Adevěrul, aprilie 1902 (Anul 15, nr. 4552-4579)

1902-04-01 / nr. 4552

Luni 1 Aprilie 1902. impresiuni şi PALAVRE (Din coresp. lui Chiţibuş cu cititoarele sale) O lămurire Veneret Cazul prietenei dumitale e interesant pentru că-mi dă prilejul să vorbesc des­pre motivul creaţiunei unei opere literare, despre materialul acestei opere şi despre literat însuşi. Unul din aceştia a vrut să facă psiholo­gia unei corespondenţe de dragoste, să scruteze cu obiectivitatea unui chimist toate stările sufleteşti cari’l determinau la acel Schimb de misive parfumate cu o fată ce credea că iubeşte şi de care se credea 1 2 1) Unde ? Cînd ? Cum ? 2) Am văzut că acest jurămînt repetat nu lega intru nimic pe acești Domni. Felurimi int­in Aprilie.—Un copist dintr’un biuron de notariat francez, a făcut de 1 Aprilie s. a. o glumă in tot cazul deosebită. La 1 Aprilie s. a. veni in numitul biuron un cocoșat, care pre­zentă o scrisoare prin care era citat să vie intr’o afacere urgentă. Deși notarul nu știa nimic despre afacerea aceasta presantă, a făcut pe cocoşat să aştepte. Abia acesta luase loc, că un al doilea cocoşat veni cu o scrisoare identică, apoi al treilea, al patrulea şi tot aşa înainte pină cînd 33 de cocoşaţi se adunaseră in biurou. Numărul 33 era anume ales pentru că in jocul de lotto ii se zice «cei doi cocoşaţi». Cînd cocoşaţi! aflară că toată istoria era o stupidă glumă de zi intiia Aprilie, făcură în biurou un scandal infernal, aşa că notarul s’a văzut silit să cheme poliţia. Autorul scandalului, copistul, s’a scuzat spunind că a crezut că cocoşaţi! vor aduce noroc biuroului. Copistului în tot cazul nu i-au adus noroc, căci chiar în aceeaşi zi a fost dat afară din slujbă. Accident de­ tren. — Din New-York cu data de 23 Martie se depeşează că trenul fulger a fost surprins de un vi­scol colosal in livada Dakota şi a rămas înzăpezit acolo. Pasagerii au petrecut cinci zile şi patru nopţi fără loc, pe un ger cumplit şi aproape fără hrană. Doi bărbaţi au înebunit in urma spaimei şi a privaţiunilor. Profesorul Colgrove de la universi­ tatea de stat din Washington, a încer­cat in disperare să se sinucidă. El s’a rănit greu la git. La urmă trenuri cu pluguri au putut elibera trenul introenit. MEMENTO — Duminică 31 Martie — — TEATRUL NAŢIONAL — Ora 8 seara „Călătoria Lizetei“. Cafe Edison (fost Hugo).—In fie­care seară trupa de operetă şi comedie germană Sala Mitică Georgescu. — Teatru de varietăţi. Sala Peleş .—Teatru de varietăţi. Berăria Triumf. Orchestră. Berăria Hotel de France. — Or­chestra naţională, sub conducerea violo­nistului Cercel. Berăria Sărindar.—In fie­care după prînz şi seară orchestra Ciolac. MILITARE Nedreptăţi şi enormităţi observate la armată.­­ Atmosfera în care trăeşte azi armată, nu a fost nici­odată respi­rata, cauza sunt cei doi «civili» ce con­duc ministerul de razboiu. Este o at­mosferă grea, îngrijitoare, nesigură, ne­mulţumitoare, îndoelnică şi simţită ca o grea povară. Greiază o lipsă de încre­dere intre camarazi şi o situaţie plină de surprize. Desconsideraţii ca î se con­feră este simţită pînă în ultimul strat al armatei. nicî o atenţiune, nici o dis­­tincţiune, nici o recompensă la timp ce­lor in drept, nici o înaintare la vacan­ţele ivite, după cum indică reglemen­tele. Nimeni nu se ridică să ia apărarea acestei armate cînd ocazia se prezintă. Mai mult încă, cei din garnizoanele din afară de Bucureşti sunt trataţi ca «pa­­rias», par’că ar fi mai scurţi la statură, nici o consideraţie nu se cuvine lor. Acest fapt din urmă este confirmat printr’o apreciare a unui ofiţer superior de cavalerie din garnizoana Bucureşti: «prefer a fi colonel la Bucureşti, de cît general la Tecuciu­». In ce hal am ajuns!? * Se pare că armata a rămas văduvă de un comandant suprem. Nu numai militarii dar şi civili îşi pun întrebarea următoare : ce mai caută d. Sturdza în capul ministerului de rǎzboiu ? Dinsul a venit sub pretext de a face economii. Ei bine, a croit două budgete dezorgani­zind cu totul armata, dar a făcut eco­nomii. Acum dar a sosit timpul ca să plece şi ca un militar să vie în locu-îşi să vază dacă această armată zdrenţuită ar putea fi refăcută cu mijloace bine chibzuite. R­egele nu vede aceasta ? «Se pare că nici nu vede, nici n’aude». Nu-şî mai aminteşte de această mindră armată. A uitat că „dinsul e comandantul su­prem“. documente autentice in această privinţă, şi acum de cur ind, dind cuvintul lu­crătorilor înşişi ai acestei epoce,—mem­brii obşteşteî Adunări,— pentru a rea­minti faptele măreţe, data şi locul ce au luat pentru tot-d’a­una in Istorie? Aceasta nu e de cit miragîd filial, răspunde «Voinţa» ; ea stărue în a tă­gădui evidenţa cu aceeaşi lipsă de sfială cu care ar tăgădui,—dacă î-ar fi de vre­un folos,— soarele in ziua mare. Ea face şi mai mult de cit atit; ea dă a înţelege cititorilor ei că are un document înfricoşat contra lui Bibescu­­­Vodă şi le dă ca trufanda actul de ab­dicare din 1848, pe care-l găsesc la pa­gina 421, tomul al 2-lea din __ Domnia lui Bibescu, publicat de fiul său, acum citi­va ani și mai bine. Iată acest act : Către sfatul miniştrilor Fiind­că simt că puterile-mi nu sunt potrivite cu cererile celor de astăzi împre­jurări şi spre a nu mă bate vre­odată cu­getul că am primejduit soarta ţărei fiind cîrma oblăduire, mai mult de­cît putinţa mă iartă, o încredinţez în mîinile d-voas­­tră şi intru iarăşi în viaţa privată cu acea mulţumire ce aduce o conştiinţă curată. Gheorghe Dimitrie-Bibaşcu Or, Voinţa a descoperit, fără îndoială printr’o sforţare de voinţă genială, că acest act de abdicare era judecata Domnitorului Bibescu însuşi asupra domniei sale , adică osindirea acestei domnii. Nici vorbă nu e despre a­­ceasta in actul in chestiune. Dar ceea­ ce găsim noi intr’insul, — ceea ce Voinţa n’a vrut să vadă, d­e un admirabil sentiment de abnegare, de bunătate, de demnitate, din partea Domnitorului care abdică. Vom spune ca şi autorul Domniei lui Bibescu care apreciază acest document: «Trebue însemnat cită bunătate, cită întristare reese din acest document, ca şi simţimintul de delicateţă a muncito­rului care îşi simte opera pusă în pri­mejdie de brutalitatea unor stiigaci şi care, pentru a nu învinui pe nimeni, zice numai că reintra in viaţa privată, fiind­că puterile nu-i sunt potrivite cu împrejurările.» Sa apropiem de acest document pro­clamaţia membrilor guvernului provizo­riu care anunţa ţarei abdicarea şi ple­carea lui Bibescu-Vodă. Proclamaţiune Fostul Domn Gh­eorghe Bibescu, de­şi a consfinţit sfintele drepturi ce romînii recîştigară, simţindu-se însă acum slab de boală şi ne mai putînd ţine cîrma în nună, astăzi ș­-a dat demisia, lepădîndu-se de toată put­rea sa. Astăzi dar, patria aflîndu se în împre­jurări grele se numără guvern vremelni­­csse mai jos însemnații romînî, cari sînt oameni ce s’au jertfit pentru patriei) și fură ca și astăzi să moară pentru dinsa*). Guvernul vremelnicesc. (N. N.) „Pentru cei ce au iscălit acest act, zice principele George Bibescu bunăta­tea Domnului, pricina care l-a făcut să-î placă mai bine să-şi piarză coroana de­cit să se facă părtaş al unei crime, sen­timentul demnităţei sale, al cinstei, pen­tru a vorbi pe fală, e o boală. Lipseşte numai certificatul" doctorului, dar omul fiu se poate gindi la toate“. Să adăugâm la aceste rinduri care Încing aşa de minunat această procla­maţie mincinoasă, ridiculă, o simplă re­flecţie. Trebue ca Voinţa să aibă puţină ruşine pentru a indrăsni să povestească cititorilor săi că Domnitorul care făcuse legea din 28 Februarie 1847, asupra marei și micei impăminteniri, constitu­ind un privilegiu moldovenilor, pentru a apropia pe romini din cele două prin­cipate, care făcuse unirea vamală intre cele două principate surori (31 Mai, 1847), ceea ce însemna că a pus prima piatră a unirel lor viitoare şi definitive, iare aplicase marile sale reforme jude­cătoreşti (28 Februarie, 1847), care desfiinţase robia (13 Februarie 1847); nu mai era in stare să ţină frinele pu­­terei. Dar atunci pentru ce s’a încercat totul ca să-l deţină ? — totul, pină la ameninţare : „Nu lăsa poporul fără cîr­­muitori, căci atunci vai nouă, de trei ori vai Măriei Talel“ scria Eliade in pro­clamaţia sa din Iunie 1848... Pentru că oamenii cari au făcut mişcarea din 1848 n’aveau un om care să fi putut, chiar de foarte departe, fi comparat lui Bi­bescu Vodă. Acesta e adevărul. Ertaţi-mă de a-i fi amintit cam prea amănunţit, şi primiţi, vă rog, etc. Un bâtrin la rîndu-i iubit. A pus multă prudenţă în această expertiză sufletească, multă sinceritate şi mai ales multă corectitudine şi a încredinţat tiparului ceea ce credea el că e rezultatul exact şi sigur al a­­cestor investigaţiuni în domeniile sufle­tului lui aşa cum îl apar acum acele stări trecute, acele sfărămături de em­ţiune şi impresii, cernute prin sita timpului şi de­­zinteretărei. Consecinţa a fost că fosta parteneră în jocul de misive amoroase s’a înfuriat ca o X antipă şi a proferat toate imputările şi injuriile posibile şi inventabile contra lui pe motiv că cu voinţă şi din răutate ar fi compromis reputaţia ei, spulberin­­du-i toate speranţele azurii ce încălzise în micuţa ei inimă. Dintr’un spirit de solidaritate uşor de înţeles, te uneşti cu amica - tale în pă­rere şi condamni conduita publicistului de care e vorba; şi mă întrebi dacă la rîndu-mî împărtăşesc aceiaş convingere. Nu, categoric nu, ori cîtă dorinţă aş avea să-i scutesc neplăcerea unei contrarie­­tăţî, e un călău în sufletul meu care mă opreşte tot­dea­una,de a spune lucrurile alt­fel da­cit le simt şi înţeleg. Iată a­­cum motivele, pentru a-mi legitima această divergenţă de părere. Literatul în alegerea materialului are libertate neţărmurită, poate să ia împre­jurări din viaţa lui sau din a altora; situ­aţii posibile sau numai verosimile, poate jongla ad-libitum cu realitatea sau cu ficţiunea, de îndată ce pune într’însa ta­lent sau geniu, opera lui e bună literar vorbind şi sarcina lui morală. Mai mult încă , el poate în interesul acestei opere să denatureze pe alocarea adevărul, fie pentru motive de estetică, fie pentru a el­feri verosimilitudinea necesară lucrăreî, spre a putea pretinde conflenţa şi simpa­tia publicului. Cititorul însă cînd ia volumul în mină comite o greşeală dacă vine cu prejude­cata că nu are dinainte-i de­cît o simplă narare a unor împrejurări exacte, reale, petrecute în cutare loc şi timp, un soiu de reportaj literar în care să vrea,să recunoas­că pe d-ha X­ sau Y, în personajele scrierei sau cutare amănunt picant din viaţa lor, ori cel puţin o aluzie transparentă la a­­cele frepte. Nu, el nu scrie numai pentru întîmpla­­rea însăşi, căci atun­­ rolul lui ar fi nul, ar fi un simplu reporter, el ia întîmplarea ca motiv spre a da soluţia unei probleme ce­­ umblă prin creier. De multe ori se mulţumeşte numai s’o pună, abandonînd-o altora ca s’o dezlege. In cît cei ce judecă în mod vulgar pe literat atribuindu-i intenţiuni meschine de reclamă, de şantaj sau cel puţin de maustietudine, socotind că scrie numai ca să se afle în treabă, iar opera lui e sau o buletă sau infamie, toţi acei cari aplică aceste criterii, comit o eroare şi o nedreptate. O eroare, pentru că în mod firesc lucrurile stau cu totul alt­fel; o ne­dreptate, pentru că literatul ast­fel a­­­preciat, e pus făţiş într’o poziţie de infe­rioritate pa care n’o merită. El cînd are un copil intelectual, o idee literară, o ascunde multă vreme în fundul creerului, şi o ţine la căldură şi o creşte şi o dezmiardă pînă cînd crede c’a venit timpul să o scoată in lume, să-i dea dru­mul să se conducă singură, fără sprijinul lui. In cît, ce multă diferenţă între ceea­­ce îşi închipui cine­va despre procesul concepţiei literare şi cînd ea în adevăr este, şi cîtă simpatie nu ataşăm de aceşti oameni cari au fericiri paternele în creiarea lucrărilor lor ! De aici şi pînă la intenţiuni ostile, mal­­seante pentru cutare sau cutare cunoş­tinţă a lui, care n’are alt­ceva mai bun de făcut de­cît să se considere personal vizată,—cită diferenţă şi cit c ît de uşor să se reabiliteze, literatului, de asemenea ne­demne acuzări! Aceste consideraţiuni sumare am de­o­cam dată de expus, relativ la cazul ami­cei dumitale, pe care ar fi bine s’o con­­siliezî să se liniştească şi sâ’şî vază de trebuii pentru că dacă şî-o tot închipui că literaţii scriu numai c­a să strice dis­poziţia d-şoarelor, apoi atunci o prezic, că migrenele şi accesele de Xantipizm o să se repete de cel puţin 365 de ori pe an, şi nu de alta, da-î păcat să se schi­monosească gratuit, o figură bucălată şi drăguţă pentru năluci de copil de ţîţâ. Octav, care au trecut la junimişti, şi nici un junimist de baştină. După parastas membrii familiei s’au dus la cimitir unde au depus flori pe mormîntul răposatului om de stat. Er­­d. Aurelian, ministru de in­terne, a lucrat acasă cu d. Luca Ionescu, secretarul general al minis­terului de interne. Era la orele 3 p. m. regele şi prinţul Frederic de Hohenzollern au plecat cu un tren special la Jilava spre a vizita fortul de acolo, precum şi altele din jurul Bucureştilor. La orele 8 seara regele şi prinţul Frederic s’au înapoiat în Capitală. In urma unui referat al d-luî ins­pector agricol Druţu, ministrul instruc­ţiune! a hotărît ca să înfiinţeze şcoale dle agricultură cu tot felul de seminţe şi cu pămînturî arabile pentru cultura practici a elevilor. In scopul acesta s’au trimis nişte cir­cular! şcoalelor de agricultură de la Ro­man, Am­ăşeşti şi Strihareţ, inştiinţin­­du-le de a s­e face colecţiu­ni de toate plantele, de lemne, fructe, frunze de arbori, etc., pentru a putea înzestra a­­cele şcoli. Elevii şcoalelor de agricultură vor fi examinaţi la examenele de fine de an şi despre aceste colecţiuni in mod foarte riguros. Cu începere de la 1 Aprilie se va în­­fiinţa in Capitală o nouă percepţie care se va ocupa exclusiv cu perceperea dă­rilor indirecte, cu taxele de procese, timbre, divorţ, amenzi judiciare, şcolare, vamale, etc. Gap al serviciului va fi actualul con­trolor Gr. Mihăilescu avind şi un per­sonal de­ 20 agenţi copişti etc. Rugeo­a a început să fie malignă în Capitală. Ni se semnalează că la Lea­gănul Elisabeta au sucombat cinci copii de această boală,­cu toată îngrijirea părintească ce se dă copiilor in acest in­stitut. Ministerul instrucţiunei a hotărit a se trimite anul acesta in judeţul Roman la stu­paria d-lui Hermes două serii de cite 25 învăţători pentru a învăţa timp de 20 zile fie­care serie, apicultură raţională, pentru a o putea preda la riodul lor copiilor de la şcoalele rurale şi sătenilor. D. Paul Stătescu, prefectul judeţului Il­fov, a trimis un ordin circular tuturor sub-prefecţilor in care le pune in ve­dere ca ori de cite­ orî se vor duce in inspecţiunea comunelor să-l înştiinţez de localitatea unde se află, de aseme­­menea să nu mai părăsească reşedinţa plăşeî fără o prealabilă învoire. Ministerul de interne a fost înştiin­ţat că un incendiu a distrus moara cu aburi, proprietatea d-lui Gri­gore Un­­gureanu, din comuna Băseşti jud. Te­leorman. Pagubele sunt de 25.000 lei. Direcţiunea serviciului sanitar a adre­sat tuturor prefecţilor din ţară o circu­lară prin care le cere să-i înainteze o listă de toţi tinerii cari cu ocaziunea recrutărei contingentului 1903, au fost găsiţi bolnavi de sifilis, pelagră, lepră sau tuberculoză, regele doreşte o revăm­are, dar toţi au inţeles'o. D­an­ Costinescu şi L’Macar văzind că d. Sturdsa a grăbit să dea repede Soluţiune chestiunei remanierei l'au consiliat să ceară şi avizul frun­taşilor liberali cari lipsesc din ţară. Atunci d. Sturdza a răspuns cam următoarele : — Se impune o urgentă remani­­are. Din cauza legei meseriaşilor s’au ivit dificultăţi mari şi trebue să avizăm la Înlăturarea lor. D-nii Costinescu şi Lascar au declarat atunci că nu cunosc încă întru cit de serioase sunt aceste difi­cultăţi şi intru cit le-ar putea înlă­tura o remaniare a cabinetului. Şi dacă guvernul simte că conversiunea împrumutului va suferi un eşec, mai bine să se retragă. Iată sfatul care l-ar fi dat d. Costinescu, după cum ne asigură un fruntaş liberal.* Consiliul de miniștrii s’a risipit fără a lua vre-o hotărire. D. Sturdza însă face acum tot po­sibilul pentru a dobîndi concursul d­­or Costinescu și Lascar crezînd că dacă va introduce în cabinet pe aceşti doi fruntaşi va putea, în spe­cial prin d. Costinescu, să înfrunte pe­­dicile ce se pun conversiune! la Ber­lin, din cauza lege! meseriașilor. * Se zice că s’a oferit d lui Costi­­nescu ministerul de domenii, iar d-lui Iassoar io tem­ele. Ambii fruntaşi Insă ar fi decla­­rat că acum nu vor intra in minister cu nici un preţ. INFORMAŢI­UNI La ministerul afacerilor străine se dezminte în mod formal ştirea publicată azî de ziarul Universul, re­­lativă la prinderea lui Manoliu şi a amantei sale Maria Valeriu cari s'au refugiat în Franţa. Tot ceea ce putem spune, e că în urma intervenţiunilor urgente ale guvernului nostru, guvernul francez a promis că va urmări pe fugari cu toată energia. In acelaşi timp, se fac formalită­ţile pentru a se cere extrădarea fu­garilor, în cazul cînd vor fi prinşi. Meseriaşii arestaţi la Văcăreşti au cerut preşedintelui secţiei a 11-a a trib. de Ilfov şi judecătorului de instrucţie al cabinetului­­ ca să re­­voace mandatele de depunere şi să-i elibereze. Această cerere, a fost făcută după expirarea dreptului de recurs al pro­curorului general. Dacă cererea nu va f admisă, me­seriaşii vor adresa cererea lor pre­şedintelui Curţei cu juraţi, căruia i- a fost deferit procesul lor in urma de­­clinărei de competinţă a tribunalului. Eri la orele 9 dimineaţa s’a în­trunit la primăria Capitalei comisi­­unea budgetară şi a admis în totul budgetul ast­fel cum a fost întocmit de către d. Procopie Dumitrescu. După amiază budgetul va fi votat în şedinţa consiliului comunal. Ori, cu prilejul aniversarei morţei lui Lascar Catargi, s-a făcut un pa­rastas în biserica Amzei, din strada Lascar Catargi. A oficiat archiereul Nifon vicarul mitropoliei. Regele a fost reprezintat prin­­ colonel Georgescu. Au asistat toţi membrii marcanţi ai partidului Jconservator, un nume­ros public şi membrii familiei. S’a observat însă că dintre mem­brii grupărei d-lui Carp n’a asistat de cît d. N. Filipescu cu amicii săi Itematitarea ministe­rială — Amănunte senzaţionale — Am arătat erî dimineaţă că la con­siliul de miniştri ţinut er­­au luat parte şi d-ni­ Emil Costinescu şi Vasile Lascar. In primele momente a transpirat numai faptul că d. Dimitrie Sturdza s’ar fi încredinţat, în fine, că actuala formaţiune ministerială trebue rema­niată imediat. Faptul a surprins toate cercurile politice cunoscut fiind că preşedintele consiliului spunea la toţi că acum nu va remania cabinetul. * Ce s’a petrecut dar ca în 24 de ore d. Sturdza să-şi schimbe păre­rea? Afirmăm in mod, categoric că regele a impus d-lui Sturdza o imediată complectare a ca­binetului. Regele a declarat că nu mai poate tolera trei interimate, căci și minis­terul de interne e lipsit de un titu­lar de cînd d. Aurelian nu mai lu­crează. Această stare de lucruri nu se maî poate prelungi și suve­ranul a cerut domnului Sturdza să-î indice titularii pentru ministe­rele de razboiu şi externe şi dacă el Aurelian are nevoe să-şi caute de sănătate să intre şi departamentul internelor în această remaniere. * In jurul acestei chestiuni a urmat o vie discuţiune in consiliul de mi­niştrii. D. Sturdza s’a ferit să spună că CEREALE Bucureşti, 30 Martie Cereri de acoperiri din partea baisiştilor şi cereri însemnate pentru export au provocat urcarea de astăzi la bursele a­­mericane, pentru grill 7­8 cents, iar pentru porumb cinci optimi cents per bushels. Pieţele europene au exprimat o ten­dinţă­­fermă şi o urcare de preţuri pen­tru toate felurile de cereale. Porumbul rominesc s’a vîndut la Lon­dra : un vapor galfox cu 20 schiling 10 jura. pen predare Aprilie-Main şi un vapor, aflat pe drum, cu 20 schilling şi ~ peaces pro quarter.* Exportul cerealelor in ultima săptă­­mînă a fost de­­ gria 16900 tone en­glezeşti, contra 20400 in penultima săp­­tăminâ, orz 4700 contra 2900, porumb 40900 contra 24000, secară 8300 contra 2500 şi ovăz 3200 contra 2400 tone en­glezeşti în penultima săptămină. Grinele au fost în mare parte expor­tate pentru Belgia, orzul pentru Engli­­teră şi Olanda, porumbul pentru En­­glitera, Belgia şi Germania, secara pen­tru Germania şi Olanda, ovăzul pentru Englitera. S’a exportat şi 100 tone ra­­piţă pentru Belgia.* Erî tirgul cerealelor a fost cam slab in Brăila; preţurile porumbului au su­ferit o mică scădere. Aci s’a oferit as­tăzi pentru porumbul obicinuit 45 tel chila gara Vidra. Timpul este închis. Temperatura scă­zută. Pr. Ultime informaţiiml Astăzi Adevărul publică un ar­ticol de fond de o deosebită însem­nătate politică. Titlul articolului este: Guvernul In grea cumpănă şi se fac prin el destăinuiri pe cari evenimentele le vor conforma neîn­­tîrziat. Un conflict foarte serios s’a iscat între d. Caton Lecca, prefectul Ba­căului, deputaţii şi senatorii de Ba­cău şi d-nii Dimitrie Sturdza şi Sp. Haret. Reprezentanţii Bacăului au cerut d-lui Sturdza, ca ministru de finanţe, să schimbe pe administratorul finan­ciar local, iar d-luî Haret să permute pe revizorul şcolar. Ambii miniştri însă s' au opus ca­­tegoric şi au refuzat a satisface cafe­nie liberalilor bacauanî. Atît prefectul cit şi d-nii Leon Sa­­chelarie, Iunius Lecca, Livezeanu, Exarcu, etc. deputaţi şi senatori de Bacău, au­ declarat primului minis­tru că dacă nu li se vor satisface a­­ceste cereri prefectul va demisiona, iar deputaţii şi senatorii îşi vor depune mandatele. Zilele acestea generalul Schlieri­gen, care însoţeşte pe prinţul Fre­deric de Hohenzollern în România, va pleca să viziteze terenurile pe­trolifere din ţară. w Auf Veitz D. N. Fleva a plecat la Roma, pentru a-şi lua postul in primire. Marţi sau Miercuri regele va pleca împreună cu prinţul Frede­rick de Hohenzollern ca să viziteze Sinaia şi împrejurimile Astăzi. Duminică, în mod excepţional, direcţiunea administrativă din ministe­rul de interne va lucra spre a face ac­tele necesare pentru aprobarea budge­tului comunei Bucureşti şi înaintarea la palat spre a fi semnat de rege. Aflăm cu multă părere de rău­ moar­tea d-rului Gilcă, medic al staţiunei bal­neare «Lacul Sărat» şi cumnat al d-lui G. D. Pallade. Vineri toată ziua d-rul Gilcă a fost văzut căutindu-sî de afaceri şi alaltă­ seară a primit acasă în strada Dionisie 3, vizita d-neî şi d-lui Iocot. Leonida, cari au stat la dinsul pînă la miezul nopţei. Peste noapte a căpătat o con­gestie cerebrală ; d-rul Radovici a fost chemat în grabă, totuşi i-a fost imposi­bil să salveze pe muribund. La orele 3.25 totul era sfîrşit. D-rul Gilcă era lin om de 32 de ani, unul dintre distinşii studenţi al facul­­tăţei din Paris, un savant in toată pu­terea cuvintuluî şi totuşi de o modestie rară. Amic nepreţuit, lasă adinei regrete in inimile tuturor acelora cari s au cu­noscut. Ceremonia funebră va avea loc azi la orele 2 p. m. D. inginer stagiar Alexandru Pastia şi-a înaintat demisia din postul de a­­zistent, ce ocupa in administratiunea C. F. R. Academia romină a ţinut erî d. a. şe­dinţă intimă, ocupindu-se cu rezolvarea diferitelor chestiuni cari sunt in atri­­butiu­le seziunei acesteia. Ministerul de razboiu a trimis o a­­dresă tuturor ministerelor, prin care le face cunoscut că pe viitor nu va mai acorda nici o scutire de la mobilizări funcţionarilor ministerelor, de­cît numai cind se va incunoştiinţa ministerul că sunt absolut indispensabili serviciului. Pe ziua de 7 Aprilie se va face miş­care numai printre ofiţerii inferiori, iar la 17 Maiu se va face mişcare de ofi­ţeri superiori în vederea avansărilor de la 10 Maiu. Luni 1 Aprilie, d. P. Girboviceanu, noul director al casei b­sericilor va de­pune jurămintul obicinuit, in prezenţa d-luî ministru al instrucţiune!. Azi dimineaţă la orele 8 studenţii fa­­cultăţeî de ştiinţe din Bucureşti vor face o escursiune la Comana, sub conduce­rea d-lor profesori Gh. Munteanu-Mur­­gocî şi Zottu. Studenţii şi profesorii lor se vor îna­poia seara. In vacanţa Paştelui, studenţii facul­­tăţei de ştiinţe împreună cu toţi profe­sorii lor, vor face o mare escursiune ştiinţifică in oraşul Piatra, unde vor vi­zita "toate împrejurimile şi mai multe localităţi din jud. Neamţu. Ministerul instrucţiune­ va acorda a­­nul acesta un spor de 10 la sută con­form legei, la 250 învăţători din întreaga ţară, cari s’au distins in cursul anului la lucrul manual. D. inspector al invăţămintului pri­mar se ocupă in prezent cu întocmirea tablourilor de numele acestor învăţă­tori. Aceasta este o încuragiare ce se dă învăţătorilor merituoşi. Le întrunirea liberală care a avut loc alaltăerî seară in sala Tudor Creţu s’a petrecut un scandal: D. Dimitrie An­­tonescu, controlor la G. F. R. a fost dat afară de către mai mulţi cetăţeni din sală. D. general Pencovicî, delegatul Romi­­niei in comisiunea europeană a Dunărei, a sosit erî in Capitală in afaceri de serviciu. Comitetul electoral al partidului libe­ral pentru culoarea de negru se com­pune din d-nii G. F. Robescu, Pană Bu­­escu şi Const. Sulacol. Cititorii noştri işî amintesc, desigur, despre afacerea testamentului defunc­tului Gr. Eliad in care joacă principa­lul rol un testament misterios, sosit prin poştă d-lui Horia Rosetti, şi pe baza căruia d. Tomoroveanu şi­ alţii revendică averea lui Gr. Eliad. Afacerea se află înaintea instanţelor judecătoreşti. D. Tomoroveanu şi cei­­l’alţi sint in judecată cu ministerul do­meniilor. Ni se spune acum că d. Horia Rosetti a adresat ministrului de domenii o pe­rnre prin care-i atrage atenţiunea asu­pra avocatului ministerului­­de domenii, care e foarte blînd cu moştenitorii in spe şi lesă să se tărăganească afacerea. Se știe că d. Horia Rosetti, intr’un interview ce ne-a acordat, și-a exprimat convingerea că testamentul misterios e un fals de sus pînă jos. D. Christofor Tabacovici, fost senator, oferind sociatăţeî pentru profilaxia tu­­berculoseî suma de lei 200 (două sute) din cari bani să se îngrijească tuber­toODA ILUSTRATA No. 13 care a aparut Sîmbătă 30 Martie 1902 cuprinde pe lingă numeroase ilustraţiuni splendide şi următorul sumar : Cronica Modei de Laura, Lucrul Manual. Premii ! Premii! Explicarea Gravurelor. Noapte de Jean Moscuna. Varietăţi de Nastratiu. Note şi impresii. Eleganţă practică de O eleganta. Reţete practice de O gospodină. Sfaturi de Ba­ba. Gratis tiparul unui IÎIvec de ’»sară croit in mărime naturală Abonament pe 6 luni Lei 6 ., „ 1 an „ 10 Administraţia str. Sărindar , culoşii săraci, societatea aduce viile sale mulţumiri pentru această ofrandă d-lui Chr. Tabacovici. Secţia lig a tribunalului de ILfov, a respins acţiunea intentată de d. Gaz­­zavillan, ziarelor germane din Capitală, Bukarestei- Tageblatt şi Rumänischer Loyd, pentru furt de telegrame, con­­damnind pe d. Gazzavillan şi la chel­­tueli de judecată. D. T. Maiorescu a invitat pentru una din zilele acestea la un prînz, pe maî mulţi profesori cu cari a lucrat in co­­misiune la examenele de capacitate, precum şi pe citî­ va dintre tinerii pro­fesori cari s’au distins la aceste exa­mene. Eri s’au terminat definitiv examenele de capacitate la limba romina pentru specialitatea secundară. Au reuşit definitiv d-nii: D. G. Nă­dejde, Moisii, Popescu Petre şi Vasilescu Iosef. Pentru specialitatea principală exa­menele vor continua Luni, Marţi şi Miercuri, cînd se va încheia examenul. D. B. Missir, ministru al domeniilor, a dispus ca legea meseriilor să fie tra­dusă in limba franceză. Regina e așteptată să sosească în Capitală în cursul acestei săptă­­mîni. D. Al. Ionescu, prefectul judeţului Prahova, a sosit in Capitală in interes de serviciu. D. Stavride, secretar al regaţiunei ro­mâne din Berlin, a plecat din ’ Capitală erî pentru a’şî relua postul sau. Decanul facultăţeî de litere a acordat studenţilor acestei facultăţi un termen pină la 6 Aprilie ca să-şi achite a II-a rată a taxelor universitare. Erî s’a ţinut la ministerul de interna concurs pentru reocuparea a două lo­curi de copişti clasa Il-a. Au fost 16 candidaţi. Atrag­em atenţiunea tuturor, în special a d-lor comercianţi şi pro­prietari asupra avizului nostru„Biu­­ron Recalculator de pe pagina a 4- a ziarului. Micile boli ale stomacului nu sunt întru cît­va de­cît începutul dispepsiei. Ast­fel începe deteriorarea vitală. Digestia devine greoaie şi penibilă; asimilaţiunea nere­gulată, slăbiciunea, anemia, inerţia gene­rală, marasmul şi epuizarea nervoasă sunt consecinţele sigure ale relei elaboraţiuni alimentare. E scurtă şi penibilă existenţa cînd nu trăeşti do­cit din indigestii ! Doctorul Delatour a dovedit renaşterea imediată şi reînvierea definitivă a nutriţiunei, sub influenţa „Vinului Bravais“. Un păhăruţ după fie­care-m­asă, in timp de 3—4 săp­­tămîni este de ajuns pentru a realiza a­­ceasta minune. Tragerea lotăriei ungare 10.000 coroane ciștigă : 30711,34570. 5 000 coroane ciștigă: 32921, 48249, 93112 98658. 2.000 coroane ciștigă : 6529 10600 29603 32453 33173­­34260 38650 41683 45462 52148 57552 57835 60381 74207 78622 79934 79945 83055 88315 92671 93050 99386 74046. , 1000 coroane ciștigă: 1565 1622 2296 2506 4503 4527 6446 7759 7847 13890 15667 16540 17600 19636 21210 28417 28814 36815 37458 40406 41827 43251 49843 51337 58532 62143 63007 64009 66577 67165 69714 71434 75531 76260 79535 81882 80782 87101 87380 90376 90566 92677 93879 65439 96554 98575. 500 coroane ciștigă : 764 2264 2502 7173 7980 8574 9971 10500 11844 15689 15695 15909 16291 17291 17988 18445 18859 20861 23250 24057 25265 25428 26198 27973­­30179 35068 35650 35693 36335 40406 40617 41827 42051 4­2432 44047 48879 50446 52645 52765 53260 54702 56131 57450 57969 58970 59008 60647 63124 65631 65703 66318 66728 67015 67612 67788 68124 70700 72429 76027 76760 78902 79740 8385 FOIŢA ZIARULUI „ADEVERUL‘ 101 Cei trei muşchetari DE Alexandru Dumas Athos zîmbi. — Scumpe d’Artagnan, eşti tova­răş încîntător. Cu vecinica ta veselie faci şi pe cel mai mîh­nit să’şi uite necazurile. Bine, aşa să fie­­ să ama­netăm inelul, însă cu condiţie... — Ce condiţie ? — Ca să împărţim banii pe din două, să iei tu o mie şi cinci sute de franci şi să iau eu cea­laltă mie şi cinci sute. — Ce tot spui, Athos ! Eu n’am nevoe nici de un sfert din suma a­­ceasta, e­­ care sunt în gardă, şi dacă mi-aş vinde şaua aş lua des­tule parale. Ce’mi trebue mie ? un cal pentru Planchete, şi nimic mai mult. R afară d’aceasta uiţi că şi eu am un inel. — La care tie, mi se pare, mai mult de cît ţin eu la al meu; cel puţin aşa mi se pare că am băgat de seamă. — Da, fiind­că într’o împrejurare extremă ne poate scăpa nu numai din vre-o încurcătură mare, ci chiar din vre-o primejdie mare. Nu este nu­mai un diamant preţios, ci este şi un talisman vrăjit. — Nu te pricep, însă te cred. Să vorbim prin urmare acum iar de inelul meu, adică de inelul nostru; tu vei lua jumătate din cît ne va da cămătarul pe el sau de unde nu îl arunc în Sena; şi nu cred că o să se găsească vre­un peşte aşa de îndatoritor ca să mi-l aducă înapoi. — Bine! primesc! zise d’Ar­tagnan. Tocmai în momentul acesta sosi Grimaud însoțit de Planchet. Servitorul lui d’Artagnan, curios fiind să știe ce i s’a întîmplat stă­­pînului sufi, profitase de împreju­rare și venea chiar el cu hainele. D’Artagnan se îmbrăcă, lucru pe care îl făcu și Athos; pe urmă, cînd fură amîndoi gata să iasă din casă, făcu lui Grimaud semnul unui­ om care ochește. Grimaud își luă numai de cit pușca și plecă cu Planchet în urma stăpinilor lor D’Artagnan și Athos sosiră ast­fel în str. Groparilor fără să li se fi întîmplat ceva rău. D. Bonasio sta în poartă. Se uită destul de curios la d’Artagnan. — Hei! scumpe chiriaș, îi zise el, grăbește-te! știi bine că fetelor nu le place să aștepte. — Ketty este! zise d’Artagnan și se năpusti in alea. Găsi pe biata copilă tremurînd și ghemuită la ușa lui. Cum îl zări: — Mi-ai făgăduit să mă ocrotești, mi-ai făgăduit să mă scapi de ne­cazul ei ; adu-ți aminte că d-ta m’ai perdut! îi zise. — Da, vezi bine! fii liniștită, Ket­ty. Dar ce s’a întîmplat după ple­carea mea ? — Mai știu eu? zise Ketty. Cînd a început să țipe și să strige au alergat toate slugile; era nebună de necaz; cite înjurături a ştiut ca pe toate le-a vărsat împotriva d-tale. Atunci m’am gîndit că o sâ’şi aducă aminte că prin odaia mea ai putut să intri la dinsa şi câ o să’şi închi­­puească că’ţi sunt complice. Am luat puţinele parale ce aveam, mi-am luat și lucrurile mai de preț și am fugit. — Biata copilă ! Dar ce să eii cu tine? Plec poimîine, fac — Tot ce vei voi, domnule ca­valer. Ajută-mă să părăsesc Parisul, ajută-mă să părăsesc Franța. — Nu pot să te duc cu mine la asaltul Soch­ele, zise d’Artagnan. . — Nu; însă mă poți băga în ser­viciul vre­unei dame din cunoştinţele d-tale din provincie, în ţara d-tale, bunioară. — Ah ! drăguţa mea, în ţara mea damele nu au cameriste. Dar, stai, îţi fac eu rost. Planchet, du-te de’mi cheamă pe Aramis , să vie numai de cît. Avem sâ’i spunem ceva foarte însemnat. — Pricep! dar de ce nu trimeți să cheme pe Porthos ? zise Athos.— Mi se pare că marchiza lui... — Marchiza lui Porthos se îm­bracă cu ajutorul scriitorilor bărba­tului sau, zise d’Artagnan rîzînd. Ș’apoi Ketty n’o să vrea să șeadă în strada Urșilor; nu’i așa, Ketty? — Stați unde vreți numai să fie ei bine ascunsă și să nu știe nimeni în ce loc sunt! răspunse Ketty. — Acum, Ketty, că o să ne des­părțim, și prin urmare cînd nu mai ești geloasă de mine... — Domnule cavaler, de departe sau d’aproape, o să te iubesc tot­­d’a­una! zise Ketty. — Unde dracu o să se încui­beze acum statornicia ? murmură Athos. — Și eu o să te iubesc tot­ d’a­una fi! liniștită, Ketty, zise d’Artagnan. Insă te rog sâ’mi răspunzi. Siă foarte mult la întrebarea pe care țî-o fac: nu cu­m­va a­ auzit vreo­dată vorbindu-se de o femee tînără pe care au furat’o într’o noapte ? —Așteaptă,, așteaptă..Oh! Doamne domnule cavaler, tot mai iubești pe femeea aceia ? — Nu, un prieten al meu o iu­bești. Iacă’l!... Athos o iubește! — Eu ? zise Athos cu accentul unui om care bagă de semă ca stă să calce pe o năpîrcă. — Negreșit, d-ta ! zise d’Artagnan strîngînd mina lui Athos. Știi bine ce interes avem noi de mititica doamnă Bonasio. Ș’apoi, Ketty n’are să spue nimic nu’l, așa, Ketty ? Pri­cepi, copila mea, că ea este nevasta dobitocului pe care l’ai văzut în poartă cînd ai venit aci. — Oh! Dumnezeule! iar mă spe­rii ! numai să nu mă fii cunoscut!... zise Ketty. — Cum, cunoscut? Va să zică l’ai mai văzut pe omu acela ? — A venit la două rinduri la milady. — Pot fi cinci­spre­zece sau opt­­spre­zece zile. — Tocmai. — Și aseară el a venit iar. — Aseară? — Da, cu cîte­va minute înaintea d-tale. — Scumpe Athos, sîntem încon­jurați de spioni ! Și tu crezî, Ketty, că el te-a cunoscut ? — Mi-am lăsat broboada pe ochi îndată ce l’am zărit, însă poate că mă văzuse mai dinainte. — Du-te, jos Athos, fiind­că nu se sfieşte așa de tare de tine, şi vezi dacă şade tot în poartă. Athos se duse și se întoarse nu­mai­de cît. — A plecat și casa este încuiată! zise el. — S’a dus să’și facă raportul și să spue că toți porumbeii se află acum în porumbar. — Dacăi așa, să fugim d’aci și să lăsăm numai pe Planchet ca să ne spue ce se va întîmpla. — Stai un minut! Ce faci cu Aramis după care ai tu­mes? — Ai dreptate, să așteptăm pe Aramis. Intră Aramis. I se spuse cum stau lucrurile și i se spuse iar că era urgentă ca Aramis vreuna și zise să găsească un loc fetei la din cunoștințele lui. Aramis se gindi o clipă apoi roșu la față : — Te-ar îndatora mult aceasta, d’Artagnan ? — Ți-aş fi recunoscător toată viața. — Bine ! doamna de Bois-Tracy mi-a cerut pentru o prietenă a ei Care șade în provincie, mi se pare, o fată în casă sigură, și, dacă poţi scumpe d’Artagnan, să garantezi că domnișoara... — Oh! domnule, voi fi devotată, fii sigur, persoanei care îmi va da mijloacele să părăsesc Parisul. — Atunci merg toate bine! zise Aramis. Se puse la masă și scrise două rindurî pe care le pecetlui cu un inel și dete biletul Ketty. — Acum, copila mea, zise d’Ar­tagnan, știi că nici pentru noi nici pentru tine nu este bine să stăm aci. Va să zică să ne despărțim. — Să ne întîlnim in zile mai bune. —• Și ori cînd ne-am întîlni și or! în ce loc, ai să mă găseşti iubin­­du-te tot așa de tare cum te iubesc azi, zise Ketty. (Pot urma) — Așa este ? Cînd ?

Next