Adevěrul, aprilie 1902 (Anul 15, nr. 4552-4579)

1902-04-01 / nr. 4552

RAZBOIUIâ IM BALCAHI Macedonia, Albania şi puterile europene.—încurcătura Ru­siei. — Dorinţa bulgarilor. — Sarafoff sau prinţul Fer­dinand ?~Explicaţiunea schimbăreî de front a Ru­siei. — Razboiu probabil. Diplomaţia a păţit-o cu chestia bal­canică, cum a păţit ciobanul din fabu­lă care păcălind mereu lumea cu stri­gătul de «lupul ! lupul !» n’a mai gă­sit crezare cînd lupul a venit într’ade­­vâr. Atit de dese ori diplomaţii au­ stri­gat: „situaţiune gravă in balcani“ incit, acum, cind lucrurile mină inr’adevăr spre o catastrofă, nu intimpină de cit necredinţă şi scepticism. * Dar telegramele şi corespondenţele ce sosesc din Macedonia şi Albania, a­­rată că acolo spiritele au ajuns la un grad de surescitare, care nu mai poate fi potolită de­cit printr'un rǎzboiu. Lu­crul acest l-a simţit şi Poarta, i-au simţit şi marile puteri. Poarta a ordo- nat mobilizări mari, puterile au început să trimită note. De bănuit dă însă a­­titudinea Rusiei, care ba se asociază la o notă austriacă cerînd turcilor să res­tabilească ordinea, ba intervine la Poartă să se astîmpere pentru ca să nu provoace vărsări de singe. Austria ar dori să pescuiască şi ea in apă turbure şi să ocupe milităreşte sandjacul Novi­­bazni, precum și Albania, pentru resta­bilirea ordinei, gindindu-se la preceden­tele create după cari asemenea ocupa- Jiunî temporare, au devenit definitive, Rusia insă nu va permite nici­odată o asemenea avansare spre Est a Austriei, Care ar constitui o reală primejdie pentru imperiul ţarilor. Ast­fel în încurcătura aceasta Rusiei nu-i rămîne de­cit o so­­luţiune : să reintre in rolul de protec­toare a creştinilor şi în special a slavi­lor din Balcani. * Bulgarii par a fi priceput acest lucru, căci sunt decişi cu orî-ce preţ să pro­voace un măcel în Macedonia. Persoane bine informate declară că bulgarii sunt hotăriţî să sacrifice chiar douâ-zeci pină la trei-zecî de mii dintre ai lor, —dacă cu acest sacrificiu ar putea obţine ane­xarea Macedoniei la principat. Şi conducătorul acestei politice sălba­tece nu este Boris Sara­foil, cum s’a a­­firm­at pină acum. O corespondenţă a ziarului Nene Freie Presse, care s’a in­spirat de la sursele cele mai bune, de­clară că toată mişcarea actuală este o­­pe­ra guvernului bulgar, a principelui Ferdinand, marele preşedinte­ al comi­tetului macedonian şi doritor de a’şi înrădăcina dinastia printr’un act gran­dios de patriotism aproape nebun. Un asemenea act insă de sigur că ar fi a­­nexarea Macedoniei. De altminterlea guvernul bulgar, prin ultimele sale note adresate puterilor, in cari cerea reforme pentru Macedonia, şi relevă surescitarea în care se află populaţia macedoniană din cauza confirmare! sir­­buluî Firmilian ca episcop al Uschiu­­buluî, protestind tot odată contra aces­tei confirmări, s’a descoperit in așa măsură, în cit nu mai încape îndoia­lă că protegueşte agitaţiunile din Ma­cedonia şi priveşte cu ochi binevoitori bandele ce zilnic se organizează pe te­­ritoriu­ bulgar pentru a năvăli în Turcia . Dar care este adevărata atitudine a Rusiei in această chestiune? Răspunsul ni l’au dat intru cit­va ziarele ruseşti, cari, de­şi nu pot scrie —din cauza cenzureî­~de cît ce vroeşte gu­vernul rus, au atacat în mod des­tul de violent pe Poartă, luînd apărarea bulgarilor. Rusia, ocupată in extremul Orient, a­­vînd nerezolvată cestunea Mandoiurieî şi finanţele nu tocmai ordonate, nu vroia să înceapă un războini in Europa. Nu că ar fi intr’adevăr decisă de a nu mai ri­dica sabia nici odată, dar in momentele acestea nu-i convenea să se hazardeze intr’o cestiune al căreia sfirșit era greu de prevăzut, a căruia urmare imediată insă ar fi fost da sigur un razboiu eu­ropean, in care Rusia ar fi avut să se apere şi să atace spre mai multe fron­turi.­­ [Dar pe cind îşi făcea aceste argu­mentări, diplomaţia rusă n’a ţinut seamă de un element foarte important, care de atunci încoace s’a accentuat considera­bil,—anume situaţiunea politică internă a Rusiei. * Intr’adevăr, cu toate dezminţirile pe cari guvernul rusesc după un vechi o­­biceiu le-a dat in primul moment, a trebuit totuşi să recunoască mai târziu chiar prin Monitorul imperial că in di­ferite localităţi au avut loc turburări de un caracter cu deosebire grav. De astă-dată turburările nu erau în­scenate numai de studenţi, ci au parti­cipat la ele mii şi zeci de mii de lu­crători cuprinşi de marile idei revolu­ţionare cam­ altă­dată erau patrimoniul exclusiv al păturilor culte ruseşti. Şi a trebuit să se intervie cu forţa armată, cu cazaci şi poliţişti, cu cnut şi dra­­gaică, să se opereze arestări şi exilări, să se bată şi să se schipgiuiască, tară alt rezultat insă, decit că tot mai mare a devenit numărul partizanilor revolu­­ţiunei al căreia spirit a cuprins astăzi întreaga populaţiune rusă, toată opinia publică de care chiar şi moscoviţii nu pot să nu ţină seamă. Aşa fiind, Rusia se vedea ameninţată chiar înăuntrul imperiului săhi şi în asemenea cazuri ea e obicinuită să provoace o diversiune in opinia publică. O posibili­ta­te bine-venită a unei diver­siuni în acest sens i-o dă însă Rusiei situaţiunea bulgarilor din Macedonia. Rusia a dat deci a înţelege guvernu-,­lui bulgar că atunci cind creştinii ar fi măcelăriţi de turci, n’ar sta cu miinile in sin, ci ar da un concurs oare­care. Nici la 1876 finanţele Rusiei nu erau mai bune de­cit astăzi, situaţiunea de atunci avea chiar mare asemănare cu cea de astăzi. Guvernul a declarat însă războiul sub pretext că fraţii creştini şi slavi sunt ameninţaţi cu peirea de către turci. Aşa se va intimpla şi acum. Iată deci de ce Bulgaria are acum a­­tit curaj şi de ce diplomaţia este atit de alarmată. Războiul pare a fi inevita­bil şi dacă finanţele dezordonate n’au împiedecat pe Rusia la 1877 de a in­cepe lupta, n’o vor împiedeca nici acum. Singura teamă i.ar fi că Rusia ar trebui să suporte un razboiu şi spre frontul asiatic. Chiar la 1877 lucrul s’a mai intîmplat şi n’a fost mare nenorocire. Toate condiţiunile se prezintă deci aşa fel, în­cit fără a vroi să treci de profet, poţi afirma că războiul in Balcani pare inevitabil si chiar iminent. B. P. şi dacă L'indépendance voeste nume îi putem oferi o listă întreagă ! Dacă e deci vorba de discuţie seri­oasă a lucrului—să poftească oficiosul francez al guvernului să discute fapte, nu interpretări. Dacă guvernul nu ar fi voit să lase asemenea echivocurî în legea meseri­ilor ar fi putut lesne face, căci nu nu­mai ocaziunea i s’a oferit, dar a fost și somat in Cameră de d. Const. Miile să pună punctele pe i și să explice termenul de străini. A făcut Insă totul ca să se eschiveze şi ast­fel a dat prilej şi evreilor şi presei străine să interpreteze termenul de străini iu tocmai după chipul in care l’au interpretat toate guvernele în a­­plicarea legei expulzărei şi atilea alte legi. Ern străin şi azi „supus romín“—a­­decă un fel de „uite popa, nu e popa", aceasta nu poate fi un sistem pentru un guvern. Ad. Uite popa—nu e popa! — A propos A­ legea meseriilor — Ziarul L’Indépendance roumaine a fost foarte preocupat întru a comenta le­gea meseriilor inzistînd cu deosebire asupra părțeî privitoare la străini. In special L'Indépendance roumaine stăruie asupra punctului că prin străini nu se poate înţelege în legea mese­riilor evreii din ţară. Oficiosul francez al guvernului tra­tează pe evrei de „supuşi romîni“ şi plecînd de la această premisă trage concluzia că dinşii sînt ipso facto asi­milaţi cu meseriaşii romîni. Aşa ar fi un adevăr, dacă n’ar fi... ait-îel ! Şi iată cum se dovedeşte clar că e alt fel şi nu cum zice L'Indépendance roumaine. Nu vom invoca întreg codicele de rege de la 1879 în­coace pentru a do­vedi că ori­ce dispoziţie, ori­ce articol de lege în care se vorbea de străini s’a aplicat evreilor „supuşi romîni“- nu. Vom lua o singură lege : aceea a ex­pulzărilor, fiind­că e mai cunoscută de toată lumea Se vorbeşte oare în ea şi de „supuşi romîni“ spunind că el sunt expulza­­bi­l?­­ In ea se prevede categoric că numai străinii se pot expulza. Atunci cum au expulzat toate gu­vernele o serie de „supuşi romîni"?— Guvernul în grea cumpină Sub toate aparenţele de linişte se ascunde o stare de lucruri din cele mai zbuciumate în sînul guvernu­lui. Cele ce urmează sînt cuvinte negre scrise pe hîrtie alba, ce vor rămîne în colecţiile ziarelor, prin urmare într’un timp mai mult sau mai puţin îndepărtat se va putea vedea întru cît spusele noastre se vor verifica. Afirmăm deci in modul cel mai pozitiv că guvernul stă foarte prost. Cauzele acestei situaţii din cele mai precare sînt multiple şi variate. In primul loc e dorinţa vie a regelui de a vedea cabinetul complectat cît mai repede şi cît mai serios posi­bil, dorinţă exprimată de suveran cu perzistenţă. Dar o asemenea com­­plectare nu convine d-luî Sturdza, care nu s’ar putea deprinde nici în ruptul capului cu ideea unor co­laboratori ce nu i s’ar supune or­beşte. Mai curînd ar prefera să ia şi de formă interimatul tuturor mi­nisterelor după cum îl are de fapt. Nu convine nici d-luî Ionel Brăti­­anu care ar vedea pălindu-î steaua avînd de colegi oameni ce l-ar lăsa în umbră prin capacitatea şi activi­tatea lor. Este o stare de neînţelegere la­tentă între rege şi primul-ministru în această privinţă, fapt pe care-1 afirmăm cu deplina convingere de a spune un adevăr absolut. In al doilea rînd guvernul stă foarte prost din cauza legei mese­riilor. Ori­ce dezminţiri în chestia aceasta sînt vorbe goale şi de pri­sos. Zilnic miniştrii discută faptul şi nu ştiu cum să iasă din încur­cătură. Acum că se discută în con­silii oficiale sau în simple consfă­tuiri, asta e cu totul secundar. S’a dezminţit ştirea noastră că un con­­siliu de miniştri s’a ocupat de a­­proape de legea meseriilor. Se poate să nu fi fost chiar ast­fel. Dar să poftească ziarele oficioase să dez­mintă că guvernul e foarte îngrijit de aplicarea acestei legi şi că mi­niştrii, fie cînd se întîlnesc în con­­siliu, fie cînd se adună în consfă­tuiri intime, nu discută pe larg che­stia aceasta, aproape numai chestia aceasta.­­Dar de ce ? Afirmăm în mod ca­tegoric fără a ni se putea opune o dezminţire serioasă.Fiind­că finanţa străină face enorme dificultăţi gu­vernului în chestia conversiunei îm­prumutului de 175 de milioane, din cauza legei meseriilor. E un fapt tot aşa de pozitiv ca şi lumina zilei. Toate cele semnalate de d. Miile în legea aceasta, toate greutăţile pe care d-sa le-a profetizat guver­nului, s’au realizat aidoma. Finanţa străină atît a aşteptat pentru a în­cerca să ne strîngă­­ de gît ca “gu­vernul să prezinte o lege defectu­oasă asupra meseriilor. I s’a stri­gat din vreme că dă în groapă, a fost avertizat în felurite chipuri şi cu toată energia posibilă de oameni ce vedeau clar şi aveau în adevăr sentimentul unui patriotism lumi­nat, dar în zadar ! Sunt liberali cari se leapădă azi de guvern pe chestia aceasta şi-şi exprimă astfel părerea : un mini­ster a căruia activitate e determi­nată de pretenţiile d-luî Brătescu şi de prejudecăţile mamelucilor, nu e un minister bun nici pentru ţară, nici pentru partid. Prin urmare asta e situaţia : pe de o parte d-nii Sturdza şi Ionel Brătianu nu vor să facă o remani­­are a cabinetului urgent dorită de rege, pe de alta guvernul e strîns de gît de finanţa străină din cauza legei meseriilor. Pentru rezolvarea dificultăţei de a doua, care e extrem de gravă, nu rămîne de­cît ori să se schimbe complect legea meseriilor pe cale de reglementare, ceea ca­ ar consti­tui o adevărată ruşine , ori să se retragă guvernul spre a veni o altă formaţie care să rezolve chestia într’un mod oare­care. In cazul din urmă e lesne de înţeles că remaniarea cabinetului cade pe planul al zecelea.. Să ne rezumăm şi să fixăm bine lucrurile .• Vodă vrea remania­rea şi Ilîncu ba ; guvernul nu va putea să facă conversiu­nea celor 175 de milioane fără a sacrifica legea meseriilor sau de nu, va fi nevoit să lase loc altui cabinet care să a­­ranjeze lucrurile. I Teodorescu Din fuga conaciului Dezminţirile Două gazete, una de opoziţie fără per­dea, alta guvernamentală cu perdea, au luat de vre-o două­-trei zile specialitatea oficioaselor: ele dezmint, viezii,ună orî-ce, adică nu tocmai orî-ce, ci în special ori­ce..nu află ele şi află alţii. Recunoaştem că e o absurdă durere să afli­ totul cu întîrziere, dar şi mai absurd e să crei­ că dacă tu o să dezminţi, o să opreşti să se arate adevărul celor ce sînt şi rămîn adevărate. Asemenea ingrată misiune trebue lăsată pe seama ziarelor cari apar pentru a dez­minţi. Ziarele caii au de gînd să se facă ci­tite trebue să ofere cititorilor alt­ceva de­cît dezminţiri, alt­fel riscă ca foarte cu­­rîrad să nu mai poată dezminţi ştirea că... au încetat de a dezminţi ! Este un sfat paternec pe care ar trebui să-l bage în seamă, de­şi e făcut la această rubrică, care nu pronunţă sentinţa grave. Plf Paf. NouîIle comitete electorale In mod conştient guvernul d-luî Sturdza a dat poliţiei Capitalei un rol politic pe care nu la avut nici odată sub forma actuală. Această nouă operă constituţională, politică şi liberală s'a consolidat definitiv şi clar. De unde prefectul poliţiei, ins­pectorii, comisarii şi ipistaţii fusese­ră întrebuinţaţi numai ca simpli o­­ratori în întrunirile publice ţinute prin localurile secţiilor şi populate prin activitatea gardiştilor—aparatul a funcţionat astfel de la vîrf şi pină la bază—inspectorii au­ fost, în cele din urmă, însărcinaţi să facă parte în mod oficial din comitetele electo­rale pe cicluri. După toate probabilităţile, urmă­­rindu-şi în mod logic opera, cei din guvern vor renunţa, la alegerea de la 4 Aprilie, la agenţii obicinuiţi, la pantalonii creţi, la bande de ciomă­­gaşî compuse din măturătorii primă­riei şi din gardişti deghizaţi în ci­vil, etc., ci va lucra cu gardişti în uniformă. Nu ne putem împiedeca de a con­stata, cu plăcere chiar, că sistemul acesta ni se pare mai frâne de­cît cele de pînă azî. Avem toate proce­deurile din trecut , şi azî ca şi în trecut poliţia face alegerile. Dar a­­vem o hipocrizie în minus. Morfé?* publică nu poate de­cît să folosească. Nici­odată viţiul nu e mai primej­dios de­cît cînd se ascunde şi-i este ast­fel cu putinţă să protesteze şi să se indigneze cu aceleaşi cuvinte şi ati­tudini ca şi cea mai imaculată vir­tute. Sînt naivi şi necunoscători caii cad în cursa hipocriţilor. Tot ast­fel cu poliţia. Cînd opera deghizată în alegeri, guvernele ţi­pau că sunt calomniate, şi publicul cădea adesea în cursă. Azi neruşi­narea se etalează la lumina soarelui, azi poliţia face întruniri publice, poliţia vorbeşte în ele, poliţia e în comitetele electorale guvernamentale, pe faţă. Sperăm că conservatorii vor urma pilda, cînd vor veni la putere, pen­tru ca ast­fel sistemici să se răsufle în fine complect, lasînd fund ambelor partide. Index. POȘTA MICA Vasile, Ploești.—­Piesa e întitulată Chestia femi­nistă, ea vrea să ridiculizeze apucăturile de emanj­eipare ale femeeî și a fost jucată de două ori, d­acă nul mă înșel. Cititor permanent, Iaşî.— Prin intermediul repre­zentantului Iceî vi se eliberează totuşi paşaportul, maî ales dacă sînteţî sănătos şi aveţi bani de drum. D-lui Panizzardi Sabo, Focşani.—1) Cauza epilep­siei este apăsarea osului cranian sau a unui corp strein asupra creierului. 2) Se poate vindeca prin o­­peraţie une­ori. Alte ori s’au obţinut rezultate­­exce­lente prin suggestie. Există şi un tratament cu medica­mente între cari bromura predomină. Hidroterapie. 3) Medici de nervi. Pentru operaţiuni prof. Toma Ionescu. Hidroterapie der Erdreich.’ Benjamin Tenenhaus, P.­Neamţ.­­ Cercaţi cu a­­moniac numai pe suprafaţa petei. Amoniacul să-l aplicaţi în doze mici cu un bastonaş de sticlă. D-luî Jean Francu. — Pariurile de pe cal cari a­­leargă la o cursă se adună, din suma generală se opreşte 10 la sută de „Jochei Club**, restu­l se îm­parte între numerele­­ pariate de pe calul care a învins. CARNET­UL MEC Din patria lui Tell Ziarele se ocupă mult în ultimul timp de Elveţia. Un conflict diplomatic a iz­bucnit între acest stat şi Ralia şi carac­teristic­ este că ruptura n’a facut-o marea Italie, ci mica republică federativă. Guvernul acesteia n’a vroit să proce­deze împotriva Constituţiei şi n’a vroit să calce cîtuşî de puţin libertatea presei. Guvernul italian a comis o greşeală cerînd aceasta şi inzistînd asupra cerere! sale. Reprezentantul Italiei a mărit greşeala adresînd o notă aspră guvernului popo­rului care n’a uitat încă jurămlntul de pe Gruelti. Guvernul acesta însă a răspuns cu dem­­nitatea care era naturală in Elveţia. A refuzat să primească nota reprezentantului Italiei şi a cerut guvernului italian ca să-1 recheme pe acesta. Guvernul italian re­­fuzînd să facă aceasta, Elveţia a tras ultima consecvenţă şi a rupt relaţiunile diplomatice cu regatul vecin. Mulţi s’au mirat de această îndrăzneală, căci state mai mari şi cu puternica ar­mate permanente au avut în ocaziunî identice o atitudine mult mai puţin demnă. Explicaţiunea faptului însă este foarte simplă: Elveţia n­u are armată permanentă, ci are naţiunea întreagă sub arme. A­­ceasta asigură poporului libertatea toată, dar şi ţârei siguranţa. De mic copil elve­ţianul învaţă mânuirea armelor şi fie­care cetăţean elveţian este un soldat excelent. Pentru dinsul serviciul militar nefiind o povară care-l sustrage familiei şi ocu­­paţiunilor sale, sfârămîndu-i adesea­ ori o carieră splendid începută, devine o ade­vărată datorie patriotică. Ţara însă care dispune de un aşa po­por şi de o aşa armată poate să-şi per­mită apărarea pînă la extrem a derani­­tăţei chiar şi în cazurile cele mai uşoare­­. U CHESTIA ZILEI Comitetele electorale Dăm aci poza comitetului electoral liberal pe culori ! ! POLITICA EXTERNA Atentatul contra lui Trepow Telegrame ne-au relatat la vreme despre al doilea atentat contra genera­lului Trepow. Iată amănuntele pe cari ziarul londonez Daily Mail e in pozi­­ţiune să le dea. «Pe cînd şeful poliţiei, generalul Tre­­pow, trecea in trăsură printr’una din străzile principale ale Moscovei, s’a făcut a doua încercare de atentat contra vie­­ţei sale, după ce primul îl făcuse o fe­­mee. «Un bărbat, despre care se spune că e un student gonit temporar de la uni­versitate, a sărit pe scara trăsureî in­­cercind să-l pugdeze pe general. El greşi indă lovitura şi in loc de a răni pe general, răni pe un ofiţer de poliţie care şedea lingă acesta. «Atentatorul a declarat, după ce i a fost arestat, că a avut intenţiunea de a ucide pe general din motive politice. Există temeri de un complot contra vieţeî generalului. «Presei ii s’a interzis să relateze a­­cest caz. «Un alt complot a eşit la iveală la Odesa. Complotul acela e îndreptat con­tra şefului poliţiei de acolo. «Atit la Moscova cit şi la Odesa s’au operat numeroase arestării. Situaţia politică In Grec­ia ! Se scrie din Atena : «Situaţiunea politică devine tot mai critică. De­oare­ce guvernul a hotă­rit să reia şedinţele Camerei terminate di­mineaţa, după amiază, opoziţia a lansat un apel la popor in care protestează contra acestei măsuri şi ameninţă să depună mandatele dacă guvernul nu cedează in această privinţă. «După ce acest manifest a fost lan­sat, Delyanis şi partizanii săi au­ reapă­rut in Cameră, insă numai pentru a relua mai cu energie interpelările. „După ce in astă privinţă s’a făcut tot ce era cu putinţă, s’a reluat cestiu­­nea responsabilitâţeî pentru razboiu şi a activităţei Etniliei Etairia. Desbateri­­lor asupra acestei delicate cestiuni i-a fost dedicată ultima şedinţă a Camerei, care s’a terminat abia spre ziuă. „In discursul său Delyanis a arătat că programul său de guvernămint in 1895 a avut de scop să indrepteze con­diţiunile financiare şi interne ale Gre­ciei, nu avusese însă de loc în vedere evenimente războinice. Dar Etniki E­­tairia a organizat răscoala din Creta, încă şi atunci am vroit să punem zăgaz to­­rentaluluî, pe cind Etniki Etairia or­­genizind un pronunciam­ento militar a căutat să ne răstoarne. „Vapoarele noastre de război şi le-am trimis in Creta—a continuat Delyanis— abia după ce am auzit că atitea mii şi mii de femei şi copii greci sunt lăsaţi fără nici o protecţie la discreţia turcilor. A-i proteja pe aceştia a fost exclusiv scopul trimiterea vapoarelor noastre. „Pe cind guvernul trata încă cu Ru­sia care promisese să rezolve cestiunea cretană, dacă trupele greceşti ar fi re­chemate din Creta,— guvernul turc ce a declarat războiul. Fără agitaţiunile Et­niliei Etairia care ameninţa să facă o răscoală la Atena dacă nu s’ar fi procla­mat uniunea, războiul nu s’ar fi început*. La acest discurs a răspuns membrul Etnikoi Etairia deputatul Slephano°, care a participat şi la* tratativele de pace din Constantinopole. Stephanos a zis că Et­­riki Etairia căreia aparţin toţi savanţii, ofiţerii, advocaţii, industriaşii etc. cu vază, n’au provocat răscoala­ din Creta. Societatea era in deplină înţelegere cu guvernul şi a procedat cu aprobarea a­­cestuia. Nu el, ci poporul a vroit războiul. La eşirea din Cameră Delyanis a fost primit de mulţime cu ovaţiuni atit de entuziaste, în­cit caii de la trăsură s’au speriat. Probabil că se va disolva Ca­mera, dacă guvernul nu va putea trece budgetul pină la Paști. Domnia lui Bibescu-Vodă şi „Voinţa Naţională" Domnule director, Toţi cititorii d-voastră ştiu ce se în­ţelege, in limbngiul de curse, prin cu­vintele : a ajuns la biciuşca. Ele se a­­plică jokeului care, perzind nădejdea de a ajunge cel d’initiu la polcait, recurge la mijlocul suprem, la biciuşca. Ei bine, e aci locul să constatăm că «Voinţa» se află în aceeaşi situaţie cu ideea ei favorită, alt­fel zis legenda an­­tibibescistă. E insă o deosebire intră foaia cu cazacă roşie şi jokeul: acestă are un motiv de a nădăjdui ori­ cum, pentru că calul lui e în mişcare, el trai­este; pe cind calul legendei a murit ca şi iapa lui Roland. Nimic mai firesc. Principele George Bibescu n’a spulberat toate insanităţile şi calomniile acumulate de cei intere­saţi contra alesului pe viaţă de la 1812, publicind Domnia lui Bibescu, producînd Ultima raza din viaţa lui Eminescu de Riina Printre cei ce se ocupă la noi cu li­teratura, «Ultima rază din viaţa lui E­minescu» este evenimentul cel mai în­semnat în ultimul timp. Este una din cele mai frumoase perle care s’a pus curtinei literare a Rominiei. Rina este autoarea care prin firea’î desăvirşită de artistă, a redat acele pagini sublime din vi­a­ţa nemuritorului Eminescu. Atit de superior, în cil aruncă întocmai ca astea raze fascinatoare în jurul lor. Ne reîntoarce cu 16 ani. Atunci cind maestrul Eminescu, bolnav, se găsea la Repedea in căutare. Şi cind Ea, Rii'ia, abia avea 18 ani, cari ii legănaţi comoara de vise. Cînd mintea ei impresionabilă şi­ expansivă a fost sguduită de profunzimea ideilor lui, pe care notindu-le ni le vedete atit de su­perior. S’au întilnit: El, poetul încercat de boală, răpus fiziceşte, dar puternic su­fleteşte ; cu Ea, care-i citise, il pricepuse şi sa individualizase în gindirea lui. Şi din primul moment au fost în cea mai desăvirşită prietenie inocentă. Căci el insu­şi, suflet măreţ, a fost impre­sionat de noua lui amică. Poeta care îl evoca înamorată în sublimele lui pa­gini : Oh ! Undr­ eşti, poete ? aşî vrea să-ţî aud cîntul Să-mi luminezi o clipă şi sufletul şi gîndul. Se găsesc şi atunci începe acel dialog pe care pagină cu pagină citindu-l, simţi vibrarea unui suflet topit in flacăra lu­minei. Simţi că se înalţă in fie­care rînd ceva străin de noi. Eminescu torturat de boală, la auzul cuvintelor sale se găsi atras. Ce mîndru mai vorbeşti! De unde vii, copilă ? Şi cum e oare lumea în care tu tră­eşti ? Sigur nu vre-o planetă departe de pămînt. Unde cu greu pătrunde ai gîndului avînt. De nu ai luat nimica de la semenii tei, Ce’şi caută victime să poată fi călăi, Tu vii mîngîietoare s’aducî vorbe de m­­ă Acelui ce speranţa şi mila îi fac silă. Suferise mult în această lume de pe urma tuturora, căci întilnirea lor i se păru un vis. O! Maî rămîi o clipă plăcuta mea nălucă Și nu lăsa ca visul prea iute să se ducă. Visul lui fu pentru noi o fericire, că am putut datorită poete! Rina sâ-i cu­noaştem incă cîte­va din profundele lui ginduri. Cit de puternică îi fu impresia poetu­lui în faţa ei1? Ce sublim moment cînd se încercă să şi răscolească amintirea de s’au mai cunoscut vre­odată ? Şi iată dezlegarea enigmei dintre noi Că te am văzut de sigur cu mulţi ani in­apoi Pe atunci cătam fiinţe să semene cu tine Prin flori de primă­vară, prin raze şi lu­mina Sau poate printre stele cu visuri de lu­ceferi, Pe cind luna­’ncîntată de a soarelui iu­bire Din stea făcea mirese şi din luceferi mire. Dar ce gândeşti, copiii, de tot mă laşi să spun Şi să vorbesc eu singur că par’că aşî fi nebun ? Riria Din toate cele spuse aşa măreţ re^şî^ Cu"vastâ-ţi cugetare, cu gîndurî urieşi, Că am o mare frică în minte-ţî să n’apar Printre piticii care puzderie răsar. Aceeaşi vibrare patriotică pe care o găsim in poeziile lui Eminescu răsare în acest dialogu­l care iubea atit de mult ţara atunci, cind străinătatea nu corupsese simţirea, cînd banul străinului nu cumpărase conştiinţa şi nu ne fă­cusem robi materialiceşte lui, se ridică în acest dialog cu atita amă­răciune în contra situaţiei de azi. Iar ca un profet prevăzu cataclismul eco­nomic prin care trecu ţara noastră in ultimul timp: Ce nefericire ne-a adus străinătatea? Unde e farmecul vieţei noastre patriar­chale ? Unde sunt moravurile străbunilor? Unde-i averea micei noastre ţărişoare De la cumpănitele noastră trebuinţă de atunci era de ajuns, Iar la marile cheltueli de-acum este să­răcie !... Dar Să lăsăm toate la o parte, ce a fost nu­ o să mai fie, S’au deschis porţile ţărei în două laturi Pe care în fuga mare s’a dus binele şi-a venit răul, Ei, marele poet a mărit de boală, de sărăcie, regretă timpul cind credea in Dumnezeu. De­oare­ce necredinţa i-a stors şi ultima raza de speranţă , Dar nu-ţi tulbura mintea, copilă gîndi­toare Cu tristele nimicuri ce-ţî spune un ateu Că ce n-aşi da acuma că pot măcar o clipă Să cred în el şi eu ! Şi atit e con­vins de­­această ultimă dorinţă, in cit fascinat de momentul sublim cind se examinează sufleteşte ne spune ca imprecaţie către divinitate: De eşti acolo unde copila asta-mi spune Ia-n fă acum cu mine nebunul o minane ! De eşti s’­ăpîn pe moarte şi dătător de viaţă De poţi să ’ nelegî iar mintea, ce zace acum în ceaţă Arată-mi tu puterea, punînd mintea-mi la loc Şi fă să văd prin neguri o zare de noroc. Dar el care cerea cu atita patimă «o zare de noroc», cu ce amarnică satiră biciueşte pe don-juani cari dispreţuesc tot ce-î rominesc. Această pătură supra­pusă neamului, străină în gin­dire şi in aspiraţii. De geaba te maî osteneşti, nu simţi că e zadarnic. Nu vezi tu graiul cel străin ce plin e de năvelnic ? Dacă ’n al nostru dulce graiu ei află sîrăcia , că din suflet li s’a stins iubirea de moşie. Pe negre aripi de fier vin multe din apus Şi tot pe negre aripi ce multe s’au mai dus Afurisit să fie dorul de înstrăinare Ce-a coprins de odată în uri ori-pe suflare. Printre străini să piară acel ce-n sîn îl poartă Şi dragostea de ţară in suflet le e moartă. Blestemul îi ajunge, nenorociţi de ei! Ni ’i ia străinătatea în cirduri ca pe miei. Ei pleacă-n floarea vîrsteî ce-o spulberă în vînt, Se reîntorc cadavre, aproape de mormlnt. Acum e bine încă!.. Dar nu într'o vreme lungă Cuţitul cel străin la inimă o să s’ajungă... Dragă țară, scump isvor de lapte şi de miere. Trîntoru! străin te-a supt şi-n foc lăsata fiere Nu-î neam să se hrănească-n biata noas­tră ţară, Dispreţ să mi i aducă prin hulă şi ocară. Au răstignit-o turcii bind sîngele ei din rană. Mai omenos pâgînul lăsat-a măcar hrana Iar cei sosiţi de la apus, cu drumul lor de fier Românul lăsă biet sărac şi-n ţa­ra lui stingher. Rimia Şi pare la atît de păcătoasă stare Nu s’ar putea găsi vre-un chip de în­dreptare ? Poetul Nu cred ! De sus şi pînă jos avem puţine mame Palatul şi coliba sînt pline de madame, Moşia sărăcită Şi vatra părăsită, De suflet de femee, Ce prunci vrui să maî dee ! Din inimi obosite şi vieţi sdruncinate Vrei să mai scoţi fiinţe cu cugete înalte? Dar ce atîtea vorbe ce-mi amarase fiinţa Cînd nu pot nicăirea să-mi samăn eu dorinţa ? Acuş în neagra groapă greii trupu-mi o să zacă, Puţin îmi pasă mie de ce-o să se mai facă.“ Poetul deşi s’ar arăta nepăsător, dar totuşi suferă : De-a şi şti că draga’mi ţara aşi scoate-o din robie Şi-aşi pune-o iar acolo, unde a fost să fie Aşi cere o limbă încă şi-un creer aşi maî cere Să pot cînta prin veacuri a ei reînviere. Cită poezie este în visul pe care i-l spune Ririeî, să­­-l tălmăcească ! Ne a­­minteşte acelaşi lanţ măreţ de imagini şi figuri pe care le găsim in toate poeziile sale: Părea că eram mort şi drept mormînt avețim O pajişte bogată de flori de primăvară, Plecate-uşor spre mine de viatul cel de seară. La cap repetă teiul, cu crengile plecate, prohodul cel de moarte Cintat cava înainte, prin frunzele lui late, Şi par’că la picioare’mi pusese nu știu cine, Un mîndru chip de fată ce semăna cu tine. Purtai o haină sură de pînză de paiangen, Urzită toată’n mreje făcînd mereu vîrteje Prinsesî mii da fluturi de nu puteai sâ-i scuturi Bogatul păr în valuri cădea numai pe-tin umăr Acoperit aproape maî tot cu flori de nufăr Şi fruntea’ţî era 'ncinşi cu mindre vi­neţele Cu mure ’ntunecate şi rumeni fragi prin ele Iar capul clătinindu-i povara acea grea Şi fragi şi negre mure din păr se des­prindea. Din murele căzute s’opriră drept sub frunte Anume numai două, Ce strălucea el feerie Prin picături de rouă. Iar fragi tot doi la număr căzură bată-n vina Şăgalnic şi cu haz maî jos de la grumaz In două roţi ţesute de doi pâiangenî harnici Să poată prinde-n ele pe flcuturii zbur­dalnici Şi braţele aveai goale şi gîtul iar gol tare Infăşurate’n şiruri de mici mărgăritare. Iar mult vicleanul soare din apusa-i roşaţă Iţi trimitea dulci raze, pe cap, pe trup, pe faţă De strălu­cai ca luna. In mîna cartea vieţeî-mî ţineai între­deschisă Din care jumătate cu negru era scrisă. Pe cea­l’altă parte prinzînd din fruntea roză vroiai să scrii ceva Dar nu fu cu putinţă.... căci umbra tot atergea. Văzînd a ta dorinţă Ghicind a ta voinţă Din racla în Horită De moarte înţepenită, vrui să întind eu mina Sa serin şi eu într’insa, o vorbă... numai una Zadarnică dorinţă ! Zadarnică silinţă, nu o putui atinge De eşti tălmăcitoare Spune-mi ce nseamnă visul ce-n pieptu-mi crnd mă doare. Ar trebui ca să arăt frumuseţea cu­prinsului, să redau in întregime această carte, pentru că fie­care pagină, fie­care rînd, ne dă poezia cea mai sublimă, nota cea mai vibrantă a unor suflete mă­reţe. Dacă răspunsurile lui Eminescu sint maî mult de­cit frumoase, apoi şi cele ale autoarei insă-şî sint la aceeaşi inulţime. Gindirea gigantă a unuia este secondată cu a celei-l’alte şi amindouă ne din o lucrare desăvirşită. Publicate in două din cele mai bune reviste pe­riodice şi literare : «Arhiva» d-luî Xe­­nopol şi «Arta şi literatura romina» a d lui Pătraşcu, a fost omagiul cel mai mare, ce se putea da unei asemenea bucăţi, îndemn pe cei ce se ocupă cu literatura a şi procura această carte. Cind abătut şi prigonit de nevoile vieţeî, ai putinţa sa-ţi linişteşti cugetul, cu cite­va momente fericite, de sigur că poezia inălţătoare îşi are raţiunea de a fi, şi atunci cu prisosinţă se vede u­­tilitatea ei. Jr. Bosniel Paraschivescu

Next