repede. In această privinţă şi justiţia şi guvernul ar trebui să intervină cît mai energic. C. M. HM1 CHESTIA ZILEI Cc. Mitiţă operează cocoşul socialist şi-l extirpează...votul universal, sau cum s'ar zice fabrică...claponi generoşi!! POLITICA EXTERNA Lovitura de stat în Austria După cum s’a anunţat şi telegrafic guvernul austriac pare a’şî fi pierdut răbdarea. Văzind că Reichsrathul nu voeşte cu nici un preţ să se pună se­rios pe lucru, văzînd că diversele partide şi grupuleţe se complac în tentative de obstrucţiune,E­d. Koerber, primul mi­nistru austriac, s’a hotărît să ţie un discurs dintre acele grave cum numai rar răsună in incintele parlamentelor D. Koerber a r’ugat Reichsrathul să se pună pe lucru, pentru că alt-fel guvernul s’ar putea vedea pus in re­gretabila situaţiune de a proceda la lovitură de stat. Este un cuvint grav acesta la care alt parlament probabil că ar fi răspuns printr’o furtună de indignare. Austriacii insă, obicinuiţi cu lucrurile cele maî neobicînuite, au as­cultat discursul pînă la sfirşit şi după ridicarea şedinţei un singur partid, cel german, s’a dus să ceară socoteală pri­mului ministru asupra cuvintelor ce rostit. Ministrul a răspuns că nu poate retracta nici o iotă din tot ce a decla­rat şi a rugat iarăşi pe Reichsrath ca să se pună pe lucru. După oare-care chibzuinţă partidele din Reichsrath au ajuns la concluziunea că n’ar fi totuşi bine pentru ele dacă s’ar suspenda Constituţia. Singuri so­­cialdemocraţii şi cehii par a se bucura de perspectiva unei asemenea soluţii, fiind-că cred că după această lovitură n’ar putea urma restabilirea absolutiz­­mului, ci numai reforma Constituţiei in senzul ocurpăreî votului universal. Ast­fel socialiştii vor obţine votul universal prin forţa lucrurilor şi din cauza certu­rilor adversarilor, cum l’au obţinut şi socialiştii germani. Lovitura de stat in Austria ar fi insă in tot cazul urmată de oare-carî tur­burărî, căci nu se poate şti ce atitudine va observa Ungaria faţă cu o Austrie care şi-a suprimat pentru un moment chiar numai regimul constituţional. Arestarea lui Halju O telegramă a corespondentului nos­tru din Sofia ne-a anunţat că faimosul macedonean Halju a fost arestat la Sofia. Este astă­zî indubitabil stabilit că Halju a fost cel mai din faţă dintre cei trei asasini cari au rănit mortal cu ia­taganele şi in stradă pe fostul prim­­ministru Stambuloff, in ziua de 3 Iulie 1895. După cum se ştie s’au tăiat lui Stam­­buloff şi miinele. Doi dintre atentatori au fost trimişi in 1896 înaintea judecăţei şi condam­naţi la 30 Decembrie la pedepse mici. Italiu a vagabondat mulţi ani prin Romînia, Grecia şi Egipet şi trăia de mai mult timp la Sofia unde se întor­sese sub guvernul Stoiloff. Şi ministe­rele următoare Grecoff şi Ivand­off l’au lăsat pe sălbatecul şi brutalul individ în libertate. Asupra cauzelor arestatea lui, după cum ştiu­ cititorii din telegrame, circulă diferite versiuni. In tot cazul nu pentru că a atentat la viaţa lui Stambuloff a fost arestat. Noi credem că la mijloc sunt motive politice şi anume că guvernul a vroit să sustragă radoslaviștilor o armă pri­mejdioasă ce o aveau in Italia contra sa. S’a luat deci ca pretext afacerea Stone în care Huju ar fi implicat și el. Împăratul Wilhelm 11 și duelul Din Berlin se scrie că împăratul Wil­helm II a mai avut odată ocaziunea să se manifesteze în contra duelului. La un banchet ofiţeresc doi sub-locotenenţi din regimentul I gardă, anume fiul mi­nistrului de război şi Gossler şi al gene­ralului Kessel au declarat că cu tot ordinul împăratului vor continua să se bată în duel cînd vor fi ofensaţi în o­­noarea lor. Lucrul a fost raportat îm­păratului. Acum cîte­va zile împăratul s’a dus la regimentul I de gardă, a luat deju­nul la popota ofiţerilor şi toată lumea a remarcat că împăratul pusese uniforma husarilor de gardă. După dejun a strins pe toţi ofiţerii regimentului în jurul său şi a pus pe comandantul regimentului ca să ci­tească ordonanţa prin care se interzice duelul Apoi a pus pe colonel să amin­­­tească ofiţerilor că datoresc supunere şi ascultare necondiţionată monarhiului. După aceasta împăratul a ordonat sublocotenenţilor Gossler şi Kessel să iasă din rind, îndărătul lor se aflau postaţi părinţii lor, şi le-a spus cu vocea ridicată: Şi dacă tatăl unuia mi-e drag şi preţios şi tatăl celui-i’alt e unul dintre cei mai merituoşi generali ai mei, aş concedia din armată pe fiii lor tot aşa ca şi pe ori ce ofiţer care n’ar ţine seamă de ordonanţa mea privitoare la duel. De aceea n’am­ pus uniforma regimentului meu, pentru că am mo­tive din cauza acestui incident să nu fiu într’o gîndire cu el şi e de regretat că tocmai nişte asemenea tineri au provocat o asemenea supărare“. Spunînd acestea împăratul a salutat şi a plecat. După o altă versiune îm­păratul ar fi fost mult mai aspru, de oare­ce ar fi întrebuinţat o expresiune care în romineşte ar corespunde cu „tineri cari nu şi-au şters încă bine nasul“ Germanizarea polonezilor Cum s’a văzut din telegrame s’a discutat in Reichstagul german chestiu­nea brutalei grrmadizări a polonezilor din Prusia. După ce principele Radziw.11 şi-a dezvoltat interpelarea a răspuns conte­le de Buelow. Acest răspuns fiind de un deosebit interes fiind­ că in el s’au atins cite­va chestiuni de politică externă, dăm un rezumat mai amănunţit al lui. Cancelarul a vorbit mai intii de demonstraţiunile pruso­fobe din Varşo­via,de demonstraţiunile de la consulatul german din acest oraş şi de satisfacţia pe care guvernul rus a dat-o cu multă bună-voiaţă. Apoi cancelarul a relevat solidaritatea ce există între Germania şi Rusia şi care se bazează pe tra­tate seculare. Această solidaritate este acum mult mai puţin zdrunci­nată de­cit cred unii. Apoi cancelarul a trecut la Austro- Ungaria spunind că se înţelege de la sine că şi monarchia aliată ş- a mani­festat sentimentele de amiciţie. La sfirşit cancelarul a relevat marile primejdii de cart­e ameninţată politica germană din partea polonilor şi a asi­gurat că va avea grijă ca germanul sa nu cadă sub roţi la Estul Prusiei. Au mai vorbit: Roeren din partea ultramontanilor şi Ledebur, socialist,pen­tru polonezi şi naţionalul-liberal Sutler, contra lor. Iarăşi afacerea Dreyfus Se fac sforţări mari pentru a reînvia din nou afacerea Dreyfus. Partea curioasă este că acum rolurile pun’că s’au schimbat. In fruntea acelora cari scormonesc par’că anume pentru a o reînoi se află naţionaliştii şi anti­­dreyfusarziî, aceiaşi cari cind afacerea era in toiul ei nu știau­ cum s’o îngroape mai bine. Din potrivă luptătorii de altă dată manifestează un fel de tendinţă catego­rică de a nu lăsa afacerea să reinvieze. Labori care ca apărător al lui Drey­fus, a înfruntat cele mai mari primej­dii, declară că pentru dinsul ş; pentru orî-care om­ inteligent afacerea e pentru tot-d’a­ una închisă, de oare-ce altă dată Dreyfus era închis, suferea pe nedrept, era oare-cum simbolul dreptăţeî ţintu­ite pe cruce, îndată însă ce a primit graţierea şi a fost pus în libertate, a încetat de a maî fi acest simbol şi nu mai poate fi vorba de luptă pentru a repara nedreptatea ce i s’a făcut. *Se înţelege că un singur dreyfussacd mai există totuşi care are interes ca a­­facerea să nu fie pentru tot-d’a­una închisă : e însuşi ex-căpitanul Dreyfus. De mult s’a afirmat că el adună acum materialul pentru a’şi dovedi inocenţa. Să i se pară oare că a sosit momentul ca s’o facă ! Nu ne vine a crede de oare­ ce n’au amuţit încă toate patimile in Franţa şi redeschiderea chestiune! n’ar fi încă primită cu calmul acela­­care-i neapărat necesar pentru ca drep­tatea să se poată face. Dreptatea se va face odată şi odată, dar pare că mo­mentul n’a sosit încă. Toate sforţările naţionaliştilor de a redeschide acum afacerea, nu vor avea efect. *' r ' cr 1 ” . -

Next